Legea 10/2001. Decizia nr. 352/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 352/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.352
Ședința publică de la 18.03.2015
Curtea constituită din:
P. - C. B. T.
JUDECATOR - A. P. B.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul-pârâtul I. I.-V. și de recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.818 din 19.06.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ., ., S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și cu intimații-reclamanți P. A., L. M. M. și L. F..
P. are ca obiect acțiune civilă formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-pârât I. I.-V., personal, consilier juridic R. I. B., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în baza delegației pe care o depune la dosar, avocat B. F., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante P. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/15.02.2015, emisă de Baroul București – SCP”B. și Asociații”, aflată la fila 21 dosar, avocat A. M. L., în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți L. M. M. și L. FLORIC, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/23.01.2015, emisă de Baroul București – Cabinet Individual, aflată la fila 19 dosar, lipsind intimații-pârâți ., . și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la identificarea recurentului-pârât I. I. V., care prezintă o dovadă de eliberare a unui nou act – stabilire domiciliu în România, eliberată de Direcția Publică de Evidență a Persoanelor și Stare Civilă, pentru perioada 5.03.2015 – 06.04.2015.
Recurentul-pârât I. I.-V., personal, solicită amânarea cauzei pentru angajarea unui alt avocat, deoarece Cabinetul de avocatură „M. și Asociații”, angajați în acest dosar din luna decembrie 2014 a reziliat contractul nerestituind banii, depunând și cerere în acest sens.
La interpelarea instanței cu privire la motivul pentru care nu și-a angajat un alt avocat până la acest termen, deși avea la dispoziție mijloacele referitoare la ajutor public judiciar, constând într-un avocat din oficiu, în cazul în care nu avea posibilități materiale, recurentul-pârât, personal arată că nu și-a angajat un alt avocat până la acest termen pentru faptul că nu li s-au restituit bani de către Cabinetul de avocatură.
Avocații intimaților-reclamanți, având pe rând cuvântul, se opun amânării cauzei pentru motivul invocat, având suficient timp la dispoziție pentru a-și angaja un alt avocat, fiind o modalitate de tergiversare a soluționării cauzei, care se află pe rolul instanțelor încă din anul 2002, iar rezilierea contractului de avocatură s-a făcut în data de 17.02.2015.
Reprezentantul recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având cuvântul, nu se opune amânării cauzei pentru motivul invocat.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile legale, art.156 din codul de procedură civilă stabilind că judecata se poate amâna numai în mod excepțional pentru motive întemeiate, care nu se regăsesc în cauză, având în vedere că încă de la termenul din 18.02.2015 era cunoscută rezilierea acestui contract de asistență juridică, timp în care a avut la dispoziție angajarea unui alt avocat sau apelarea la mijloacele legale ale ajutorului public judiciar, în măsura în care aprecia justificat pentru a obține angajarea unui apărător din oficiu, prin intermediul acestui ajutor public judiciar ce se poate acorda de instanță pe măsura veniturilor pe care le dovedește că le deține sau nu. Dispune lăsarea cauzei la ordinea listei de recursuri, în măsura în care nu mai sunt alte cereri de amânare.
La reluarea pricinii, la ordine, se prezintă recurentul-pârât I. I.-V., personal, consilier juridic R. I. B., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în baza delegației pe care o depune la dosar, avocat B. F., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante P. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/15.02.2015, emisă de Baroul București – SCP”B. și Asociații”, aflată la fila 21 dosar, avocat A. M. L., în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți L. M. M. și L. FLORIC, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/23.01.2015, emisă de Baroul București – Cabinet Individual, aflată la fila 19 dosar, lipsind intimații-pârâți ., . și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților calificarea prezentei căi de atac, având în vedere că odată cu hotărârea recurată s-a comunicat și o încheiere de îndreptare care menționează că alta ar fi calea de atac, iar părțile au declarat: recurs de către Municipiul București și apel de către numitul I. I.-V..
Recurentul-pârât I. I. V., personal, arată că apelul este calea legală de atac.
Reprezentantul recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având cuvântul consideră că recursul este calea de atac.
Avocatul intimatei-reclamante P. A. și avocatul intimatelor-reclamante L. M. M., L. F., având pe rând cuvântul, de asemenea consideră că recursul este calea de atac, în raport de Legea nr.202/2010 coroborată cu Legea nr.10/2001.
Curtea, în urma deliberării, califică în raport de dispozițiile legale incidente în speță în mod corect calea de atac recurs, fiind dispozițiile Legii nr.10/2001 în soluționare, după . Legii nr.202/2010. Din oficiu, pune în discuție nemotivarea recursului formulat de către recurentul-pârât I. I. V..
Recurentul-pârât I. I. V., având cuvântul, arată că nu a motivat calea de atac pentru că la termenul trecut avocatul (18.02.2015) a renunțat la mandatul de reprezentare și nu au avut posibilitatea să-și angajeze un alt avocat, deși s-a angajat să motiveze recursul conform contractului, având în vedere că acest contract a fost încheiat încă din luna noiembrie 2014.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului declarat de recurentul-pârât I. I.-V., pentru nemotivare.
Recurentul-pârât I. I. V., personal, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
Reprezentantul recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având cuvântul, solicită să se constate nulitatea recursului promovat de recurentul-pârât I. I.-V., pentru nemotivare.
Avocatul intimatei-reclamante P. A., având cuvântul, față de împrejurarea că recursul nu a fost motivat, solicită admiterea excepției invocate și să se constate nulitatea recursului.
Avocatul intimatelor-reclamante L. F. și L. M. M., având cuvântul, solicită să constate nulitatea recursului, nefiind motivat.
Curtea urmează a se pronunța pe aspectul nulității recursului promovat de recurentul-pârât I. I.-V., pentru nemotivare.
Acordă cuvântul pe admisibilitatea în principiu asupra cererii de intervenție accesorie formulate de G. I.-V. în interesul recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și a intimatei-pârâte ..
Avocat T. F., în calitate de reprezentant al intervenientei G. I.-V., a formulat cerere de intervenție în favoarea recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și a intimatei-pârâte . și solicită admiterea acesteia în principiu, având în vedere contractele de vânzare de drept litigios și argumentele expuse pe larg prin cererea depusă la dosar.
Avocatul intimatei-reclamante P. A., având cuvântul, arată că cererea de intervenție nu reprezintă decât o cerere de tergiversare a procesului și consideră că nu este admisibilă în principiu, învederând că orice document care se prezintă în considerentele stabilite că se vinde un drept litigios, reprezintă un document care nu este atestat nici de avocați și conform Codului civil; orice document trebuie autentificat în vedere prezentării la Cartea Funciară. Mai mult decât atât, toate aceste documente ar fi trebuit să fie prezentate la data când s-a cerut admiterea în principiu, fiind lipsă de interes, atâta vreme cât contractul încheiat între Primărie și I. a fost anulat în urmă cu 3 ani, iar toate acțiunile subsecvente sunt lovite de nulitate, motiv pentru care apreciază că cererea de intervenție nu este admisibilă în principiu.
Avocatul intimatelor-reclamante L. M. M., L. F., având cuvântul, achiesează la susținerile avocatului intimatei-reclamante, urmând a se constata faptul că acel contract de vânzare drepturi litigioase care a fost depus într-o copie neatestată de avocați, nedatată, neîndeplinind condiția de formă pentru a fi autentică, pentru a fi înregistrată în Carte Funciară, conform prevederilor Noului Cod civil. Urmează a se constata faptul că acest contract de vânzare drepturi litigioase invocat de intervenienta accesorie s-a încheiat în anul 2012, dată la care cumpărătoarea drepturilor litigioase s-a angajat să-și apere drepturile și să fie prezentă la termenul din 24.01.2013, când urma să se judece în apel, însă nu a fost prezentă.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea cererii de intervenție accesorie, având în vedere că este tardiv introdusă și pe aceeași cale invocă și lipsa de interes a d-nei G. I.-V., întrucât până la acest termen nu a manifestat dorința de a-și apăra acel drept pe care presupune că l-a cumpărat. Apreciază că acel contract nu îndeplinește condițiile pentru a fi adus ca și probă, în baza căruia să dețină calitatea de intervenient accesoriu.
Reprezentantul recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având cuvântul, solicită admiterea cererii de intervenție accesorie, consideră că această probă are relevanță în speța de față, având în vedere și data la care a fost încheiat acest contract de vânzare-cumpărare, respectiv anul 2012, prin urmare urmează a fi admisă în principiu.
Recurentul-pârât I. I.-V., personal, având cuvântul, consideră că nu este admisibilă în principiu cererea de intervenție.
Curtea, în urma deliberării, apreciază ca admisibilă în principiu cererea de intervenție accesorie potrivit dispozițiilor art.51 din Codul de procedură civilă. Acordă cuvântul cu privire la recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL în favoarea căruia s-a formulat cerere de intervenție accesorie admisibilă în principiu, dacă mai sunt alte cereri de formulat sau alte înscrisuri de depus.
Reprezentantul recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocatul intervenientei G. I.-V., având cuvântul, arată că nu mai susține excepția lipsei calității procesuale active și pasive a recurentului-pârât I. I. V., întrucât a rămas fără obiect.
Avocatul intimatei-reclamante P. A. și avocatul intimatelor-reclamante L. M. M., L. F., având pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat probe noi, având în vedere înscrisurile aflate deja la dosar.
Recurentul-pârât I. I.-V., având cuvântul, arată că pe recursul promovat de MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL nu are probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului promovat de recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și pe fondul recursului declarat de recurentul-pârât I. I.-V..
Reprezentantul recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, având în vedere acest contract de vânzare drepturi litigioase solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare și în contradictoriu cu intervenienta G. I.-V., întrucât consideră că are calitate procesuală activă în speță.
Avocatul intervenientei G. I.-V., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a deciziei pentru a se soluționa în cadrul legal și cu intervenienta, în urma admiterii cererii de intervenție accesorii.
Avocatul intimatei-reclamante P. A., având cuvântul, în ceea ce privește recursul formulat de recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL formulează următoarele precizări:
Prin decizia civilă nr.37/2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Curtea de Apel București s-au admis apelurile declarate de reclamante, în sensul că s-a admis capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1997 între P.M.B. și recurentul I. I.-V.. Mai mult decât atât, s-a respins ca nefondat apelul formulat de P.M.B., decizie care a fost dată cu recurs, însă primăria nu a formulat. Însă, din anul 2001 când reclamantele au depus dosarul complet de restituire a acestor imobile Primăria nu a dat nici un răspuns, nu le-a chemat și nu le-a solicitat nici un document reclamantelor, iar declarația de la termenul din iunie 2014 a Primăriei a fost că nu s-a soluționat acest dosar, iar în promovării prezentului recurs invocă apariția Legii nr.165/2013, care a prelungit termenele de restituire a imobilelor.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie solicită să se constate că și această cerere este nelegală și netemeinică. Presupusa cumpărătoare, atâta vreme cât actul nu este autentificat, nu are nicio semnătură, nicio o atestare, consideră că nu poate fi opozabil terților, nu are nicio valoare și nu se poate prezenta în instanță cu un asemenea document, având în vedere dispozițiile art.1675, art.1676, art.1677 Cod civil. Totodată, arată că orice act subsecvent declarării nulității contractului de vânzare încheiat între Primărie și I. este lovit de nulitate.
Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței nr.99/17.03.2015, pe care o depune la dosar.
De asemenea, depune la dosar și note de ședință.
Avocatul intimatelor-reclamante L. M. M., L. F., având cuvântul, achiesează la susținerile avocatului intimatei-reclamante P. A., apreciază că recursul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă, fiind o cerere de recurs fără să fie motivată.
De asemenea, arată că Municipiul București prin recursul promovat prezintă o teorie a criteriilor și a modului de aplicare a Legii nr.10/2001, nu se referă punctual și nu îndeplinește condițiile unei cereri de recurs care să reflecte motivul pentru care se face acest recurs.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea recurentului-pârât, consideră că nu are relevanță în această cauză, întrucât partea avea la dispoziție 2 ani în care putea să-și apere dreptul, putea să-și formuleze apărări, astfel că solicită respingerea atât a recursului promovat de recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cât și a cererii de intervenție.
Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței nr.9/11.03.2015, pe care o depune la dosar.
Reprezentantul recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având cuvântul, solicită a fi cenzurate cheltuielile de judecată în raport de prevederile art.274 al.3 din Codul de procedură civilă.
Curtea acordă cuvântul în ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul București, pe cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea M.B. și a . și pe recursul recurentului-pârât I. I.-V..
Recurentul-pârât I. I. V., având cuvântul, solicită admiterea recursului promovat de recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, respingerea cererii de intervenție accesorie în favoarea M.B. și a ..
În ceea ce privește fondul recursului său, înțelege să lase la aprecierea instanței modalitatea de soluționare.
Reprezentantul recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având cuvântul, în ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât I. I. – V., pe fondul acestuia, lasă la aprecierea instanței, având în vedere că este nemotivat.
Avocatul intervenientei G. I.-V., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește fondul recursului declarat de recurentul-pârât I. I.-V..
Avocatul intimatei-reclamante P. A., având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de recurentul-pârât I. I.-V., ca lipsit de interes.
Avocatul intimatelor-reclamante L. M. M., L. F., având cuvântul, solicită să se constate nulitatea recursului promovat de recurentul-pârât I. I.-V., pentru nemotivare.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16.08.2002, precizată ulterior, reclamantele N. V., L. M. M. și L. F. au chemat în judecată pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București prin Primarul General și S.C. Herăstrău N. S.A., solicitând ca prin hotărârea pronunțată să se constate că imobilul situat în București, .-37, etaj 3 (fost R. Poincare nr. 35-37 colț cu ..1) a fost preluat fără titlu valabil în proprietatea statului, precum și nulitatea absolută a actului de înstrăinare încheiat de R. I. cu Primăria M. București.
Prin sentința civilă nr.818/19.06.2014, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei ., în consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acestei pârâte pentru lipsa capacității procesuale de folosință, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele P. A., L. M. M. și L. F., în contradictoriu cu pârâții S.C. Herăstrău N. S.A., I. I., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul București prin Primarul General, a constatat că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură a apartamentului nr. 6 (fost 12, fost 45) situat în București, .-37, etaj 3 (fost R. Poincare nr. 35-37 colț cu ..1), astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert M. E. P., și a apartamentului – garsoniera nr. 7 (fost nr.13, fost nr. 46) situat la aceeași adresă, compusă din antreu, cameră și baie, a dispus restituirea în natură a apartamentelor anterior menționate și a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
În soluționarea acțiunii, tribunalul a avut în vedere limitele rejudecării, așa cum au fost stabilite prin decizia de casare nr.37 A/2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, analizând prioritar excepția lipsei calității procesuale de folosință a pârâtei ., excepție pe care a admis-o față de împrejurarea că această pârâtă a fost radiată din Registrul Comerțului.
Tribunalul a analizat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantelor, modalitatea de trecere în proprietatea statului a celor două apartamente nr.6 și nr.7 și a avut în vedere că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză în dosarul nr._/2002 al Judecătoriei Sector 1 București, (fila 172-181) rezultă că apartamentul ce a aparținut în calitate de proprietar lui N. L., conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 3794/1938 este același cu apartamentul vândut pârâtului I. I. V. prin contractul de vânzare - cumpărare nr.3329/29.443/13.12.1997.
În consecință, față de împrejurarea că imobilul poate fi restituit în natură, că reclamantele au făcut dovada că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii și având în vedere că de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, tribunalul a dispus restituirea în natură a imobilului situat în București a apartamentului nr. 6 (fost 12, fost 45) situat în București, .-37, etaj 3 (fost R. Poincare nr. 35-37 colț cu ..1) astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert M. E. P..
În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită, Tribunalul a avut în vedere, pe de o parte, considerentele reținute de Curtea de Apel cu ocazia analizei legitimării procesuale active în privința apartamentului nr. 6, cât și faptul că ambele apartamente nr. 6 și 7 au aparținut aceluiași autor L. N., astfel că nu se mai impune o reanalizare în concret a tuturor transmisiunilor succesive a calității de moștenitor de la defunctul L. N. la reclamantele în prezenta cauză, față de statuările obligatorii ale hotărârii judecătorești evocate.
Este adevărat că acestea privesc exclusiv apartamentul nr. 6, însă față de faptul că și apartamentul nr. 7 a aparținut aceluiași autor, L. N. de la care s-a realizat preluarea în proprietatea statului, Tribunalul a considerat că sunt pe deplin aplicabile.
Totodată, Tribunalul a avut în vedere că prin certificatele de moștenitor depuse la filele 8-10 din dosarul nr._/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 București), a fost probată calitatea de moștenitoare a reclamantelor în raport de autorul comun, L. N..
Prin urmare, față de cele ce preced, tribunalul a apreciat că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în înțelesul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și în privința apartamentului –garsoniera nr. 7 (fost nr.13, fost nr. 46) situat la aceeași adresă.
Sub aspectul modalității de restituire, Tribunalul a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat de expert M. E. P., (fila 172-182 dosar nr._/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 București), conform cu care s-a reținut că, constatările efectuate de expert la fața locului în raport de planul de la 1938, demonstrează fizic identitatea între actualul . cel ce a aparținut lui L. N., totodată, expertul arătând că pe culoarul de acces atât pentru apartamentul nr. 6, cât și pentru garsoniera ce poartă nr. 7 a fost construit un zid cu o ușă încuiată, zid ce nu figura pe planul inițial și care blochează accesul la aceasta din urmă.
Pornind de la această constatare a expertului care confirmă amplasarea garsonierei nr. 7 conform titlului de proprietate – actul de vânzare cumpărare autentificat de fostul Tribunal I.–Secția notariat sub nr. 9392/1939, alăturat apartamentului deținut de L. N. la nr. 12 din același imobil, actual 6, tribunalul a concluzionat că acest imobil este folosit în fapt de deținătorii actuali ai apartamentului nr. 6 în condițiile în care accesul este blocat iar zidul care blochează accesul este comun . 7, fiind evident că accesul la garsoniera nr. 7, neputându-se realiza decât prin culoarul comun.
Cum potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, iar disp. art. 7 alin. 1 stabilește că de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, față de cele mai sus reținute, Tribunalul a considerat, reținând și informațiile comunicate de Administrația Fondului Imobiliar, că apartamentul nr. - garsoniera nr. 7, este liberă și poate fi restituită în natură.
În consecință, față de împrejurarea că imobilul poate fi restituit în natură, că reclamantele au făcut dovada că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii și având în vedere că de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, tribunalul a dispus restituirea în natură a imobilului situat în București a apartamentului – garsoniera nr. 7 (fost nr.13, fost nr. 46) compusă din antreu, cameră și baie, situat în București, .-37, etaj 3 (fost R. Poincare nr. 35-37 colț cu ..1).
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect revendicarea aceluiași imobil, față de soluția adoptată în raport de prevederile legii speciale, Tribunalul a apreciat că nu se mai justifică examinarea acestuia, finalitatea urmărită de reclamanți prin promovarea celor două capete de cerere fiind aceeași.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva pârâtului S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, față de limitele rejudecării care vizează soluționarea cererilor formulate de reclamante de restituire a celor imobile în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 și deciziei XX/207, Tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, pârâtul neputând fi ținut de obligația de soluționare a notificării, ce revine potrivit dispozițiilor actului normativ evocat, unității deținătoare, respectiv Municipiul București și în raport de care cererea a fost examinată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul I. I. și pârâtul Municipiul București prin Primarul General, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv unitatea deținătoare este singura abilitată să emită o decizie sau, după caz, dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sau de restituire în natură.
La 11.12.2015 au formulat întâmpinare intimatele L. M. M., L. F. și P. A., solicitând respingerea recursurilor declarate, deoarece sentința pronunțată de tribunal este legală, făcând o corectă aplicare a deciziei XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru termenul din 18.02.2015 a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentului – pârât Municipiul București prin Primarul General, petenta G. I. V., solicitând admiterea recursului formulat de pârât, apreciind că are un interes legitim, născut și actual în scopul protejării drepturilor sale.
În ședința publică de astăzi, Curtea a calificat calea de atac a fi recursul, față de dispozițiile Legii nr.10/2001, ce reprezintă temeiul juridic al cererii principale, astfel cum a fost stabilit prin Legea nr.202/2010.
Față de această calificare a căii de atac, Curtea, în condițiile art.303 și art.306 Cod de procedură civilă, a pus în discuția părților excepția nulității recursului declarat de I. I., excepție pe care a admis-o și a constatat nulitatea recursului. Conform art.303 Cod de procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. La fila 5 din dosar a fost depusă calea de atac exercitată de recurent împotriva deciziei civile nr.818/2014, prin cerere fiind precizat, că motivele căii de atac urmează a fi depuse în termenul legal. Recurentul nu a respectat obligația legală impusă de art.303 Cod de procedură civilă, de a motiva recursul declarat, astfel că în condițiile art.306 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea a constatat recursul nul, motivat și de împrejurarea că nu au fost invocate motive de ordine publică, în condițiile art.306 alin.2 Cod de procedură civilă.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în condițiile art.3041 și art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea a constatat că recursul declarat de recurentul Municipiul București prin Primarul General este nefondat și, pe cale de consecință, a fost respins și în condițiile art.17 Cod de procedură civilă și cererea de intervenție accesorie a fost respinsă, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat că instanța fondului a respectat dispozițiile art.297 Cod de procedură civilă, în soluționarea cererii formulate de reclamante, respectând limitele rejudecării, așa cum au fost stabilite prin decizia nr.37/2013 de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, cu aplicarea corectă a dispozițiilor deciziei XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, potrivit dispozițiilor obligatorii ale Deciziei nr. XX/2007 dată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța este competentă să soluționeze acțiunea persoanei îndreptățite, în ipoteza refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
De la momentul promovării cererii – 16.08.2002 - reclamantele au arătat că au formulat notificarea nr.567/2001, aspect reținut și prin decizia nr.37/2013 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Conform deciziei de trimitere, instanța avea obligația să analizeze cererea fundamentată pe art. 26 din Legea nr. 10/2001 și pe îndrumările obligatorii ale deciziei în interesul legii nr. 20/2001, având ca obiect sancționarea refuzului entității deținătoare de a soluționa notificarea nr. 568/2001, formulată de reclamante, întemeiată pe Legea nr. 10/2001 având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prevăzute de legea specială, pentru imobilul - apartament nr. 6, situat în București, .-37, ..
Totodată, tribunalul a respectat decizia de trimitere, analizând cererea având ca obiect revendicarea și cererea fundamentată pe art. 26 din Legea nr. 10/2001 și pe îndrumările obligatorii ale deciziei în interesul Legii nr. 20/2001, având ca obiect sancționarea refuzului entității deținătoare de a soluționa notificarea nr. 567/2001, formulată de reclamante, întemeiată pe Legea nr. 10/2001 având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prevăzute de legea specială, pentru imobilul - garsoniera nr. 7, situat la aceeași adresă.
Tribunalul a făcut o detaliată analiză a modalității de trecere a imobilului în proprietatea statului, a calității de persoane îndreptățite și modalitatea de restituire a celor două apartamente.
Cu privire la modalitatea de trecere în proprietatea statului a celor două apartamente, tribunalul a avut în vedere ordinul de rechiziție nr. 1275/09.11.1948 (fila 26 dosar nr. 2485 al Judecătoriei Sectorului 1 București), din care rezultă că la data de 09.11.1948, s-au rechiziționat apartamentele proprietatea lui N. L..
Potrivit adresei emisă de . (fila 11 dosar nr._/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 București), instanța fondului a reținut că apartamentele au făcut ulterior, obiect al art. III din Decretul nr. 261/1960, fiind trecute în proprietatea statului.
Așa fiind, față de cele reținute, Tribunalul a apreciat că apartamentele nr.6 și nr.7 se includ în domeniul de aplicație al Legii nr.10/2001, fiind preluate abuziv, conform disp. art. 2 lit. f) din actul normativ menționat.
În plus, tribunalul a reținut că în considerentele deciziei de trimitere spre rejudecare s-a dezlegat în mod irevocabil, faptul că statul nu deținea un titlu valabil cu privire la imobilul preluat – apartamentul nr.6 situat în București, .-37, aplicând același raționament și pentru apartamentul nr.7.
Totodată, tribunalul a reținut că nu se impune o reanalizare în concret a tuturor transmisiunilor succesive, a calității de moștenitor a intimatelor de la autorul lor L. N., față de dezlegările obligatorii date prin decizia de trimitere, în care s-a analizat legitimarea procesuală activă cu privire la apartamentul nr.6. Cum ambele apartamente au aparținut autorului intimatelor, L. N., de la care s-a realizat preluarea în proprietatea statului, sunt valabile aceleași argumente, calitatea de moștenitor fiind dovedită cu certificatele de moștenitor depuse la filele 8 – 10 din dosarul nr._/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cu privire la modalitatea de restituire, instanța fondului a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat de expert M. E. P., care a arătat că imobilele pot fi restituite în natură.
Esențială în analiza efectuată de tribunal a fost soluția Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în soluționarea capătului de cerere privitor la constatarea nulității absolute a contractului nr.3329/_/13.02.1997 încheiat în temeiul Legii nr.112/1995 între recurentul I. I.-V. și S.C. Herăstrău N. S.A., având ca obiect apartamentul nr.6 situat în .-37, etaj 3, sector 1.
Față de dezlegările date de Curte cu privire la soluționarea acestui capăt de cerere, tribunalul a constatat că dezlegările obligatorii au intrat în puterea lucrului judecat, dat fiind faptul că împotriva deciziei nr.37/2013 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie nu a formulat recurs decât pârâta ., recurs respins ca tardiv de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.4898/2013.
Trebuie subliniat că recurentul Municipiul București prin Primarul General nu a declarat recurs, fiind prezumat că a achiesat la argumentele instanței de apel.
Contrar celor susținute de recurent prin recursul declarat, Curtea apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile obligatorii ale deciziei XX/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, aplicată corect de tribunal și cu respectarea dezlegărilor de drept date prin decizia de trimitere.
Asupra cererii de intervenție accesorie formulată de G. I. – V., Curtea a constatat că față de respingerea recursului declarat de Municipiul București prin Primarul General, parte în favoarea căreia s-a făcut cererea de intervenție, în condițiile art.17 Cod de procedură civilă, pe cale de consecință și cererea de intervenție a fost respinsă.
Curtea a avut în vedere împrejurarea că cererea de intervenție accesorie, în condițiile art.49 alin.3 Cod de procedură civilă, sprijină numai apărarea M. București prin Primarul General și, totodată, Curtea a avut în vedere natura contractului de vânzare de drepturi litigioase ce a reprezentat temeiul în baza căruia intervenienta a formulat cererea în prezenta cauză.
Un contract de vânzare de drepturi litigioase are un puternic element de alea, dreptul fiind litigios dacă există un proces început și neterminat cu privire la existența sau întinderea sa. Dreptul dobândit de intervenientă depinde de dreptul înstrăinătorului, ori . a fost radiată din Registrul Comerțului și s-a constatat lipsa calității sale procesuale pasive, iar dreptul autorului comun I. I. V. a fost constatat nul prin decizia nr.37/2013 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, rămasă irevocabilă cu privire la soluționarea capătului de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr.3329/_/13.02.1997.
Față de aceste considerente recursul formulat de recurentul-pârât Municipiul București prin Primarul General și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta G. I.-V. au fost respinse ca nefondate.
În baza art.274 alin.3 Cod de procedură civilă obligă pe recurenții – pârâți și pe intervenientă, în solidar, la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata P. A., conform filei 48 din dosarul de recurs și a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatele L. F. și L. M. M., conform filei 47 din dosarul de recurs.
În aplicarea art.274 alin.3 Cod de procedură civilă, Curtea a avut în vedere criteriile oferite de legiuitor privitoare la culpa procesuală și complexitatea cauzei, intimatele L. F. și L. M. M. fiind asistate de același apărător ce a asigurat asistență juridică și în alte etape procesuale ale cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurentul-pârâtul I. I.-V., împotriva deciziei civile nr.818 din 19.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, intimații-pârâți ., ., S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și cu intimații-reclamanți P. A., L. M. M. și L. F..
Respinge ca nefondate recursul formulat de recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta G. I.-V..
Obligă pe recurenții – pârâți și pe intervenientă, în solidar, la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata P. A., și a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatele L. F. și L. M. M..
.. // ..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. B. T. A. P. B. D. A.
GREFIER
Ș. P.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./04.05.2015
TB-S.5 – E.P. –J.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 154/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune pauliană. Decizia nr. 194/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
