Legea 10/2001. Decizia nr. 266/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 266/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 266 A
Ședința publică de la 23 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.2145 din 06.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți MOTAȘ ȘTEFANIDA C., S. M. și Ș. M. T..
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al apelantului-pârât M. București prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar și avocat S. G., în calitate de reprezentant al intimatei–reclamante Ș. M. T., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 23.06.2014, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimații-reclamanți Motaș Ștefanida C. și S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelantului-pârât învederează că instanța de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanți, a respins excepția prematurități cererii, s-au acordat măsuri compensatorii potrivit Legii nr.165/2013 și s-a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și a se avea în vedere decizia Curții Constituționale pronunțată în această materie. Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 26.03.2013, pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, sub nr._, reclamantele, M. STEFANIDA C., S. M. si Ș. M. T.,prin mandatar G. S., in calitate de moștenitori legali ai defuncților M. E. si M. C., au chemat în judecată pe pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia sa emită Dispoziție motivata de restituire in echivalent sub forma despăgubirilor, pentru imobilul format din: apartamentul situat la etajul 1 al imobilului din . sector 1, corpul B, format din garaj si camera servitor si anexele gospodărești.
De asemenea solicită obligarea pârâtului M. București prin Primar General la plata de daune cominatorii in suma de 100 lei pe zi de întârziere in caz de neexecutare a obligație de a emite Dispoziție motivata.
La data de 30.07.2013, pârâtul M. București prin Primar General a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată.
Prin răspunsul la întâmpinare s-a solicitat respingerea excepției prematurității și admiterea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.2145/06.12.2013 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins, excepția prematurității cererii, a admis, în parte cererea formulată de reclamanți și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul să soluționeze notificarea nr.4063/13.11._ prin emiterea unei dispoziții de restituire prin acordarea punctelor în compensare conform Legii nr.165/2013 și pentru apartamentul situat la etajul 1 și corp B din imobilul situat în București, ., respingând ca inadmisibilă cererea privind acordarea daunelor cominatorii.
Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că excepția prematurității, este neîntemeiată având în vedere că petitul principal al acțiunii este soluționarea pe fond a notificării de către instanța de judecată, ce își are temei în Legea nr.10/2001, prin decizia nr. XX din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii, a stabilit că: în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Legea nr.165/2013 vizează exclusiv procedura administrativă de reparație, dar nu schimbă dispoziția de soluționare a notificării în termenul de 60 zile, fără a prin aceasta să se închidă accesul la instanță al notificatorilor în cadrul acestui termen.
Tribunalul a reținut că termenul de 60 zile statuat de Legea nr.165/2013 nu poate fi catalogat ca termen prohibitiv în sensul împiedicării sesizării instanțelor judecătorești cu acțiuni în soluționarea notificărilor depuse în temeiul Legii nr.10/2001. Legea nr.165/2013 instituie termene de finalizare a restituirii până în anul 2016, astfel că toate mențiunile din RIL nr. XX din 2007 sunt aplicabile în întregime în continuare și obligă instanțele la soluționarea pe fond a notificărilor.
În ceea ce privește acțiunea, Tribunalul a reținut că prin notificarea nr.4063 din 13.01.2001 prin B. T. G., reclamanții au solicitat, in baza prevederilor Legii nr. 10/2001, să li se restituie in natura întregul imobil din ., format din construcție cu doua etaje (Corp A), garaj si camera servitor ( Corp B) si teren in suprafața de 851.65 mp, sau sa li se plătească despăgubiri.
Prin Decizia nr.174/18.05.2004 RA A.P.P.S. prin care li s-a restituit in natura apartamentul nr.1 situat la parter si terenul aferent acestuia in suprafața de 711,20 mp.
Conform Contractului de vânzare-cumpărare cu plata in rate nr.1331/_ din 06.11.1996 apartamentul situat la etajul 1 împreuna cu corpul B au fost vândute de către PMB, prin ..
Prin actele de stare civilă depuse la dosar, reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, aspecte necontestate nici de pârât și reținute și prin Decizia nr.174/18.05.2004 RA A.P.P.S. prin care li s-a restituit in natura apartamentul nr.1 situat la parter, precum și a preluării imobilului, inclusiv a celui vândut și care face obiectul prezentei acțiuni de către stat.
Potrivit art.3 alin 1 Legea nr.10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Conform art.4 din lege, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun. De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Cât privește modalitatea de restituire a apartamentului situat la etajul 1 și corp B din imobilul situat în București, ., tribunalul a constatat că a fost vândut în temeiul Legii nr.112/1995, astfel că sunt sub incidența dispozițiilor art.7 alin. (11) din Legea nr.10/2001, conform cărora, nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege.
Conform art.1 alin.1 legea nr.10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În urma stabilirii în mod irevocabil a dreptului notificatorilor la restituirea prin echivalent a imobilului, unitatea administrativ teritorială după emiterea dispoziției de restituire va transmite dosarul prefecturii pentru emiterea avizului de legalitate și ulterior se va urma procedura stabilită de Legea nr.165/2013 pentru stabilirea acelor măsuri reparatorii asupra cărora își exprimă acordul notificatorii.
Conform Legii pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial al României nr.278/17 mai 2013, art.1 alin.2, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută de cap. III, iar în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. 2,3,4.
În consecință, tribunalul a admis cererea reclamanților privind obligarea pârâtului să soluționeze notificarea nr.4063/13.11.2001 prin emiterea unei dispoziții de restituire prin acordarea punctelor în compensare conform Legii nr.165/2013 și pentru apartamentul situat la etajul 1 și corp B din imobilul situat în București, ..
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune cominatorii, instanța de fond a apreciat că acest capăt de cerere este inadmisibil față de prevederile art. 5803C.p.c. conform cărora dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile; instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, să plătească în favoarea statului o amendă civilă stabilită pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației prevăzută în titlul executoriu. Daunele cominatorii reprezintă o creație a practicii judiciare ce a apărut ca urmare a unei lacune legislative în ceea ce privește executarea în natură a obligațiilor de a face, astfel că prin introducerea prevederilor art. 5802 – 5803C.p.c. ce reglementează aplicarea de amenzi civile pentru neexecutarea obligațiilor de a face intuituu personae, doar in faza executării silite, solicitarea acestora la instanțele de judecată a devenit inadmisibilă. Pe de altă parte, dispozițiile art.25 din Legea nr.10/2001 nu prevede sancțiunea daunelor cominatorii în situația în care unitatea deținătoare nu a soluționat notificarea în termen de 60 de zile de la înregistrarea sa sau în termen de 60 de zile de la data depunerii actelor doveditoare.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentințe pârâtul a susținut că potrivit cu dispozițiile Legii nr.165/2013, nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurile reparatorii.
Conform art.1 alin.1 și 2, art.4, art.16 și art.50 lit.b din Legea nr.165/2013 M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția în sensul art.1, respectiv, compensarea prin puncte pentru imobilul din litigiu.
Față de data introducerii cererii de chemare în judecată și . legii nr. 165/2013 apelantul înțelege să invoce excepția de prematuritate a cererii întrucât prin legea nouă a fost instituit un nou termen în sarcina unității deținătoare pentru soluționarea notificării iar rezolvarea cererilor urmează a se efectua în ordinea depunerii dosarelor administrative.
Apelul este nefondat.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de apel mai sus evocate, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale în materie și la care apelantul pârât face referire în motivarea apelului său.
Așa cum rezultă din dispozitivul sentinței pe care am menționat-o în cele ce preced, prima instanță a avut în vedere, la momentul soluționării notificării reclamanților, dispozițiile Legii nr. 10/2001 astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 165/2013 și, în contextul arătat, a obligat apelantul ( întocmai cum pretinde și acesta în apel) la emiterea unei dispoziții de restituire prin acordarea măsurilor compensatorii conform legii noi, respectiv, sub formă de puncte. Sub acest aspect, critica enunțată este lipsită de interes.
Cea de-a doua critică dezvoltată în prezentul apel este nefondată.
Prematuritatea cererii de chemare în judecată, deși a fost deja respinsă de prima instanță, nefiind o excepție nouă, invocată direct în apel, a fost corect rezolvată iar soluția se impune a fi confirmată și de instanța de apel prin raportare la considerentele decizorii ale Deciziei nr. 88/2014 pronunțată de Curtea Constituțională.
În temeiul dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6 împotriva sentinței civile nr.2145 din 06.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți MOTAȘ ȘTEFANIDA C., S. M. și Ș. M. T. toți cu domiciliul la mandatar G. S. în București, ., sector 4.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.M.
Tehnored.D.M./cs
Ex.6/14.07.2014
T.B.Secția a III-a Civilă – I.N.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1081/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 63/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
