Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1645/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate este nul parțial pentru următoarele motive:

Terenul nu a fost și nu este în patrimoniul paratei . încât acesta nu putea face obiectul procedurii de atribuire a dreptului, încă din anul 1992 aflându-se în proprietatea și posesia autorilor reclamantei și ,ulterior a reclamantei.2) au fost încălcate flagrant dispozițiile HG nr.834/1991 și ale Criteriilor nr.1/_/1992,respectiv verificarea potrivit art.4 din Criterii a regimului juridic al terenurilor pentru care se propune emiterea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, pârâta . cunoștința de existenta și valabilitatea titlului reclamantei recunoscut definitiv prin Decizia nr.166/A/29.01.2004 a Curții de Apel București, încălcarea obligației de delimitare a terenurilor pentru care se solicita emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . 18 nr.0019 emis la data de 31,08.2004 a fost obținut prin frauda la lege constând în deturnarea prevederilor HG nr.834/1991 de la finalitatea lor și utilizarea acestei proceduri în vederea fraudării dreptului reclamantei legitim de proprietate. Reclamanta a mai arătat că dreptul de proprietate a fost transcris în registrele de evidenta ale proprietarilor inițiali, cu mult anterior pârâtei . certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a emis în condițiile ignorării cu buna știința a hotărârilor judecătorești.

În drept acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art.111 și 112 Cod procedură civilă, art.1073,1075,1077 c.civ.art.640 Cod civil, HG nr.834/1991, criteriile_ .

În dovedire ,reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Prin întâmpinare, pârâtul S. G. al Guvernului a invocat excepția inadmisibilității față de dispozițiile art.111 Cod procedură civilă precum și excepția necompetenței materiale față de dispozițiile Legii nr.554/2004, învederând că natura juridica a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este cea a unui act administrativ.

În dovedirea întâmpinării, pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

La termenul din 13.11.2006, instanța a pus în discuția parților excepția necompetentei materiale a Judecătoriei sect.1 invocată de pârâtul S. G. al Guvernului.

Prin sentința civila nr._ din 13.11.2006, Judecătoria sect.1 București a admis excepția necompetentei materiale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurenta reclamanta .>

Prin Decizia civila nr.322 R, Tribunalul București - Secția a IV-a Civila a admis recursul formulat de recurenta reclamanta . contradictoriu cu intimații pârâți . G. al Guvernului, O. pentru Cadastru și Publicitate Imobiliara București, sector 1, a casat sentința recurata și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În considerente s-a arătat ca în mod greșit a apreciat instanța de fond ca în speța, competenta de soluționare a cauzei în prima instanță ar aparține Curții de Apel București în considerarea prevederilor art.10 din Legea nr.554/2004 întrucât prin intabularea în Cartea Funciara a dreptului de proprietate dobândit prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr.0019 emis la 31.08.2004 acesta a intrat în circuitul civil, ca atare competenta de a-l cenzura revenind instanțelor civile iar nu instanțelor de contencios administrativ

În rejudecare, cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei sect.1 București sub nr._ .

Reclamanta a formulat cerere de chemare în judecata a altor persoane, respectiv . solicitând introducerea acesteia în cauza în calitate de intervenient în interes propriu și sa se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat subnr.446/3.03.2006 de BNP Rotarescu E..

La data de 21.01.2008 T. D. A. M. și T. S. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.0019 emis de S. G. al Guvernului la data de 31.08.2004 privind imobilul teren în suprafață de 6.600,56 mp situat în București, ..162-164 sector 1, parte din lotul 108, situate în fosta ., sens în care pe cale incidentală să se constate inexistenta dreptului de proprietate al statului parat asupra acestui imobil în perioada statului comunist și până la data de 31.08.2004,1.08.2004, să se constate inexistenta dreptului de administrare al Ministerului A. și Dezvoltării Rurale pentru acest imobil teren, la data de 5.01.1961, sa se constate inexistenta dreptului de administrare al . inexistenta calității sale de detentor al acestui imobil teren la data de 3.12.1990 și la data de 31.08.2004.

La data de 21.01.2008, a fost depusă și cerere de intervenție în interes propriu formulata de R. V. R. prin care aceasta a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate . 18 NR.0019 emis de S. G. al Guvernului la data de 31.08.2004 și a actelor de vânzare-cumpărare subsecvente precum și rectificarea cărții funciare, arătând ca este moștenitoarea proprietarului M. S., alături de ceilalți intervenienți. Cererile de intervenție în interes propriu formulate de T. D. A. M., T. S. și R. V. au fost admise în principiu la termenul de judecata din data de 19.05.2008.

Prin sentința civila nr._/14.12.209 Judecătoria sect.1 a admis excepția de necompetență materiala și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

P. a hotărî astfel, instanța a reținut ca valoarea obiectului cererii de chemare în judecata este de 409.827,84 euro, peste limita de 500.000 lei stabilita de dispozițiile art.2 alin.1 lit.b Cod procedură civilă.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a civila sub nr._//3/2010.

Prin sentința civila nr.662/5.05.2010,Tribunalul București - Secția a IV-a civila a admis excepția de necomptetență materiala și a declinat competenta de soluționare în favoarea Judecătoriei sect.1 București, constatând ivit conflict negativ de competenta ,potrivit art.20 pct.2 Cod procedură civilă Tribunalul față de prevederile art.21 și 22 Cod procedură civilă a înaintat cauza în vederea soluționării conflictului către Curtea de Apel București. Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenientul în interes propriu T. D. A. M..

Prin Decizia nr.1528 R din 3.12.2010,Curtea de Apel București a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul intervenient în interes propriu Toder D. A. M. împotriva sentinței civile nr.662/5.05.2010. pronunțata de Tribunalul București Secția a IV-a civila.

Prin sentința civila nr.11 din 18.04.2011, Curtea de Apel București, a stabilit competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București sub nr._/299/2007.

Sub aspect probatoriu a fost încuviințata parților proba cu înscrisuri ca fiind utila, pertinenta și concludenta soluționării cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului asupra excepțiilor invocate, instanța a reținut următoarele:

Analizând materialul probator, instanța în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod procedură civilă a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității invocate de pârâtul S. G. al Guvernului prin întâmpinare, asupra căreia constată ca admisibilitatea unei acțiuni civile poate fi pusă în discuție fie în raport de condițiile de exercițiu a acesteia, afirmarea unui drept, interesul calitatea și capacitatea procesuala, fie în raport de regulile ce guvernează procesul civil, neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile de exercițiu ori constatarea unor neregularitatea procedurale având drept consecința soluționarea acțiunii pe cale de excepție, conform dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, fără a se intra în cercetarea fondului. În orice alta situație, respingerea acțiunii ca inadmisibila reprezintă o încălcare a dreptului de acces la instanța prevăzut de art.21 din Constituția României și art.6 paragraf 1 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor și Libertarilor Fundamentale .

Față de toate acestea, instanța a respins excepția de inadmisibilitate ca neîntemeiată.

În literatura juridica, pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ 3 condiții: calitate procesuală, capacitate procesuala și existenta unui drept, lipsa unei dintre acestea atrăgând respingerea acțiunii ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala activa și pe cea pasiva, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa în calitatea sa de inițiator al acțiunii.

Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități între cel chemat în judecata și cel care se pretinde ca este obligat în raportul juridic dedus judecații, tot reclamantul fiind obligat a face dovada acestei calități. Obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr.0019 emis de S. G. ala Guvernului în favoarea . aceasta din urma are calitate procesuala pasiva potrivit principiului art.973, conform căruia convențiile n-au efect decât între părțile contractante, puterea obligatorie, efectele obligatorii ale contractului privindu-le numai pe acestea, actul juridic încheiat între anumite persoane neputând sa vatăme sau sa profite altor persoane.

Având în vedere considerentele arătate mai sus pentru aceeași rațiune a respins și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. G. al Guvernului.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocate de pârâta . pârâtul S. R. prin M. Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, instanța a reținut următoarele: prin interes în promovarea unei acțiuni se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, or raportat la scopul urmărit de reclamanta,respectiv protejarea dreptului sau de proprietate,ca urmare a constatării nulității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate arătat, nu se poate retine ca reclamanta nu are interes în promovarea acesteia acțiuni. Pe cale de consecința, față de considerentele arătate mai sus, a respins și excepția lipsei calității procesuale active invocate de intervenientul T. D. M. prin cererea de intervenție în interes propriu ca neîntemeiata.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin cererea de chemare în judecata, reclamanta . solicitat sa se constate nulitatea absoluta parțiala a titlului pârâtei . ce privește o suprafața de 2.193 mp despre care . ca se găsește în proprietatea sa ca parte dintr-o suprafața de 5.000 mp dobândita prin contractul de vânzare-cumpărare aut sub nr.41/19.01.2005 de către BNP Asociați ,,Ad Solemnitatem”

Certificatul de proprietate a fost emis în temeiul HG nr.834/1991. Potrivit prevederilor art.5 alin.1 din hotărâre, certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor sunt supuse regimului de publicitate imobiliara, adică Legii nr.7/1996 privind cadastrul funciar și publicitatea imobiliară care prevede la art.25 alin.1 ca înscrierile în cartea funciara își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererii.

Potrivit prevederilor art.20 alin.2 din Legea 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat în societăți comerciale pe acțiuni, terenul din patrimoniul . proprietatea acesteia, iar prin actul emis de secretariatul G. al Guvernului, în temeiul HG nr.834/1991 s-a certificat acest drept de proprietate. Conform art.15 cap.IV din aceste criterii, documentația se înaintează la compartimentul urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor județene, unde reprezentantul acestuia împreuna cu reprezentantul OCOT verifica și avizează datele înscrise în planuri și anexe. Actul juridic este lovit de nulitate în condițiile în care a fost încheiat cu nerespectarea normelor juridice educate pentru încheierea sa valabila, aceasta sancțiune constituind un mijloc de garantare a principiului legalității. Reclamanta a arătat că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate ..18 nr.0019 de către S. G. al Guvernului în favoarea .-a făcut cu încălcarea grava a prevederilor legale arătate, fiind rezultatul fraudării legii.

Frauda la lege reprezintă uzitarea dispozițiilor și prevederilor exprese ale legii dar nu în scopul în care au fost edictate ci în vederea eludării altor dispoziții legale imperative.

În ceea ce privește cauza de nulitate indicata de reclamanta, ea fiind frauda la lege, instanța a constatat că cererea este neîntemeiata.

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, ca act administrativ atesta dreptul de proprietate asupra terenului din patrimoniul societății comerciale la data înființării acesteia prin hotărâre de Guvern. Certificatul nu reprezintă titlu de proprietate ca în cazul celor emise în baza Legii nr.8/1991 ci atesta o anumita situație patrimoniala existentă la un moment dat (data înființării societății comerciale prin hotărâre de Guvern) pe de alta parte, procedura emiterii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de societățile comerciale cu capital de stat este stabilita prin Hotărârea Guvernului nr.834/1991 precum și prin Criteriile Ministerului Finanțelor nr.2665/1992. Prin Hotărârea nr.834/1991 s-a stabilit ca determinarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate să se facă astfel: pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului,de către organele care, potrivit legii îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale infinitate prin hotărâre a guvernului, de către organele care potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar prin societățile comerciale înființate prin Decizia Organului Administrației Locale de stat, de către autoritatea publica județeană. Instanța, a reținut că pârâta ., a fost înființata prin Decizia PMB nr.1142 din 3 decembrie 1990. Prin Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.11/2002 a fost transferat pachetul de acțiuni deținut de stat la . de la Agenția Domeniilor Statului la RA-APPS.

Prin Hotărârea Guvernului nr.540/2003 competenta emiterii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate pentru societățile comerciale la care RA-APPS deține, în numele statului, pachetul de acțiuni, a fost atribuita Secretariatului G. al Guvernului.

S-a mai reținut ca cu respectarea dispozițiilor art.2 și 3 din Criteriile Ministerului Finanțelor nr.2665/1992 prin Ordinul Ministrului delegat pentru coordonarea Secretariatului G. al Guvernului nr.822 din 21.11.2003 s-a numit Comisia pentru stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul Societății Comerciale H.-SA București. În vederea emiterii de către S. G. al Guvernului a certificatului de atestare a dreptului de proprietate . depus o documentație care includea și formularul din anexa 2 la criteriile Ministrului Finanțelor nr.2665/1992 completat, semnat și stampilat de către autoritățile competente.

Instanța a reținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis pe baza anexei 2 la criteriile Ministerului Finanțelor nr.2665/1992 care atesta faptul ca documentația a fost verificata și avizata de structurile competente dar și pe baza existenței celorlalte piese cu caracter tehnic al documentației .Continuitatea posesiei și administrarea terenului în speța de către . din actele depuse de către aceasta(Decizia nr.487/1961,Ordinul Ministrului A. nr.506/1961 și minuta din 25.11.1960) acte care au stat și la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Instanța a mai reținut ca în documentația avizata de structurile competente transmise de S. G. al Guvernului în vederea emiterii certificatului paratei . înaintat și o copie de pe sentința civila a Judecătoriei sect.1 nr.9935/26 mai 2000 având ca obiect o acțiune în constatare în contradictoriu cu Primăria Municipiului București prin care se constata faptul ca respectiv societatea comerciala este proprietara terenului situat în municipiul București, șoseaua București-Ploiești nr.64, aceeași adresa prin care a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Prin urmare, S. G. al Guvernului, la emiterea acestui act administrativ – certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.0019 a respectat condițiile de legalitate prevăzute de art.19 și 20 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea uniaților economice de stat, ca regii autonome și societăți comerciale precum și ale art.1 din Hotărârea Guvernului nr.834/1991 privind stabilirea și evaluarea terenurilor deținute de societățile comerciale cu capital de stat, cu modificările și completările ulteriore, astfel încât nu pot fi reținute motivele de nulitate invocate de reclamanta în sensul ca certificatul de atestare a fost emis cu frauda la lege.

Astfel din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut ca la emiterea certificatului de atestare au fost respectate toate dispozițiile legale în materie neconstatându-se că a fost emis cu fraudarea legii pentru a fi sancționat cu nulitatea absoluta parțială așa cum s-a cerut. Apreciind ca reclamanta nu a probat temeinicia celor susținute prin cererea de chemare în judecata, a respins cererea ca neîntemeiata. Pe cale de consecință a respins și cererile de intervenție ca neîntemeiate”.

Totodată, a luat act ca pârâții nu solicita cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr._/13.07.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._, au formulat apel intervenienții în nume propriu T. D. A. M. și R. R. V. cu motivarea, în esență, a faptului că prima instanță nu s-a pronunțat pe fond asupra cererilor de intervenție în dispozitivul sentinței și nici în considerentele acesteia cu privire la pretențiile deduse judecății, solicitând în principal admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, reținerea cauzei pentru evocarea fondului.

În apel s-a suplimentat proba cu înscrisuri.

Prin decizia civilă nr.173/A/12.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția III-a Civilă în dosarul nr._ s-a admis apelul intervenienților, a fost desființată sentința civilă nr._/13.07.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, pentru următoarele considerente:

„Analizând actele și lucrările dosarului precum și sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul a constatat că apelul declarat de apelanții intervenienți T. D. A. M. și R. R. V. este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prima critică adusă de către apelanți reprezintă un motiv de ordine publică, respectiv neconcordanța dintre minută și dispozitiv.

Tribunalul a constatat că într-adevăr în minuta aflata la fila 148, la finalul încheierii din data de 21.05.2012, apare mențiunea ”respinge cererile de intervenție ca neîntemeiate”, în timp ce dispozitivul Sentinței civile nr._/13.07.2012 nu mai cuprinde această mențiune.

De asemenea, tribunalul a constatat că în considerentele sentinței atacate, instanța a reținut că ”pe cale de consecință a respins și cererile de intervenție ca neîntemeiate”, fără însă să se facă o analiză nici măcar succintă a considerentelor care au condus la respingerea în tot a pretențiilor acestor intervenienți, având în vedere că aceste pretenții, precum și motivele ce le însoțeau, erau diferite de pretențiile solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată și de motivele invocate de către acesta. Prin urmare analiza pretențiilor formulate de intervenienți trebuia să fie distinctă și explicită iar nu accesorie cererii formulate de reclamant.

De altfel, cererea de intervenție în interes propriu reprezintă, în esență tot o cerere de chemare în judecată care se bucură de autonomie procesuală.

Revenind la neconcordanța dintre minută și dispozitiv, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.258 Cod procedură civilă, după ce s-a întrunit majoritatea părerilor judecătorilor, se întocmește de îndată, pe scurt, dispozitivul hotărârii (minuta), care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și grefierul de ședință.

Art.261 Cod procedură civilă prevede că hotărârea trebuie să cuprindă, printre altele, dispozitivul, astfel cum a fost întocmit, potrivit art. 258 Cod procedură civilă. Așadar, hotărârea trebuie să aibă dispozitivul identic cu cel întocmit în momentul pronunțării.

În speță, dispozitivul nu este identic cu minuta întocmită la data de 13.07.2011, și prin urmare sentința este nulă, fiind pronunțată cu încălcarea esențială a legii.

În această situație în care, pe de o parte există neconcordanță între minută și dispozitiv, iar pe de altă parte nu se menționează care sunt considerentele care au condus la respingerea cererilor de intervenție în interes propriu formulate de apelanți, instanța de apel nu poate exercita un control jurisdicțional eficient asupra hotărârii, nefiind sigură care a fost soluția reală a instanței de fond.

În același sens s-a pronunțat într-o decizie de speță și ÎCCJ Secția comercială, respectiv Decizia nr.956 din 7 martie 2008.

Față de cele reținute, Tribunalul în baza art. 297 Cod procedură civilă, a admis apelul, a anulat sentința civilă atacată și față de dispozițiile în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată și a Deciziei nr. 2/2013 dată de ICCJ într-un recurs în interesul legii, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Față de soluția dată primului motiv de apel Tribunalul a considerat că nu este necesar a analiza și celelalte motive de nelegalitate invocate de apelanți.

La rejudecarea cauzei instanța de fond va avea în vedere și probele administrate de tribunal până la data pronunțării hotărârii”.

Împotriva deciziei civile nr.173/A/12.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția III-a Civilă în dosarul nr._ a formulat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă – hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, sub aspectul admiterii apelului formulat de către intervenienții în nume propriu T. D. A. M. și R. R. V., desființării sentinței civile nr._/13.07.2012 și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe – Judecătoria sectorului 1 București .

Recurentul – pârât arată că Judecătoria sectorului 1 București, în urma unei analize temeinice a probelor administrate, a respins acțiunea reclamantei, cât și a cererilor de intervenție, reținând în consecință că la emiterea certificatului de atestare au fost respectate toate dispozițiile legale în materie, că „reclamanta nu a probat temeinicia celor susținute prin cererea de chemare în judecată”, astfel că „urmează să respingă cererea ca neîntemeiată. Pe cale de consecință, va respinge și cererile de intervenție ca neîntemeiate”.

Așadar, susținerea apelanților conform căreia, instanța de fond s-ar fi pronunțat exclusiv asupra cererii principale, fără a soluționa cererile de intervenție formulate în cauză, nu corespunde realității, având în vedere că instanța a respins cererile de intervenție ca neîntemeiate.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului formulat de apelanții – intervenienți în nume propriu și menținerea hotărârii Judecătoriei sectorului 1 București ca fiind temeinică și legală.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin(2) Cod procedură civilă.

Nu s-au administrat noi probe în recurs.

Recursul nu este fondat.

Susținerea recurentului în sensul că instanța de fond s-ar fi pronunțat cu privire la cererile de intervenție în interes propriu, astfel cum rezultă și din considerentele sentinței apelate „Pe cale de consecință, va respinge și cererile de intervenție ca neîntemeiate” – nu poate fi primită, spre a conduce la casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului intervenienților, respectiv la modificarea deciziei recurate, respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a sentinței Judecătoriei sectorului 1 București.

Curtea constată – dimpotrivă – că Tribunalul București a analizat în mod legal și temeinic apelul intervenienților, pronunțând soluția de admitere a apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru a se pronunța pe fond asupra întregii cauze, inclusiv asupra cererilor de intervenție în nume propriu formulate, în care s-au formulat pretenții distincte, soluția trebuind să fie unitară în cauză.

Or, astfel cum s-a reținut în apel, cererea de intervenție în nume propriu este o acțiune de sine stătătoare grefată pe acțiunea principală și care comportă un probatoriu distinct și o soluție distinctă, respectiv cu o motivare în fapt și în drept, astfel cum impun cerințele art.261 Cod procedură civilă – ceea ce în cauză lipsește – aspect constatat în mod corect de către Tribunalul București.

Soluția propusă în concluziile orale, în instanță, ca eventual admiterea recursului să conducă la trimiterea cauzei la instanța de apel – care să evoce ea însăși fondul, nu poate fi primită, având în vedere, în raport de data formulării cererii de chemare în judecată – 09.10.2006, că aplicabile sunt dimpotrivă prevederile art.297 alin.1 Cod procedură civilă, în conținutul său anterior modificărilor aduse prin Legea nr.202/2010 („mica reformă”), care conduc la desființarea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare la prima instanță, în cazul în care aceasta nu a judecat fondul pricinii deduse judecății.

Având în vedere considerentele reținute, potrivit art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

Potrivit art.274 Cod procedură civilă se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât, S. R. PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.173A din 12.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă. .-pârâți, . G. AL GUVERNULUI, O. P. CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI PRIN CONSILIUL G., M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, C. M. și intimații intervenienți în nume propriu, T. D. A. M., R. R. V., S.C. C. INTERNAȚIONAL-SRL.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.11.2014

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F. P. C. M. T. D. A.

GREFIER

RĂDIȚA I.

Red.F.P.

Tehnored.C.S.

Ex.2/27.11.2014

T.B.Secția a III-a Civilă - E.M.S.

- C.V.

Jud.sector 1 București – F.B.