Pretenţii. Decizia nr. 803/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 803/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 803/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.803
Ședința publică de la 13.05.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
JUDECĂTOR - M. H.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant J. M. W., împotriva sentinței civile nr.874 din data de 13.04.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ .
Obiectul cauzei – pretenții – despăgubiri în temeiul dispozițiilor Legii nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentului – reclamant J. M. W..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, la data de 27.11.2012, cauza de față a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, iar termenul de astăzi a fost stabilit în vederea discutării perimării pricinii.
Curtea procedând la verificări constată că, prin cererea formulată la data de 13.03.2014, recurentul – reclamant a solicitat judecarea în lipsă și constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare asupra excepției perimării.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 06.04.2011 sub nr._, reclamantul J. M. W. a solicitat instantei ca prin hotărârea ce va pronunța sa fie despagubit cu suma de 10.000 euro, pentru prejudiciul material si moral suferit ca urmare deportarii mamei sale din localitatea Jimbolia, judet Timis, . fosta URSS, in perioada ianuarie_49.
La termenul de judecată din data de 13 04 2012, tribunalul a rămas în pronunțare asupra excepției nulității cererii de chemare în judecată pentru neindicarea pârâtului.
Prin sentința civilă nr 874/13 04 2012, tribunalul a admis excepția și a constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Analizand exceptia invocata, tribunalul constata ca in cererea de chemare in judecata nu a fost indicat paratul impotriva caruia reclamanta isi indreapta pretentiile, desi indicarea acestui parat era in sarcina reclamantei conform art.112 pct.1 c.p.civ.
Cum cererea de chemare in judecata nu cuprinde numele paratului, vazand dispozitiile art.133(1) c.p.civ., potrivit căruia cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele paratului ...va fi declarata nula, tribunalul va constata nula cererea de chemare in judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, arătând că mama acestuia a fost deportată în URSS, pe o perioadă de 5 ani, timp în care a rămas doar cu tatăl său invalid, pierzând astfel 5 ani din copilărie. Totodată indică că pârât este Statul Român.
Cauza a fost suspendată la data de 27 11 2012, în temeiul dispozițiilor ar 242 pct 2 cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 13 05 2014, Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției de perimare a recursului declarat.
Pentru soluționarea acestei excepții, Curtea pornește de la natura juridică a instituției perimării, astfel cum a fost elucidată această chestiune în literatura de specialitate, potrivit căreia, perimare are o natură juridică mixtă, fiind atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței în judecată vreme îndelungată. Din economia dispozițiilor legale care reglementează această instituție juridică, precum și din dispozițiile art 252 alin 1 cod procedură civilă, Curtea reține că perimarea operează de drept la împlinirea termenului de perimare, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele cerințe: organul judiciar să fie investit cu o cerere, care a declanșat o judecată în prima instanță sau într-o cale de atac, cauză să rămână în nelucrare timp de un an în materie civilă, din culpa părții. Aceste condiții, care circumstanțiază incidența instituției perimării rezultă din interpretarea prevederilor art 248 cod procedură civilă, potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, cu mențiunea expresă a legiuitorului că partea nu este considerată în culpă, în cazul în care actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul de perimare, fiind un termen procedural legal peremptoriu ar trebui să curgă continuu, fără posibilitatea de a fi întrerupt sau perimat, dar normele codului de procedură derogă de la această regulă, statuând că termenul de perimare cunoaște instituția suspendării cât și a întreruperii. Potrivit dispozițiilor art 249 cod procedură civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Așa cum rezultă din interpretarea acestor dispoziții legale, actul întrerupător de perimare trebuie să provină de la partea interesată și să aibă ca obiectiv repunerea cauzei pe rol în vederea judecării litigiului, arătându-se în doctrină că de exemplu cererea de perimare nu poate întrerupe termenul de perimare, așa cum de altfel, niciunui act extrajudiciar nu i se poate recunoaște acest efect procedural( de exemplu o notificare). În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de perimare, literatura de specialitate este unanimă în a arăta că este vorba de data ultimului act de procedura îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din culpa părții, de actele procesuale ce trebuiau să succeadă în mod firesc, astfel încât dosarul a rămas în nelucrare. Făcând aplicarea acestei reguli, în ipoteza în care judecata a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art 242 pct 2 cod procedură civilă, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este reprezentat de data încheierii de ședință prin care s-a luat măsura suspendării, deoarece din acest moment, oricare dintre părți poate efectua un act de procedura eficient pentru reluarea judecății.
Interpretând dispozițiile art 249 cod procedură civilă, prin raportare la toate celelalte norme procedurale care reglementează instituția perimării, Curtea ajunge la concluzia că pentru a fi apt să producă efectul întreruptiv de perimare actul procesual( pe lângă faptul că trebuie să provină de la partea care justifică un interes și să aibă ca obiectiv repunerea pe rol) trebuie să fie și eficient, în sensul că sunt îndeplinite toate cerințele pentru ca, în concret, cauza să fie repusă pe rol. O interpretare contrară ar fi de natură să lase la latitudinea părților prelungirea nejustificată a procesului, prin depunerea la dosar a unor înscrisuri, respectiv formularea unor cereri( care vizează soluționarea cauzei) în timpul suspendării judecății, dar care nefiind precedate de solicitarea repunerii pe rol a cauzei nu conduc practic la rezolvarea litigiului, ci doar la întinderea duratei acestuia, organul judiciar fiind împiedicat să constate pasivitatea părților și să aplice sancțiunea procedurală corespunzătoare. În egală măsură, interpretarea contrară ar fi de natură să contravină și concepției legiuitorului, reflectată prin dispozițiile art 252 cod procedură civilă, în sensul că perimarea operează de drept la împlinirea termenului, putând fi constată din oficiu de către instanță sau la cererea părții interesate.
Față de această situație, constatând că părțile au avut o atitudine pasivă, nesolicitând reluarea judecății contestației, nefăcând nici un act de procedură eficient, de natură să întrerupă cursul perimării, în condițiile prevăzute de dispozițiile art 249 cod procedură civilă și nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea va da eficiență prevederilor art 252 cod procedură civilă și va constata din oficiu că a intervenit perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurentul – reclamant J. M. W., împotriva sentinței civile nr.874 din data de 13.04.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ .
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.05. 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. C. G. M. H.
Grefier
S. R.
Red/dact IS
5 ex
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 279/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 887/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
