Legea 10/2001. Decizia nr. 140/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 140/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.140
Ședința publică din 29.01.2014
Curtea constituită din:
Președinte - M. G. R.
Judecător - A. D. T.
Judecător - I. A. H. P.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul N. C. I., împotriva deciziei civile nr.1163 din 25.06.2013, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimații P. M. București, prin Primarul General, M. București, prin Primarul General, Instituția P. M. București, B. G. și B. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă numita N. M. în calitate de mandatar al contestatorului N. C. I., în baza procurii autentificate pe care o depune la dosar în duplicat și avocatul D. P. în calitate de reprezentant al intimaților B. G. și B. D., în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul București, pe care o depune la dosar; lipsesc reprezentanții intimaților P. M. București, prin Primarul General, M. București, prin Primarul General și Instituția P. M. București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care, mandatarul contestatorului arată, la interpelarea instanței, că nu are studii juridice.
Părțile prezente arată că nu au cereri prealabile de formulat și nu solicită administrarea de probe, împrejurare față de care Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare, făcând aplicațiunea prevederilor art. 68 alin.4 C. proc. civ. în privința mandatarului contestatorului.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost motivată în scris la dosar.
Avocatul intimaților B. G. și B. D. solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei pronunțate în recurs, ce a făcut o analiză corectă a problemelor obiect al cercetării judecătorești.
Arată că solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
La data de 05.11.2013 contestatorul N. C. I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1163/25.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr. 240/2013, prin care s-a respins ca nefondat recursul pe care l-a formulat împotriva sentinței civile nr. 2024/19.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/3/2010 pentru motivele prevăzute de art. 318 Cod
procedură civilă, constând în aceea că hotărârea dată este rezultatul unei
greșeli materiale și că instanța de recurs, respingând recursul a omis să
cerceteze unul dintre motivele de recurs formulate.
Astfel, susține contestatorul că prin motivele de recurs a criticat hotărârea, arătând că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
- În ceea ce privește primul motiv de recurs - întemeiat pe dispozițiile
art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, arată că instanța de recurs nu îl
analizează sub nici o formă, deși acesta constituind un motiv de modificare a
hotărârii, era obligatoriu a se face referire la temeinicia sau netemeinicia lui;
- Nici cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs - privind
interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, precum și schimbarea
înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut
de art. 304 pct.8 Cod procedură civilă, instanța nu s-a pronunțat;
- A analizat numai motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod
procedură civilă, dar această analiză s-a întemeiat pe grave erori materiale, dar și pe omisiunea analizării tuturor dispozițiilor legale pe
care le-a invocat în susținerea cererii de recurs.
Deși prin motivele de recurs recurentul a arătat pe larg de ce certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 1080/1 din 28.02.1994 emis de Instituția P. este nelegal pentru respectarea mai multor dispoziții legale, instanța analizează această critică numai din perspectiva respectării dispozițiilor art. 35 din Legea nr.18/1991. Ori, prin motivele de recurs, astfel cum s-a arătat și prin acțiune, contestatorul a criticat nelegalitatea trecerii terenului în suprafață de 137 mp în proprietatea statului în temeiul dispozițiilor art. 30 alin. 2 și 5 din Legea nr. 58 din 1974.
De asemenea, susține contestatorul că a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziilor nr.2376/02.12.1982 și nr.1285/21.06.1983, critici asupra cărora instanța de recurs nu s-a pronunțat.
S-a reținut că, în mod corect, instanța de fond nu a analizat nelegalitatea titlului statului, întrucât art. 6 alin.2 din Legea nr.213/1998 reglementează însă competența instanțelor judecătorești de a stabili valabilitatea titlului, asupra bunurilor preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv a celor obținute prin vicierea consimțământului, atunci când sunt revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dar numai dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Această concluzie se bazează pe o gravă eroare materială întrucât instanța de recurs nu a observat că la data promovării acțiunii (4.11.2009-prima ședință de judecată) Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001, nu a răspuns la notificarea pe care contestatorul a formulat-o în condițiile acesteia, motiv pentru care s-a și adresat cu prezenta cerere spre soluționare direct Tribunalului, instanță competentă să soluționeze litigiile întemeiate pe Legea nr.10/2001 și nu Judecătoriei, care ar fi fost competentă, dacă s-ar fi avut în vedere criteriul valoric. Dispoziția emisă în temeiul Legii nr.10/2001 a primit-o în timpul soluționării prezentului dosar și de aceea nu a mai atacat-o separat cu contestație.
Prin urmare, în aceste condiții, contestatorul consideră că instanța era obligată să analizeze și acest capăt de cerere privind nevalabilitatea titlului statului.
Examinând contestația în anulare formulată, curtea constată că este nefondată pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea înregistrată la data de 4.11.2009, sub nr._/3/2010, pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, reclamantul N. C. I. a chemat în judecată pe pârâții P. M. București prin Primar General și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate nulitatea deciziei nr.3276/1982 și a deciziei nr.1285/1983 emise de Consiliul Popular al M. București, prin care s-a expropriat în mod abuziv terenul în suprafață de 230 m.p. situat în București, ..39, sector 1, revendicarea terenului mai sus menționat prin comparare de titluri, iar în subsidiar, constituirea dreptului de proprietate asupra altui teren, prin compensare, pe un alt amplasament apropiat din aceeași zonă și de aceeași valoare sau acordarea unei despăgubiri în echivalent bănesc, stabilit pe bază de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.91/13.01.2010, Judecătoria Sectorului 5 București a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, reținându-se că prin acțiune se revendică un imobil ce cade sub incidența Legii nr.10/2001, situație în care competent să soluționeze litigiul în primă instanță este Tribunalul București – Secția Civilă.
La Tribunalul București, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr._/3/2010, iar la data de 17.06.2010 reclamantul a depus la dosar cerere de precizare a acțiunii, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a M. București prin Primarul General și a completat în fapt motivarea acțiunii, arătând că imobilul revendicat prin cererea inițială a fost dobândit de bunicii săi prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1944, aceștia fiind în prezent decedați, iar singura persoană cu calitate procesuală activă în cauză este reclamantul, ca efect al hotărârii de expedient nr.5776/14.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
La data de 27.10.2010 s-a depus la dosar cerere de intervenție formulată de B. G. și B. D., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pentru lipsa calității procesuale active.
La același termen de judecată, reclamantul a depus la dosar întâmpinare la cererea de intervenție și cerere completatoare de acțiune, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate asupra terenului în suprafață de 100 m.p. situat în București, ..39, sector 1, reprezentat de Ordinul P. nr.1080/1994, să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr._/1994, în privința transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 100 m.p. mai sus menționat.
Prin sentința civilă nr.2024/19.11.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. M. București, prin Primarul General și M. București prin Primarul General pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate asupra terenului, respectiv certificat de atestare a dreptului de proprietate și a respins acest capăt de cerere ca fiind îndreptat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acțiunea precizată și completată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții P. M. București prin Primar General, M. București prin Primarul General, Instituția P. M. București și cu intervenienții B. G. și D., ca neîntemeiată și cererea de intervenție formulată de intervenienți ca lipsită de interes.
Prin decizia civilă nr. 1163/25.06.2013 Curtea de Apel București secția a III a civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant N. C. I., împotriva sentinței civile nr.2024 din 19.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M. București prin Primar, M. București prin Primarul General, Instituția P. M. București și cu intimații-intervenienți B. G. și B. D..
Primul motiv de contestație în anulare invocat, reglementat de dispozițiile art. 318 teza a II a C. pr. civ., respectiv nepronunțarea asupra tuturor motivelor de casare nu este întemeiat, instanța de recurs analizând toate motivele invocate de recurent, acesta arătând prin prezenta contestație că nu s-a răspuns la motivele de casare reglementate de art. 304 pct. 7 și 8 din C. pr. civ., dar din examinarea motivelor de recurs aflate la dosarul cauzei rezultă că nu au fost invocate aceste dispoziții legale, ci au fost formulate șapte motive de recurs vizând soluționarea cauzei, motive pe care instanța de recurs le-a analizat în totalitate .
Nu sunt întemeiate nici susținerile contestatorului referitoare la faptul că instanța de recurs ar fi omis să analizeze nevalabilitatea titlului statului, întrucât aceasta a reținut că” imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în perioada de referință a legii 10/2001, situație în care, orice cerere privind preluarea sau restituirea imobilul nu poate fi făcută legal decât în condițiile și cu respectarea acestei legi speciale de reparație”, pronunțându-se astfel asupra motivului de recurs invocat.
Cel de–al doilea motiv de contestație vizează încălcarea dispozițiilor art. 318 teza I, contestatorul apreciind că în urma unei greșeli materiale instanța de recurs nu a sesizat că, la data promovării acțiunii, comisia de aplicare a legii 10/2001 nu a răspuns notificării, motiv pentru care instanțele erau obligate să analizeze nevalabilitatea titlului statului.
Conform art. 318 teza 1, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare și atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Greșeala materială reglementată de articolul 318 teza a I a Cod Procedură Civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite .Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța ,prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac prin declararea unui recurs la recurs .
În speța de față, deși invocă greșeala materială, contestatorul susține nelegalitatea deciziei din recurs prin raportare la analiza nevalabilității titlului statului, aspect ce nu se circumscrie noțiunii de eroare materială astfel cum este reglementată de dispozițiile legale arătate anterior.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 318 C. pr. civ. curtea respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.1163 din 55.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/3/2010, ca nefondată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 3 C. pr. civ. obligă contestatorul la 500 de lei cheltuieli de judecată către intimații B., reprezentând onorariul de avocat redus prin raportare la munca depusă, achitat conform chitanței 017/28.01.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul N. C. I., împotriva deciziei civile nr.1163 din 25.06.2013, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimații P. M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, INSTITUȚIA P. M. BUCUREȘTI, B. G. și B. D..
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.3 Cod de procedură civilă obligă contestatorul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații B..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. R. A.-D. T. I.-A. H.-P.
GREFIER
E. C.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L.
2 ex./20.02.2014
C.-S.3 – D.A.B.; I.B.; D.M.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 32/2014. Curtea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 195/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
