Validare poprire. Decizia nr. 1089/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1089/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 1089/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1089
Ședința publică de la 24.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - I. S.
JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER - N. C. I.
*********
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul – debitor M. A. NAȚIONALE și de recurentul - terț poprit M. FINANȚELOR PUBLICE, prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București – Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 90 A din data de 31.01.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – creditori M. G., D. A., U. C., B. C., P. P., S. R., G. A., C. C., P. I., D. M., G. G., S. A., H. H. F., P. S. C., S. I. M., S. (fostă N.) V., T. L., S. F., P. E., M. M., V. M. C., L. (fostă S.) M. E., C. M., M. L., T. F., B. E. A., S. L., TUȚA C., C. C., M. E., P. M., P. C., C. I., T. D., ȘAPOVALOV P., M. M., D. M. și S. A..
P. are ca obiect - validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic C. L., în calitate de reprezentant al recurentului-debitor M. A. Naționale, în baza delegației pe care o depune la dosar și avocat C. C. M., în calitate de reprezentant al intimaților-creditori, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 emise de Baroul București, aflate la fila 58 dosar, lipsind reprezentantul recurentului-terț poprit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul și stadiul dosarului, după care:
Reprezentantul recurentului-debitor depune copia ordinului de plată nr. 4558/23.06.2014, reprezentând plata cauțiunii în cuantum de 20.000 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea, apreciind că cererea de suspendare a executării silite poate rămâne fără obiect în măsura în care se soluționează recursul la acest termen de judecată, acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul recurentului-debitor M. A. Naționale solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii pronunțate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 9636/15.11.2012 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București. Pentru considerentele arătate în cuprinsul cererii de recurs se impune suspendarea executării deciziei nr.90A din 31.01.2014, până la soluționarea recursului.
Reprezentantul intimaților-creditori apreciază că cererea de suspendare a executării deciziei nr. 90A din 31.01.2014 rămâne fără obiect, prin punerea în discuție a recursului.
Având cuvântul în combaterea recursurilor, solicită respingerea acestora ca nefondate, menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul București, în sensul validării popririi, având în vedere și decizia nr. 1446R pronunțată de Tribunalul București Secția a-III a Civilă privind respingerea contestației la executare formulată de Direcția Instanțelor Militare, ca neîntemeiată.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2012 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, creditorii M. G., D. A., U. C., B. C., P. P., S. R., G. A., C. C., P. I., D. M., G.
G., S. A., H. H. F., P. S. CORNELL, S. I. M., S. (fostă N.) V., T. L., S. F., P. E., M. MAIIA, V. M. C., L. (fostă S.) M. E., C. M., M. L., T. F., B. E. A., SLOMOVIO L.,T. C., C. C., MLHALACHE E., P. M., P. C., C. I., T. D., S. P., M. M., D. M. și S. A., în contradictoriu cu debitorul M. A. NAȚIONALE și terțul poprit D.G.F.P.M.B - ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI au formulat cerere de validare a popririi înființate de B.E.J.A. D. și D. în dosarul de executare nr. 294/2012.
Prin sentința civilă nr. 9636/15.11.2012, Judecătoria Sectorului 4 București a respins cererea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 10.02.2012 creditorii au solicitat B.E.J.A. D. și D. executarea silită prin poprire în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 444/12.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, formându-se în acest sens dosarul de executare nr. 294/2012.
Prin aceste hotărâri judecătorești, debitorul a fost obligat la plata drepturilor salariale către creditori.
Prin adresa din data de 27.06.2012 întocmită de către B.E.J.A. D. și D. și D. și comunicată terțului poprit la data de 28.06.2012, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi în cadrul dosarului de executare nr. 294/2012, solicitându-se terțului poprit Trezoreria Municipiului București (în prezent „Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București") indisponibilizarea sumelor datorate de către terțul poprit debitorului M. A. Naționale.
Terțul poprit nu a dat curs înființării popririi.
În drept, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 460 și art. 456 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, potrivit art. 379 Cod procedură civilă, nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, Totodată, potrivit art. 373 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, Prin urmare, pentru a se putea declanșa procedura execuțională este necesar să fie îndeplinite mai multe condiții, inclusiv aceea a existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile. Exigibilitatea creanței are în vedere faptul că s-a împlinit scadența, iar executarea poate fi cerută imediat de creditor. În măsura în care obligația este afectată de un termen suspensiv, executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
În ceea ce privește titlul executoriu menționat de creditori, el cuprinde obligații pentru executarea cărora legiuitorul a prevăzut termene suspensive, astfel cum acestea au rost stabilite prin O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare. La data de 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 71/2009. Potrivit alin. 2 al art. 1 din acest act normativ, până la împlinirea termenelor menționate orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
Prin Decizia nr. 1533 din 28.11.2011 a Curții Constituționale, Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 71/2009 a fost declarată constituțională. Curtea a reținut, printre altele, că situația de criză financiară mondială afectează, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și implicit securitatea națională, având în vedere că executarea necontrolată a unui număr atât de mare de hotărâri judecătorești executorii ce privesc creanțe salariale într-un cuantum total foarte ridicat ar duce la crearea unui dezechilibru bugetar.
Cu privire la aceste aspecte s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, căreia i s-a cerut să recunoască încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere că refuzul autorităților de a executa o hotărâre judecătorească definitivă transformă dreptul într-unul iluzoriu și teoretic, prin decizia D. și alții împotriva României.
Prin urmărire, termenele stabilite de O.U.G. nr. 71/2009 și Legea nr. 230/2011, acte normative confirmate la nivel național și european, amână executarea obligației, aceasta neputând fi considerată exigibilă. Mai mult, până la împlinirea termenelor stabilite pe cale legală procedura de executare este suspendată de drept.
Împotriva acestei sentințe, la data de 09.01.2013 au declarat recurs creditorii (calificat ulterior de tribunal ca fiind apel) care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția V-a Civilă la data de 31.01.2013.
Prin decizia civilă nr. 90A/31.01.2014 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a admis apelul; a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis cererea de validare a popririi, a validat poprirea înființată de B.E.J.A. D. și D. prin adresa de înființare a popririi din data de 27.06.2012 în dosarul de executare nr. 294/2012 până la concurența sumei totale de 1.576.493,60 lei în favoarea creditorilor apelanți și a obligat terțul poprit Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică să plătească creditorilor apelanți în limita creanței suma de bani datorată debitorului intimat M. A. Naționale.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele, cât privește argumentele primei instanțe (invocate din oficiu, iar nu de vreunul dintre intimați) întemeiate pe aplicarea în cauză a dispozițiilor O.U.G. 71/2009 cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 230/2011 și cele privind compatibilitatea acestor acte normative, declarate constituționale de Curtea Constituțională a României, cu prevederile legislației europene în materia drepturilor omului, că aceste considerații vizează însăși legalitatea și temeinicia procedurii de executare silită.
Or, aceste chestiuni nu pot fi antamate, în raport de calea procedurală a validării de poprire, față de împrejurarea că instanța este ținută a verifica doar îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 460 alin. 2-4 Cod procedură civilă, dispoziții indicate de altfel de judecătorie în sentința sa.
Potrivit alin. 2 al acestui text legal, instanța va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului suma datorată debitorului în limita creanței, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului. În caz contrar va hotărî desființarea popririi.
În consecință, în instanța de validare se examinează doar existența calității de debitor a terțului poprit în raport de debitorul urmărit, în acest sens fiind atât doctrina cât și practica instanțelor judecătorești.
Prin urmare, toate aspectele reținute de prima instanță care privesc executarea silită însăși (incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009, conformitatea acesteia cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului) puteau fi analizate numai în cadrul unei contestații la executare promovate de debitor sau de terțul poprit în temeiul prevederilor art. 399 Cod procedură civilă, cu respectarea termenului de introducere a acesteia, reglementat de dispozițiile art. 401 alin. 1 Cod procedură civilă.
A considera că în cadrul unei cereri de validare de poprire ar putea fi verificate (din oficiu chiar de către instanță) aspecte ce vizează eventuale neregularități ale executării silite ar însemna recunoașterea în favoarea celui interesat sau vătămat de executare a posibilității de a promova practic o contestație la executare cu eludarea termenului imperativ de 15 zile calculat conform art. 401 alin.1 Cod procedură civilă sau chiar crearea pe cale jurisprudențială a unei proceduri paralele contestației la executare, ceea ce nu poate fi admis.
De altfel, debitorul M. A. Naționale a învederat în întâmpinarea formulată că pe rolul Judecătoriei sector 5 București se află dosarul nr._ având ca obiect contestația la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 294/2012 al B.E.J. D..
Dispozițiile art. 460 Cod procedură civilă sunt lipsite de echivoc, legiuitorul neintenționând să transforme procedura judiciară a validării popririi într-o posibilitate pentru debitor sau terțul poprit de a formula, sub o altă denumire, o (nouă) contestație la executare și nici într-o procedură paralelă și identică contestației la executare, pentru instanțe.
Ca atare, deși este real că cele două proceduri, contestația la executare, respectiv validarea de poprire, nu se exclud (fiind posibil ca într-o executare silită să fie formulate ambele, însă evident pentru motive diferite), aceasta nu înseamnă însă că cele două se suprapun, reprezentând instituții juridice cu natură și finalitate esențialmente diferite. Desigur este posibil ca într-o cerere de validare poprire instanța să dispună desființarea popririi, rezultat ce poate fi obținut și pe calea contestației la executare ca urmare a anulării/desființării formelor de executare silită, însă în cazul validării de poprire o atare soluție poate fi pronunțată numai în situația anume prevăzută în art. 460 alin.2, interpretat per a contrario, și anume dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit nu datorează sume de bani debitorului.
Circumstanțierea refuzului terțului poprit de a se conforma adresei de înființare a popririi și a plăti creditoarei sumele datorate debitorului său nu se poate fundamenta pe motive ce țin de nelegalitatea executării silite înseși, în condițiile în care terțul poprit nu a uzat de contestația la executare, cu toate că legea îi recunoaște atât legitimarea procesuală, cât și interesul personal, născut și actual de a formula contestația.
Prin urmare, analizarea în cauză a incidenței dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 71/2009, a compatibilității acestora cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, inclusiv prin raportarea speței la decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza D. împotriva României excede obiectului cauzei deduse judecății, față de prevederile art. 460 Cod procedură civilă.
Cât privește concluzia primei instanțe în sensul că obligația debitorilor intimați nu are caracter exigibil, ceea ce ar împiedica validarea de poprire, deși și această chestiune vizează legalitatea demarării și derulării unei proceduri execuționale, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței fiind cercetat încă din faza de încuviințare a executării silite, Tribunalul a apreciat acest raționament ca fiind unul eronat, pentru considerentele ce succed.
Tribunalul a reținut, în primul rând, că apelanții creditori dețin împotriva debitorului intimat M. A. Naționale, în condițiile art. 379 Cod procedură civilă, o creanță certă (a cărei existență rezultă indubitabil din hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii), lichidă (cuantumul său fiind determinabil cu ajutorul criteriilor stabilite prin hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii) și exigibilă (caracter avut încă din momentul pronunțării hotărârilor în primă instanță), executarea silită fiind încuviințată de instanța de executare – Judecătoria sector 4 București prin încheierea din data de 05.04.2012 în dosarul nr._ .
Argumentul principal al primei instanțe pentru care aceasta a respins cererea de validare a popririi a fost desprins din reglementarea oferită de O.U.G. nr. 71/2009, judecătoria concluzionând asupra unei lipse a caracterului exigibil al creanței pretinse de apelanții creditori în procedura execuțională demarată contra debitorului intimat M. A. Naționale.
Exigibilitatea unei creanțe presupune ajungerea acesteia la termen, respectiv îndrituirea creditorului de a solicita realizarea dreptului său. În cazul de față, creanța creditorilor apelanți a fost recunoscută prin hotărâri judecătorești, irevocabile, hotărâri constituind titluri executorii în baza art. 372 și art. 374 alin. 1, rap. la art. 278 pct. 1 Cod procedură civilă.
Prin urmare, hotărârile judecătorești ale creditorilor din cauză, puse în executare silită, în absența executării benevole din partea debitorului, erau executorii de drept, ceea ce înseamnă că dreptul consfințit prin acestea a fost exigibil la momentul pronunțării sentinței de primă instanță – sentința civilă nr. 444/12.12.2008 a Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă din dosarul nr._ . Cu alte cuvinte, creanța pretinsă de creditorii apelanți are indubitabil caracter exigibil, creditorii putând pretinde plata acesteia imediată, creanța nefiind afectată de niciun termen suspensiv de plată și nici debitorul nefăcând dovada acordării, prin chiar sentințele în cauză, a unui termen de grație.
Cât privește argumentul judecătoriei că prin O.U.G. nr. 71/2009 s-ar fi afectat caracterul exigibil al creanței dată fiind prevederea potrivit căreia executarea silită este suspendată pentru intervalul 2012-2016, Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut o confuzie între exigibilitatea creanței și plata eșalonată a acesteia, ca mod de aducere la îndeplinire a unei obligații (plata fiind așadar actul juridic de stingere a unei obligații). Așadar, debitorul M. A. Naționale, prin O.U.G. nr. 71/2009 a primit legislativ termene de plată eșalonată voluntară pentru îndeplinirea unor obligații stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile, însă în niciun caz aceste termene de plată nu au afectat caracterul exigibil al creanței care s-a păstrat încă de la pronunțarea sentinței de primă instanță, cum mai sus s-a arătat.
Prin urmare, raționamentul juridic al primei instanțe a fost înlăturat.
Împotriva acestei decizii, la data de 27.03.2014 a declarat recurs debitorul M. A. Naționale, iar la data de 26.03.2014 a declarat recurs terțul poprit Direcția G. e Regională a Finanțelor Publice București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, cererile acestora fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 22.04.2014.
În motivarea cererii sale, prin care a solicitat în prealabil suspendarea executării deciziei recurate până la soluționarea recursului, a arătat că, urmare soluției date de către instanța de apel, la cererea reclamanților, pe baza unui certificat de grefă eliberat de Tribunalul București și a dosarului de executare nr. 294/2012 (dosar de executare ale cărui acte de executare au fost anulate conform sentinței civile nr. 7074/26.06.2013 pronunțate de Judecătoria Sector 4 în dosarul nr._/4/2012), B.E.J.A. D. și D. a solicitat terțului poprit Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică poprirea conturilor debitorului M.. concurența sumei de 1.576.493,60 lei.
D. urmare, cu adresa nr._/13.02.2014, Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București a înștiințat recurentul debitor despre faptul că „va proceda la consemnarea sumei aferente pe măsura creării de disponibil în conturile M.. prevederilor O.M.F.P. nr. 2336/2011."
Or, plata unei sume cu o asemenea valoare din bugetul unei Instituții publice, în condițiile restricțiilor bugetare existente și a lipsei disponibilităților financiare, nu poate avea decât consecința apariției unui dezechilibru financiar de natură a prejudicia grav bunul mers al instituției.
Mai mult, achitarea printr-o singură operațiune a întregii sume este nelegală, o asemenea operațiune fiind de natură a încălca dispozițiile art. 14 din Legea nr. 340/2013 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014.
Recurentul debitor a mai menționat faptul că este la zi cu plățile periodice către creditori, fiind achitat în totalitate procentul de 10% stabilit pentru anul 2013 de dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009.
De asemenea, a învederat faptul că pe rolul Judecătoriei Sector 4 s-a aflat dosarul nr._/4/2012 ce a avut ca obiect contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 294/2012 al B.E.J.A. D. și D.. Prin sentința civilă nr. 7074/26.06.2013, instanța a admis contestația la executare formulată de M.. anulat actele de executare efectuate în respectivul dosar de executare silită.
În anul 2009, după comunicarea hotărârii ce constituie titlu executoriu, Direcția Instanțelor Militare a calculat drepturile salariale stabilite prin aceasta și din cauza bugetului redus s-au virat către reclamanți doar o parte din sume, în două rânduri, la 30.04.2009 și la 21.05.2009. În raport de cuantumul veniturilor lunare, întrucât s-au plătit sume egale magistraților, pe de o parte și personalului auxiliar, pe de altă parte, procentual au rezultat între 29% și 100% debite stinse. În luna august 2012 a fost plătită, creditorilor din dosarul de executare nr. 294/2012, în total, suma de 63.259 lei.
Totodată, până la acest moment executorul judecătoresc nu a comunicat expertizele efectuate pentru calcularea sumelor datorate creditorilor, astfel încât nu cunoaște dacă acestea sunt corect stabilite. Telefonic expertul contabil l-a informat că plățile din aprilie - mai 2009 au fost luate în considerare, dar nu are o confirmare scrisă. În schimb, sumele plătite în august 2012 nu sunt deduse din debitele pentru care s-a înființat poprirea și se solicită validarea.
În lunile martie, aprilie și mai 2009 sporul de 50% a fost inclus și plătit în indemnizația de încadrare brută lunară/salariul de încadrare brut lunar.
Începând cu luna iunie 2009, datorită intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2009, nu a mai putut achita niciun debit, plata sumelor fiind amânată pentru intervalul 2010 - 2012.
Prin articolul unic pct. 1 din O.U.G. nr. 18/2010 s-a modificat art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, introducându-se alin. (11), care a dispus eșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri devenite executorii în perioada ianuarie - decembrie 2010, stabilindu-se tranșe anuale de plată a acestor sume pentru perioada 2011-2013. Totodată, prin pct. 2 s-a modificat alin. 2 al art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, stabilindu-se că în cursul termenelor prevăzute la alin. 1 și 11 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Ulterior, prin O.U.G. nr. 45/2010, s-a reeșalonat plata tuturor sumelor stabilite prin titluri executorii pentru perioada 2012-2014.
Prin Legea nr. 230/2011 a fost aprobată O.U.G. nr. 71/2009, fiind modificat art. 1 alin. 1 și 2.
Ca atare, legiuitorul a stabilit reguli speciale de executare a acestor titluri executorii, precum și un caz de suspendare legală obligatorie a procedurii executării silite.
Adoptarea acestei reglementări speciale a fost determinată de circumstanțe excepționale care au impus instituirea unor măsuri prin care să fie eșalonată plata sumelor decurgând din anumite categorii de titluri executorii, fără ca prin aceasta să se aducă atingere substanței înseși a drepturilor, deoarece potrivit art. 1 alin. (3) din ordonanță, pentru a se evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței ce nu va fi astfel erodată de inflație și totodată, se acordă statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.
Prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 (urmată de alte 32 de decizii pronunțate în același sens) Curtea Constituțională a stabilit constituționalitatea O.U.G. nr. 71/2009. În considerentele hotărârii au fost analizate prevederile ordonanței prin raportare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de contencios constituțional statuând asupra proporționalității măsurilor dispuse prin ordonanță.
În consecință, analiza O.U.G. nr. 71/2009 din perspectiva respectării garanțiilor dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a dreptului la nediscriminare, reglementat de art. 14 din Convenție, ori a dreptului de proprietate, consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, se cuvine a fi efectuată în acest context.
Admițând că anumite amânări ale executării pot fi justificate în situații particulare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile dispun de un termen rezonabil pentru a identifica mijloacele adecvate de punere în executare a hotărârilor judecătorești, acest termen neputând însă să depășească ceea ce este strict necesar pentru a găsi soluțiile cele mai potrivite în situațiile excepționale date.
Este adevărat că autoritățile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătorești îndreptate împotriva lor, însă în situații de excepție, cum ar fi îndatorare excesivă, încetare de plăți, dificultăți financiare deosebite, stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii).
Curtea Constituțională a reluat discuția asupra conformității dreptului intern cu normele de principiu ale Convenției Europene a Drepturilor Omului în Decizia nr. 1533 din 28.11.2011, prin care a constatat că dispozițiile Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 71/1999 (Legea nr. 230/2011l) sunt constituționale.
În considerarea celor arătate, recurentul – debitor apreciază că nu a refuzat executarea titlului reprezentat de sentința civilă nr. 444 din 12.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel București. Faptul că prin acte normative succesive ale autorităților publice competente s-a dispus amânarea efectuării plăților și eșalonarea acestora nu îi este imputabil și nu poate fi apreciat ca refuz de executare de bunăvoie a obligației. Or, este de esența executării silite că aceasta poate fi efectuată dacă obligația stabilită în titlu executoriu nu este adusă la îndeplinire de bunăvoie (art. 3711 alin. 2 Cod procedură civilă).
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii sale, recurentul – terț poprit a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică.
1. Validarea de poprire în general este admisă și aplicată ca o accelerare a executării silite și în ultimă instanță ca o sancțiune aplicată terțului poprit atunci când acesta nesocotește, cu rea-credință, obligațiile sale prevăzute de actele normative în vigoare în materia executării silite prin poprire.
Or, în condițiile în care există un act normativ care stabilește o procedură de plată eșalonată a drepturilor salariale stabilite pe cale judiciară pentru personalul din sistemul bugetar, act normativ ce a fost declarat constituțional de Curtea Constituțională, nu se poate considera că acțiunea sa de a se prevala de dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 reprezintă un refuz exprimat cu rea credință.
2. Decizia pronunțată de instanța de apel este netemeinică și nelegală, având în vedere și că a nesocotit dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Nu se poate constata existența unei neconcordante între dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 modificată, pe de o parte, și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta timp cât prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 au fost declarate conforme Constituției României, prin respingerea mai multor excepții de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională a României.
3. În al treilea rând, dispozițiile imperative ale O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 92/2011, au instituit un regim derogatoriu de la cadrul juridic general stabilit prin art. 452-461 Cod procedură civilă, ce reglementează materia executării silite prin poprire.
Ca un argument în plus, a menționat că prin Decizia nr. 784/12.05.2009 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.G. nr. 22/2002.
De asemenea, Curtea Constituțională a concluzionat prin Decizia nr. 213/4.03.2010 că O.G. nr. 22/2002 nu este contrară dispozițiilor art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât s-a reținut ca instituirea termenului de 6 luni nu conduce la împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv de către stat a executării unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa.
Urmare a faptului ca în bugetul Ministerului Justiției aferent anului 2011 nu existau sume aprobate cu destinația plății titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariale, executarea urmează a se realiza de către debitor de bunăvoie, acest fapt constituind temei pentru includerea în bugetul debitorului M. de Justiție pentru anul 2012 a sumelor necesare pentru plata tranșei de 5% din valoarea titlului executoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale, recurentul debitor a depus la dosar, în fotocopie: sentința civilă nr. 7074/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosar nr._/4/2012 și statele de plată cu nr. 042, 036, 037, 044, 045, 039, 040, 046, 047, 041, 043, 048, 049 și 038 din 26.03.2013, nr. 107, 108, 109, 115, 116, 111, 112, 117, 118, 113, 114, 119, 120 și 110 din 18.06.2013, nr. 157, 151, 152, 159, 160, 154, 155, 161, 162, 156, 158, 163, 164 și 153 din 19.07.2013, nr. 300, 301, 303, 302, 304, 306,307, 308, 309, 311, 312, 313, 314 și 324 din 17.10.2013, nr. 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23 și 24 din 21.02.2014 și nr. 81, 73, 74, 82, 76, 77, 78, 80, 83, 84, 85, 86 și 75 din 08.04.2014 emise de M. A. Naționale – Unitatea Militară_ București.
Intimații creditori au depus extras Ecris dosar nr._/4/2012 al Tribunalului București și decizia civilă nr. 1446R/29.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/4/2012.
Examinând decizia civilă recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, Curtea reține că între contestația la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._/4/2012 și cererea de validare a popririi din prezentul litigiu, care au obiecte diferite și cauze diferite, nu există tripla identitate de elemente care să conducă la îngrădirea exercițiului dreptului la acțiune datorită excepției autorității de lucru judecat.
Pe de altă parte, debitorul și terțul poprit, care au pierdut în prima acțiune (contestația la executare soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 1446R/29.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/4/2012), nu mai pot repune în discuție dreptul creditorilor la executarea neeșalonată a sumelor de bani recunoscute prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 444/12.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, într-un alt proces, datorită aspectului negativ al puterii lucrului judecat, în condițiile în care s-a stabilit legalitatea măsurii înființării popririi în cauză din perspectiva dispozițiilor legale prin care s-a eșalonat plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea de drepturi de natură salarială stabilite în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Puterea lucrului judecat, reglementată prin art. 1201 Cod civil, are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazisă de o alta, aceasta în scopul unei administrări uniforme a justiției.
Pe cale de consecință, Curtea nu va analiza motivele de recurs prin care se reiterează această chestiune.
Sub un al doilea aspect, instanța de recurs constată, pe baza statelor de plată depuse direct în recurs că, într-adevăr, în cursul procesului, recurentul debitor a achitat o parte din acest debit.
Astfel, la datele de 26.03.2013, 18.06.2013, 19.07.2013, 17.10.2013, 21.02.2014 și 08.04.2014, au fost achitate anumite sume de bani intimaților creditori:
M. G. (2775+2785+2785+2754+6985+7008),
D. A. (3232+3245+3245+3210+8140+8167),
U. C. (2528+2536+2536+2508+6365+6386),
B. C. (3816+3831+3831+3788+9609+9641),
P. P. (3224+3235+3235+3200+8116+8143),
S. R. (2287+2297+2297+2271+5760+5779),
G. A. (1273+1276+1276+1263+3202+3214),
C. C. (2692+2703+2703+2674+6781+6805),
P. I. (1644+1650+1650+1632+4140+4154),
D. M. (2004+2013+2013+1990+5048+5064),
G. G. (1169+1173+1173+1160+2943+2953),
S. A. (1838+1845+1845+1824+4628+4643),
F. H. H. (2040+2045+2045+2024+5134+5151),
P. S. C. (2104+2112+2112+2975+5299+5317),
S. I. M. (884+888+888+585+1785+2183),
S. (fostă N.) V. (1020+1024+1024+1012+2568+2576),
T. L. (757+759+759+751+1903+1909),
S. F. (772+775+775+767+1945+1952),
P. E. (728+785+785+776+1970+1976),
M. M. (738+740+740+732+1856+1863),
V. M. C. (771+774+774+767+1945+1950),
L. (fostă S.) M. E. (204+205+205+203+514+516),
C. M. (91+92+92+90+230+230),
M. L. (693+696+696+688+1746+2576),
T. F. (1149+1153+1153+1141+2891+2901),
B. E. A. (669+671+671+664+1687+1961),
S. L. (850+853+853+844+2141+2149),
TUȚA C. (765+768+768+759+1294+1931),
C. C. (348+349+349+344+874+878),
M. E. (164+ 165+165+163+414+415),
P. M. (995+999+999+988+2506+2515),
P. C. (717+720+720+711+1805+1812),
C. I. (710+712+712+705+1787+1793),
T. D. (638+640+640+633+1607+1613),
ȘAPOVALOV P. (871+874+874+864+2192+2200),
M. M. (179+180+180+177+450+451),
D. M. (349+350+350+346+878+880),
S. A. (134+135+135+134+339+340).
Față de aceste considerente, Curtea urmează să admită recursurile și să modifice în parte decizia civilă apelată, cu privire la suma până la concurența căreia se validează poprirea, care va fi de 1.144.273,6 lei, reprezentând diferența dintre suma stabilită de instanța de apel și suma plătită intimaților creditori în cursul procesului, în total de 432.220 lei, menținând celelalte dispoziții ale deciziei.
De asemenea, întrucât suspendarea executării hotărârii recurate în temeiul art. 300 Cod procedură civilă poate dura până cel târziu până la momentul soluționării recursului, când se verifică legalitatea acesteia, Curtea constată că odată cu pronunțarea prezentei decizii cererea de suspendare formulată în cauză de recurentul debitor a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Admite recursurile formulate de recurentul – debitor M. A. NAȚIONALE și de recurentul - terț poprit M. FINANȚELOR PUBLICE, prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică ș Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 90 A din data de 31.01.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – creditori M. G., D. A., U. C., B. C., P. P., S. R., G. A., C. C., P. I., D. M., G. G., S. A., H. H. F., P. S. C., S. I. M., S. (fostă N.) V., T. L., S. F., P. E., M. M., V. M. C., L. (fostă S.) M. E., C. M., M. L., T. F., B. E. A., S. L., TUȚA C., C. C., M. E., P. M., P. C., C. I., T. D., ȘAPOVALOV P., M. M., D. M., S. A..
Modifică în parte decizia civilă apelată, cu privire la suma până la concurența căreia se validează poprirea, care va fi de 1.144.273,6 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Ia act că intimații creditori nu au solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. I. S. G. S.
GREFIER
N. C. I.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./CG
Ex.2/31.07.2014
T.B. Secția a V-a Civilă - A. R. B.
- L .I. G.
Jud. sector 4 București - I. Z.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1060/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1081/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
