Pretenţii. Decizia nr. 393/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 393/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECTIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 393 A
Ședința publică de la 10.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
***********
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă I. G., împotriva sentinței civile nr.225 F din 13.02.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin DIRECȚIA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDETENE A FINANTELOR PUBLICE I..
P. are ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut În ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal Îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimatul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ialomița, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 223 alin. 3 din codul de procedură civilă cu privire la judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat și față de împrejurarea că s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art.223 alin.3 din Codul de procedură civilă cu privire la judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița sub nr._ reclamanta I. G., cu domiciliul procesual ales în localitatea Ograda, ..56, județul Ialomița, a chemat în judecată S. Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, solicitând, în baza art.6 (1) din CEDO obligarea acestuia la plata sumei de 510.000 lei, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate cât și dreptul de acces la o instanță în cauzele ce au făcut obiectul dosarele nr._ al Judecătoriei Slobozia și_ al Tribunalului Ialomița.
În motivarea cererii reclamanta arată că a avut calitatea de reclamantă în dosarul nr._ al Judecătoriei Slobozia în care i s-a anulat acțiunea urmare refuzului instanței de fond și a instanței de control judiciar de a aproba cererea de scutire a plății taxei de timbru, fiind astfel lipsită de dreptul de acces la o instanță așa cum este garantat de art.6 (1) din CEDO.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a arătat că introducerea acestei cereri de către reclamantă după aproape 8 ani de la soluția instanței de judecată este tardivă.
Pârâta a luat cunoștință de întâmpinare și a depus mai multe precizări cu privire la fondul cauzei, solicitând totodată termen pentru a depune acte în combaterea excepției invocate de pârât, fără a se mai prezenta în instanță și fără ca actele depuse, ce privesc fondul cauzei, să aibă vreo înrâurire asupra excepției ridicate de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr.225F/13.02.2015 Tribunalul Ialomița Secția Civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei ridicată de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, pe cale de consecință, a respins, ca prescrisă, acțiunea în despăgubiri formulată de reclamanta I. G..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, ridicată de pârâtă, că prin sentința civilă nr.1782/24.08.2007 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ s-a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamanții I. G., Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, L. Democratică pentru D. din România din C. Federației Democratice pentru Apărarea Drepturilor Omului și Integrare Euroatlantică din România - și intervenient pe linia apărării drepturilor omului în contradictoriu cu pârâta . – Slobozia.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că reclamanții au formulat cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, admisă în parte prin încheierea din 28.06.2007 prin care s-a dispus reducerea cuantumului taxei de timbru cu 90 %, pe care însă reclamanții au înțeles să nu o achite.
Recursul reclamanților împotriva acestei sentințe a fost respins de Tribunalul Ialomița prin decizia civilă 782/R/01.11.2007, pronunțată în dosarul_ .
Așa fiind, de la această dată începe să curgă termenul de 3 ani pentru o eventuală acțiune în despăgubiri, conform art.3, 7 și 8 din Decretul nr.167/1958, în vigoare la data începerii cursului prescripției.
Împotriva acestei sentințe, la data de 14.04.2015 a declarat apel reclamanta I. G. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 07.05.2015.
În motivarea apelului său, apelanta-reclamantă a arătat că, din cauza stării de sănătate, a fost internată in perioada 10.02._15 conform documentelor anexate la prezenta.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune a învederat instanței ca acțiunea este formulata in baza art.13 CE.D.O. coroborat cu art.6 paragraf 1 CE.D.O. și că a operat întreruperea cursului prescripției, începând sa curgă o nouă prescripție de 3 ani în 2 rânduri, acțiunea fiind introdusă astfel in noul termen de prescripție, urmând sa depună înscrisuri eliberate de P. Judecătoriei Sector 1 si 3 București, precum si înscrisuri din dosarul nr._ al Tribunalului Ialomița ce nu s-a regăsit in arhiva Tribunalului, fiind solicitat de Ministerul Justiției pentru agentul guvernamental. Dar datorita stării de sănătate nu a putut merge să scoată aceste înscrisuri.
In concluzie, solicită admiterea apelului si înaintarea dosarului la Tribunalul Ialomița pentru continuarea procesului unde va depune înscrisurile pentru dovedirea întreruperii/intervenirii prescripției invocate ca excepție de S. R..
La data de 15.06.2015 intimatul-pârât S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
In cauză apelanta a depus înscrisuri.
Examinând sentința apelată și actele dosarului în raport de motivele de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Apelanta-reclamantă a învestit prima instanță la data de 18.05.2014 cu o acțiune în pretenții întemeiată pe o pretinsă răspundere delictuală a statului care ar decurge, în opinia sa, din încălcarea de către instanțele judecătorești a art.6 paragraf 1 CE.D.O. prin hotărârile precizate, respectiv, sentința civilă nr.1782/24.08.2007 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ și decizia civilă 782/R/01.11.2007, pronunțată în dosarul_ de Tribunalul Ialomița, prin care s-a respins recursul împotriva sentinței.
Față de momentul săvârșirii faptului prejudiciabil invocat de reclamantă, Curtea constată că termenul de prescripție extinctivă, cu caracter general, care se aplica raporturilor juridice obligaționale, indiferent de izvorul concret al acestora era instituit de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, conform căruia „termenul de prescripției este de 3 ani”.
Potrivit art. 8 alin.1din același act normativ, „prescripția dreptului la acțiunea în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.”
Or, în privința prescripției extinctive, începutul prescripției se raportează la legea sub imperiul căreia este se localizat cel moment. De asemenea, cauzele de întrerupere a termenului de prescripție și efectele acestora trebuie raportate la legea care în vigoare la momentul la care a intervenit faptul întreruptiv de prescripție.
Față de aceste considerente de drept, Curtea constată că este corectă statuarea tribunalului în sensul că de la data pronunțării instanței de recurs în dosarul invocat de reclamantă a început să curgă termenul de 3 ani pentru o eventuală acțiune în despăgubiri, conform textelor legale în vigoare la data începerii cursului prescripției, neexistând nicio normă specială derogatorie în ipoteza dedusă judecății referitoare la nașterea unui drept la acțiune ulterior acestui moment și, corelativ, la curgerea termenului de prescripție de la un alt moment.
Curtea constată, totodată, că apelanta nu a invocat și nu a dovedit nici un caz de întrerupere a termenului de prescripție dintre cele arătate expres și limitativ de art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, cu toate că prin cererea de apel apelanta-reclamantă a susținut că va depune înscrisuri legate de aspectul mai sus analizat, Curtea reține că singurele acte atașate de parte la dosarul de față sunt o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale emisă de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița la data de 11.02.2010 și niște acte medicale referitoare la internarea reclamantei într-o unitate spitalicească în cursul anului 2015, aceste acte neavând nicio relevanță în raport de aspectul invocat, al unei întreruperi a cursului termenului prescripției care, pe de altă parte, poate avea efect numai în măsura în care ar interveni mai înainte de împlinirea termenului respectiv.
In consecință, în baza art. 480 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă I. G., cu domiciliul procesual ales în localitatea Ograda, ..56, județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr.225F/13.02.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți S. ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, și S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin DIRECȚIA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDETENE A FINANTELOR PUBLICE I., cu sediul în Slobozia, ..14, județ Ialomița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. M.-A. N.-G.
GREFIER,
M. C.
Red.M.A.N.G.
Tehnored.C.S./M.
5 ex.
Tribunalul Ialomița – I.T.
| ← Anulare act. Decizia nr. 74/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 301/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
