Legea 10/2001. Decizia nr. 645/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 645/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 645/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.645
Ședința publică de la 22.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află rejudecarea cauzei, în urma casării, cu reținere, a sentinței civile nr.114/04.02.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, dispusă prin decizia civilă nr.779/ 08.05.2014 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe recurentul-reclamant I. V., în contradictoriu cu intimații-pârâși P. M. CĂLĂRAȘI și P. M. CĂLĂRAȘI.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 07.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 14.05.2015, la data de 21.05.2015 și apoi la data de 22.05.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Călărași, reclamantul I. V. a formulat, în contradictoriu cu pârâții P. M. Călărași și P. M. Călărași, contestație împotriva dispoziției nr.591/28.05.2012 emisă de P. M. Călărași, anularea acesteia și restituirea în natură a terenului în suprafață de 2000 mp situat în Călărași, .. Reclamantul a solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr.424/13.07.2001 depusă prin Biroul Executorilor Judecătorești Asociați M. și Ș., tatăl său - I. C. a solicitat inițial restituirea prin echivalent bănesc a terenului în suprafață de 2000 mp, situat în Călărași, ., însă ulterior, văzând că terenul este liber, a solicitat restituirea în natură. I. C. a decedat la data de 06.04.2003. În calitate de moștenitor al acestuia a făcut numeroase demersuri la autoritatea executivă însă răspunsul l-a primit abia la data de 28.05.2012 când i-a fost adusă la cunoștință dispoziția pe care o contestă.
Prin dispoziția respectivă s-a respins notificarea menționată motivat de faptul că nu a făcut dovada proprietății asupra acestui teren.
Apreciază că actul emis de primar este nelegal și netemeinic întrucât prin decretul de expropriere nr.89/08.03.1982 și anexa la decret a făcut dovada faptului că acest teren în suprafață de 2.000 mp aparținea defunctului său tată, regăsindu-se înscris la poziția 39. Din același decret rezultă că exproprierea s-a făcut printre altele în scopul realizării unui număr de 412 apartamente și lucrărilor tehnico-edilitare aferente. Dacă acest teren nu era al tatălui său ci al statului, nu avea de ce să mai intervină un decret de expropriere prin care să se dispună trecerea în proprietatea statului și în administrarea directă a M. Călărași.
Reclamantul a arătat că înscrisurile depuse fac dovada că terenul solicitat a aparținut tatălui său și trebuie restituit în baza art.1 din Legea 10/2001.
Prin întâmpinarea formulată la data de 30.08.2012 pârâții P. M. Călărași și P. M. Călărași au arătat că potrivit Decretului de expropriere nr.106/16.05.1981, respectiv în tabelul cu proprietarii ale căror imobile se expropriază la nr. curent 17 figurează ca proprietari pentru imobilul din ., numiții M. G. și M. O.. De asemenea, în fișa imobilului unde este descris imobilul casă de locuit și teren, la rubrica proprietari figurează înscriși tot M. G. și M. O.. Mai mult, potrivit procesului-verbal nr. 17 privind evaluarea gospodăriei întocmit de către Comisia de evaluare din cadrul Consiliului Popular al Județului Călărași ca proprietari figurează tot numiții sus menționați.
În adresa nr. 7957/01.07.1981 emisă de Circumscripția Financiară se menționează faptul că numitul M. D. G. figurează în evidențe cu un imobil declarat pentru impunere din anul 1970, perioadă de la care plătește impozitul legal și primele ADAS. De asemenea se precizează valoarea (4.345 lei) și terenul în suprafață de 150 mp.
Conform declarației din 08.07.1980, numiții M. G. și M. O., declară că posed în municipiul Călărași, . suprafața de 232 mp fără titlu legal de proprietate ci doar cu chitanță de mână.
Potrivit Decretului de expropriere nr. 89/08.03.1982, respectiv în tabelul cu proprietarii ale căror imobile se expropriază la nr. curent 24 figurează ca proprietar pentru imobilul din ., numitul F. I.. În fișa imobilului la rubrica proprietari figurează tot F. I.. Mai mult, potrivit procesului-verbal nr. 24 privind evaluarea gospodăriei întocmit de către Comisia de evaluare din cadrul Consiliului Popular al Județului Călărași ca proprietar figurează tot numitul sus precizat.
Mai mult decât atât numiții I. C. și I. C. la data de 05.08.1972 au dat la notariatul de stat local Călărași o procură specială autentificată sub nr. 1594/05.09.1972 prin care împuternicesc pe N. D. să vândă în indiviziune și în părți egale Iui F. M. I. și S. N., imobilul situat în municipiul Călărași, .. De asemenea, mai declară că prețul vânzării este în sumă de 23.000 lei pe care l-au primit în întregime de la cumpărători la data autentificării procurii.
În consecință, din coroborarea înscrisurilor sus-menționate precum și a dispozițiilor legale, rezultă fără echivoc faptul că la data exproprierii defunctul reclamantului nu deținea sub nume de proprietar imobilul din ..
În ceea ce privește afirmația reclamantului cu privire la poziția 39 din Decretul nr. 89/1982, în care menționează că acest imobil a aparținut defunctului său, s-a arătat că la poziția 39 din tabelul anexă la decret, figurează înscris Boitan G. cu imobil ce se expropriază situat în Călărași, . în suprafață de 1000 mp.
Prin sentința civilă nr.114/4.02.2014, Tribunalul Călărași a respins contestația formulată de reclamantul I. V..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul I. V., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, admiterea contestației, anularea deciziei nr.591/2012 și restituirea în natură a terenului liber identificat de expert M. prin poligonul FGHCDE.
Intimații pârâți P. M. Călărași și P. M. Călărași au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În recurs, nu au fost administrate înscrisuri noi, în conformitate cu prevederile art. 305 din Codul de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.779/08.05.2014 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul declarat de recurentul reclamant I. V. împotriva sentinței civile nr.114/4.02.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. Călărași și P. M. Călărași, a casat sentința recurată și a reținut cauza spre rejudecare, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, stabilind termen fond la 04.09.2014, C.5, cu citare părți.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, prin contestația formulată, reclamantul a invocat greșita aplicare a normelor înscrise în art.23 din Legea nr. 10/2001, susținând că este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru acest imobil, în calitate de succesor al foștilor proprietari, în temeiul Legii nr. 10/2001, și, prin urmare, se impunea ca instanța de fond să procedeze la verificarea argumentelor părților cu interese contrare și să procedeze la stabilirea completă a situației de fapt existente în cauză.
Curtea a avut în vedere și faptul că în materia restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada regimului politic trecut Legea nr.10/2001 nu cuprinde nicio derogare de la dreptul comun în ceea ce privește sarcina probei.
Astfel, conform art.1 lit.e din Capitolul I al Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin H.G. nr.250/2007, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită revine persoanei care pretinde dreptul, și anume reclamantului din litigiu.
În același timp, art. 23.1 lit. din Normele metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001 metodologice, explicitează noțiunea de acte doveditoare stabilind că acestea constau în orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de . Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea); orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la art.2 alin. (1) din lege]; în cazul exproprierii prevăzute la art.11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere sau care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol).
În referire la criticile recurentului, Curtea a apreciat că este corectă susținerea acestuia în sensul că în mod eronat s-a reținut ca și argument decizoriu, în sensul nedovedirii dreptului de proprietate incidența Legii nr. 4/1973 – care interzicea deținerea de către o singură persoana a mai multor locuințe, câtă vreme prima instanță nu a reținut, în cadrul situației de fapt, că imobilul notificat avea destinația de locuință, la momentul preluării.
Pe de altă parte, însăși autoritățile cu competențe în materia Legii nr. 10/2001, au procedat, anterior, la recunoașterea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru alte două imobile, pentru același reclamant, recunoscând astfel implicit că acesta a deținut alte două proprietăți, ceea ce nu face decât să contrazică supoziția instanței de fond.
În același timp, contrar susținerilor din recurs, Curtea a apreciat că, de principiu, nemenționarea, în actul de preluare, a titularului dreptului de proprietate al bunului preluat sau a moștenitorilor lui, dacă decesul fostului proprietar a intervenit anterior preluării, este de natură a susține concluzia în sensul că acesta nu era proprietar la data preluării, în contextul nedovedirii deținerii de către notificator a unui titlu de proprietate.
Sub acest aspect, Curtea a reținut că, într-adevăr, la dosar nu a fost anexat un titlu de proprietate pentru teren și că, în mod judicios s-a reținut de tribunal că procurile anexate de reclamant nu valorează titlu de proprietate.
Tot astfel nu se poate face abstracție de conduita procesuală a recurentului care, deși a înțeles să se prevaleze de un înscris reprezentând o pretinsă anexa la Decretul de expropriere nr.89/1982 în care autorul său – I. C. – figura la poziția 39 cu teren de 2000 mp expropriat în Călărași, ., nu a putut prezenta originalul acestui act și, în cadrul procedurii de înscriere în fals declanșată de pârâți, a refuzat să semneze această copie pentru conformitate cu originalul, considerent pentru care, la termenul de judecată din 05.06.2013, instanța de fond a înlăturat conform art.139 din Codul de procedură civilă, acest înscris, aspect care nu este contestat în recurs, intrând astfel în puterea de lucru judecat.
În același timp, referirea recurentului la raportul de expertiză, este lipsită de fundament, câtă vreme, o atare probă nu face decât să constate o stare de fapt, neavând relevanță în dovedirea dreptului pretins.
Cu toate acestea, Curtea nu a putut să nu observe că în cuprinsul procurilor (aflate în copie la filele 128-133 dosar fond) se menționează neechivoc că emitenții lor, pretindeau că au calitatea de titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului din Călărași, ., în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2658/1967 și transcris sub nr. 410/1967 de Notariatul de stat Călărași, act încheiat cu numiții D. D. I. și D. M..
Prin urmare, în aplicarea corectă a prevederilor art. 23 și 24 din Legea nr.10/2001, se impunea stabilirea completă a situației de fapt sub aspectul dovedirii elementelor necesare soluționării cauzei la care s-a făcut referire și verificarea susținerilor contestatorului, prin demersuri realizate, fie de către parte, fie de către instanță, la entitățile cu competențe în materia arhivării unor astfel de înscrisuri, fiind evident că un atare înscris era concludent nu doar pentru verificarea calității reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii ci și pentru stabilirea certă a pretinsului drept deținut de autorii acestuia, respectiv, pentru identificarea concretă și lipsită de echivoc a întinderii și limitelor acestuia.
Aceasta întrucât prevederile art. 24 din Legea nr.10/2001 instituie o prezumție a calității de proprietar și a întinderii dreptului de proprietate menționate în actul normativ sau de autoritate, prezumție care operează în absența unor probe contrare.
Tot astfel, în contextul reliefat anterior, Curtea nu a putut aprecia ca lipsită de relevanță, în stabilirea situației de fapt a cauzei și a incidenței art. 24 din Legea nr.10/2001, verificarea împrejurării dacă pentru imobilul notificat au formulat cereri de restituire în temeiul legilor speciale terțe persoane, mai ales în contextul în care mențiunile de la rolul fiscal anexate la dosar relevă înscrierea acestor terți în evidențele autorităților, iar în decretele de expropriere anexate apar menționate pentru acest imobil alte persoane în calitate de proprietari, decât autorii notificatorului, astfel că, din această perspectivă, critica recurentului nu poate fi înlăturată, ci o atare împrejurare se impune a fi valorificată deopotrivă.
In rejudecare, Curtea, în aplicarea celor reținute prin decizia de casare, a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost solicitate și obținute relații despre situația juridică a imobilului în litigiu, precum și acte juridice încheiate în legătură cu acest imobil.
In acest sens, Camera Notarilor Publici Călărași a înaintat toate acte juridice identificate privitoare la imobil (fila 41 și urm.).
Rejudecând cauza, conform art. 312 alin.4 C.proc.civ., Curtea, în urma analizării întregului probatoriu administrat în cauză, constată următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a contestat dispoziția nr.591/28.05.2012 emisă de P. M. Călărași, apreciind că este îndreptățit la restituirea terenului în suprafață de 2000 mp situat în Călărași, ., expropriat de stat de la autorul său, I. C., decedat în anul 2003 – teren ce a făcut obiectul notificării nr. 424/2001 adresate pârâtei în temeiul Legii nr. 10/2001.
Curtea a reținut că recurentul-reclamant nu a făcut dovada că autorului său, numitul I. C., i s-ar fi preluat în mod abuziv de către stat vreun imobil în baza Decretului nr.89/1982, întrucât în anexa acestui decret de expropriere nu figurează cu un imobil expropriat, iar pentru imobilele aflate la adresele pentru care autorul recurentului-reclamant a formulat notificare, respectiv Năvodari, nr.2 (prin extindere și la numerele 2A - 2F), figurează alte persoane ca fiind expropriate de aceste imobile.
De asemenea, o situație similară se regăsește în anexa Decretului de expropriere nr.106/16.05.1981, fiind indicați în evidențele autorităților doar numiții M. G. și M. O., care declarau și la organele fiscale că posedă în municipiul Călărași, . o suprafața de 232 mp pe baza unei chitanțe de mână.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Or, așa cum s-a reținut și prin decizia instanței de casare, această normă legală instituie doar o prezumție care poate fi răsturnată prin probe contrare, Curtea reținând în acest sens că în rejudecare s-a depus la dosarului cauzei, la solicitarea instanței, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2658/1967 și transcris sub nr. 410/1967 de Notariatul de stat Călărași prin care autorii reclamantului, I. C. și I. C., au cumpărat de la numiții D. D. I. și D. M. imobilul din Călărași, ., compus din teren loc de casă în suprafață de 1863 mp împreună cu casa edificată pe acest teren, construcție din paiantă, acoperită cu tablă, formată din trei camere, antreu și un grajd (fila 43).
Pentru acest imobil cumpărătorii au achitat prețul la data autentificării, conform mențiunilor din act.
In lipsa altor acte doveditoare a dreptului de proprietate nu poate fi primită susținerea reclamantului în sensul că întinderea reală a terenului ar fi fost de 2000 mp, întrucât terenul nu a fost măsurat corespunzător la perfectarea vânzării, susținerea nefiind probată în nici un mod în fața instanței .
Curtea, pe de altă parte, reține din actele dosarului că soții I. C. și I. C. au mandatat mai multe persoane pentru a vinde în numele lor și pentru ei imobilul situat în Călărași, . – toate procurile fiind autentificate la Notariatul de stat local Călărași.
Astfel, prin procura autentificată sub nr. 2662/22.12.1967, soții I. îl împuterniceau pe M. L. să vândă în indiviziune și în părți egale lui M. C., A. V. și A. T. 450 mp din imobilul sus-menționat, declarând, totodată, că prețul vânzării este de 13.500 lei pe care l-au primit în întregime de la cumpărători (fila 44).
Potrivit procurii autentificată sub nr. 2663/22.12.1967, soții I. împuterniceau pe M. L. să vândă în indiviziune și în părți egale lui M. D. și lui I. E. o suprafață de 300 mp din imobilul situat în ., declarând că prețul vânzării este de 9000 lei și l-au primit în întregime de la cumpărători (fila 45).
Potrivit procurii autentificată cu nr. 134/25.01.1968, soții I. împuterniceau pe C. N. să vândă lui G. G. o suprafață de 192 mp din imobilul de la adresa sus menționată. De asemenea, declarau că prețul vânzării, în sumă de 4.000 lei, l-au primit în întregime la data autentificării procurii (fila 46).
Potrivit procurii autentificată cu nr. 62/28.02.1968, soții I. împuterniceau pe C. P. E. să vândă oricui va crede de cuviință o suprafață de 150 mp din imobilul de la adresa sus menționată (fila 47).
La dosar se regăsește, însă, o chitanță autentificată la aceeași dată din care reiese că proprietarii au încasat de la soții C. P. E. și C. P. o sumă de 4000 lei pentru aceeași parte a imobilului (fila 48).
Potrivit procurii autentificată cu nr. 153/13.03.1968, soții I. împuterniceau pe G. V. să vândă lui M. A. V. o suprafață de 156 mp din imobilul situat în ., menționat anterior și declarau că prețul vânzării în sumă de 6.000 lei l-au primit în întregime la data autentificării procurii (fila 49).
Potrivit procurii autentificată cu nr.239/27.03.1968, soții I. împuterniceau pe M. D. C. să vândă lui soților M. C. M. și M. D. C. o suprafață de 150 mp din imobilul sus-menționat și declarau că prețul vânzării în sumă de 5500 lei l-au primit în întregime la data autentificării procurii (fila 50).
Curtea reține, însă, că ulterior, prin declarația autentificată sub nr. 1404/27.07.1972 cei menționați ca fiind cumpărători în cuprinsul procurii nr.239/27.03.1968 declarau că au primit suma de 5500 lei pe care ar fi dat-o soților I., „renunțând la cumpărarea imobilului”, fără a mai avea vreo pretenție împotriva acestora din urmă (fila 53).
Potrivit procurii autentificată cu nr.240/27.03.1968, soții I. împuterniceau pe A. I. A. să vândă lui A. A. A. o suprafață de 70 mp din imobilul sus-menționat și declarau că prețul vânzării în sumă de 5000 lei l-au primit în întregime la data autentificării procurii (fila 51).
Prin procura autentificată sub nr.2608/07.09.1971, soții I. împuterniceau pe M. Gh. D. să vândă soților P. D. I. și P. L., o parte în suprafață de 144 mp din imobilul situat în .. De asemenea, declarau că prețul vânzării, în sumă de 10.000 lei, l-au primit în întregime la data autentificării procurii (fila 52).
Conform procurii autentificată sub nr.1406/27.07.1972, autorii reclamantului împuternicesc pe Memețel D. S. să vândă soților M. C. I. și M. A. o porțiune de 150 mp din imobilul din ., declarând că prețul vânzării, în sumă de 5.500 lei, l-au primit în întregime la data autentificării procurii (fila 54).
Prin procura specială autentificată sub nr. 1594/05.09.1972 soții I. împuterniceau pe N. D. să vândă în indiviziune și în părți egale lui F. M. I. și Serbați N., o suprafață de 250 mp din imobilul situat în municipiul Călărași, .. Soții I., declarau, totodată, că prețul vânzării, în sumă de 23.000 lei, l-au primit în întregime de la cumpărători la data autentificării procurii (fila 55).
Trebuie precizat că prin adresa nr. 522/A/22.09.2014 Camera Notarilor Publici a arătat instanței că nu sunt înregistrate acte de vânzare-cumpărare încheiate între părțile care sunt menționate în procurile examinate mai sus având ca obiect imobilul în litigiu.
Din adresa nr. 1218/17.04.2015 a Primăriei M. Călărași - Serviciul Public Centrale Termice și Administrare Fond Locativ și, respectiv, din actele care însoțesc această adresă (fila 188 și urm.), care vizează Decretele de expropriere nr. 106/1981 și nr. 89/1982, precum și dosarele constituite pentru aplicarea acestor acte normative pentru imobilele din . că între persoanele care figurează în anexele decretelor de expropriere se regăsește și o parte dintre cei menționați ca fiind cumpărători în procurile autentificate mai sus arătate.
Astfel, Curtea constată că M. V., P. L., I. E. și F. I. au fost expropriați de imobilele deținute, fiind înscriși la organele fiscale și recunoscuți de autoritățile vremii ca proprietari și in baza procurilor perfectate cu vânzătorii I..
Este înscris ca atare în anexe și numitul C. V., și ca urmare a faptului că printr-o chitanță de mână încheiată la data de 19.06.1978 cu G. G. ar fi dobândit imobilul din ., teren și construcție (nefiind menționată în cuprinsul chitanței suprafața, ci doar vecinătățile – fila 279).
Or, într-o asemenea situație, instanța constată că, contrar susținerilor reclamantului, există suficiente argumente pentru a se aprecia în sensul că înstrăinările unor părți din imobilul inițial deținut de soții I. – despre care se menționează în procurile autentificate sub nr. 2663/1967, 134/1968, 153/1968, 2608/1971 și 1594/1972 – au devenit efective, ca urmare a încasării prețului și predării bunului, respectiv, ca urmare, după caz, a înregistrării cumpărătorilor în evidențele fiscale ca titulari ai dreptului de proprietate, calitate recunoscută de autorități prin decretele de expropriere.
Acestea sunt singurele criterii certe pentru determinarea eventualelor înstrăinări a bunului în perioada regimului politic comunist în cauza de față, în condițiile în care, deși instanța a făcut numeroase demersuri pentru obținerea unui istoric de rol fiscal complet al imobilului în litigiu până la expropriere și demolare, s-a comunicat că imobilul de la adresa Năvodari nr. 2 nu figura ca atare înregistrat în evidențele fiscale, neputând fi furnizate nici date complete în legătură cu istoricul poștal în privința numărului străzii.
De altfel, doar în temeiul acestor înscrisuri doveditoare mai sus menționate pârâta a și emis în unele cazuri dispoziții de propunere a acordării unor măsuri reparatorii în echivalent în conformitate cu Legea nr.10/2001 (atașate în copie la dosarul cauzei împreună cu actele pe care au stat la baza emiterii lor).
In aceste condiții, Curtea constată că pretențiile reclamantului privind recunoașterea dreptului de proprietate în temeiul actului de vânzare-cumpărare din anul 1967 sunt fondate numai pentru diferența de 821 mp care nu a fost vândută și despre care nu există alte probe certe în sensul ieșirii efective din patrimoniul autorilor acestuia la momentul preluării abuzive de către stat.
Curtea va avea în vedere în acest sens și Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, care, menționează între principiile de soluționare a notificărilor și acela (pct.1 lit.e) conform căruia sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 lit. a) și ale art. 23 din lege, iar „în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului), soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element” – faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituind „o prezumție relativă de preluare abuzivă”.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să constate că reclamantul este persoană îndreptățită la restituire în baza Legii nr. 10/2001 pentru un teren de 821 mp, fiind – conform certificatului nr. 38/1203.2010 emis de BNP P. D. – moștenitorul lui I. C., care a fost deposedat abuziv de stat, calificarea ca atare a preluării putându-se face în raport de prevederile art. 2 alin.1 lit.i din același act normativ.
In ceea ce privește modalitatea de restituire, Curtea va avea în vedere, pe de o parte, concluziile ultimului raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în fața primei instanțe, ale cărui concluzii au fost invocate și de recurentul-reclamant în faza recursului (nefiind solicitată efectuarea unei alte expertize în completarea probatoriului), iar, pe de altă parte, statuările anterioare legate de felul în care s-a putut reține în concret îndreptățirea părții la restituirea unei diferențe de suprafață din întregul imobil solicitat – imposibil de individualizat distinct în cadrul întregului imobil pretins și indicat de parte pentru a fi expertizat.
Astfel, se constată că expertul a reținut (prin raportul efectuat de ing. M. C.) că terenul care a făcut obiectul notificării este ocupat parțial de construcții și nu poate fi restituit în natură, întrucât în conformitate cu prevederile cuprinse în Planul Urbanistic General și Regulamentul local de Urbanism aprobat de Consiliul Local al municipiului Călărași, conform normativelor în vigoare coeficientul de utilizare a terenului nu trebuie să depășească 1,5% în acest ansamblu de blocuri cu regim de înălțime P+4, iar din calculele efectuate a rezultat în speță un coeficient de 1,52% .
Acest teren se află sub construcția unui . mp), se suprapune peste aleile interioare de acces (311 mp) și, respectiv, constituie teren aflat între blocuri (1441 mp), pe care sunt edificate garaje care au o suprafață totală de 235 mp (fila 225 dosar fond).
Potrivit art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 165/2013, „În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent” (alin.1).
„În cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, așa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a) - f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent” (art. 10 alin.2).
Prevederi similare se regăsesc și în cadrul art. 11 din același act normativ care vizează restituirea imobilelor expropriate în perioada de referință (alin.3), arătându-se, totodată, că „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil ” (alin.4).
Aplicând aceste norme în speță, în raport de situația de fapt reținută anterior, Curtea urmează să constate că reclamantului i se pot acorda pentru imobilul preluat abuziv doar măsurile compensatorii prevăzute de Legea nr.165/2013 de modificare a Legii nr.10/2001.
In consecință, Curtea, rejudecând cauza, va admite în parte acțiunea și va anula dispoziția nr.591/28.05.2012 emisă de P. M. Călărași, constatând calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsurile compensatorii prevăzute de Legea nr.165/2013 de modificare a Legii nr.10/2001, republicată, pentru un teren în suprafață de 821 mp situat în municipiul Călărași, ., jud. Călărași – fiind obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În rejudecare:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul I. V., în contradictoriu cu intimații-pârâși P. M. CĂLĂRAȘI și P. M. CĂLĂRAȘI.
Anulează dispoziția nr.591/28.05.2012 emisă de P. M. Călărași.
Constată calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsurile compensatorii prevăzute de Legea nr.165/2013 de modificare a Legii nr.10/2001, republicată, pentru un teren în suprafață de 821 mp situat în municipiul Călărași, ., jud. Călărași.
Obligă pârâtul să emită o nouă dispoziție conform prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2015.|
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-A. N.-G. I. D. M. I.
GREFIER,
F. D.
Red.M.A.N.G.
Tehnored.C.S./M.
2 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 301/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 207/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
