Legea 10/2001. Decizia nr. 1305/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1305/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 1305/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1305 R
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE M. G. R.
Judecător A. C. B.
Judecător G. S.
Grefier C. S.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. O. G. cu domiciliul ales la S. G. și Asociații, împotriva sentinței civile numărul 2015/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pentru acest termen de judecată procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită, fiind comunicate motivele de recurs și solicitată judecata cauzei în lipsă.
Curtea având în vedere că în cauză a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, la data de 14.10.2011, sub nr._, reclamanta S. O.-G. a chemat în judecată pârâtul M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de dispoziție a primarului general, în sensul acordării de despăgubiri la valoarea de circulație pentru imobilul litigios.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 18.07.2001 a depus la Primăria M. București notificarea prin care a solicitat, în baza art. 20 și următoarele din Legea 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în București, .. 15, colț cu .. 16, sector 5, compus din hol, 2 camere, vestibul, bucătărie, baie, w.c., cămară și pivnița nr. 1, inclusiv cota de teren aferentă în suprafață de 40,39 mp.
Reclamanta a mai arătat că a depus toate actele doveditoare care o îndreptățeau să formuleze notificarea, însă Primăria Municipiului București a emis după 10 ani dispoziția nr._/29.08.2011, prin care a respins notificarea formulată de reclamanta S. O.-G., ca nedovedită.
A mai arătat că a depus toate actele care dovedesc calitatea sa de persoană îndreptățită de a formula o astfel de notificare, iar pe parcursul celor 10 ani care s-au scurs de la data depunerii notificării și până în momentul la care a primit decizia de respingere, Primăria Municipiului București nu a mai solicitat niciodată vreun act completator în vederea soluționării dosarului.
Reclamanta apreciază că dacă Primăria Municipiului București considera că nu este posibilă restituirea imobilului în natură, ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. 1 și 2 din Legea 10/2001, potrivit cărora „dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în temeiul prevăzut de art. 23 alin. 1, să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului”.
La dosar a fost depusă Dispoziția nr._/2011, precum și toate actele care au stat la baza emiterii acesteia.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin sentința civilă nr. 2015/14.11.2012, a admis în parte contestația formulată de contestatoarea S. O.-G., a anulat dispoziția nr._/29.08.2011 emisă de pârâtul M. București, l-a obligat pe acesta să emită dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența dintre valoarea încasată a despăgubirilor stabilite în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare de piață stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare a imobilului apartament nr. 5 situat în București, .. 15 colț cu .. 16, sector 5 și 40,39 mp teren liber aferent construcției.
A fost respinsă în rest acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin Dispoziția nr._/2011, pârâtul M. București a respins notificarea formulată de reclamantă, în temeiul Legii nr. 10/2001, privind restituirea în natură a apartamentului nr. 5, parter, situat în București, .. 15, colț cu ., sector 5, ca nedovedită.
Prin notificarea nr. 1706/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură a apartamentului mai sus menționat, inclusiv cota de teren aferentă, invocând faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului a fost dobândit de mama sa, A. S., în baza unui contract de donație.
Astfel, prin contractul de donație autentificat sub nr. 6088/1948 de Tribunalul I., V. N. a donat nepoatei sale, A. S. apartamentul nr. 5, parter din blocul său situat în București .. 15, colț cu ., precum și terenul aferent apartamentului, iar în anul 1958 S. A., urmare a divorțului, a revenit la numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de G. A..
Tribunalul a avut în vedere faptul că în conformitate cu certificatul de moștenitor nr. 109/1996, eliberat de BNP T. C., de pe urma defunctei G. A. a rămas ca unică moștenitoare reclamanta, iar prin Hotărârea nr. 45/1996 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 s-au acordat reclamantei din prezenta contestație despăgubiri pentru apartamentul nr. 5 din imobilul situat în București, Dr. G. nr. 15, sector 5, în sumă de 20.917,268 lei.
A constatat așadar instanța de fond că, prin notificarea nr. 1706/2001, reclamanta a învestit pârâtul cu revendicarea aceluiași imobil, pentru care anterior primise despăgubiri, în temeiul Legii nr. 112/1995, precum și pentru terenul aferent acestuia.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001, persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură, numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că s-a făcut dovada calității de fost proprietar al imobilului de către reclamantă prin Hotărârea nr. 45/1996 a comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, necontestată.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 112/1995 foștii proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, și care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege.
A reținut tribunalul de asemenea, că preluarea abuzivă a imobilului s-a făcut în baza Decretului nr. 92/1950 în mod greșit, pentru întreg imobilul de la N. M., deși apartamentul nr. 5 fusese înstrăinat prin donație de către N. V., aspect ce rezultă și din înregistrarea fiscală a acestui act translativ de proprietate, iar ulterior imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995.
Ca urmare, instanța de fond a constatat că s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul art. 4 alin. 2 coroborat cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, a calității de proprietar a autoarei reclamantei, în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, precum și preluării abuzive a imobilului, în condițiile art. 2 lit. a din Legea nr. 10/2001.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, a admis în parte contestația, a anulat dispoziția nr._/29.08.2011 emisă de pârâtul M. București, l-a obligat pe acesta să emită dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența dintre valoarea încasată a despăgubirilor stabilite în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare de piață stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare a imobilului apartament nr. 5 situat în București, .. 15 colț cu .. 16, sector 5 și 40,39 mp teren liber aferent construcției.
Având în vedere că reclamanta a solicitat și ca restituirea prin echivalent să se facă sub forma unei despăgubiri bănești, tribunalul a respins în rest acțiunea, având în vedere că potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, stabilirea în concret a cuantumului despăgubirii se face de către Comisia Centrală a Despăgubirilor, astfel încât în cadrul prezentei contestații instanța de judecată stabilește doar calitatea de persoană îndreptățită și modalitatea de restituire, nu și cuantumul concret al despăgubirii, care este o procedură ulterioară emiterii dispoziției.
Împotriva sentinței civile nr.2015/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, a declarat recurs M. București, reprezentat legal de către Primarul General, pe care o consideră netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Susține recurentul că în mod greșit instanța a admis contestația formulată de contestatoarea S. O. G. și a anulat Dispoziția nr._/29.08.2011, obligând M. București să emită dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul sus-menționat, deoarece, potrivit cererii formulate în baza Legii nr. 112/1995, s-a emis Hotărârea nr. 45/1996, prin care s-au acordat contestatoarei despăgubiri pentru apartamentul nr.5, situat în imobilul din București, ..15, sector 5, în cuantum de 20.917.268 Lei, având în vedere faptul că imobilul în litigiu a fost înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995.
A mai arătat recurentul că reclamanta a încasat despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 45/1996, a fost de acord cu cuantumul stabilit de M. București, câtă vreme împotriva acesteia nu a formulat plângere, astfel cum prevedeau dispozițiile legii sus-menționate, acesta fiind motivul pentru care M. București a emis Dispoziția nr._/29.08.2011, prin care s-a respins notificarea formulată de contestatoare, ca nedovedită.
Analizând recursul declarat de pârât, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 19 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 20 după republicarea legii în baza art. VII din Legea nr. 247/2005, care au în vedere ipoteza în care imobilul a fost vândut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, caz în care persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar dacă au primit deja despăgubiri, au dreptul la diferența pentru întregul imobil, teren și construcție, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare a imobilului.
Soluția instanței de fond este corectă, în susținerea acesteia venind prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, deoarece calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei a fost în mod irevocabil, recunoscută prin sentința civilă recurată, de vreme ce sub acest aspect nu au fost formulate critici în recurs, stabilindu-se că imobilul situat în București, ..15, sector 5, a aparținut mamei reclamantei, defuncta G. A. .
Cum, pornindu-se tocmai de la această constatare, i-au fost acordate reclamantei despăgubiri bănești în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, aceasta este îndreptățită a beneficia, în completare, și de măsurile reparatorii prin echivalent, prevăzute de art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, neputându-se pretinde, așa cum încearcă recurentul-pârât, că de vreme ce reclamanta a încasat despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 45/1996, necontestând cuantumul acestora, nu i se cuvine și diferența dintre valoarea încasată a despăgubirilor stabilite în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare de piață stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Pentru considerentele expuse, reținând că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale în materie ( Legea nr. 10/2001 ), Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. O. G., cu domiciliul ales la S. G. și Asociații, împotriva sentinței civile numărul 2015/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Mai 2013.
Președinte, M. G. R. | Judecător, A. C. B. | Judecător, G. S. |
Grefier, C. S. |
Red. ACB/ Tehnored. .. 14.10.2013
Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă
Judecător: S. E. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 987/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2125/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
