Legea 10/2001. Decizia nr. 76/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 76/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 76 A
Ședința publică de la 19.02.2015.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află rejudecarea cauzei, în urma anulării sentinței civile nr.1986 din 28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, dispusă prin decizia civilă nr. 410 A din 09.10.2014, privind pe apelantul reclamant R. M., în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect – acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic M. I., în calitate de reprezentant al intimatului pârât M. București prin Primarul General, conform delegației atașate la fila 12 din dosar, lipsind apelantul reclamant R. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar a următoarelor documente: la data de 22.01.2015, s-au depus relațiile solicitate de la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3 București privind comunicarea istoricului de rol fiscal pentru imobilul situat în București, .. 3, sector 3; la data de 05.02.2015, a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză în specialitatea topografie, act procedural comunicat și părților conform dovezilor de citare anexate la dosarul cauzei; la data de 16.02.2015, apelantul reclamant a depus note scrise, prin care solicită comunicarea tuturor actelor de procedură la domiciliul ales în București, Calea V. nr. 2, . – la SCA „Basgan & Asociații”, act procedural la care au fost anexate chitanța nr. 581 din 14.11.2013, privind achitarea sumei de 450 lei cu titlu de onorariu avocat, chitanța nr._/1 privind achitarea sumei de 600 lei, reprezentând onorariu expert, precum și chitanța datată 23.07.2013 privind achitarea sumei de 100 lei la ANCPI ca urmare a unei solicitări adresate acestei instituții.
Totodată, prin notele scrise, apelantul reclamant solicită și aplicarea dispozițiilor art. 411 din Noul Cod de procedură civilă cu privire la judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul intimatului pârât, având cuvântul, arată că a luat cunoștință de concluziile raportului de expertiză în specialitatea topografie și nu are obiecțiuni de formulat la raportul de expertiză.
De asemenea, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatului pârât solicită, în evocarea fondului, admiterea cererii subsidiare formulată de către reclamant, întrucât cererea principală nu poate fi primită, având în vedere că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură.
Prin urmare, solicită a se dispune obligarea instituției pe care o reprezintă la emiterea unei dispoziții de acordare a unor măsuri compensatorii prin puncte pentru teren și imobilul ce a fost demolat.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de partea adversă, solicită a fi cenzurate.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Princererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.04.2013, reclamantul R. M. a chemat în judecată pârâtul M. București prin Primarul General, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul la restituirea în natură a terenului în suprafață de 90 mp din București . 3 sector 3 și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată, iar în subsidiar, obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de acordare despăgubiri în condițiile legii speciale pentru teren și construcția demolată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin notificarea nr. 65/25.07.2001 a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 să se dispună restituirea în natură a terenului situat în București . 3 sector 3 și deși a depus toate actele pentru soluționarea notificării acesta nu a fost soluționată până în prezent.
În drept, reclamantul a indicat Legea nr. 10/2001.
Pârâtul M. București prin Primar General nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1985/28.11.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția prematurității și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. M., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, ca prematur formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență,că reclamantul R. M. a formulat o notificare, prevalându-se de prevederile art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001 înregistrată la Primăria Municipiului București și comunicată prin executor judecătoresc unității deținătoare, purtând nr. 65/25.07.2001.
Prin notificarea formulată reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului din București ..3 sector 3 și, în subsidiar, în caz de imposibilitate de restituire în natură, să îi fie acordate despăgubiri și pentru locuința demolată. Până în prezent notificarea nu a fost soluționată de unitatea învestită în acest sens, aspect ce rezultă și din adresa de înaintare a dosarului către instanță.
S-a constatat că la data de 20.05.2013, deci anterior soluționării cauzei de față, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Față de aceste prevederi legale nou intrate în vigoare, tribunalul a avut în vedere pe de o parte că aceste prevederi se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor, așa cum indică art.4 din Legea nr. 165/2013, respectiv că acestea au introdus noi termene în procedura administrativă.
S-a apreciat că caracterul imperativ al termenului stipulat în prevederile art. 33 din Legea nr.165/2013 în favoarea unității deținătoare, pentru persoana care se pretinde îndreptățită la masuri reparatorii devine unul prohibitiv, adică în interiorul termenului, notificatorul (sau moștenitorul acestuia) nu poate îndeplini un act de procedura care tinde la nesocotirea termenului legal.
Astfel, entitatea învestită cu soluționarea notificării are la dispoziție un termen de 36 de luni pentru soluționarea notificării.
În atare condiții, tribunalul a apreciat că, la momentul soluționării cauzei, nu poate fi reținut refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a notificării reclamantului, atâta timp cât pârâtul are la dispoziție un nou termen de 36 de luni pentru soluționarea notificării, nesoluționate până la momentul intrării în vigoare a noii legi.
Or, refuzul nejustificat al pârâtului trebuie constatat și reținut de tribunal la momentul soluționării cauzei, tocmai acest refuz îndrituind Tribunalul să evoce pe fond notificarea persoanei îndreptățite, în sensul deciziei RIL 20/2007.
A mai avut în vedere tribunalul faptul că, procedura administrativă, în cazul notificărilor nesoluționate până la momentul apariției Legii nr. 165/2013 și în privința cărora a fost sesizat tribunalul pentru soluționarea pe fond a notificării (față de considerentele deciziei XX/2007), nu a fost suspendată de nici o prevedere legală. Dimpotrivă, procedura administrativă se desfășoară în continuare, pârâtul având obligația soluționării notificării, dar aflându-se în interiorul noului termen de 36 luni pentru această soluționare.
Pentru toate aceste considerente, reținând existența noului termen legal instituit în favoarea pârâtului, inexistența unui refuz (și cu atât mai puțin a unui refuz nejustificat) în soluționarea notificării reclamantului și având în vedere considerentele obligatorii ale deciziilor ÎCCJ nr. 9/2006 și 20/2007, dar și prevederile indicate ale Legii 165/2013 și argumentele obligatorii ale Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pilot M. A. contra României, Tribunalul a admis excepția prematurității și a respins cererea de față ca fiind prematur formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul R. M., solicitând, în principal, restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 90 mp situat în București, ., Sector 3 și obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții prin care să se dispună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcția demolata; iar în subsidiar, obligarea pârâtului M. București la emiterea unei dispoziții prin care să se dispună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru teren și construcția demolată, în măsura în care nu este posibilă restituirea în natură a imobilului – teren, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, apelantul reclamant susține că în mod greșit, instanța de fond a considerat aplicabile în speța dispoz.art.4 din Legea nr.165/2013, având în vedere că noțiunea de „cereri” este definită de dispoz.art.3 din Legea nr.165/2013 ca fiind „notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 aflate în curs de soluționare la entitățile investite de lege", ceea ce înseamnă că prevederile Legii nr.165/2013 se aplică doar cererilor aflate în cursul soluționării procedurii administrative:
Dispozițiile art. 4 din Legea nr.165/2013 trebuie interpretate în sensul că acestea se aplica doar „cauzelor în materia restituirii imobilelor aflate pe rolul instanțelor" după . legii, neretroactivitatea legii fiind o garanție fundamentala a drepturilor constituționale, a libertății și siguranței persoanei. Litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată trebuie raportate la legea aplicabila Ia momentul sesizării inițiale. În acest sens statuează și Curtea Constituționala prin Decizia nr.830/2008 și retine că "ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior (…) nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării nou reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare".
Totodată, dispozițiile art. 25 din Legea nr.10/2001 nu au fostabrogate, iar termenul prevăzut în acestea rămâne câștigat cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată învestite anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013. Rațiunea noii implementări în materia revendicărilor nu a fost aceea de „a bloca" judecarea cererilor de chemare în judecată promovate sub imperiul legii vechi, ci doar de a stabili coordonate în procedura de acordare a masurilor reparatorii.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins cererea ca prematură, pe considerentul că la momentul judecării cauzei, notificarea era în termenul legal de a fi soluționata de unitatea deținătoare, conform dispozițiilor Legii nr.165/2013.
Instanța trebuia să rețină că notificarea nr. 65/25.07.2001 formulată în baza Legii nr.10/2001, a fost comunicată Consiliului General al Municipiului București de B.EJ. "V. G." la data de 01.08.2001, fiind transmisă Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București în același an. Aceasta formează obiectul Dosarului nr.7194/2001.
Astfel, pârâtul manifestase, până la . Legii nr.165/2013, refuzul nejustificat de a soluționa notificarea reclamantului, iar acesta nu se afla în prezent în termenul legal de soluționare a notificării.
Pentru aceleași argumente precizate la pct.I, litigiilor introduse înainte de . Legii nr.165/2013, nu le sunt aplicabile dispozițiile art.33, art. 34, art.35 referitoare Ia procedura administrativă.
În ceea ce privește cauza M. A. contraRomâniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că legislația din România privitoare la revendicările imobilelor naționalizate trebuie „să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 § l din Convenție și art.1 din Protocolul nr.1".
De asemenea, Curtea a indicat că se impune reglementarea unor „măsuri generale pentru a putea permite realizarea efectivă și rapidă a dreptului la restituire".
Adoptarea Legii nr.165/2013 nu reprezintă o astfel de garanție și protecție, atât timp cât instituie termene mult mai lungi de soluționare, începând cu anul 2017 prin proceduri greoaie și fără finalitate concretă, mecanismul de restituire prezentau în continuare mari disfuncționalități.
În apel, nu au fost administrate probe noi, în condițiile stabilite de art.479 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 410A/09.10.2014, Curtea de apel București a admis apelul declarat de apelantul reclamant R. M., împotriva sentinței civile nr.1986/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București Prin Primarul General, a dispus anularea sentinței apelate și a reținut cauza pentru evocarea fondului.
Evocând fondul, Curtea constată următoarele:
Potrivit notificării nr. 65 formulată la data de 25.07.2001, prin executor judecătoresc V. G., în temeiul Legii nr. 10/2001,reclamantul R. M., a solicitat pârâtului, emiterea unei dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în din București . sector 3, prin restituirea în natura a terenului în suprafață de 90 mp. și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată, iar în subsidiar, obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de acordare despăgubiri în condițiile legii speciale pentru teren și construcția demolată.
Se constată că în cauză, pârâtul nu a probat că până în prezent notificarea nu a fost soluționată.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în conformitate cu interpretarea dată art.26 din Legea nr.10 /2001 prin Decizia XX/2007 a ÎCCJ, reclamantul este îndreptățit să solicite instanței soluționarea pe fond a notificării.
Curtea reține din verificarea înscrisului anexat la fila 27-28 apel, că imobilul (compus din teren, constând în cota de ½ indiviză din suprafața de 180 mp. și construcție, alcătuită din apartamentul nr. 2 compus din una cameră, sală și două magazii, construcție din paiantă situată pe latura din fund și spre proprietatea lui H. S.) ce formează obiectul notificării a fost dobândit de autorul reclamantului - R. Jean - prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 555/1974, de către notariatul de Stat al Raionului Orășenesc T. V., Regiunea București.
Acest imobil a trecut în proprietatea statutului prin expropriere, în baza Decretului nr. 217/1989, fiind menționat în tabelul anexă al acestui act normativ, la poziția 254, aspect ce rezultă și din adresa nr._/5353/2001, emisă de Primăria Mun. București - Direcția Patrimoniu.
Totodată, reclamantul a anexat la dosar certificatul de moștenitor nr. 187/11.09.1996, eliberat de BNP A. A., din care rezultă că are calitatea de unic moștenitor al defunctului R. Jean.
Din cele expuse, instanța constată că reclamantul a făcut atât dovada formulării în termen a notificării cât și dovada calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de legea specială de restituire, în conformitate cu dispozițiile art.3 și art. 4 din Legea nr.10/2001, iar imobilul ce face obiectul notificării, a fost preluat abuziv, în cauză nefiind administrate dovezi din care să rezulte plata unor despăgubiri echivalente valorii reale a imobilului la momentul preluării, fiind, pe cale de consecință, incidente dispozițiile înscrise în art. 2 lit. h din Legea nr.10/2001.
Pentru identificarea imobilului ce face obiectul notificării s-au avut în vedere nota de reconstituire din dosarul administrativ cu privire la imobilul în cauză, aflată în dosarul administrativ comunicat de pârâtul M. București și respectiv, raportul de expertiză tehnică judiciară administrat în prezenta fază procesuală, întocmit de către expertul G. G..
Din probele astfel administrate a rezultat că terenul cu privire la care se solicită măsuri reparatorii este afectat în întregime de elemente de sistematizare, reprezentate de blocuri de locuințe, spațiu verde adiacent, alee de acces, amenajare stradală spațiu verde, parcare.
Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 al.3 și 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care în situația în care terenul, este ocupat integral de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, respectiv în situația în care el este afectat de servituți legale sau de amenajări de utilitate publică alelocalităților urbane și rurale, acesta nu se restituie în natură.
Pe de altă parte, construcția ce s-a aflat pe acest teren a fost demolată.
Cum în cauză a rezultat că terenul este afectat în întregime, iar construcția a fost demolată, rezultă că reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii care să constea în restituirea în natură a imobilului, ci doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
Ca atare, Curtea constată că cererea este întemeiată, în parte, și constatând calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituirea în echivalent prin acordarea de măsuri compensatorii în condițiile Legii nr.165/2013, pentru imobilul situat în București, ..3, sector 3, compus din teren în suprafață de 90 mp (cota indiviză de 1/2 din totalul de 180 mp) și construcție demolată alcătuită din o cameră, sală și 2 magazii, va dispune obligarea Municipiului București să emită decizie conform Legii nr.10/2001, prin care să propună măsuri compensatorii în condițiile Legii nr.165/2013, pentru imobilul menționat, în favoarea reclamantului.
În aplicarea art.274 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, Curtea va dispune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în suma de 1.150 lei către reclamant, reprezentând: onorariu expert, în cuantum de 600 lei, onorariu avocat, în cuantum de 450 lei și contravaloarea onorariului perceput de OCPI sector 3 București, în sumă de 100 lei.
În acest sens, Curtea are în vedere, conduita procesuală a părților litigante în ansamblu, faptul că probele în raport de care au fost avansate cheltuielile de judecată anterior reliefate au fost utile și concludente soluționării cauzei, apreciind, totodată, că totalul onorariului de avocat solicitat nu este în mod vădit disproporționat, sub aspectul volumului de muncă prestată în concret în cauză și impus de circumstanțele speței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Evocând fondul:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. M., C.N.P._, domiciliat în București, ..8, ., ., sector 3 și cu domiciliul ales la S.C.A. Basgan și Asociații, în București, Calea V. nr.2, ., ., în contradictoriu cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.
Constată calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituirea în echivalent prin acordarea de măsuri compensatorii în condițiile Legii nr.165/2013 pentru imobilul situat în București, ..3, sector 3, compus din teren în suprafață de 90 mp (cota indiviză de 1/2 din totalul de 180 mp) și construcție demolată alcătuită din o cameră, sală și 2 magazii.
Obligă pârâtul să emită o dispoziție conform Legii nr.10/2001 în favoarea reclamantului în sensul sus-menționat.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1150 lei către reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. I. M. A.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
5 ex/04.03.2015
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 31/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 216/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
