Legea 10/2001. Decizia nr. 545/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 545/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2012 în dosarul nr. 545/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.545
Ședința publică din 26 martie 2012
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - A. D. T.
GREFIER - L. M. B.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta pârâtă S.C. A. J. SA, împotriva deciziei civile nr. 661 din data de 29.03.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți O. M., B. A., Z. P., C. E. și D. D. și cu intimatelor pârâte C. Județeană I. pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 și C. L. J. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar.
Cauza are ca obiect – Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a asigura părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.03.2012 și la data de astăzi, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.661/29.03.2011, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanții O. M., B. A., Z. P. și C. E. și D. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. J. S.A., a obligat pârâta să emită decizie de propunere a acordării despăgubirilor bănești către reclamanți, pentru terenul în suprafață de 5.483 m.p., situat în ., despăgubiri în cuantum de 685.400 lei, calculate prin raportul de expertiză întocmit de expert F. C. și care face parte integrantă din prezenta sentință, a respins cererea de restituirea în natură a terenului, formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. A. J. S.A., ca neîntemeiată, a obligat pârâta S.C. A. J. S.A. la plata cheltuielilor parțiale de judecată către reclamanți, în cuantum de 5.700 lei, a respins în rest acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ I. și C. L. J., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._, reclamanții O. M., Badinici M., Z. P., C. E. și D. D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană I., C. L. de fond funciar J. și S.C. A. J. S.A., obligarea pârâților la întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de teren de 5.483 m.p. situat în J., precum și obligarea Comisiei Județene I. la emiterea titlului de proprietate.
In fapt, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului D. M., al cărui teren a fost expropriat în 1954 prin Decretul nr. 250/29.06.1954 - suprafață de 3.289,80 m.p., pentru care a primit o plată simbolică de 3.289 lei.
Pe acest teren, precum și pe alte suprafețe ce au fost ilegal expropriate, s-a construit S.C. A. J. SA, iar, la 20.04.1994, tot ilegal, Ministerul Industriilor a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0975, prin care i se dă în proprietate exclusivă acestei societăți suprafața de_,00 m.p. teren, din cel expropriat și care a fost proprietatea țăranilor.
După apariția Legii nr. 10/2001, au notificat atât Primăria J., cât și S.C. A. J. SA să le plătească despăgubiri pentru imobilul demolat și să le restituie în natură terenul care le-a fost expropriat prin Decretul nr. 250/29.06.1954.
. a refuzat orice colaborare cu Primăria J. pentru a soluționa problema reclamanților și acest fapt se deduce din adresa nr. 2369/28.11.2006 a societății către Primăria J..
Cu adresa nr. 79/18.02.2002, S.C. A. J. SA recunoaște ca terenul a fost trecut în proprietatea statului și a fost dat în folosința pentru Combinatul de Articole Tehnice din C. J., actuala S.C. A. J. SA.
Au arătat că s-au adresat tuturor organelor Statului, care au obligația de a contribui la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, acestea dând însă răspunsuri evazive.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 10 alin. 1 și 9, art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, art. 4/1/3 și art. 4/1/4 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, art. 27 alin. 1/1 din Titlul IV din Legea nr. 247/22.07.2005.
Prin sentința civilă nr. 1813/08.10.2007, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta C. L. J. și, în consecință, s-a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 20.05.2008, calea de atac fiind calificată ca recurs.
Prin decizia civilă nr. 1602 R/16.09.2008, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1813/08.10.2007, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ ; a anulat sentința recurată și a constatat competența de primă instanță a Tribunalului București în soluționarea cauzei. Tribunalul a reținut că temeiul juridic al acțiunii a fost clar stabilit și necontestat, respectiv Legea 10/2001. Făcând trimitere la art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001 și la considerentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XX/2007 dată în interesul legii, tribunalul a constatat că judecătoria nu era competentă material să soluționez litigiul în primă instanță, acest atribut revenind tribunalului.
Cauza a fost astfel înregistrată la data de 15.10.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr._ .
Analizând probatoriul administrat prin raportare la dispozițiile Legii nr. 10/2001 rep. și ale Deciziei XX/2007 a ÎCCJ, astfel cum s-a stabilit prin decizia de învestire a instanței cu prezentul litigiu, tribunalul a constatat că reclamanții sunt moștenitorii defunctului D. M., decedat la 4.03.1985, așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 164/2.12.2002. În această calitate, după apariția Legii nr. 10/2001, reclamanții au formulat notificarea nr. 27/2002, înregistrată la B. B. C., solicitând despăgubiri pentru imobilul situat în J., .. 14, imobil compus din construcții și teren de 5000 mp.
Imobilul a fost preluat de stat de la autorul reclamanților prin Decretul nr. 256/1954, potrivit tabelului nominal nr. 1, anexă a decretului, autorul reclamanților fiind expropriat cu suprafața de 5483 mp, pe care se afla ridicată construcția edificată în temeiul Autorizațiunii nr. 5984/14.09.1949.
Cererea dedusă judecății are ca obiect, în principal, restituirea terenului de 5483 mp, în subsidiar, acordarea despăgubirilor pentru acest teren, așa cum s-a stabilit prin decizia pronunțată în recurs, pentru construcții, reclamanții arătând că s-a emis Dispoziția 79/2005, prin care primarul comunei J. a propus acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul F. C., rezultă că expertul a identificat suprafața de 5483 mp ca făcând parte din terenul deținut de pârâta ., expertul concluzionând că acest teren este ocupat de construcții în proporție de 50% și nu poate fi restituit în natură. Expertul calculează și valoarea acestui teren.
Conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0975, emis de Ministerul Industriilor, . deține suprafața de_ mp teren, în temeiul Legii nr. 15/1990 și al HG nr. 834/1991, din această suprafață, potrivit expertului, făcând parte și terenul litigios. Potrivit adresei de la fila 9 din primul dosar, pârâta a refuzat să soluționeze orice notificare ce ar viza terenurile sale, acest refuz nefiind justificat în nici un fel.
În raport de probatoriul administrat, instanța a constatat, în primul rând, că imobilul teren face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind preluat de către stat în temeiul unui act normativ abuziv, care nu a fost publicat în Buletinul Oficial, după cum rezultă din analiza decretului eliberat reclamanților de Arhivele Naționale ( fila 180) – Decretul nr. 256/1954, astfel că sunt incidente disp. art. 2 lit. f din lege. De asemenea, reclamanții au făcut dovada că au calitatea de moștenitori ai fostului proprietar, potrivit art. 3 din aceeași lege, așa încât aceștia au justificat calitatea de persoane îndreptățite la aplicarea legii, făcând, în același timp, și dovada dreptului de proprietate invocat, prin depunerea la dosar a titlului de proprietate al autorului – act de partaj de ascendent încheiat la 15.11.1900. După cum s-a reținut anterior, terenul este folosit de pârâta A. J. SA, aflându-se în proprietatea acesteia în temeiul certificatului de atestare emis în baza Legii nr. 15/1990 și a HG nr. 834/1991.
Instanța a reținut că terenul este imposibil de restituit în natură, fiind ocupat în proporție de 50% de construcțiile societății pârâte, astfel că, față de disp. art. 10, 11, 25 și 29 din Legea nr. 10/2001, societatea pârâtă, ca persoană juridică deținătoare a imobilului, are obligația de a emite dispoziția de acordare a despăgubirilor. În acord cu jurisprudența CEDO în cauzele pronunțate împotriva României, cu împrejurarea reținută de Curtea Europeană, în sensul că Fondul Proprietatea este nefuncțional, reținând și considerentele cauzei pilot A. împotriva României, tribunalul apreciază că se impune ca propunerea de acordare a despăgubirilor să vizeze valoarea de piață a terenului așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând refuzul nejustificat al pârâtei societăți de a soluționa notificarea reclamanților, în temeiul art. 25, 26, 29 din Legea nr. 10/2001 rep., tribunalul a admis în parte acțiunea precizată, formulată în contradictoriu cu pârâta ., a obligat pârâta să emită decizia de propunere a acordării despăgubirilor bănești către reclamanți, pentru terenul în suprafață de 5.483 m.p., situat în ., despăgubiri în cuantum de 685.400 lei, calculate prin raportul de expertiză întocmit de expert F. C. și care face parte integrantă din prezenta sentință.
Față de împrejurarea că terenul este imposibil de restituit, pentru considerentele mai sus expuse, a respins cererea de restituire în natură a terenului, formulată în contradictoriu cu aceeași pârâtă, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274, 276 C., ca parte căzută în pretenții și față de admiterea parțială a acțiunii, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor parțiale de judecată către reclamanți, în cuantum de 5.700 lei, sumă ce reprezintă jumătate din onorariul avocatului și onorariul expertului.
A respins în rest acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele Comisii, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, cum, de altfel, au susținut și reclamanții, prin apărător, având în vedere că acestea nu pot sta în judecată în cauzele întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, calitatea acestora justificându-se doar în litigiile întemeiate pe legislația fondului funciar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.C. A. J. S.A..
În esență a motivat recursul în sensul că, nu au existat acte suficiente anexate notificării pentru a soluționa, că S.C. A. J. S.A. este societate privată preluată de stat prin contract, că s-a ținut cont de raportul de expertiză, în sensul că nu se poate dispune restituirea în natură a terenului deoarece este ocupat de construcții ale recurentei și urma să fie obligați la acordarea despăgubirilor, astfel acordându-se mai mult decât s-a cerut, iar pentru cheltuielile de judecată se putea face compensarea acestora. Au susținut că acțiunea reclamanților trebuie respinsă ca inadmisibilă (motive de recurs, filele 2-4 dosar Curte).
Recursul este nefondat.
Recursul, cale extraordinară de atac de reformare, se referă strict la legalitatea hotărârii și este limitat la motivele arătate în art.304 pct.1-9 Cod de procedură civilă.
Deși nu este motivat în drept, Curtea reține ca motiv de recurs art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Art.304 pct.9 Cod de procedură civilă vizează două ipoteze. Prima, hotărârea este lipsită de temei legal (adică din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată) și a doua, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (adică s-a aplicat o normă generală nesocotind existența unei norme speciale, s-a aplicat o normă ce nu este incidentă în speță sau s-a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt).
Raportat la motivele de recurs și considerentele deciziei recurate nu se constată că vreuna din aceste ipoteze se justifică. Recurenta critică că nu au fost suficiente acte atașate notificării, ceea ce este inexact, că s-a ținut cont de raportul de expertiză față de care nu a formulat obiecțiuni (fila 215 dosar fond), iar prima instanță, corect a aplicat legea specială, Legea nr.10/2001 în soluționarea cauzei.
Și excepțiile lipsei calității procesuale pasive față de individualizarea terenului și a lipsei de interes a reclamanților în formularea acțiunii au fost corect soluționate.
Nici susținerea că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut nu subzistă, având în vedere prevederile Legii nr.10/2001, cu modificările până în anul 2007, iar obligarea restituirii terenului de 5.483 mp este corectă și motivată în sensul legii.
Solicitarea recurentei de a se acorda numai despăgubiri pentru imobilul din J., . nu este justificată, prima instanță făcând o corectă aplicare a Legii nr.10/2001.
De asemenea, nici critica referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată nu poate fi primită, neexistând la fond o asemenea cerere din partea recurentei (cheltuielile acordându-se în funcție de culpa procesuală și de principiul faptului că recurenta a căzut în pretenții, conform art.274 Cod de procedură civilă).
Ca atare, analizând în ansamblu motivele de recurs formulate se reține că nu pot fi primite și, în consecință, conform art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art.316 Cod de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă S.C. A. J. SA, împotriva deciziei civile nr. 661 din data de 29.03.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți O. M., B. A., Z. P., C. E. și D. D. și cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ I. PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991 și C. L. J. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. A.-D. T.
GREFIER
L. M. B.
Red.C.M.T.
Tehdact.R.L.
2 ex./25.06.2012
TB-S.5 – A.S.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 41/2012. Curtea de Apel... | Daune cominatorii. Decizia nr. 658/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
