Legea 10/2001. Decizia nr. 492/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 492/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 492/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.492
Ședința publică de la 24 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul - reclamant P. M. BUCUREȘTI, precum și de recurenții-intervenienți P. M. –G. și S. M.-L., împotriva sentinței civile nr. 173 din 18.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. AL M. BUCUREȘTI, V. C. și cu intimații-intervenienți Y. M., Y. M. D. și P. V..
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat G. I. E., în calitate de reprezentant al recurenților-interveniențitei P. M.–G. și S. M.-L., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 06.12.2013, emisă de Baroul București, depusă la dosar fila 32, avocat N. L., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât P. G. al M. București, avocat Z. A., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât P. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, emisă de Baroul București, depusă la dosar fila 31, intimata-pârâtă V. C. și intimații-intervenienți Y. M., Y. M. D., prin apărător, lipsind recurentul-reclamant P. M. București .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursurilor.
Apărătorul recurenților-intervenienți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Menționează că instanța de fond în mod nelegal a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, P. M. București și a întemeiat greșit soluția pe dispozițiile art.26 alin 3 din Legea nr.10/2001.
Apreciază că reclamantul P. M. București, are calitate procesuală activă pentru a solicita în instanță anularea dispozițiilor de restituire emise în baza Legii nr.10/2001 de P. G. al M. București, și pe care le consideră nelegale, în temeiul exercitării controlului de legalitate pe care îl exercită. Instanța de fond a ignorat faptul că, cererea de chemare în judecată formulată de prefect nu este întemeiată pe dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, ci, faptul că, acțiunea introductivă prin care reclamantul a stabilit cadrul procesual, este fundamentată pe atribuțiile Prefectului de a exercita controlul de legalitate al fazei administrative a Legii nr.10/2001. În egală măsură, motivarea de fapt a cererii reclamantului pornește de la premisa că P. M. București, ca urmare a exercitării dreptului de control al aplicării fazei administrative a Legii nr.10/2001, conform atribuțiilor conferite Prefectului prin mai multe acte normative, consideră că cele două Dispoziții atacate au fost emise cu încălcarea prevederilor legale, întrucât suprafața de teren restituită și pentru care s-au acordat despăgubiri este mai mare decât suprafața de teren care a fost preluată de la autoarea pârâților și intervenienților persoane fizice.
Arată că, motivarea în drept a cererii susține în totalitate situația de fapt și nu invocă sau menționează dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, pe care tribunalul își motivează soluția de admitere a excepției.
Concluzionând, arată că, P. M. București nu a solicitat nulitatea celor două decizii în calitate de persoană îndreptățită sau în virtutea invocării unui drept propriu asupra imobilului preluat abuziv, ci, în temeiul controlului de legalitate pe care îl exercită conform legii asupra dispozițiilor de restituire emise de P. G. al M. București.
La interpelarea instanței, cu privire la temeiul de drept aplicabil cauzei, apărătorul recurenților-intervenienți solicită a se avea în vedere dispozițiile Legii nr.10/2001, în varianta existentă la momentul formulării cererii de chemare în judecată și a invocat în motivele de recurs dispozițiile art.38 ind.1 din Legea nr.10/2001, dispoziții din Legea nr.247/2005, în vigoare la momentul pronunțării cererii de chemare în judecată și dispozițiile art.19 din Legea nr.340/2004.
Referitor la întâmpinările depuse la termenul anterior de părțile adverse prin care au fost invocate ca practică judiciară două decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicită a se avea în vedere că nu au relevanță în cauză, deoarece P. M. București nu a solicitat anularea dispoziției de primar pe calea excepției de legalitate.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul P. M. București, solicită a fi admis, lăsând la aprecierea instanței în ceea ce privește critica referitoare la excepția de necompetență funcțională.
Cu privire la cheltuieli de judecată le va solicita pe cale separată.
Apărătorul intimatului-pârât P. V., solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Menționează că Decizia nr.4810 din 05.11.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție specifică faptul că, în conformitate cu dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, dispoziția prin care entitatea deținătoare soluționează în temeiul acestei legi o notificare privind restituirea unui imobil preluat abuziv, nu poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ și nici pe calea excepției de nelegalitate. Acțiunea introdusă de către reclamant este o acțiune prin care se tinde anularea dispozițiilor, emise în baza Legii nr.10/2001de către P. G. al M. București; prin cele două dispoziții atacate, s-a soluționat în mod favorabil notificarea adresată Primăriei M. București în baza Legii nr.10/2001, în sensul că s-a admis cererea persoanelor îndreptățite și s-a dispus restituirea în natură a terenului din litigiu, respectiv acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren imposibil de restituit în natură. Dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, conferă dreptul de a introduce acțiunea persoanei care se pretinde îndreptățită la restituire și nu a altor persoane care nu se găsesc în situația de a fi formulat o notificare potrivit acestei legii cum ar fi instituția Prefectului. Din analiza dispozițiilor legale rezultă că Legea nr.10/2001, lege specială în materia în care au fost emise dispozițiile atacate, nu conferă calitatea procesuală activă a Prefectului, aspect pentru care instanța de fond în mod corect a admis excepția lipsei calității procesuale active.
Apărătorul intimaților V. C., Y. M. și Y. M. D., solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că pentru desființarea dispozițiilor date în aplicarea Legii nr.10/2001 este prevăzută o lege specială, la art.26 din lege și, pe cale de consecință litigiile izvorând din restituirea imobilelor se soluționează de instanțele civile și nu de instanțele de contencios administrativ.
Menționează că Legea nr.10/2001 este o lege specială care derogă de la alte legi și alte principii care ar fi aplicabile în speță.
De asemenea, arată că, se raliază susținerilor apărătorului intimatului-pârât P. V., în sensul că, a invocat două decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție care lămuresc această problemă, deoarece aceste litigii trebuie judecate exclusiv, potrivit Legii nr.10/2001 și, ca atare, solicită respingerea recursurilor.
Apărătorul intimatului-pârât P. G. al M. București, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală .
Menționează că instanța de fond, în mod corect, a apreciat cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Prefectului în sensul că, în conformitate cu dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, se constată că această lege nu conferă calitate procesuală activă Prefectului, aspect față de care, nu are calitate procesuală activă pentru a promova acțiunea.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că instanța de fond a apreciat în mod corect cu privire la faptul că P. M. București, nu intră în categoria persoanelor îndreptățite în a solicita anularea dispozițiilor emise de P. M. București.
Totodată, arată că dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ prevede interdicția de atacare pe calea contenciosului a actelor administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin legea organică o altă procedură judiciară. Prin reglementarea unor modalități de contestare, atât în materia civilă, cât și în materia contenciosului administrativ s-a ajuns la situația de a îngrădi accesul la justiție în contencios administrativ persoanelor care au un interes, dar cărora Legea nr.10/2001 le conferă doar calea de atac la secția civilă, neputându-și valorifica drepturile și în contencios administrativ.
Solicită a se da curs legii speciale, la momentul la care prefectul a introdus acțiunea, deoarece la acel moment nu era în vigoare Legea nr.165/2013.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul P. M. BUCUREȘTI a solicitat anularea dispoziției nr._/21.12.2009 și a dispoziției nr._/21.12.2009, în contradictoriu cu P. G. AL M. BUCUREȘTI, Y. THEODORE și V. C..
Prin încheierea de ședință din data de 04.04.2012, Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetență funcțională și a trimis dosarul la conducerea Tribunalului București în vederea repartizării către una dintre secțiile civile ale instanței.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut ca dispozițiile contestate in cauza au fost emise de paratul P. G. al M. București, in baza legea nr.10/2001, astfel cum susține chiar reclamantul in acțiune, iar prin acestea notificatorilor li s-a atribuit in folosința speciala suprafața de 420 mp teren si li s-au acordat masuri reparatorii pentru suprafața de 314 mp.
Or, litigiile izvorând din restituirea imobilelor se soluționează potrivit Legii nr.10/2001, iar reclamantul avea posibilitatea de a se adresa instanțelor civile contestând dispozițiile emise în baza acestui act normativ, conform legislației civile, și nu instanței de contencios administrativ.
Asupra acestui aspect este competentă a se pronunța secția civilă a tribunalului. Calitatea de prefect a reclamantului nu determină admisibilitatea acțiunii în fața instanței de contencios administrativ, pentru contestarea dispozițiilor fiind prevăzută o procedură specială, fără a se face distincție în funcție de persoana care introduce acțiunea.
Dispozițiile art.21.6 din HG nr.250/2007 privind normele metodologice de aplicare a legii nr.10/2001 nu pot fi invocate pentru admisibilitatea acțiunii promovate la instanța de contencios administrativ de către prefect. O asemenea dispoziție privind procedura de contestare nu este cuprinsă în legea nr.10/2001, normele metodologice neputând adăuga la legea pentru aplicarea căreia au fost adoptate și contrar dispozițiilor instanței supreme care a stabilit în judecarea unor recursuri în interesul legii caracterul civil al litigiilor și necesitatea ca toate acestea să fie soluționate de instanța civilă. De altfel, s-ar crea prefectului, care nici nu poate avea, în sensul art. 1 din Legea nr.554/2004, calitatea de persoană vătămată de emiterea unei dispoziții privind raporturi juridice de drept civil, o situație diferențiată față de restul persoanelor interesate să conteste acte administrative emise în baza legii nr.10/2001.
Dispozițiile art. 21.6 din HG nr.250/2007 contravin deci unui act normativ de rang superior, această neconcordanță putând fi constată de tribunal, în condițiile în care, conform art. 4 din Legea nr.554/2004, pe calea excepției de nelegalitate nu se pot cerceta decât actele administrative unilaterale cu caracter individual, deci nu putea fi sesizată curtea de apel cu soluționarea unei excepții de nelegalitate a dispozițiilor art. 21.6 din HG nr.250/2007.
Așadar, tribunalul a considerat că prefectului nu-i sunt aplicabile, pentru simpla existență a calității sale, dispozițiile Legii nr. 554/2004 pentru anularea unei dispoziții emise în baza Legii nr.10/2001, conform art. 5 alin. 2 din Legea nr.554/2004, existând o procedură de desființare sau modificare prevăzută prin legea specială.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 28.05.2012.
La data de 26.10.2012, P. M.-G. și S. M.-L., au formulat cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul reclamantului P. M. BUCUREȘTI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenienți, în interesul Prefectului M. București; admiterea acțiunii formulate de P. M. București; anularea Dispoziției nr._/21.12.2009 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de P. G. al M. București.
In drept,au fost invocate dispozițiile art. 49 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 10/2001.
La data de 16.11.2012, Y. M. SI Y. M. au formulat cerere de intervenție accesorie pentru parați, prin care s-a solicitat de către acesta din urma anularea Dispoziției nr._/21.12.2009 si a Dispoziției nr._/21.12.2009, emise in baza Legii nr. 10/2001 de către P. G. al M. București.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 49 si următoarele Cod procedură civilă.
La aceeași dată, pârâta V. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat a se pune in vedere reclamantului ca, in baza principiului disponibilității, sa își precizeze cererea de chemare in judecata in sensul precizării exacte a temeiului de drept (fie art.26 din Legea nr.10/2001, fie controlul in fata instanței de contencios administrativ a actului atacat in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004).
De asemenea, au fost invocate următoarele excepții: excepția inadmisibilității acțiunii; excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; excepția tardivității introducerii cererii; excepția lipsei capacității de folosința a paratului Y. Theodore.
De asemenea, P. V. a formula cerere de intervenție in interesul paraților, solicitând anularea Dispoziției nr._/21.12.2009 si a Dispoziției nr._/21.12.2009, emise in baza Legii nr.10/2001 de către P. G. al M. București.
Intervenientul a invocat excepția tardivității introducerii cererii; excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; excepția lipsei capacității de folosința a paratului Y. Theodore; excepția inadmisibilității acțiunii.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 49 si urm. C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 18.01.2013, Tribunalul a pus în discuție excepțiile lipsei capacității de folosință a pârâtului Y. T. și lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Prin sentința civilă nr.173/18.01.2013 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale civile de folosință a pârâtului Y. Theodore, și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și, astfel, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. M. BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta V. C. și cu pârâtul P. G. AL M. BUCUREȘTI, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă, ca rămasă fără obiect cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de intervenienții P. M.-G. și S. M.-L. și a fost admisă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenienții P. V., Y. M. și Y. M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale civile de folosință a pârâtului Y. Theodore, Tribunalul are în vedere că, în dreptul civil, capacitatea civila este definita ca fiind acea parte a capacității juridice a persoanei care consta in aptitudinea de a avea si de a-si exercita drepturile civile si de a avea si a-si asuma obligații civile prin încheierea de acte juridice.
Capacitatea procesuala nu este altceva decât aplicația pe plan procesual a capacitații civile.
Capacitatea procesuala de folosința este acea parte a capacitații procesuale care consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligații pe plan procesual.
Conform art.41 alin.1 Cod procedură civilă, orice persoana care are folosința drepturilor civile poate fi parte in judecata, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, „asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere”.
In cazul persoanelor fizice, conform art.7 alin.1 din Decretul nr.31/1954, capacitatea de folosința începe la naștere si încetează in momentul decesului.
Altfel spus, pentru a avea drepturi si obligații pe plan procesual, o persoana trebuie sa fie in viața, sa existe in momentul atragerii sale . pe rolul instanței de judecata.
În speță, conform certificatului de moștenitor nr.26/2010 emis la data de 21.05.2010 de către BNP F. D., atașat la fila 12 dosar, pârâtul Y. Theodore a decedat la data de 19.04.2009, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă ulterior, la data de 31.05.2011.
Ca atare, la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul Y. Theodore era decedat, aspect care va conduce la admiterea excepției lipsei capacității procesuale civile de folosință și la respingerea cererii formulate în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală civilă de folosință.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. M. BUCUREȘTI, Tribunalul a avut în vedere prev. art. 26 alin (3) din Legea nr. 10/2001, conform că „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel”.
Din analiza prevederilor legale redate anterior, se constată că Legea nr.10/2001 nu conferă calitate procesuală activă Prefectului, astfel încât Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a Prefectului și a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Urmare a acestei soluții pe cererea de chemare în judecată, Tribunalul a respins ca rămasă fără obiect cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de intervenienții P. M.-G. și S. M.-L. și a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenienții P. V., Y. M. și Y. M..
Prin recursul formulat împotriva sentinței civile de mai sus și întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, intervenienții P. M. G. și S. M. L. au susținut că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, fiind interpretate în mod greșit dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
P. M. București are calitate procesuală activă pentru a solicita în instanță anularea dispozițiilor de restituire emise în baza Legii nr.10/2001 conform dispozițiilor art.381 din Legea nr.10/2001, art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005 și art.19 alin.1 din Legea nr.340/2004.
Prin soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a fost încălcat principiul disponibilității procesului întrucât instanța a schimbat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată contrar calificării făcută de reclamant.
La rândul său, reclamantul P. M. București prin recursul întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3 din codul de procedură civilă a susținut că sentința recurată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe. Astfel, se arată în motivarea recursului, prin încheierea de ședință din 04.04.2012, atacabilă odată cu fondul cauzei, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis, în mod greșit, excepția de necompetență funcțională și a înaintat cauza către conducerea Tribunalului București în vederea repartizării către o secție civilă.
Dispozițiile Legii nr.340/2004, ale Legii nr.10/2001 modificată prin O.U.G. nr. 184/2002 și ale Legii nr.554/2004 prevăd dreptul prefectului de a ataca în contencios administrativ un act al primarului, nefăcându-se distincție în funcție de natura actului, controlul de legalitate efectuat de prefect este obligatoriu, în condițiile legii contenciosului administrativ, asupra dispozițiilor emise de P. G. al M. București în baza Legii nr.10/2001.
Prin întâmpinarea formulată la data de 03.12.2013 intervenienții P. V., Y. M. și Y. M. au susținut că recursurile sunt nefondate arătând că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001.
În același sens au fost formulate și apărările intimatului – pârât Municipiul București prin P. G. care, prin întâmpinarea de la 09.12.2013 a arătat că, în opinia sa, Legea nr.10/2001 nu conferă calitate procesuală activă prefectului, iar conform art.26 alin.3 și 4 din Legea nr.10/2001 contestația formulată împotriva deciziei de respingere a notificării se va soluționa de secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.
Examinând cauza prin prisma criticilor invocate prin cele două recursuri, Curtea a apreciat că acestea sunt întemeiate pentru considerentele care urmează:
Așa cum am arătat în cele ce preced, la data de 31.05.2011 recurentul – reclamant P. M. București a învestit Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal cu cererea de chemare în judecată al cărei obiect îl constituie anularea dispozițiilor cu nr._/2009 și nr._/2009 emise în baza Legii nr.10/2001 de P. G. al M. București, temeiul juridic al cererii fiind reprezentat de dispozițiile art.19 din Legea nr.340/2004, art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, H.G. nr.1095/2005, Legea nr.10/2001 precum și prevederile art.1 alin.8 și art.3 din Legea nr.554/2004.
Curtea arată că reclamantul a învestit în mod corect prima instanță cu soluționarea acțiunii sale astfel că soluția dispusă prin încheierea de ședință din data de 04.04.2012, prin care a fost admisă excepția de necompetență funcțională a secției de contencios administrativ a tribunalului, este greșită.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.16 alin.21 din Titlul VII din Legea nr.247/2005 coroborate cu cele ale art.21 și ale art.381 din Legea nr.10/2001 precum și ale art.19 din Legea nr.240/2004, instituția prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de unitățile administrativ teritoriale prin reprezentanții legali ai acestora, iar în cazul în care se apreciază că au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul dispozițiilor Legii nr.340/2004 și ale Legii nr.554/2004.
Acțiunea reclamantului nu a fost promovată în condițiile reglementate prin dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, așa cum afirmă intimații pârâți, ci ca urmare a exercitării dreptului de control asupra modului în care s-a derulat procedura administrativă reglementată prin dispozițiile Legii nr.10/2001.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că recursurile promovate în cauză sunt întemeiate și în condițiile reglementate de dispozițiile art.312 din Codul de procedură civilă urmează a fi admise cu consecința casării hotărârilor recurate și trimiterii cauzei spre soluționare instanței de fond competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentul-reclamant P. M. BUCUREȘTI, precum și de recurenții-intervenienți P. M.–G. și S. M.-L., împotriva sentinței civile nr.173 din 18.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ și a încheierii de ședință din data de 04.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._/3/CA/2011, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN P. G., V. C. și cu intimații-intervenienți Y. M., Y. M. D. și P. V..
Casează hotărârile recurate și trimite cauza la Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal pentru rejudecare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red. D.M.
Tehnored.C.S.
Ex.2/02.04.2014
T.B.Secția a IV-a Civilă – A.M.V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 488/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
