Legea 10/2001. Decizia nr. 115/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 115/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 115 R
Ședința publică de la 22.01.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE: - P. F.
JUDECĂTOR: - A. C. B.
JUDECĂTOR: - M. S. C.
GREFIER: - F. J.
………………………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți M. Z., N. V. și S.C. R. G. INVEST S.A., împotriva Sentinței civile nr. 1328/20.06.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI PRIN P. G.,P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect, Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-reclamanți M. Z. și N. V. prin apărător, avocat Toia P., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 5 dosar, lipsă fiind recurenta-reclamantă S.C. R. G. Invest S.A., lipsă fiind intimații-pârâți M. București prin P. G., P. G. al Municipiului București și S. R. prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul recurenților-reclamanți M. Z. și N. V. solicită calificarea căii de atac ca fiind recurs și nu apel.
Deliberând, Curtea admite cererea și califică cererea ca fiind recurs și nu apel.
Apărătorul recurenților-reclamanți M. Z. și N. V. declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenții-reclamanți M. Z. și N. V. prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, apreciind că cererea nu este prematură,având în vedere că interpretarea corectă a art. 4 raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 este aceea că nu se aplică cauzelor aflate pe rol.
Precizează că de altfel,Curtea Constituțională a statuat în nenumărate rânduri că legea de procedură aplicabilă într-un litigiu este cea de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, amintind respectarea dispozițiilor art. 15 alin.2 din Constituția României.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1328/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă s-a admis excepția prematurității;s-a respins ca prematur formulată acțiunea privind pe reclamanții M. Z. și N. V., și S.C. R. G. INVEST S.R.L., și pe pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN P. G..
Analizând excepția prematurității cererii, în raport de disp.art.137 c.p.civ., tribunalul a constatat următoarele:
Cererile de soluționare pe cale judecătorească a notificărilor formulate în temeiul legii nr.10/2001, se întemeiază pe faptul că unitatea deținătoare nu a soluționat aceste notificări în termenul de 60 de zile impus de art.25 alin.1 din legea nr.10/2001, precum și pe Decizia nr.XX / 19.03.2007, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanțele judecătorești pot soluționa notificările formulate în temeiul legii nr.10/2001, când constată refuzul nejustificat al unității deținătoare în soluționarea acestor notificări.
Prin dispozițiile art. 33.- (1) din legea nr.165 entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001,republicată,cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
Astfel, tribunalul a constatat că pentru soluționarea notificării, s-a instituit un nou termen în sarcina unității deținătoare, altul decât cel stabilit prin art.25(1) din legea nr.10/2001, mai mult prin art.32(1) din legea nr.165/2013 se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege.
În consecință, câtă vreme analiza notificărilor întemeiate pe legea nr.10/2001 se face din perspectiva unui nou act normativ privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, respectiv legea nr.165/2013, începând cu data de 1 ianuarie 2014.
Mai mult prin disp.art.4 din legea nr.165/2013, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, tribunalul a apreciat că dreptul persoanelor care se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii în soluționarea notificărilor nu s-a născut,astfel că excepția de prematuritate va fi admită, cu consecința respingerii acesteia ca prematur formulată.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții M. Z., N., V. și . SA.
În motivarea cererii de recurs, în sinteză s-au susținut următoarele:
Printr-un prim motiv s-a arătat că Noua lege 165/2013 nu abrogă dispozițiile art.25 și 26 din Legea nr.10/2001, singurul element de schimbare fiind modificarea art.31 referitor la recalcularea valorii acțiunilor în raport de măsurile instituite de Legea nr.165/2013.Legea nr.165/2013 nu conduce la ideea unei prematurități a cererii de chemare în judecată, prematuritate care trebuie examinată la momentul introducerii cererii.
Dispozițiile art.4 din Legea nr.165/2013 trebuie interpretate corelat cu celelalte texte de legi din care rezultă doar că cererile aflate pe rolul instanțelor de judecată se vor soluționa în concordanță cu noua lege doar în ce privește modalitatea de despăgubire, Legea nr.165/2013 putând avea incidența pe aspecte ce țin de dreptul substanțial și nu de dreptul procedural.
Printr-un al doilea motiv s-a arătat că termenul prevăzut de Legea nr.165/2013 încep să curgă de la 01.01.2014 situația în care prin admiterea excepției de prematuritate s-a încălcat grav dispozițiile art.15 alin.2 din Constituție dar și art.16 privind egalitatea în drepturi și art.21 privind accesul liber la justiție.
Recursul este fondat pentru următoarele argumente:
În ce privește primul motiv de recurs, astfel cum a fost formulat și dezvoltat critica privește o pretinsă interpretare greșită a legii nr.165/2013, în sensul că art.4 din acest act normativ trebuie interpretat în corelație cu celelalte texte. O asemenea susținere nu reprezintă însă o critică adusă sentinței de fond, pentru că nu se arată, în concret, ce text de lege a fost încălcat sau aplicat greșit de către instanță.
Problema prematurității, cum este consacrat în doctrina și în practica judiciară, ține de actualitatea dreptului subiectiv și al obligației corelative supuse judecății și nu de o interpretare sistematică a normelor unei legi.
În concluzie primul motiv de recurs este nefondat.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, astfel cum a fost formulat și dezvoltat, critica este fondată pentru următoarele argumente:
Textul art.4 din Legea nr.165/2013 arată că dispozițiile acestei legi, se aplică și proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată.
Printre dispozițiile Legii nr.165/2013 care se aplică proceselor aflate pe rolul instanțelor de procedură se afla și dispozițiile din art.33 care reglementează imperativ obligația persoanei notificată să soluționeze notificarea într-un anumit termen și care începe să curgă de la 01.01.2014.
La data la care s-a pronunțat instanța de fond 20.06.2013, acest termen nu începuse însă să curgă.
Neîncepând să curgă acest termen rezultă că această obligație legală se năștea începând cu 01.01.2014 și că până la nașterea acestei noi obligații, persoana notificată era ținută de obligația de soluționare a notificării stabilită prin Legea nr.10/2001, care evident nu era prematură și deci nici dreptul subiectiv corelativ nu era prematur.
În aceste condiții, prin admiterea excepției de prematuritate s-a ajuns implicit la încălcarea art.21 și art.15 alin.2 din Constituția României, vătămându-se dreptul la acces la instanță și principiul neretroactivității sub aspectul aplicării art.33 din Legea nr.165/2013.s
Fiind deci incidente art.3041 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă se va admite recursul și se va casa sentința recurată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru judecarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți M. Z., N. V. și S.C. R. G. INVEST S.A., împotriva Sentinței civile nr.1328/20.06.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI PRIN P. G., P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. A. C. B. M. S. C.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
20.02.2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 390/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 138/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
