Legea 10/2001. Decizia nr. 1845/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1845/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2012 în dosarul nr. 1845/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
Decizia civilă nr.1845R
Ședința publică de la 24.10.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - A. M.
JUDECĂTOR - Y. D. M.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - F. V.
************
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. BUCUREȘTI - PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 852 din 02.05.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți F. D., F. F. și K. M., ce are ca obiect ”Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimații reclamanți F. D., F. F. și K. M., toți prin avocat Manzini C., lipsind recurentul pârât M. București - prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimații reclamanți au depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură întâmpinare în 2 exemplare.
Apărătorul intimaților reclamanți depune la dosar împuternicire avocațială și pune concluzii de respingere a recursului în principal ca inadmisibil. Prin cererea de recurs se invocă art.304 alin.1 pct.9 cod pr. civ. Simpla mențiune a acestui text de lege nu înseamnă că se invocă motive de nelegalitate. Arată că motivele de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate. Pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil. Simpla lectură a motivelor de recurs face imposibilă încadrarea în articolul invocat de către recurenta pârâtă. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Arată că prin motivele de recurs se invocă că instanța a admis cererea, a dispus restituirea fără a clarifica situația juridică a imobilului. În dosarul de fond la filele 33,76,96,118-121 se află adrese de la . filele 97-98 se află adresă de la AFI din data de 27.06.2011. Arată că sunt la dosar 5 adrese pentru situația juridică din partea Primăriei Municipiului București Direcția Patrimoniu, la filele 51-53,71-73,57,79,83,84,94-95. Actele privind situația juridică, înscrierea imobilului la OCPI se află la filele 108-114 dosar fond. În ceea ce privește a doua critică arată că instanța a stabilit că la dosar se află extrasul de carte funciară la filele 108-114 dosar fond. La filele 119-121 din dosarul de fond se află planurile imobilului ce fac discuția de prisos. Prin adresele depuse se face referire că pentru cealaltă ½ din imobil s-au acordat despăgubiri. Dacă nu ar fi existat identitate între imobilul din actul de vânzare cumpărare și cel din raportul de expertiză, practic cum s-au acordat despăgubirile. În ceea ce privește cel de al treilea motiv de recurs se invocă o critică adusă expertului. Pune concluzii de respingere și a acestui motiv de recurs. La filele 65-70 din dosarul de fond se află raportul de expertiză în care expertul precizează că s-a procedat la măsurători topo. În ceea ce privește cea de a patra critică prin care se invocă că nu se cunoaște în ce măsură încăperile au suferit modificări, arată că restituirea imobilului se face în starea în care se află acesta. Expertul a avut în vedere schițele aflate la filele 119-121 din dosarul de fond pe care le-a indicat . că nu este necesar să existe o ieșire din indiviziune. Recurentul reclamant nu a contestat concluziile raportului de expertiză. În ceea ce privește ultima critică arată că a făcut dovada dreptului de proprietate, a făcut dovada identității dintre imobilul din actul de vânzare cumpărare și imobilul în cauză. A făcut și dovada bunei credințe. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă la data de 21.02.2011, sub nr._/3/2011, reclamanții K. M., F. F. și F. D. au chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să constate calitatea reclamanților de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 și să oblige pârâtul să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie, în natură, cota de 1/2 din imobilul situat în ., sector 2.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că sunt moștenitorii legali, acceptanți în termen legal ai defunctului K. Nicholas, decedat la data de 19 februarie 2009, în Hollywood, Florida, SUA, prima, în calitate de soție supraviețuitoare, iar ceilalți, în calitate de nepoți de fiică predecedată a acestuia, calitate ce rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 05/11.02.2011 emis de BNP L..
În timpul vieții, în termen legal și în condițiile Legii nr. 10/2001, autorul reclamanților, K. Nicholas, a solicitat restituirea în natură a unei cote de 1/2 din imobilul situat în București, ., sectorul 2, depunând în acest sens notificarea nr. 233/2002 trimisă pârâtei la data de 11.02.2002, prin intermediul B. D., I., Crafcenco, notificare formând obiectul dosarului de restituire nr._/2002.
Întrucât pârâtul nu a soluționat notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, la data de 10.10.2007, autorul reclamanților s-a adresat tribunalului, cerând obligarea pârâtului să răspundă notificării formulate prin emiterea unei decizii motivate în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 17 din 08.01.2008, pronunțată în dosarul nr._/3/2007, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis cererea și a obligat pârâtul să răspundă notificării nr. 233/2002 prin emiterea unei decizii motivate cu privire la imobilul din litigiu.
Sentința în cauză a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Întrucât de la data notificării au trecut mai mult de 8 ani, iar de la data pronunțării sentinței în cauză aproape 3 ani fără să fi primit vreo decizie sau răspuns la aceasta, reclamanții au fost nevoiți să formuleze prezenta cerere.
Prin sentința civilă nr. 852 din 02.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, s-a admis cererea formulată de reclamanții K. M., F. F. și F. D., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General și s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a cotei de 1/2 din imobilul – construcție C1, situat în ., sector 2, București, astfel cum a fost individualizat prin completările la raportul de expertiză topo, pe cale le-a omologat, respectiv încăperile de la 1 la 9 de la parter și încăperile de la 1 la 5 de la etaj.
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că, prin notificarea înregistrată la data de 11.02.2002 la Primăria Municipiului București sub nr._, numitul K. Nicolas (N.) a solicitat restituirea în natură a jumătate din imobilul situat în București, ., sector 2, motivat de faptul că acest imobil a aparținut părinților săi, K. P. și O..
Numiții O. P. K. și P. K. au cumpărat imobilul din București, . bis, de la D. D., prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 21.09.1925 de Tribunalul I. – Secția notariat.
Din procesul-verbal încheiat la data de 01.10.1940 de către Comisiunea pentru înființarea cărților funciare în București, rezultă că imobilul din . compus din teren în suprafață de 410 mp și un corp de case cu parter, având o prăvălie, 7 camere și dependințe, etaj cu 5 camere și dependințe, aparținea în indiviziune și în părți egale soților K. P. în 1/2 părți și K. P. O. în 1/2 părți.
Totodată, din adresa nr._/7165 eliberată la data de 11.05.2011 de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu – Serviciul Cadastru, rezultă că, la nivelul anului 1931, pe . înscris imobil cu număr vechi 36 și număr nou 48.
Așa cum rezultă din actele de stare civilă existente la dosar, notificatorul a fost fiul numiților K. P. și K. O..
Imobilul situat în ., sector 2, a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, unde, la poziția 4108 sunt trecuți foști proprietari K. P. și O..
După apariția Legii nr. 112/1995, numitului C. F.-P. – moștenitor legal al numitului K. P. (fiu), i s-au acordat despăgubiri pentru cota de 1/2 din imobilul situat în ., sector 2.
La data de 19.02.2009 a decedat notificatorul K. Nicholas (K. Nicolas N.), care a fost cel de-al doilea fiu al foștilor proprietari ai imobilului din litigiu, de pe urma acestuia rămânând, în calitate de moștenitori, reclamanții din prezenta cauză.
Față de cele mai sus, tribunalul a constatat că reclamanții au dovedit că au calitatea de persoane îndreptățite în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de restituire în natură a cotei de 1/2 din imobilul situat în ., sector 2, tribunalul a constatat că, prin completările la raportul de expertiză, expertul topograf B. C. a individualizat cota de 1/2 din întregul imobil, precizând că suprafața totală pentru această cotă de 1/2 este de 141,01 mp utili, ce se va repartiza astfel: la parter suprafața de 89,02 mp ce reprezintă încăperile de la 1 la 9 (anexa 1), iar la etaj suprafața de 52,57 mp ce reprezintă încăperile de la 1 la 5 (anexa 2).
În aceste condiții, ținând seama de concluziile expertului topo precizate în completările la raportul de expertiză, tribunalul a apreciat că soluția care se impune este aceea de admitere a cererii și de a dispune restituirea în natură, către reclamanți, a cotei de 1/2 din imobilul – construcție C1, situat în ., sector 2, București, astfel cum a fost individualizat prin completările la raportul de expertiză topo, pe cale le-a omologat, respectiv încăperile de la 1 la 9 de la parter și încăperile de la 1 la 5 de la etaj.
Împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs pârâtul M. București, prin Primarul General, care a criticat hotărârea recurată ca nelegală, arătând că legiuitorul a stabilit prin art. 22 din Legea nr. 10/2001, că unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii.
Motivarea instanței de judecată în sensul de restituire în natură a imobilului în litigiu nu poate fi interpretată decât ca superficială, în situația în care nu rezultă cu claritate concluziile raportului de expertiză care identifică în mod efectiv imobilul în litigiu.
Cu privire la construcțiile identificate de către expertul desemnat în cauză, nu s-a stabilit dacă sunt cele la care se face referire în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 21.09.1925 de Tribunalul I. – Secția Notariat și reprezintă cota de ½ ce a revenit reclamanților.
Recurentul a contestat că expertiza efectuată în cauză s-a bazat pe o identificare la fața locului sau numai pe înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Astfel, se impunea identificarea efectivă a imobilului, mai ales că în cauză este vorba de cota de ½, în situația în care nu există o hotărâre judecătorească de ieșire din indiviziune care să precizeze care este partea din imobil ce revine reclamanților.
Obligația instanței de judecată de a soluționa pe fond notificarea în cazul refuzului unității deținătoare întemeiată, în drept, pe decizia nr. 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu o îndreptățește pe aceasta să nesocotească prevederile Legii speciale nr. 10/2001, în ceea ce privește restituirea bunului.
În cauză, intimații-reclamanți au depus întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de la 24.10.2012, apărătorul intimaților-reclamanți a invocat nulitatea motivelor de recurs deoarece nu există critici de nelegalitate, cu toate că recursul a fost încadrat în dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând excepția invocată, Curtea constată că există critici în motivele de recurs care se pot încadra în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fiind invocată greșita aplicare a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și a dispozițiilor art. 1169 cod civil și, în consecință, va respinge excepția nulității motivelor de recurs, ca nefondată.
Cu privire la recursul declarat, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată intimații-reclamanți au solicitat să se constate că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001 și să fie obligat pârâtul M. București, prin Primarul General, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților, în natură, cota de ½ din imobilul situat în București, ., sectorul 2.
Din înscrisurile administrate în cauză rezultă că, prin sentința civilă nr. 17 din 08.01.2008 a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, s-a admis cererea formulată de către reclamanții din prezenta cauză și a fost obligat pârâtul M. București să răspundă la notificarea nr. 233/2002 și să emită o decizie motivată cu privire la imobilul în litigiu.
În cauză, s-a făcut dovada calității procesuale active a intimaților-reclamanți, care sunt succesorii autorilor lor, P. K. și O. K., ce au dobândit în proprietate imobilul în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr._ din septembrie 1925, transcris la Tribunalul I. – Secția Notariat sub nr._/1925.
Imobilul din București, ., sectorul 2, a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, iar autorul reclamanților a revendicat cota de ½ din imobil, cealaltă cotă de ½ fiind revendicată de către K. F. P..
În faza procesuală a fondului a fost efectuat un raport de expertiză prin care a fost identificat terenul din ., suprafața acestuia de 410,20 mp și s-a constatat că pe acest teren există o construcție cu etaj, tip locuință, iar suprafața de teren liberă de construcții este de 105,53 mp.
Din raportul de expertiză topo rezultă că terenul nu poate fi restituit în natură, reprezentând calea de acces la drumul public pentru lotul 2, iar la stradă deschiderea este foarte mică.
Astfel, prima instanță nu a dispus restituirea terenului și a dispus numai restituirea imobilului construcție în cotă de ½, identificat de către expertul B. C., care a arătat următoarele: cota de ½ din clădire ce revine reclamanților are o suprafață de 44,84 mp, la parter, iar la etaj suprafața utilă totală este 113,13 mp, cota de ½ fiind de 56,57 mp.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că la parter există o suprafață de 89,02 mp ce reprezintă încăperile de la 1 până la 9 conform anexei 1, iar la etaj există o suprafață de 52,57 mp care reprezintă încăperile de la 1 până la 5 conform anexei 2, aceste suprafețe putând fi restituite în natură.
Această parte din imobil este rămasă în proprietatea statului și este deținut spațiul cu altă destinație de către Direcția de Asistență Socială a Municipiului București, iar apartamentul nr. 2B, de la etajul 1, apartamentul nr. 1B de la parter, apartamentul nr. 1A de la parter și apartamentul nr. 1 de la parter, sunt deținute de persoane fizice în temeiul contractelor de închiriere încheiate cu Primăria Municipiului București.
Curtea constată că intimații-reclamanți sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, iar cota de ½ ce aparține acestora din imobilul construcție C1, situat în ., sector 2, nu a fost înstrăinată și se află în proprietatea statului, situație în care se poate dispune restituirea în natură a acestei părți din imobil, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat de expertul B. C..
Astfel, Curtea constată că motivele de recurs formulate de către recurentul-pârât M. București, prin Primarul General, sunt nefondate, construcțiile fiind identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză, în temeiul căruia a fost dispusă restituirea în natură a imobilului și nu este necesară o hotărâre judecătorească de ieșire din indiviziune pentru a se preciza care este partea din imobil ce revine autorilor reclamanților, această parte fiind identificată în prezenta cauză.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității motivelor de recurs.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât M. București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 852 din 02.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. D., F. F. și K. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.10.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. Y. D. M. F. P.
GREFIER,
F. V.
Red. MA
Tehnored. PS 2 ex.
20.11.2012
Jud. fond: C. P.
| ← Evacuare. Decizia nr. 2233/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 41/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
