Evacuare. Decizia nr. 2233/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2233/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2012 în dosarul nr. 2233/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2233R
Ședința publică de la 24.10.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D. O.
JUDECĂTOR - S. T.
JUDECĂTOR - C. B. T.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă I. M. J. împotriva sentinței civile nr.656A/15.06.2012, pronunțate de Tribunalul București-Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR și intimații-pârâți I. A. prin reprezentant I. M. J., M. A. M. I. și intimat –intervenient în nume propriu S. A. M. prin reprezentant legal C. A.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă personal și asistată de avocat M. M., care depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2012, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2012, intimata-pârâtă I. A., prin reprezentat, asistat de avocat M. M. și intimata-intervenientă, prin avocat A. C., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2012, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2012, lipsă fiind intimata-reclamantă și intimata-pârâtă M. A. M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța dispune rectificarea citativului, în sensul înlăturării mențiunii că intimata -intervenientă S. A. M. este reprezentată legal de A. C., acesta având calitatea de reprezentat avocat al părții.
Recurenta-pârâtă depune la dosar chitanța nr._/15.10.2012, reprezentând taxa de timbru, în cuantum de 5 lei, instanța procedând la anularea acesteia, și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Curtea pune în discuție cererea formulată la data de 17.09.2012 de recurenta-pârâtă, de renunțare la criticile privind cererea reconvențională.
Reprezentantul avocat al recurentei, arată că partea nu are posibilitatea de a achita taxa de timbru, astfel că a fost nevoită să facă acest lucru.
Președintele completului procedează la verificarea identității recurentei-pârâte I. M. J., datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Curtea ia act de renunțarea recurentei-pârâte-reclamante la criticile privind cererea reconvențională.
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Depune la dosar certificat de grefă, emis la data de 10.10.2012, de Tribunalul București-Secția a IX-a-C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/CA/2011, aflat pe rolul acestei instanțe și în care a solicitat anularea contractului de închiriere și atribuirea imobilului, adeverință emisă de Asociația de proprietari în care se adeverește că recurenta a locuit în imobil, fotocopia cărții de imobil și un borderou cuprinzând lucrările supuse analizei și aprobării ședinței din 24.08.2009. Un exemplar al acestor înscrisuri sunt comunicate părții adverse, prin intermediul președintelului completului.
Reprezentantul avocat al intervenientei solicită respingerea probei cu înscrisuri, ca fiind nerelevante. Arată că recurenta-pârâtă locuiește în imobil abuziv.
În temeiul art.205 Cod procedură civilă, Curtea încuviințează recurentei-pârâte proba cu înscrisuri.
Reprezentantul avocat al recurentei-pârâte formulează cerere de suspendare a cauzei, în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr._/3/CA/2011. Susține că pe rolul Tribunalului București se află acest dosar prin care solicită să se pronunțe pe anularea contractului de închiriere. Susține că locuiește în imobil de la data de 01.05.2007 și a făcut demersuri la AFI și Primăria Municipiului București să-i fie atribuită locuința.
Reprezentantul avocat al intimatei-interveniente soliciltă respingerea cererii de suspendare, având în vedere că acțiunea în prezentul dosar se află pe rol din 2009 iar la Tribunalul București, dosarul se află pe rol din 2011 și nu are legătură cu prezenta cauză.
Părțile, reprezentate, arată că nu au alte cereri care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și respingerea ca nefondată a acțiunii de evacuare formulată de reclamanta-intimată.
În susținerea motivului trei de recurs, referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, reprezentatul avocat al recurentei-pârâte arată că deși a arătat că la dosar nu se găsește vreun document din care să rezulte că reclamanta este proprietara imobilului din care solicită evacuarea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, iar instanța de apel a motivat că această excepție trebuia invocată înainte de judecata în apel.
De asemenea, arată că instanța a respins în mod eronat excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare, motivând respingerea excepției prin art.998 Cod civil. Apreciază că evacuarea este acțiunea ce apără dreptul de creanță, corelativ obligației de predare a bunului închiriat și nu ne aflăm în situația art.998 Cod civil. Această acțiune de evacuare se află doar la îndemâna celui ce a închiriat și poate fi folosită când chiriașul refuză predarea bunului.
Reprezentantul avocat al intimatei-interveninte solicită respingerea recursului, ca nefondat. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că va formula o cerere separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1, București la data de 14.07.2009 sub nr._, reclamanta Administrația F. Imobiliar a chemat în judecata pe parata I. J.,solicitând instanței evacuarea acesteia din locuința situata în București,Calea V. nr. 31,scara A,etaj 2,.,pe care o ocupa in mod abuziv,cu cheltuieli de judecata.
In fapt,arata reclamanta, . imobilul din București,Calea V. nr. 31,scara A,etaj 2,.,face parte din fondul locativ de stat și a fost închiriat la data de 09.06.1999,contractul de închiriere nr.2101/1999 numitei STEINER V., care a decedat la data de 22.05.2009.
Urmare a intervenirii decesului acesteia la data de 22.05._, respectivul contract a încetat de drept, potrivit art.27 alin. 3 din Legea 114/1996.
La data de 02.07.2009, reclamanta a constatat ca . imobilul din București,Calea V. nr. 31,scara A,etaj 2,. este ocupat in mod abuziv, fără un titlu locativ valabil, de către parata si fiica ei minora, motiv pentru care solicita evacuarea acesteia.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 27 alin.1.lit. a,b,c, art. 27 alin. 3 din Legea 114/1996,art. 12 din OUG 40/1999,modif. prin Legea 241/2001.
La termenul de judecată din 27.10.2009, reclamanta si-a precizat cererea solicitând introducerea in cauza, in calitate da parate ,a numitelor I. A. si M. A. M. I..
La data de 29.01.2010, parata I. J. a depus prin serviciul registratura întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii in evacuare, arătând in esența ca intre reclamanta si parata nu exista raporturi locative, iar reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar prin neprezentarea unui titlu locativ valabil, săvârșind astfel un abuz de drept, solicitând respingerea acțiunii.
Parata a depus si cerere reconvenționala, prin care a solicitat instanței sa anuleze actul de atribuire si actele subsecvente pentru . imobilul din București, Calea V. nr. 31, scara A, etaj 2, ., sa oblige reclamanta sa încheie cu parata un contract de închiriere, deoarece figurează pe lista solicitanților conform adresei nr._/28.10.2002, sa oblige reclamanta la plata către parata a sumei de 30.000 euro reprezentând cheltuieli necesare si utile efectuate de parata la imobil si 10.000 euro reprezentând despăgubiri cauzate paratei de către reclamanta prin abuzul de drept exercitat in raport de calitatea sa,precum si instituirea unui drept de retenție al paratei asupra spațiului in litigiu,pana la achitarea de către reclamanta a despăgubirilor.
La data de 07.05.2010, reclamanta a depus prin serviciul registratura, întâmpinare la cererea reconvenționala, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la primul si al doilea capăt al cererii reconvenționale,arătând în esență,ca potrivit art. 2 si art. 7 din Anexa 1 la HCGMB nr.42/13.02.2003,cererile de repartizare a unei locuințe se soluționează de primăria de sector,reclamanta având decât calitatea de administrator,respingerea capetelor trei si patru ale cererii reconvenționale,ca nefondate,arătând în esență,ca potrivit art.26 alin.1 din Legea 114/1996,chiriașul nu poate efectua modificări sau îmbunătățiri în locuința deținuta decât cu acordul prealabil scris si în condițiile stabilite de proprietar,iar parata nu a dovedit existenta unui prejudiciu cert creat de către reclamanta printr-o fapta ilicita,pentru a fi îndreptățita sa solicite daune morale in cuantum de 10.000 euro.
La data de 12.05.2010,parata M. A. M. I. a depus prin serviciul registratura,întâmpinare,prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare,arătând în esență,ca intre reclamanta si parata nu exista raporturi locative,iar reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar prin neprezentarea unui titlu locativ valabil,săvârșind astfel un abuz de drept,solicitând respingerea acțiunii. Odată cu întâmpinarea,parata a depus si cerere reconvenționala,prin care a solicitat instanței sa oblige reclamanta la plata către parata a sumei de 10.000 euro reprezentând cheltuieli necesare si utile efectuate de parata la imobil,precum si instituirea unui drept de retenție al paratei asupra spațiului în litigiu,pana la achitarea de către reclamanta a despăgubirilor.
P. încheierea de la 11.05.2010, instanța ,în baza art. 164 C.,a respins cererea de conexare a dosarului_, la prezenta cauza,pentru neîndeplinirea triplei identități de obiect,cauza si părți.
La termenul de judecată din 19.10.2010 instanța a introdus in cauza in calitate de intervenient in interes propriu pe numita S. A. M.,care a solicitat evacuarea paratelor locuința situata în București,Calea V. nr. 31,scara A,etaj 2,.,având în vedere calitatea sa de locator,urmare a încheierii contractului de închiriere nr._/31.08.2009,cu PMB reprezentata prin CGMB-AFI si a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității acțiunii in evacuare,in temeiul art. 137 C..
La termenul de judecată din 16.11.2010, a unit cu fondul cauzei excepția a lipsei calității procesuale pasive cu privire la primul si al doilea capăt al cererii reconvenționale,în temeiul art. 137 C., a anulat ca netimbrata cererea reconvenționala formulata de parata M. A. M. I..
P. sentința civilă cu nr._/14.12.2010 Judecătoria sector 1 a respins excepția inadmisibilității acțiunii in evacuare ca neîntemeiata.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei cu privire la primul si al doilea capăt al cererii reconvenționale, respectiv anularea actului de atribuire si actele subsecvente,pentru . imobilul din București,Calea V. nr. 31,scara A,etaj 2,. si obligarea reclamantei să încheie cu parata I. J. un contract de închiriere.
A respins cererea reconvenționala privind primul si al doilea capăt al cererii reconvenționale,ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
A admis cererea formulată de reclamanta Administrația F. Imobiliar – CGMB in contradictoriu cu pârâții I. M. J., I. A., M. A. M. I. si intervenient în nume propriu S. A. M. .
A evacuat pârâtele I. J.,I. A. si M. A. M. I., din imobilul situat în București, Calea V. nr. 31,scara A,etaj 2,..
A anulat cererea reconvenționala formulata de parata M. A. M. I.,ca netimbrata.
A respins cererea reconvenționala privind obligarea reclamantei la plata către parata I. J. a sumei de 30.000 euro reprezentând cheltuieli necesare si utile efectuate de parata la imobil si 10.000 euro reprezentând despăgubiri cauzate paratei de către reclamanta prin abuzul de drept exercitat in raport de calitatea sa,precum si instituirea unui drept de retenție al paratei asupra spațiului în litigiu,pana la achitarea de către reclamanta a despăgubirilor, formulata de parata I. J.,ca neîntemeiata.
A obligat pârâtele în solidar să plătească reclamantei suma de 10,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat pârâtele în solidar să plătească intervenientei în interes propriu S. A. M., suma de 10,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a analizat cu prioritate,in temeiul art. 137 C. excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare si excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei- reclamante cu privire la primul si al doilea capăt al cererii reconvenționale, respectiv anularea actului de atribuire si actele subsecvente,pentru . imobilul din București,Calea V. nr. 31,scara A,etaj 2,. si obligarea reclamantei să încheie cu parata I. J. un contract de închiriere.
S-a reținut că art. 998 C.civ. prevede că persoana care prin fapta sa ilicită cauzează un prejudiciu unei terțe persoane are obligația de a-l repara .
Acțiunea în evacuare este mijlocul juridic prin care persoana care are dreptul de a folosi o construcție solicită repararea în natură a prejudiciului cauzat prin lipsirea sa de folosința imobilului, de către persoana care îl ocupă fără drept.
Reclamanta, Administrația F. Imobiliar, este instituția publică de interes local prin intermediul căreia Consiliul General al Municipiului București își exercită atribuțiile prevăzute de art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 17 din Legea nr. 215/2001, privind accesul la fondul de locuințe sociale. În această calitate, raportat la dispozițiile art. 12 alin. 3 și 4 din Legea nr. 213/1998, reclamanta poate promova acțiuni în evacuare în scopul asigurării folosirii normale a spațiilor locative.
Mai retine instanța ca potrivit art. 2 si art. 7 din Anexa 1 la HCGMB nr. 42/13.02.2003, cererile de repartizare a unei locuințe se soluționează de primăria de sector, reclamanta având decât calitatea de administrator a respectivelor locuințe.
S-a mai reținut că reclamanta, în calitate de administrator al spațiului locativ, este prejudiciată ca urmare a detenției exercitate de pârâți asupra imobilului întrucât nu își poate îndeplini obligațiile asumate față de intervenienta în interes propriu S. A. M., prin contractul de închiriere nr._/31.08.2009.
Pârâții nu au probat existența unui drept locativ asupra spațiului ce formează obiectul litigiului. Aceștia nu au încheiat niciodată cu reclamanta un contract de închiriere având acest obiect și nici nu au probat că au figurat ca persoane înscrise în contract, în vreun contract de închiriere încheiat de vreun terț cu reclamanta, referitor la acest spațiu. Împrejurarea că cererea lor de atribuire a locuinței în litigiu, formulată la Primăria sectorului 1, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 114/1996, nu a fost încă soluționată, iar pârâții au solicitat ulterior și pe cale judiciară atribuirea locuinței, nu constituie un titlu locativ în favoarea lor, câtă vreme aceste demersuri juridice nu le conferă vreun drept.
P. exercitarea detenției asupra spațiului locativ în litigiu, pârâții săvârșesc o faptă ilicită care are drept consecință producerea unui prejudiciu cert și actual reclamantei, ce poate fi reparat în natură prin obligarea lor la predarea imobilului.
D. consecință, instanța a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtelor I. J.,I. A. si M. A. M. I. din imobilul situat în București, Calea V. nr. 31,scara A,etaj 2,., pentru lipsa titlului locativ.
Analizând capătul trei din cererea reconvenționala privind obligarea reclamantei la plata către parata I. J. a sumei de 30.000 euro reprezentând cheltuieli necesare si utile efectuate de parata la imobil, instanța constata,ca parata, nu a făcut dovada potrivit art. 1169 C.civ, cu privire la existenta acordului prealabil scris si in condițiile stabilite de proprietar,privind efectuarea de modificări sau îmbunătățiri la . imobilul din București,Calea V. nr. 31,scara A,etaj 2,..
A reținut instanța, potrivit art. 26 alin. 1 din Legea 114/1996, chiriașul nu poate efectua modificări sau îmbunătățiri in locuința deținuta decât cu acordul prealabil scris si in condițiile stabilite de proprietar si drept urmare, a respins,ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
In ceea ce privește obligarea reclamantei la plata către parata I. J. a sumei de 10.000 euro reprezentând despăgubiri cauzate paratei de către reclamanta prin abuzul de drept exercitat in raport de calitatea sa,instanța a reținut că în temeiul art. 998 – 999 C.civ., răspunderea civilă delictuală este un raport juridic obligațional izvorând dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, în cadrul acestui raport persoana vinovată fiind obligată să repare daunele suferite de cealaltă parte. Așa cum rezultă din norma legală menționată mai sus, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie trebuie îndeplinite în mod cumulativ patru condiții: trebuie să existe un prejudiciu, fapta ilicită, o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția autorului.
Instanța a reținut ca parata nu a făcut dovada, potrivit art. 1169 Cciv, cu privire la existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite a reclamantei, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale si va respinge cererea ,ca neîntemeiata.
Analizând capătul patru din cererea reconvenționala privind instituirea unui drept de retenție al paratei I. J. asupra spațiului in litigiu, pana la achitarea de către reclamanta a despăgubirilor ,acesta urmează a fi respins,ca neîntemeiat, ca o consecința a respingerii capătului trei din cererea reconvenționala privind obligarea reclamantei la plata către parata I. J. a sumei de 30.000 euro reprezentând cheltuieli necesare si utile efectuate de parata la imobil si 10.000 euro reprezentând despăgubiri cauzate paratei de către reclamanta prin abuzul de drept exercitat în raport de calitatea sa aplica si a aplicării principiului „accesorium sequitur principalae”.
In baza art. 274 cpc,,instanța a obligat pârâtele în solidar să plătească reclamantei suma de 10,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată si va obliga pârâtele în solidar să plătească intervenientei in interes propriu S. A. M., suma de 10,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta I. M. J., înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a IV a Civilă, la data de 23.05.2011, sub nr._ .
P. DC nr. A 656 / 15.06.2012 Tribunalul Bucuresti a respins ca nefondat apelul declarat de apelantele – parate, retinand urmatoarele:
Nu se poate concluziona că prin modul în care au fost administrate și coroborate probele s-ar încălca dreptul la apărare al apelantelor în condițiile în care acestea nu motivează în nici un fel care ar fi fost probele administrate care ar contrazice concluziile primei instanțe cu privire la situația de fapt și nici nu precizează care ar fi teza probatorie în ceea ce privește interogatoriul, limitându-se la a invoca în mod formal că neadministrarea unei probe cât și aplicarea art.225 c.pr.civ. i-ar fi încălcat dreptul la apărare.
Mai mult potrivit art.156 c.pr.civ. se poate acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, termen de care pârâta a beneficiat la termenul din 27.10.2009.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității tribunalul constată că este neîntemeiată în condițiile în care apelanta ocupă fără vreun titlu imobilul în discuție, în practica judecătorească fiind apreciată în mod constant că o într-o astfel de situație acțiunea în evacuare este admisibilă, îmbrățișarea opiniei apelantelor fiind de natură a crea o situație mult mai favorabilă pentru persoanele care ocupă abuziv o locuință decât pentru peroanele care au deținut un titlu, cu consecință încurajării abuzului.
De altfel aceasta este și poziția legiuitorului adoptată prin noul cod de procedură civilă ce urmează a intra în vigoare.
Nu în ultimul rând trebuie reținut că în cazul săvârșirii unei fapte ilicite precum cea de ocupare a unui imobil fără drept repararea pagubei se face în primul rând în natură prin predarea bunului către administrator/proprietar după caz.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, pentru ca instanță să se pronunțe acesta trebuia invocată înainte ca dezbaterile să fie închise și instanța să fi rămas în pronunțare și nu prin concluziile scrise depuse ulterior.
În ceea ce privește motivul patru de apel tribunalul constată că nu este adus nici un argument care să susțină opinia că se impunea disjungerea, în condițiile în care cererile au fost respinse ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuale pasiva, deci ca urmare a analizei unor probleme de drept.
Cu privire la ultimul motiv de apel tribunalul reține că, în realitate apelantele nu fac decât să invoce lipsa oricărui titlu locativ pentru a-și crea o situație mai favorabilă decât cea a chiriașului, deci a persoanei care ocupă imobilul în temeiul unui titlu guvernat de Legea 114/1996.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata I. M. J., criticand hotararea pronuntata pentru urmatoarele motive:
1. Instanța de fond i-a limitat dreptul la apărare, în sensul că a făcut aplicarea art.225 C.pr. civ.în proba cu interogatoriul, motivând că parata nu s-a implicat deloc în desfășurarea procesului pornit împotriva sa, deși apărătorul sau a depus înscrisuri prin care se dovedea că pentru termenul din 30.11.2010 a fost în imposibilitate de a se prezenta in fata instantei .
Arăta recurenta că a fost singurul termen la care a lipsit(motivat),deci nu se poate argumenta prin faptul că nu s-a implicat deloc în prezentul dosar, mai ales că acest imobil este singurul în care poate locui .
De asemenea, instanța a respins și interogatoriul propus de parata ,deși a demonstrat că din eroare nu a ajuns la termen la dosar, nu din vina acesteia .
Instanța de apel a apreciat că nu s-a încălcat dreptul la apărare al reclamantei și ale celorlalți pârâți, motivând că nu s-a motivat care ar fi fost probele administrate care ar contrazice concluziile primei instanțe și că nu a precizat care ar fi teza probatorie în ceea ce privește interogatoriul.
Referitor la probele administrate în prezentul dosar, sunt înscrisuri care arată în mod clar faptul că reclamanta-intimată a atribuit imobilul în cauză încălcând prevederile legale, în sensul în care intervenienta S. A. M. nu întrunea condițiile cerute de lege pentru a-i fi atribuită locuința . In aceste condiții, AFI nu procedează corect formulând prezenta acțiune,deoarece parata nu este îndreptățită a primi spre închiriere apartamentul în care locuieste în prezent. Arata ca întruneste în continuare condițiile cerute de lege pentru a-i fi atribuit imobilul și deci prezenta acțiune ar rămâne fără obiect.
In ceea ce privește interogatoriul, teza probatorie privind administrarea acestuia s-a formulat la termenul de judecată când s-a admis interogatoriul ca și probă în prezentul dosar, astfel încât concluziile instanței de apel sunt eronate. Ar fi putut instanța de apel să constate că ceea ce susține că nu există în dosar există în dosarul de fond.
2. Instanța a respins în mod eronat excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare, motivând respingerea excepției prin art.998 C.Civ.
Instanța de fond cât și cea de apel s-au aflat într-o gravă eroare, deoarece, după cum s-a arătat și în concluziile scrise depuse la dosar, evacuarea este acțiunea ce apără dreptul de creanță (de aceea este o acțiune personală), corelativ obligației de predare a bunului închiriat și nu ne aflăm în situația art.998 C.Civ.. Această acțiune de evacuare se află doar la îndemâna celui ce a închiriat(a locatorului) și poate fi folosită când chiriașul refuză predarea bunului.
Deci, evacuarea presupune întotdeauna existența unor raporturi locative, decurgând dintr-un contract de închiriere, situație ce nu se regăsește în speța de față.
Este adevărat că în situația în care locatorul este și proprietar, acesta poate utiliza și acțiunea în revendicare, dar și acțiunea în evacuare (de aici și confuzia care se face între cele două instituții), însă, în cazul în care între părți nu s-a încheiat contract de închiriere, proprietarul are la îndemână doar revendicarea pentru a intra în stăpânirea bunului deținut fără drept de o altă persoană(cazul de față).
Legea 114/1996 nu conține dispoziții privind evacuarea administrativă a persoanelor care ocupă o locuință din fondul de stat fără contract de închiriere.
Deci, reclamata-intimată trebuia să formuleze o acțiune în revendicare însoțită de evacuare și o acțiune cum a fost formulată în prezentul dosar.
Concluzionând, în absența unui contract încheiat între reclamantă și recurenta, nu există nici o obligație a acesteia din urma de a preda locuința pe care o ocupa fără titlu. Conform celor expuse anterior, invoca în susținerea celor afirmate Decizia Civilă nr.605/A din 08.04.2002, emisă de Trib. București, Secția a lila Civilă.
Atât instanța de fond cât și cea de apel au motivat admiterea acțiunii și respingerea apelului prin prisma incidenței prevederilor art. 998 C. Civ. Apreciaza recurenta că aplicarea art.998 C. Civ. în prezenta cauză este eronată, deoarece aceasta nu a creat un prejudiciu reclamantei-pârâte, deoarece aceasta are un contract de închiriere încheiat cu intervenienta S. A. M., unde este stabilită chiria percepută, obligația intervenientei de a achita chiria ,iar, mai mult, în contractul de închiriere este clar stipulat - prin pact comisoriu de grad IV(patru) - că neplata chiriei pentru mai mult de 3 (trei) luni duce la rezilierea acestuia. Deci parata nu a produs un prejudiciu prin faptul că a rămas în imobil și după moartea fostei chiriașe Steiner V.. Acest fapt este confirmat și de rezoluția dată în dosarul penal în care a fost acuzată că locuieste ilegal în apartament.
3.Deși în concluziile scrise s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - întrucât la dosar nu se regăsește vreun document din care să rezulte fără dubiu că reclamanta este proprietara imobilului din care cere evacuarea - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, iar instanța de apel a motivat că această excepție trebuia invocată înainte de judecata în apel. Instanța de apel a motivat în mod greșit în acest fel,deoarece a formulat această excepție în motivele de apel, deci instanța era obligată să ia în discuție acest aspect, mai ales că este o condiție esențială să se stabilească dacă reclamantul dintr-un dosar de evacuare are calitate de proprietar sau este împuternicit al acestuia.
4.Asupra cererii reconvenționale ,pentru punctele 1 și 2 opineaza recurenta că se impunea disjungerea celor două capete de cerere față de cererea principală, și nu respingerea celor două capete de cerere.
5.Referitor la respingerea capătului nr.3 din cererea reconvențională, în
mod eronat instanța a motivat că "potrivit art.26 alin. l din Legea 114/196,
chiriașul nu poate efectua modificări sau îmbunătățiri...". în realitate, după
cum a arătat și reclamanta, am arătat și eu în cererea reconvențională și în
concluziile scrise nu a fost chiriașă în imobilul în discuție însă o parte din
îmbunătățiri le-a făcut când locuia împreună cu chiriașa imobilului de la
acea dată,doamna Steiner V..
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei recurate, prin prisma si a motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
Cat priveste cererea de suspendare a solutionarii prezentei cauze, in temeiul disp. art. 244 pct.1 C.pr.civila, Curtea o apreciaza ca fiind neintemeiata, urmand sa o respinga, apreciind ca solutionarea prezentei pricini nu atarna de solutionarea pricinii cu nr._/ CA/2011 avand ca obiect anularea deciziei administrative de repartitie nr. 2109/2009 . Se va retine in acest sens ca recurenta parata a formulat aceasta cerere dupa momentul solutionarii pe fond a prezentei cauze, respectiv al pronuntarii sentintei civile nr._/14.12.2010, astfel incat nu se poate retine incidenta ipotezei prevazute la art. 244 pct.1 C.pr.civila .
Privitor la fondul cererii de recurs Curtea retine ca in mod corect a apreciat instanta de apel ca fiind nefondata critica privind incalcarea dreptului la aparare al recurentei parate si respectiv gresita aplicare a dispozitiilor art. 225 C.pr.civila de catre instanta de fond, avand in vedere ca in ceea ce priveste interogatoriul formulat de catre reclamanta, instanta a incuviintat administrarea acestei probe la termenul de judecata din data de 16.11.2010 cand parata a fost prezenta si a primit termen in cunostinta la 30.11.2010, astfel incat nu poate fi retinuta apararea acesteia in sensul ca neprezentarea la termenul de judecata astfel stabilit nu ii este imputabila . Se mai retine in acest sens ca parata a mai beneficiat de acordarea unui termen de judecata in vederea pregatirii apararii – la 27.10.2009 .
Referitor la criticile privind neadministrarea interogatoriului propus de catre parata, Curtea apreciaza ca acestea nu pot fi analizate in cadrul prezentei cereri de recurs, atata vreme cat proba a fost incuviintata in sustinerea capatelor 3 si 4 din cererea reconventionala, iar prin cererea formulată la data de 17.09.2012 de recurenta-pârâtă aceasta a renunțat la criticile privind cererea reconvențională . Aceeasi solutie se impune si in ceea ce priveste motivele 4 si 5 de recurs, ce vizeaza tot solutionarea cererii reconventionale .
Curtea apreciaza ca fiind nefondata critica prin care se invoca gresita solutionare a exceptiei inadmisibilitatii actiunii in evacuare formulata de reclamanta, retinand că acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la dispoziția proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate .
În cadrul acestei acțiuni nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar folosința acestuia.
În speță, pârâții ocupa fără titlu imobilul în litigiu, iar reclamanta, în calitate de proprietar, nu a solicitat obligarea pârâților să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului în cadrul unei acțiuni în revendicare, ci doar evacuarea acestora și predarea bunului în materialitatea sa .
Astfel, intre reclamanta si parata nu au existat raporturi de obligatii derivate din locatiune, ci raporturi de drept real constand in exercitarea fara drept de catre parati a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamantului.
Curtea apreciaza ca acțiunea în evacuare nu constituie un mijloc procedural specific exclusiv raporturilor de locațiune între părți, astfel cum sustine recurenta parata, iar interpretarea acestor dispozitii in sensul ca neopunerea unui titlu de către pârâta nu poate fi analizată decât în cadrul unei acțiuni în revendicare este una restrictivă, retinandu-se că dispozițiile art. 480 C. civ. constituie temei de drept inclusiv pentru acțiunea în evacuare, ca mijloc procedural de valorificare a posesiei și folosinței asupra bunurilor .
In mod corect a retinut instanta de apel ca adoptarea tezei inadmisibilitatii actiunii in evacuare in ipoteza inexistentei unor raporturi locative, ar conduce la crearea unei situatii mai avantajoase pentru persoanele care ocupa fara titlu un imobil, fata de persoanele care au detinut un titlu locativ ceea ce ar conduce implicit la o pozitie dezavantajoasa pentru titularul dreptului de proprietate, care s-ar vedea nevoit sa promoveze actiune in revendicare pentru aceste ipoteze, actiune supusa rigorilor taxei de timbru si timbrului judiciar.
Este nefondata si critica privind omisiunea instantei de fond de a se pronunta asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, avand in vedere ca acest incident procesual nu a fost invocat pana la momentul inchiderii dezbaterilor pe fondul pricinii, ci prin notele scrise depuse la dosar la data de 3.12.2010, astfel incat nu se poate retine ca instanta a fost legal investita cu solutionarea acestuia.
Se va retine totodata ca aceasta exceptie nu a fost invocata de sine statator prin motivele de apel, ci s-a invocat doar nepronuntarea instantei de fond asupra exceptiei invocate prin concluziile scrise, astfel incat instanta de apel nu a fost legal investita cu solutionarea exceptiei, ci doar cu privire la aspectul legalitatii primei hotarari .
Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul dispozitiilor art.312 C.pr.civila urmeaza sa respinga recursul, ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a sentinței în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă I. M. J. împotriva deciziei civile nr.656A/15.06.2012 pronunțată de Tribunalul București –Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR, intimații-pârâți I. A. și M. A. M. I. și intimata-intervenient în nume propriu S. A. M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. O. S. T. C. B. T.
GREFIER
E. D. C.
Red. ST
Tehnored. MȘ
2 ex. / ………………..
Tribunalul București Secția a IV a Civilă
Judecător: A. M. V.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1916/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1845/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
