Pretenţii. Decizia nr. 134/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 134/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 134A
Ședința publică de la 31 martie 2014
Curtea compusă din
PREȘEDINTE - M. S. C.
JUDECĂTOR - A. M. M.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, după casare, formulată de apelanta reclamantă FUNDAȚIA C. cu sediul ales la Cav. D., în București, . nr.3C, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 1618/30.09.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. S. 3 BUCUREȘTI cu sediul în București, .-4, sector 3, G. ȘCOLAR CONSTRUCȚII MONTAJ, G. ȘCOLAR INDUSTRIAL TIMPURI NOI, cu sediul în București, .. 428, sector 3, I. ȘCOLAR AL SECTORULUI 3 BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 42, sector 3 și în București, ..3, sector 3, I. ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 2 și C. L. AL SECTORULUI 3 BUCUREȘTI cu sediul în București, .-4, sector 3, având ca obiect: pretenții.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 24.03.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 31.03.2014.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 27.02.2009, sub nr._, reclamanta Fundația C. a chemat în judecată pe pârâtele P. Sectorului 3 București, Grupul Școlar Construcții Montaj, Grupul Școlar Industrial Timpuri Noi, I. Școlar al Sectorului 3 București, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 70.000 euro, la cursul oficial al BNR din ziua plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului-construcție, proprietatea reclamantei, situat în București, Calea Dudești nr. 127, sector 3, pentru intervalul 19.02._08, cu cheltuieli de judecată, care în prezent are destinația de unitate de învățământ, desfășurându-și activitatea Grupul Școlar Industrial „Timpuri Noi”.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în București, Calea Dudești nr. 127, sector 3.
Între reclamantă și pârâta P. sectorului 3 a existat până la 18.02.2008 un contract de comodat privind imobilul. După expirarea contractului, la data de 11.03.2008 reprezentanții celor două instituții au semnat un „proces verbal” prin care au agreat ideea unui contract care să aibă în vedere ciclul școlar, urmând ca această convenție să acopere și perioada de după expirarea contractului de comodat.
Reclamanta a mai arătat că pârâtele P. sectorului 3, Grupul Școlar Construcții Montaj și G. Școlar Industrial „Timpuri Noi” au semnat un contract de închiriere pentru intervalul 19.09._09, așa încât intervalul 19.02._08 a rămas neacoperit, fapt ce atestă împrejurarea că pârâta a folosit abuziv, fără nici un titlu, spațiul proprietatea reclamantei.
Reclamanta a mai arătat că pretențiile formulate au la bază chiria ce face obiectul contractului de locațiune încheiat între părțile litigante pentru perioada 19.09._09, de 10.000 euro pe lună.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 din Codul civil.
Reclamantul a formulat cerere precizatoare prin care a arătat că solicită introducerea în cauză în calitate de pârâți I. Școlar al Municipiului București și C. L. al Sectorului 3.
Pârâta P. Sectorului 3 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință, în susținerea căreia a arătat că este o structură funcțională cu activitate permanentă, fără personalitate juridică; precum și excepția lipsei calității procesual pasive, în susținerea căreia a arătat că reclamanta nu a dovedit raportul procesual în sarcina Primăriei sector 3.
Pârâtul I. Școlar al Municipiului București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, în susținerea căreia a depus la dosar Structura Organizatorică aprobată prin Anexa 10 la OMEC nr. 4725/1.08.2005.
Pârâtul G. Școlar Industrial „Timpuri Noi” a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, după expirarea contractului de comodat, a înștiințat P. sector 3 în vederea găsirii unei soluții optime pentru continuarea procesului instructiv-educativ; în acest sens, la data de 11.03.2008 reprezentanții reclamantei și cei ai Primăriei sector 3 au semnat un proces verbal privind intenția de a încheia un contract de închiriere, contract care a și fost semnat, la data de 20.09.2008, pe durata de 1 an. Se mai arată, în situația în care reclamanta nu era de acord cu prelungirea tacită a contractului de comodat, putea să solicite eliberarea imobilului; însă solicită să se observe că prima notificare a reclamantei cu privire la ocuparea fără titlu a imobilul este din data de 1.08.2008. Se mai arată că, prin semnarea contractului de închiriere pentru perioada 19.09._09 reclamanta a fost de acord cu prelungirea gratuită a folosinței bunului pentru perioada 19.02._08.
Pârâta C. L. al Sectorului 3 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință, excepția lipsei calității procesual pasive, în susținerea căreia a arătat că locatar al contractului de închiriere este Grupul Școlar Construcții Montaj „M. B.”, iar pe fond a arătat că pentru perioada 19.02._08 nu a existat un contract valabil, ci doar s-a încercat semnarea unei convenții, înscrisul fiind semnat doar de reprezentanții Grupului Școlar Construcții Montaj M. B. și ai Grupului Școlar Industrial Timpuri Noi.
La data de 20.05.2011 reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a arătat că valoarea pretențiilor solicitate este de 246.008,70 euro, plătibili în lei la cursul BNR din ziua plății.
Prin sentința civilă nr._/29.10.2010 Judecătoria Sectorului 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunului București, Secția Civilă, reținând că valoarea pretențiilor depășește suma de 500.000 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1618/30.09.2011 Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Sectorului 3 București și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei Fundația C. față de pârâta P. Sectorului 3 București, a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al Sectorului 3 București și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei față de acest pârât, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Școlar al Municipiului București și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei față de acest pârât, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al Sectorului 3 București, ca neîntemeiată, și a respins acțiunea reclamantei Fundația C., în contradictoriu cu pârâții C. L. al Sectorului 3 București, G. Școlar Construcții Montaj și G. Școlar Industrial Timpuri Noi, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că imobilul situat în București Calea Dudești nr. 127 sector 3 a fost restituit Fundației C. în baza H.G. nr. 1334/2000. În acest imobil, în trecut, dar și la data formulării cererii de către reclamantă, își desfășura activitatea Grupul Școlar Industrial "Timpuri Noi", imobilul având destinația de unitate de învățământ.
Tribunalul a reținut că, după restituirea în natură a imobilului și încheierea procesului verbal de predare-preluare a acestuia la data de 18.02.2003, s-a încheiat între Fundația C., în calitate de comodant, și P. Sectorului 3 București, în calitate de comodatar, un contract de comodat pentru o perioadă de 3 ani începând cu data de 18.02.2003 cu posibilitatea prelungirii acestui contract prin acordul tacit al părților pentru o perioadă de 2 ani în situația în care comodatarul nu notifică intenția de încetare a contractului de comodat cu cel puțin 30 zile înainte de expirarea termenului.
Tribunalul a reținut că reclamanta a notificat primăria prin intermediul Societății Civile de Executori Judecătorești A. și C. sub nr. 427/01.08.2008 arătând că raportul juridic dintre părți, respectiv contractul de comodat, a expirat la data de 18.02.2008.
Tribunalul a mai reținut că, la data de 11.03.2008, a avut loc la sediul Primăriei Sectorului 3 București o întâlnire între reprezentanții Fundației C. și cei ai Primăriei Sectorului 3 prin care s-a hotărât ca părțile să negocieze încheierea unui nou contract de închiriere a imobilului contra sumei de 25.000 euro pe lună.
Tribunalul a constatat că nu există nici o culpă față de C. L. S. 3 sau de cele 2 grupuri școlare pentru neîncheierea contractului de închiriere.
Tribunalul a constatat că reclamanta justifică existența unui prejudiciu în patrimoniul său prin folosirea de către cele 2 grupuri școlare a imobilului proprietatea sa în perioada 19.02._08 dar, cu privire la existența unei fapte ilicite și respectiv a vinovăției pârâților din prezenta cauză, nu s-a adus nici o dovadă.
Tribunalul a reținut că P. Sectorului 3 a fost notificată prin executorul judecătoresc de către reclamantă abia la data de 01.08.2008, iar procesul verbal încheiat la 11.03.2008 arată că ambele părți urmează să negocieze încheierea unui contract de închiriere, neprecizându-se obligația vreuneia dintre pârâte de a face demersuri personale pentru a încheia un astfel de contract, culpa fiind astfel comună. Față de cele 2 grupuri școlare care și-au desfășurat activitatea în imobilul proprietatea reclamantei, nu s-a adus nici o dovadă că ar fi fost notificate, că ocupă acest imobil fără nici un titlu, nu s-a solicitat evacuarea imobilului și nici nu s-a introdus vreo acțiune judecătorească pe rolul instanțelor având un astfel de obiect.
Împotriva sentinței civile nr. 1618/2011 a declarat apel reclamanta Fundația C., în motivarea căruia a susținut următoarele critici:
Motivația pentru care acțiunea a fost respinsă în mod neîntemeiată este străină de natura pricinii.
Din piesele de la dosarul cauzei, rezultă vinovăția celor 2 grupuri școlare transpusă în folosirea fără drept a spațiului reclamantei-apelante.
Apelanta reclamantă a precizat că, în data de 11.02.2009, deci anterior introducerii acțiunii, a notificat prin somația 84/2009 a Societății de executori judecătorești A.&C. cele două unități de învățământ.
Apelanta reclamantă a mai arătat că, prin durata extrem de lungă a procesului, cele două intimate și-au accentuat starea de vinovăție prin aceea că, deși culpabile, nu au întreprins nimic pentru a îndrepta prejudiciul pe care instanța l-a reținut.
Apelanta reclamantă a arătat că a fost culpabilizată că a notificat primăria "abia la 01.08.2008", împrejurare care nu justifică însă exonerarea primăriei de obligația de reparare a prejudiciului. În fapt, această notificare se referă la solicitarea de a încheia contractul care să acopere perioada 19.02._08, lucru care nu s-a finalizat, pârâta nu și-a respectat promisiunile verbale, așa încât reclamanta a fost nevoită să intenteze acțiunea de față. De fapt, această reținere, cât și împrejurarea că părțile nu au încheiat un contract de închiriere, sunt motivații străine de pricină.
Apelanta reclamantă a mai arătat că, pe parcursul procesului, la data de 20.07.2010, a depus notificări atât la P. sectorului 3 cât și la C. sectorului 3, tot în sensul acțiunii introductive, în încercarea de rezolvare amiabilă a litigiului.
Apelanta reclamantă a arătat că un alt motiv pentru care s-a respins acțiunea constă în aceea că apelanta nu a introdus în contra grupurilor școlare o acțiune de evacuare, însă consideră că acest motiv este greșit, întrucât apelanta este proprietara spațiului, situație în care, în virtutea prevederilor art. 480 și 481 din vechiul cod civil, poate să dispună de bunul său după cum dorește și nu poate fi culpabilizată dacă nu încearcă evacuarea unor detentori precari care o prejudiciază.
Apelanta reclamantă a considerat că, din piesele de la dosar, rezultă faptul că pârâtele, unitățile de învățământ G. Școlar Construcții Montaj și G. Școlar Industrial „Timpuri Noi” au ocupat fără nici un titlu imobilul proprietatea reclamantei, în intervalul 19.02._08 și nu au înțeles să achite nici o sumă de bani care să acopere și să justifice folosirea spațiului.
Apelanta solicită schimbarea în totalitate a sentinței civile nr. 1618/2011 și admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 292 și urm. C.pr.civ.
Pârâtul G. Școlar Industrial „Timpuri Noi” a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că între părți nu a existat o convenție civilă care să justifice pretențiile reclamantului, iar în ceea ce privește ocuparea fără titlu a imobilului proprietatea reclamantei, a arătat că singurul efect în materia contractului de comodat pentru situația în care comodatarul prelungește folosința bunului după scadență îl reprezintă suportarea riscurilor de către comodatar, conform art. 1565 C.civ.; a mai arătat că prima notificare a reclamantei cu privire la ocuparea abuzivă a spațiului datează din 1.08.2008.
Prin decizia civilă nr. 293A/10.09.2012 Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă FUNDAȚIA C. împotriva sentinței civile nr. 1618/30.09.2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, întrucât se referă la o perioadă în care între părți nu exista un contract valabil încheiat, răspunderea pentru eventualele prejudicii cauzate uneia din părți este o răspundere delictuală, reglementată de art. 998 și 999 din Codul civil.
Condiția privind existența unei fapte ilicite, constând în încălcarea dreptului subiectiv al apelantei, și condiția privind existența vinovăției, nu au fost reținute. Astfel, fapta pârâtelor de a folosi spațiul în discuție ulterior termenului din contractul de comodat, în condițiile în care părțile erau în negocieri în vederea încheierii unui nou contract, astfel cum a rezultat din procesul verbal încheiat la 11.03.2008, contract care ulterior a fost încheiat, nu poate fi considerată ilicită.
Desfășurarea activității de învățământ a grupurilor școlare a fost acceptată de apelanta reclamantă care dorea încheierea unui contract de închiriere, astfel cum rezultă din notificarea trimisă Primăriei sectorului 3 București la data de 1.08.2008. Contractul de închiriere a fost încheiat la data de 20.09.2008, fără însă a cuprinde și perioada în discuție.
Reținând că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor, Curtea a constatat că în mod corect tribunalul a respins acțiunea, întemeiată pe prevederile art. 998, 999 Cod civil.
Prin decizia nr. 2335/11.06.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta Fundația C., a casat decizia civilă nr. 293A/2012 a Curții de apel București și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că potrivit art. 998 Cod civil, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”. Totodată prin art. 999 din același Cod se precizează că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.”
Din prevederile legale menționate a rezultat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuiesc întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În speță, așa cum corect a reținut și instanța de apel, prejudiciul suferit de reclamantă constă în valoarea lipsei de folosință a imobilului proprietatea sa, pe perioada în care acesta a fost folosit fără drept de pârâți.
Cu privire la fapta ilicită, aceasta are un caracter obiectiv și reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane.
Din lucrările dosarului a rezultat că, în cauză, pârâtele au folosit imobilul respectiv în perioada 19.02._08 deși nu exista între părți un raport contractual care să permită această folosință, încălcând astfel dreptul reclamantei asupra imobilului proprietatea acesteia, fapt ce reprezintă o faptă ilicită în accepțiunea prevederilor art. 998 și 999 cod civil aflată în legătură de cauzalitate cu prejudiciul produs.
În ceea ce privește vinovăția cu care a fost săvârșită fapta ilicită trebuie să se raporteze la atitudinea subiectivă pe care autorul a avut-o față de faptă și de urmările acesteia, la momentul la care a săvârșit-o, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat. Or, în speță, s-a constatat că pârâtele au folosit imobilul proprietatea reclamantei în perioada19.02._08 deși cunoșteau că exercită această folosință fără titlu.
Prin urmare, instanța de apel în mod greșit a reținut că, în speță, nu pot fi reținute condiția privind existența unei fapte ilicite, constând în încălcarea dreptului subiectiv al reclamantei, și condiția privind existența vinovăției.
Având în vedere că, în cauză, nici prima instanță și nici instanța de apel nu au stabilit întinderea despăgubirii ce urmează a fi acordată reclamantei conform art. 998-999 C.civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecarea apelului, cauza a fost re-înregistrată pe rolul Curții de apel București Secția a IV-a civilă, sub nr._ .
Analizând sentința apelată, în limitele devoluțiunii fixate conform motivelor de apel formulate și a deciziei de casare, potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 1 C.pr.civ. și art. 315 C.pr.civ., și analizând actele și lucrările dosarului, în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
În fapt:
Prin încheierea nr._/20.08.2008 a OCPI sector s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Calea Dudești nr. 127, compus din teren în suprafață de 4387 m.p. și construcții – corpurile C1 și C2, în favoarea reclamantei Fundația C., în baza OG nr. 83/199, HG nr. 1334/2000 și a Protocolului nr. 276/2003 întocmit de C. L. al Sectorului 3; iar asupra corpurilor de construcții C3 și C4 a fost înscris dreptul de superficie în favoarea Statului Român.
Prin contractul de comodat nr. F1041/29.05.2003 reclamanta Fundația C., în calitate de comodant, s-a obligat să asigure Primăriei S. 3, în calitate de comodatar, folosința gratuită a imobilului compus din clădire și teren, situat în București, Calea Dudești nr. 127, sector 3, preluat de la C. L. sector 3 în baza Protocolului de predare-primire nr. 276/2003. Durata contractului a fost de 3 ani începând cu 18.02.2003, părțile stipulând la art. 2.2 din contract posibilitatea prelungirii tacite a termenului pe o perioadă de 2 ani.
Prin procesul-verbal încheiat în data de 11.03.2008 reprezentanții reclamantei și ai Primăriei sector 3 au constatat că la data de 18.02.2008 a expirat termenul contractului de comodat și au convenit purtarea unor negocieri în vederea încheierii unui contract de închiriere.
Prin notificarea înregistrată la B. A. și C. sub nr. 427/1.08.2008 reclamanta Fundația C. a adus la cunoștință Primăriei sectorului 3 București că pentru perioada 19.02._08 nu există un contract între părți, solicitând ca în termen de 20 de zile de la primirea notificării să fie înaintat contractul de închiriere semnat, în caz contrar urmând să se adreseze organelor competente pentru contravaloarea lipsei de folosință.
La dosar (filele 23-26) a fost depus și contractul de închiriere fără dată și fără număr prin care reclamanta Fundația C., în calitate de locator, se obligă să asigure Grupului Școlar Construcții Montaj „M. B.” și Grupului Școlar Industrial „Timpuri Noi”, în calitate de locatari, folosința imobilului compus din clădire și teren, situat în București, Calea Dudești nr. 127, sector 3, preluat de la C. L. sector 3 în baza Protocolului de predare-primire nr. 276/2003, în schimbul unei chirii în sumă de 25.000 euro lunar. Potrivit art. III din contract, durata derulării acestuia este de 1 an de zile, începând cu data de 20.09.2008.
Dispozițiile art. 295 alin. 1 C.pr.civ. reglementează principiul tantum devolutum quantum apellatum, potrivit căruia instanța de control judiciar nu se poate pronunța decât în limitele criticilor formulate prin calea de atac, ca expresie a principiului disponibilității.
În consecință, Curtea constată că acea dispoziție din sentința apelată, prin care tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. sector 3, invocată de acest pârât prin întâmpinare, a intrat sub puterea lucrului judecat, prin neapelare de către pârât.
Analiza apelului:
În rejudecarea apelului declarat de către apelanta-reclamantă, Curtea va porni, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. 1 C.pr.civ. (potrivit cărora hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate este obligatorie pentru judecătorii fondului) de la problemele de drept dezlegate cu caracter irevocabil prin decizia de casare, respectiv: prin decizia nr. 2335/11.06.2013 instanța de recurs a constatat că instanța de apel în mod greșit a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile privind existența unei fapte ilicite și privind existența vinovăției; și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu a fost stabilită întinderea despăgubirii.
În consecință, în rejudecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței de fond, Curtea va porni de la constatarea că instanța supremă a statuat în mod irevocabil asupra faptului că, în cauza de față, sunt întrunite cumulativ, toate condițiile prevăzute de art. 998-999 din Codul civil (1864) pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtelor.
Cu privire la întinderea despăgubirii ce se cuvine apelantei-reclamantei ca urmare a faptei ilicite a pârâtelor, care au folosit imobilul proprietatea acesteia deși nu exista între părți un raport contractual care să permită această folosință – conform dezlegării cu caracter obligatoriu date prin decizia de casare – Curtea constată că prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert V. R., necontestat în cauză, s-a stabilit că lipsa de folosință a spațiului în litigiu este în sumă de 35.144,10 euro pe lună.
Cu privire la întinderea despăgubirii în sumă de 35.144,10 euro lunar, reclamanta solicită a se calcula pentru o perioadă de 7 luni (respectiv 19.02._08), pe când pârâtele solicită a se calcula începând cu data de 1.08.2008, de când reclamanta a notificat P. sectorului 3 în legătură faptul că nu există încheiat între părți un contract în scopul asigurării folosinței asupra imobilului proprietatea apelantei-reclamante.
Curtea va stabili despăgubirea reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în litigiu în raport de perioada 1.08.2008 – 19.09.2008, deoarece apreciază că reclamanta, ca parte interesată în evitarea folosirii fără titlu a imobilului proprietatea sa, avea obligația de a face toate demersurile necesare pentru evitarea sau cel puțin, pentru diminuarea prejudiciului.
Or, singurul demers efectuat de către apelanta-reclamantă în acest sens a constat în depunerea unei notificări la executorul judecătoresc A. și C., ce a fost înregistrată la acesta sub nr. 427 din 1 august 2008, prin care aducea la cunoștința Primăriei sectorului 3 că între părți nu mai există raporturi contractuale pentru asigurarea folosinței imobilului și solicita, fie să fie semnat un contract de închiriere, fie să fie despăgubită pentru lipsa de folosință.
Pentru aceste considerente, Curtea va face aplicarea principiului conform căruia cel chemat să răspundă pentru săvârșirea unei fapte ilicite va fi ținut numai de partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o, restul prejudiciului fiind, în opinia instanței de apel, în sarcina apelantei-reclamante, care nu a depus demersuri, anterior datei de 1.08.2008, pentru evitarea sau diminuarea prejudiciului.
În raport de faptul că prin raportul de expertiză efectuat în cauză lipsa de folosință a fost stabilită la 35.144,10 euro lunar, deci 1171,47 euro pe zi, rezultă că suma despăgubirii pentru perioada de 1 lună și 19 zile (1.08._08) este de 57.402 euro (35.144,10 euro+22.257,93 euro).
Pentru aceste motive, în temeiul art. 296 C.pr.civ., Curtea va admite apelul declarat de apelanta reclamantă Fundația C., va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții C. L. S. 3, G. Școlar Construcții Montaj București și G. Școlar Industrial Timpuri Noi, în solidar, la plata sumei de 57.402 euro echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloare lipsă folosință pentru perioada 1.08.2008 – 19.09.2008.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate, privind respingerea acțiunii față de pârâta P. Sectorului 3 București, pentru lipsa capacității procesuale de folosință și lipsa calității procesuale pasive; respingerea acțiunii față de Inspectoratului Școlar al Sectorului 3 București și I. Școlar al Municipiului București, pentru lipsa calității procesuale pasive; și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al Sectorului 3 București, ca neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., constată culpa procesuală a pârâților C. L. S. 3, G. Școlar Construcții Montaj București și G. Școlar Industrial Timpuri Noi, care au căzut în pretenții prin admiterea, în parte, a acțiunii împotriva lor, motiv pentru care Curtea îi va obliga, în solidar, la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 15.725 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente tuturor ciclurilor procesuale.
Având în vedere dispozițiile art. 276 C.pr.civ. Curtea va obliga pârâții la plata parțială a cheltuielilor de judecată, în măsura în care a fost admisă cererea de chemare în judecată împotriva acestora, având în vedere că din totalul pretențiilor, de 246.008 euro, a fost admisă numai suma de 57.402 euro.
Cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă în toate fazele procesuale constau în: - suma de 28.828 lei reprezentând taxe de timbru (respectiv 6.195 lei și 11.390 lei în primă instanță, 3.598 lei în apel, 7.645 lei în recurs) și timbrul judiciar; - suma de 1.000 lei reprezentând onorariu de expertiză și - suma de 14.148 lei reprezentând onorariu de avocat.
Suma de 28.828 lei reprezentând taxe de timbru și timbru judiciar va fi redusă de instanță, proporțional cu măsura admiterii cererii de chemare în judecată, la suma de 6.725 lei.
În ceea ce privește onorariul de avocat, Curtea urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ. în sensul reducerii acestuia la un cuantum rezonabil.
Sub acest aspect, Curtea precizează că, așa cum s-a statornicit deja în practica judecătorească, faptul că instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ., fixează un cuantum al onorariului care va fi pus în sarcina părții căzute în pretenții, nu înseamnă că intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și clientul său, în sensul că nu îl modifică și nu îl anulează, în tot sau în parte. Acest contract se menține în integralitate între apelanta-reclamantă Fundația C. și apărătorii săi, în sensul că aceasta va plăti avocaților aleși întregul onorariu convenit, întrucât convențiile legal încheiate au putere de lege, după cum prevede art. 969 C.civ. Instanța apreciază doar în ce măsură acest onorariu va fi pus, cu titlu de cheltuieli de judecată, în sarcina părții adverse care a pierdut procesul, ceea ce semnifică crearea unui raport juridic execuțional doar între părțile litigiului.
Raportului juridic dintre client și avocatul său îi sunt aplicabile dispozițiile art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și ale art. 132 din Statutul profesiei de avocat, potrivit cărora onorariul se stabilește inter partes.
În schimb, raportului juridic dintre părțile litigante îi sunt aplicabile dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ., care permit judecătorului să micșoreze în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată la care urmează să fie obligată partea căzută în pretenții (și nu să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, așa cum în mod incorect se exprimă textul de lege în discuție).
Analizând criteriile prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ., Curtea constată că reclamanta Fundația C. a fost reprezentată respectiv asistată de societatea de avocați D. și Asociații - pentru care s-a depus la dosar factura DRG nr. 693/26.10.2012 (fila 31 din dosarul de recurs) – doar din faza de recurs, până la acest moment procesual reclamanta având încheiat contract de asistență juridică nr. cu cabinetul individual de avocatură M. N. (fila 6 din dosarul nr._ al Judecătoriei sector 3).
Dintre activitățile enumerate la art. 3 din Legea nr. 51/1995, apărătorul ales al apelantei-reclamante a acordat asistență juridică, a reprezentat-o pe reclamantă în fața instanței de recurs și în fața instanței de apel, în rejudecare, și a redactat motivele de recurs împotriva deciziei civile nr. 293A/2012.
Curtea mai arată că în aprecierea criteriilor prevăzute la alin. 3 al art. 274 C.pr.civ. are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la cheltuielile de judecată efectuate de o parte în litigiu, în considerarea faptului că hotărârile în care statele contractante sunt părți au forță obligatorie pentru acestea, conform art. 46 din Convenție.
Astfel, jurisprudența instanței de contencios a drepturilor omului este în sensul că „un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor” (cauza A. c. României, cererea nr._/02, hotărârea din 24.02.2009, par. 155, cauza D. c. României, cererea nr. 2.252/02, hotărârea din 16.11.2006, publ. în M. Of. 265/19.04.2007).
Conform facturii . nr. 693/26.10.2012 depuse la fila 31 din dosarul de recurs, cuantumul onorariului de avocat este de 14.148,40 lei.
Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și la criteriile prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ., Curtea apreciază că suma de 14.148,40 lei reprezentând onorariul apărătorului ales al apelantei-reclamante este nejustificat de mare față de complexitatea cauzei și de munca depusă de avocat, cuantum pe care instanța îl apreciază la suma de 8.000 lei.
În consecință, Curtea va admite proporțional cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în toate ciclurile procesuale, acordând suma de 15.725 lei - compusă din 6725 lei taxe de timbru și timbru judiciar, 1000 lei onorariu de expertiză și 8.000 lei onorariu de avocat redus conform art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă FUNDAȚIA C. cu sediul ales la Cav. D., în București, . nr.3C, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 1618/30.09.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. S. 3 BUCUREȘTI cu sediul în București, .-4, sector 3, G. ȘCOLAR CONSTRUCȚII MONTAJ, G. ȘCOLAR INDUSTRIAL TIMPURI NOI, cu sediul în București, .. 428, sector 3, I. ȘCOLAR AL SECTORULUI 3 BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 42, sector 3 și în București, ..3, sector 3, I. ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 2 și C. L. AL SECTORULUI 3 BUCUREȘTI cu sediul în București, .-4, sector 3,
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții C. L. S. 3, G. Școlar Construcții Montaj București și G. Școlar Industrial Timpuri Noi, în solidar, la plata sumei de 57.402 euro echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloare lipsă folosință pentru perioada 1.08._08.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimații-pârâți menționați mai sus în solidar, la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 15.725 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente tuturor ciclurilor procesuale.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. S. C. A. M. M.
GREFIER
V. Ș.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored.TI/ 9 ex./23.04.2014
Jud. fond: C.Segărcianu
| ← Pretenţii. Decizia nr. 488/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 36/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
