Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1950/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1950/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 1950/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1950 R
Ședința publică de la 18 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. C. B.
JUDECATOR - G. S.
JUDECĂTOR - D. M. G.
GREFIER - G. C. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta petentă B. G. împotriva deciziei civile nr.1204A din 02.12.2013 pronunțată Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații M. V. și M. D..
Cererea de chemare în judecată are ca obiect:„plângere împotriva încheierii de carte funciară”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă: recurenta petentă B. G.,prin apărător,avocat T. A.,cu împuternicirea avocațială nr._/2014, lipsind intimații M. V. și M. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că O. de C. și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală în cauză, în raport de conținutul deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.72/2007, privind lipsa calității procesuale pasive a Oficiilor de C. și Publicitate Imobiliară, în plângerile de carte funciară, împrejurare față de care de va face mențiunea, în programul ECRIS, că acesta nu este parte în proces, fiind menționat pe lista de ședință având calitatea de intimat pârât în cauza de față.
Recurenta petentă B. G.,prin apărător, arată că nu are cereri prealabile.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Recurenta petentă B. G., prin apărător, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea celor trei încheieri pronunțate în trei dosare diferite, ale OCPI Sector 2 București. Apreciază că in cauză au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ.; că sunt incidente și disp.art. 304 pct. 4 c.pr.civ.; că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat atât a sentinței instanței de fond cât și a deciziei civile pronunțate în apel, motiv de recurs care se circumscrie ipotezei art.304 alin.1 pct.7 și 9 c.pr.civ., instanța de apel a nesocotit autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr.654A/19.05.2010 prin care a fost anulată documentația cadastrală în speță. Mai mult, așa cum a susținut și în fazele procesuale anterioare, arată că împotriva sentinței civile nr.1141/30.02.2010, pârâții promovaseră deja recurs, iar documentația cadastrală fusese definitiv anulată prin decizia civilă nr.654A/19.05. 2010, împotriva căreia se promovase recurs, iar actul adițional nr. 2231 din 19.11.2010, a fost folosit de pârâți în susținerea celor două recursuri despre care a făcut vorbire. Apreciază că în cauză instanțele au nerespectat autoritatea judecătorească a celor două hotărâri invocate ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 9 c.pr.civ., în acest fel instanțele anterioare au încălcat textele de lege în materie, respectiv dispozițiile art.1200 și art. 1201 Cod civil. Solicită să se constate că obiectul analizei și motivării instanței de apel este aceea că încheierile prin care a fost soluționată cererea de reexaminare nu sunt suficient motivate. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/21.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, a respins cererea de chemare în judecată principală având ca obiect plângere de carte funciară privind pe petenta B. G. si intimații M. V. și M. D. ca neîntemeiată, precum și cererea de chemare în judecată conexă având ca obiect plângere de carte funciară privind pe petenta B. G., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta B. G. pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1204 A/02.12.2013 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta B. G. împotriva sentinței civile nr._/21.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în contradictoriu cu intimații M. V. și M. D..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.1141 din 03.02.2010, pronunțată în dos. nr._, rămasă irevocabilă, intimații din prezentul dosar au fost obligați, în calitate de coproprietari, să lase în proprietate comună si folosință comună camera cazan păcură si boxa de cărbuni, identificată ca fiind boxa nr.6, în suprafață de 20,81 mp, pe planul cadastral refăcut, avizat sub nr._ din 30.11.2007 de OCPI București.
Prin decizia civilă nr. 654A/19.05.2010 pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă s-a dispus anularea încheierii nr._ din 18.01.2008 a OCPI București Sector 2, precum si a documentației cadastrale ce a stat la baza emiterii acestei încheieri, avizată sub nr._ din 30.11.2007.
Prin actul adițional autentificat sub nr.2231 din 19.11.2010, intimații au cumpărat de la vânzătoarea Lupes V. boxa nr. 6, situată în București, ., nr.12, corp 2, subsol, sector 2, în suprafață de 20,81 mp.
Prin încheierea nr._ din 06.12.2010 a fost admisă intabularea dreptului de proprietate asupra imobilul situat. în București, ., nr. 12, corp 2, subsol, sector 2, în baza actului adițional autentificat sub nr. 2231.
Prin încheierea nr._ din 23.06.2011 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii nr._.
De asemenea prin încheierea nr._ a fost respinsă cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii nr._.
Această situație de fapt a fost reținută și de instanța de fond, nefiind contestată de apelantă.
Prima critică adusă de apelantă se referă la faptul că, deși instanța de fond a constatat că la data încheierii actului adițional nr. 2231 documentația cadastrală fusese anulată în mod definitiv, dar nu irevocabil, nu admite plângerea împotriva încheierii de carte funciară.
Tribunalul nu a putut reține această critică.
Instanța de judecată este limitată la soluționarea cauzelor având ca obiect plângere carte funciară, de verificările pe care un registrator de carte funciară este ținut să le facă, pe aspecte ce țin de legalitate și de temeinicie.
Tribunalul a reținut, de asemenea, că indicația cu privire la necesitatea unei acțiuni în rectificare, din cuprinsul sentinței civile apelate este corectă, iar nu cinică, deoarece, instanța a apreciat necesar să îndrume părțile către calea legală de urmat, în cazul în care ar considera că sunt îndeplinite condițiile legale.
În ceea ce privește critica formulată cu privire la valabilitatea actului adițional nr. 2231, tribunalul a respins-o, întrucât acest înscris este unul cu o existență de sine stătătoare, față de toate celelalte acte.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța de fond nu a analizat motivul invocat de apelantă privind nerespectarea art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, în sensul că era obligatoriu ca plângerea sa să fie notată în cartea funciară a imobilului, tribunalul a constatat că această dispoziție legală nu era în vigoare la data formulării plângerii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta B. G..
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se arată că instanța de apel a apreciat eronat că la intabularea actului adițional nr. 2231/2010 nu s-a ținut seama de hotărârea judecătorească prin care a fost anulată documentația cadastrală, deoarece aceasta a rămas irevocabilă ulterior încheierii actului adițional.
Recurenta arată că hotărârea prin care a fost anulată documentația cadastrală era definitivă prin decizia civilă nr. 645A/19.05.2010, și producea efecte depline juridice, recursul fiind o cale extraordinară de atac.
De asemenea se arată că potrivit art. 49 din Legea nr. 7/1996 dacă registratorul constată că cererea de înscriere în cartea funciară și actele depuse în justificarea acesteia nu întrunesc condițiile legale, aceasta se va respinge printr-o încheiere motivată.
Recurenta precizează că instanța a apreciat eronat că art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 de notare a litigiului privind anularea documentației cadastrale, nu ar fi fost în vigoare la data când petenta a făcut plângerea.
Se menționează că hotărârea instanței de apel, ca și cea a instanței de fond au încălcat autoritatea de lucru judecat atât a sentinței civile nr. 1141/2010 cât și a deciziei civile nr. 654/2010, fiind contradictorii.
Recurenta arată că încheierile prin care a fost soluționată cererea de reexaminare nu sunt suficient motivate, și că în mod eronat instanța a arătat că petenta ar fi trebuit să aleagă procedura rectificării, deoarece plângerea împotriva încheierii de carte funciară, are în realitate aceeași finalitate, ca și acțiunile în rectificare.
În cauză, intimații M. V. și M. D. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat .
Analizând recursul declarat, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru considerentele care vor urma.
Prin încheierea nr._/06.112.2010 numiții M. V. și M. D. și-au intabulat dreptul de proprietate dobândit prin actul adițional nr. 2231/2010.
La intabularea dreptului de proprietate asupra boxei în cauză, registratorul de la O. de Carte Funciară era ținut să țină cont de acest act adițional care constituie un act autentic, neputând refuza intabularea și neputând face verificări ce țineau de legalitatea și temeinicia acestui act.
Intabularea dreptului de proprietate s-a efectuat așadar în baza actului de proprietate, și anume a actului adițional autentificat .
Conform art. 53 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare, nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești rămase definitivă și irevocabilă.
Chiar dacă acest articol privește acțiunile în rectificare este evident că dacă la rectificare este necesar a se depune hotărârea rămasă irevocabilă, în egală măsură pentru rațiuni identice și la intabularea dreptului de proprietate este necesar ca hotărârea în baza căreia s-ar dispune încuviințarea ori respingerea cererii de intabulare, să fie irevocabilă.
La momentul intabulării dreptului de proprietate sentința prin care s-a anulat documentația cadastrală, la care face referire recurenta, nu era irevocabilă, astfel încât, în mod corect, raportat la momentul respectiv, s-a dispus admiterea cererii de intabulare.
În ceea ce privește aplicarea art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 în sensul obligativității faptului ca plângerea să fie notată în Cartea funciară a imobilului, Curtea consideră corecte cele reținute de către tribunal, și anume faptul că dispoziția legală menționată nu era în vigoare la data când a fost formulată plângerea, modificarea Legii nr. 7/1996 sub aspectul menționat intervenind ulterior.
De asemenea, în ceea ce privește critica referitoare de către recurentă în sensul că ar exista autoritate de lucru judecat, Curtea constată nefondată această critică. Prin sentința civilă nr. 1141/2010, rămasă irevocabilă s-a stabilit că intimații au fost obligați, în calitate de coproprietari să lase în proprietate comună camera cazan și boxa nr. 6.
Prin încheierea nr._/06.12.2010, corect s-a admis intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, luând în considerare actul autentificat sub nr. 2231.
Faptul că ulterior admiterii cererii de intabulare, a rămas irevocabilă decizia nr. 654/19.05.2010 prin care s-a anulat încheierea nr._/18.01.2008 a OCPI, nu conduce la nelegalitatea intabulării la constatarea existenței autorității de lucru judecat.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții, și anume, identitatea de obiect, cauză și părți, ori în cauză, acestea nu sunt întrunite.
În ceea ce privește procedura rectificării la care a făcut referire instanța de apel, Curtea de Apel reține următoarele.
În urma intabulării legale a dreptului de proprietate și a rămânerii irevocabile a hotărârii despre care face vorbire petenta, aceasta din urmă, în condițiile în care susține că în ceea ce privește înscrierea din cuprinsul cărții funciare, aceasta nu ar corespunde cu situația reală a imobilului, recurenta are posibilitatea să apeleze la procedura rectificării de carte funciară.
Așadar, și sub acest aspect, critica formulată de către recurentă este neîntemeiată.
Astfel fiind, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-petenta B. G. împotriva deciziei civile nr. 1204 A/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații M. V. și M. D. și O. de C. și Publicitate Imobiliară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. C. B. G. S. D. M. G.
GREFIER
G. C. A.
Red. GS
Tehnored. GC 2 ex
07.01.2015
Jud. apel: C. T.
M. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1925/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
