Legea 10/2001. Decizia nr. 1126/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1126/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 1126/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1126
Ședința publică de la 30.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentul-reclamant, I. C. T., precum și de recurentul pârât, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile, 146/10.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._ .
P. are ca obiect – contestație la Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 16.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23.06.2014, 30.06.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 46 din 10 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul I. C. T. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București; a fost obligat pârâtul M. București prin Primar General să emită decizie sau dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în București .. 7, sector 1, compus din teren în suprafață de 1.087 mp. și construcții reprezentate de corpurile de clădire B, C, E, F, G, cu excepția apartamentelor vândute prin contractele de vânzare-cumpărare cu nr. 30/1973, nr. 3660/_ din 21 martie 1997 și nr. 1120/1 din 10 mai 1999 și a terenurilor aferente în suprafață de 71,56 mp., 72,64 mp. și respectiv 32,97 mp. ( situate în corpurile de clădire B, C și G); a fost obligat pârâtul la plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin acțiunea înregistrată la data de 28 mai 2010, pe rolul Tribunalului București – Secția a III a Civilă sub nr._, reclamantul I. C. T. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului București prin Primar General, solicitând imobilul din București, .. 7, compus din teren în suprafață de 1.375 mp. și cinci corpuri de clădire B, C, E, F, G.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul și unchiul său au formulat notificarea nr. 5781 din 06 noiembrie 2001 prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București .. 7, imobil preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950. Reclamantul a solicitat restituirea și în baza Legii nr. 112/1995, iar prin decizia primarului general cu nr. 2697 din 13 iulie 1999 li s-a restituit o parte din imobil, respectiv corpurile A și D, precum și terenul în suprafața de 110 mp.
La dosar au fost anexate notificarea nr. 5781/2001, certificat de moștenitor nr. 1120 din 05 septembrie 1989 eliberat de notariatul de Stat Local al sectorului 1, certificate de moștenitor nr. 62, 64 din 05 și 19 august 2009 de Biroul Notarilor Publici Asociați „L. G. și B. M.”, certificatul de moștenitor nr. 61 din 26 noiembrie 2002, hotărârea nr. 2697 din 13 iulie 1999, proces-verbal datat 27 decembrie 1999, act de partaj voluntar nr. 2974 din 04 februarie 1927, act de vânzare-cumpărare nr. 3738 din 06 februarie 1928, schița imobilului, contractele de vânzare-cumpărare cu nr. 3660 și nr._ din 21 martie 1997, nr. 1120 din 10 mai 1999 și nr. 30/1973, acte de stare civilă și a fost atașat dosarul administrativ constituit în baza notificării.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 29/1990 și Legii nr. 10/2001.
Pârâta Primăria Municipiului București nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în combaterea acțiunii.
În cauză au fost efectuate expertize judiciare în specialitatea topografie și construcții prin care au fost identificate terenul și corpurile de construcție.
Analizând probele administrate în cauză tribunalul a constatat următoarele:
Prin notificarea nr. 5781/2001 reclamantul I. C. T. a solicitat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în București, .. 7 sector 1, compus din cinci corpuri de case și teren în suprafață de 1.485 mp.
Prin Decizia nr. 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii și s-a decis că în cazul în care entitatea investită cu soluționarea notificării nu a soluționat cererea în termenul legal, instanțele judecătorești sunt competente să soluționeze nu numai contestația împotriva dispoziției de respingere a notificării, dar și fondul cererii.
În conformitate cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la restituire în calitate de moștenitor legal al foștilor proprietari numiții I. V. (V.) și M. I..
Aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., compus din teren în suprafață de 590 mp. și clădirile aflate pe el, prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 3738 din 06 februarie 1928, iar restul terenului în suprafață de 890 mp. prin moștenire legală, conform actului de partaj voluntar nr. 2974/1928.
Din adresa nr._/1996 emisă de Consiliul General al Municipiului București – Direcția de Urbanism și Amenajare a Teritoriului a rezultat că denumirea străzii Nisipari a fost schimbată în I. S..
Imobilul a fost naționalizat pe numele proprietarilor I. V., I. M. și I. A.; la poziția 3687 în anexa Decretului nr. 92/1950 aceștia sunt înscriși cu zece apartamente preluate la stat.
Tribunalul a reținut caracterul abuziv al actului de naționalizare în conformitate cu art. 2 lit. a din Legea nr. 10/2001, republicată.
În cauză sunt aplicabile prevederile art. 24 din lege conform cărora în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ prin care a fost dispusă măsura preluării abuzive. Prin urmare legiuitorul instituie o prezumție legală de proprietate în favoarea persoanei care figurează în decretul de naționalizare. Această prezumție legală relativă se coroborează cu actele de vânzare-cumpărare transcrise sub nr. 532 din 20 aprilie 1879 și nr. 2008/1928, precum și cu actul de partaj voluntar sus arătat.
Trei dintre apartamentele naționalizate au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 4/1973 și ale Legii nr. 112/1995 către chiriașii G. I., G. D., S. Ghergina, S. D., F. M. și F. Kalman.
În conformitate cu art. 7 alin. 1 imobilele preluate abuziv se restituie în natură; conform alin. 2 în situația imobilelor preluate abuziv și înstrăinate legal măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent.
În conformitate cu art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 în cazurile în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții rezultă că terenul ocupat de alte lucrări, magazii etc. poate face obiectul restituirii în natură.
Având în vedere că prin raportul de expertiză topografică nu au fost identificate servituți legale, respectiv acele servituți de trecere stabilite prin convenție ori hotărâre judecătorească, precum și împrejurarea că nu există autorizații de construire pentru lucrările efectuate de foștii chiriași sau proprietari, tribunalul, în conformitate cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, a dispus restituirea în natură a imobilului situat în .. 7, terenului în suprafață de 1.087 mp.
Această suprafață reprezintă diferența dintre suprafața totală a imobilului, respectiv 1.480 mp. (590 mp. plus 890 mp. din care reclamantul a solicitat numai 1.375 mp. prin acțiune); din care se scade suprafața restituită prin hotărârea nr. 2697/1999, respectiv 110 mp. și suprafețele însumate ale apartamentelor înstrăinate foștilor chiriași, respectiv suprafața ocupată prin amprenta la sol și nu suprafața desfășurată ce cuprinde și spații suprapuse cum este beciul situat sub apartamentul înstrăinat conform Legii nr. 112/1995.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe în conformitate cu art. 329 alin. 3 Cod de procedură civilă, tribunalul, în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul M. București să emită decizie sau dispoziție de restituire în natură a imobilului din București, .. 7, sector 1, compus din teren în suprafață de 1.087 mp. și construcții reprezentate de corpurile B, C, E, F, G cu excepția apartamentelor vândute prin contractele de vânzare-cumpărare cu nr. 30/1973, nr. 3660/_ din 21 martie 1997 și nr. 1120/ 1999 și a terenurilor aferente acestora, în suprafață de 71,56 mp., 72,64 mp. și respectiv 32,97 mp. (situate în corpurile de clădire B, C și G) către reclamant.
În conformitate cu art. 274 Cod de procedură civilă a obligat pârâtul M. București la plata sumei de 4.000 lei reprezentând onorarii de avocat către reclamant”.
Prin Încheierea de ședință din Camera de consiliu din data de 25 aprilie 2013, s-a respins cererea reclamantului de îndreptare a erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței susmenționate în temeiul art. 281 Cod de procedură civilă – pentru considerentele următoare:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București – Secția a III a Civilă, reclamantul I. C. T. a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 46 din 10 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ . A susținut reclamantul că din eroare suprafața aferentă imobilului restituit prin hotărâre a fost greșit calculată prin scăderea suprafeței de 110 mp. din suprafața totală a terenului solicitat prin acțiune.
Cea de a doua eroare strecurată în dispozitivul sentinței se referă la suprafața apartamentului vândut foștilor chiriași, aceasta fiind de 39,97 mp. și nu de 32,97 mp., cum din eroare s-a trecut. O altă eroare se referă la numele proprietarei apartamentului vândut acesta fiind G. D. în loc de G. I.; tot din eroare s-a trecut în cuprinsul hotărârii numele de S. G. în loc de S. Gherghița.
Analizând cererea tribunalul a constatat că, în ceea ce privește suprafața de terenului aferent imobilului restituit prin hotărâre a fost corect determinată potrivit motivelor arătate în hotărâre și care nu mai pot fi reluate, nefiind o eroare de calcul.
Și cererea referitoare la suprafața apartamentului înstrăinat către chiriași este neîntemeiată, aceasta fiind determinată în baza contractului de vânzare-cumpărare anexat la dosarul cauzei. În ce privește eroarea cu privire la numele proprietarilor apartamentelor vândute petentul nu arată care este interesul înlăturării ei, având în vedere că această pretinsă eroare nu face parte din dispozitiv; drepturile recunoscute reclamantului nu au fost stabilite în contradictoriu cu aceste persoane și prin urmare nu justifică vreun interes”.
Împotriva sentinței civile nr. 46 din 10 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, au formulat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, astfel:
1. Reclamantul I. C. T. a formulat recurs împotriva sentinței, pe două aspecte:
- Sentința a fost redactată cu erori materiale și incomplet, întrucât terenul aferent construcțiilor situate în București, .. 7, sector 1, are o suprafață totală de 1.375 mp. și este compus din cinci corpuri de clădire – B, C, E, F, G, iar suprafața de teren de 110 mp. aferentă corpului A de clădire (situată sub acest corp) a fost deja restituită prin dispoziția Primăria Municipiului București nr. 2697 din 13 iulie 1999.
D. din eroare, instanța i-a scăzut încă o dată suprafața de 110 mp. din totalul de 1.375 mp. revendicat în cauza pendinte.
Din greșeală materială la pagina 3 alin. 4 din motivare s-a reținut că suprafața de teren respectiv este de 1.087 mp., în loc de 1.185,83 mp. cât este în realitate, iar la pagina 2 penultimul paragraf, s-a reținut faptul eronat că al treilea teren aferent este de 32,97 mp., în loc de 39,97 mp. cât este corect menționat în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1120/1 din 10 mai 1999.
De asemenea, în dispozitivul sentinței, la alineatul 2, s-a făcut aceeași greșeală, cu privire la suprafața menționată de 32,97 mp., în loc de 39,97 mp. cât este corect.
Tot astfel, la pagina 3 alin. 1 din motivarea sentinței; s-a trecut greșit numele chiriașilor apartamentelor naționalizate, G. D. în loc de G. I. cum este corect și S. G. în loc de S. G. cum este corect.
- Instanța s-a pronunțat doar cu privire la onorariul avocatului, însă a omis să se pronunțe cu privire la plata onorariului experților tehnici, în sumă totală de 3.200 lei (1.000 + 1.200 + 1.000) conform chitanțelor doveditoare din dosar – în cadrul cheltuielilor de judecată acordate în cauză.
S-a solicitat admiterea recursului și potrivit art. 281 și 2812 Cod de procedură civilă îndreptarea erorilor materiale, de calcul și a omisiunilor privind acordarea cheltuielilor constând în onorariile experților tehnici – 3.200 lei, în sarcina pârâtului.
2. În recursul formulat de Primăria Municipiului București, s-a arătat că instanța de judecată a dispus restituirea în natură a imobilului, fără a clarifica situația juridică, în raport de concluziile expertizei care identifică imobilul solicitat.
Iar din adresele Administrației Fondului Imobiliar, ., . și Romconfort SA nu reiese identificarea corectă a imobilului prin raportare la expertiza tehnică efectuată în cauză, nici dacă s-au efectuat anumite vânzări etc. care ar încălca prin restituirea dispusă de instanță, eventualele drepturi de proprietate al unor terțe persoane, inclusiv pe aspectul suprafeței de teren restituite.
Trebuia să se aibă astfel în vedere, și prevederile Legii nr. 1/2009 care a completat art. 7 din Legea nr. 10/2001, prin adăugarea alin. 5 în care se preciza faptul că terenurile afectate imobilelor înstrăinate chiriașilor, conform Legii nr. 112/1995, nu se restituie (excepție) – și respectiv și de Normele metodologice de aplicare emise în baza legilor susmenționate.
În speță, terenul aferent construcțiilor este curtea imobilului, în care este cuprins și terenul restituit în speță și care nu se restituie în natură, potrivit excepției prevăzute în legile susmenționate și reglementată corespunzător și în prevederile art. 7 pct. 3 din HG nr. 923 din 01 septembrie 2010 coroborat cu art. 5, care exclude de la restituirea în natură terenul aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, explicând noțiunea de teren aferent, respectiv amprenta construcției, dar și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia, indiferent de categoria de folosință – entitatea investită cu soluționarea notificării având obligația delimitării exacte a terenului aferent astfel definit.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă.
La data de 16.09.2013, recurentul reclamant a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului Municipiului București prin Primarul General, menținându-și criticile pe care le-a formulat în propriul recurs, terenul aferent al construcțiilor înstrăinate fiind exact cel menționat în contractul de vânzare-cumpărare în baza Legii nr.112/1995 – respectiv amprenta la sol, iar nu și terenul de pe lângă casă, astfel cum susține recurentul – pârât, iar restul terenului nevândut trebuie să-i fie restituit, inclusiv cel de pe lângă clădirile restituite, altfel este „supus unei noi naționalizări abuzive” (filele 10-11 dosar recurs).
În sprijinul întâmpinării, recurentul contestator a depus adrese de la S.C. Romconfort S.A. care atestă că această unitate nu a vândut niciodată terenuri, nu a dat în folosință pe durata existenței clădirii, terenul de sub construcție – ca răspuns la solicitarea recurentului că s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare în baza Legii nr.112/1995 pe numele S. G. și S. D. – Corp B, parter din ., sector 1 și contract de vânzare-cumpărare nr.30/1973 la aceeași adresă – parter, către G. I. și G. I..
Tot astfel, recurentul contestator a depus adresă și de la S.C. Herăstrău Nord care i-a comunicat că a vândut un apartament la aceeași adresă, corp G, în baza Legii nr.112/1995, cumpărătorilor F. M. și F. Kalman, iar conform art.33 din H.G. nr.20/1996 – Norme de aplicare a Legii nr.112/1995, s-a atribuit teren situat sub construcție, în suprafață de 68,72 m.p. (fila 14).
Recurentul a depus (în copie) și procură specială de reprezentare în dosarul cauzei până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, de către soția sa, I. A. – fila 17 – procură autentificată sub nr.510/13.05.2013 la B.N.P. Asociații „L. G. & B. M.”, dar și delegație avocațială de reprezentare în recurs de dl.avocat S. S. (fila 20).
S-a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
La solicitarea Curții, recurentul a precizat prin procurator (fila 31) că nu mai deține noi înscrisuri, iar precizările privind suprafețele de teren în discuție, depuse la dosar, se mențin, cu privire la eventuala incidență a prevederilor Legii nr.165/2013 privind măsurile prin echivalent al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România (publicată în M.Of. nr.278/17.05.2013) – recurentul și-a exprimat opinia în sensul că noua lege nu retroactivează, ea se aplică doar pentru viitor, conform art.1 C.civ., așadar nu are aplicabilitate în cauză legea susmenționată.
Din oficiu, Curtea a dispus efectuarea unor adrese către S.C. Apa N. S.A., S.C. Enel Distribuție Muntenia S.A. și Distrigaz Sud – Direcția Regională București, pentru a comunica dacă există rețele – conducte de mare calibru în sensul art.10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 pe terenul din ..7, sector 1, București – anexându-se câte o copie a raportului de expertiză efectuat în cauză, pentru înlesnirea verificărilor.
- Distrigaz S.A. a comunicat la 12.03.2014 (fila 37) că în incinta imobilului există „instalații de utilizare” care aparțin consumatorilor și se efectuează de către aceștia cu un operator economic autorizat de către A.N.R.E. (anexând și schița zonei în cauză cu amplasamentul acestora – fila 38 – 39).
- Apa N. București S.A. a comunicat la dosar (fila 41) că „terenul în discuție nu este traversat de rețele de utilitate publică administrate de societatea noastră”, în evidențele societății existând active 2 contracte de furnizare apă potabilă și evacuare a apelor uzate la nr.7 și 7 bis, și 2 branșamente de apă cu dn 25 mm funcționale și un singur racord de canal comun.
- Enel Distribuție Muntenia S.A. a comunicat că sunt amplasate în ..7, branșamente care alimentează consumatorii „derivație din cablul T 462 – CD 512” (fila 46) – fără o identificare exactă a acestor branșamente în raport de planul la Raportul de expertiză înaintat, iar pentru noi solicitări ale instanței, s-a arătat că vor fi furnizate clarificări suplimentare.
Recurentul pârât nu a administrat noi probe în recurs.
Recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
Mai întâi, Curtea constată că potrivit întregului probatoriu administrat în cauză, inclusiv cu cele două rapoarte de expertize tehnice, în specialitatea topografie – cadastru, de la fond și înscrisurile și relațiile din recurs, este clarificată situația juridică a imobilului în cauză, respectiv a corpurilor de clădire care au aparținut autorilor proprietari I. V. (V.) și I. M. pe un teren în suprafață totală de 1.480 m.p. (potrivit măsurătorilor exacte efectuate de expertul tehnic topo S. C. în cea de-a doua expertiză de la fond), din care, o suprafață de 110 m.p. a fost retrocedată recurentului reclamant o dată cu restituirea clădirii – corp A în regim de S+P+1E, reprezentat pe schița expertizei topo – fila 237 fond.
În al doilea rând, Curtea constată că expertul topo S. C. a stabilit exact suprafețele de teren aferente construcțiilor care au făcut obiectul vânzărilor-cumpărărilor, inclusiv în baza Legii nr.112/1995, astfel cum s-a stabilit prin obiectivele fixate de către instanța de fond și pe care Curtea le va avea în vedere, dar și a terenurilor aferente construcțiilor ce fac obiectul contractelor de închiriere inclusiv suprafețele efectiv deținute de către chiriașii respectivi – acestea urmând a fi avute astfel, în vedere, la restituirea în natură, către reclamant.
Curtea constată astfel, că reclamantul este îndreptățit – potrivit Legii nr.10/2001 cu modificările ulterioare și Normelor metodologice de aplicare unitară – la restituirea în natură a corpurilor de clădire care fac obiectul unor contracte de închiriere, astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului și cele două rapoarte de expertiză, în specialitatea construcții efectuat de expertul tehnic S. M. V. (filele 99 – 101) și specialitatea topografie – de expertul S. C. (filele 231 – 237 cu schița anexă), cu terenurile aferente efectiv deținute de chiriași în suprafețele stabilite de către expertul topo S. C. (așadar, dincolo de amprenta la sol, în concordanță cu prevederile art.7 alin.5 din Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.1/2009 – suprafețe care permit funcționalitatea normală a spațiilor închiriate respective – acolo unde este cazul – și de care, în mod firesc, trebuie să beneficieze în orice caz, cel care revendică, recurentul reclamant, astfel:
- corpul B2 cu terenul aferent deținut efectiv de 62 m.p. închiriat familiei R. V.;
- corpul E cu terenul aferent efectiv deținut de 47 m.p. închiriat familiei C.;
- corpul F cu teren aferent efectiv deținut de 77 m.p. închiriat familiei C. C.;
- corpul G2 cu terenul aferent efectiv deținut de 28 m.p. închiriat familiei Boghio Viva.
Reclamantului urmează a-i fi restituit în natură și suprafața de teren reprezentând anexe, de 36 m.p. reprezentat între punctele Z-Y-1-2- în expertiza topo efectuată de expertul S. C. și suprafața de teren de 529 m.p. reprezentată pe schița la expertiza susmenționată (schița de la fila 237 dosar fond) între punctele 41-40-K-J-H-I-L-12-13-T-V, mai puțin suprafața de 110 m.p., teren aferent clădirii corp A deja retrocedată reclamantului – adică 419 m.p. efectiv, apreciindu-se că această suprafață de teren asigură o bună funcționalitate a clădirii corp A retrocedată reclamantului, dar și garajului retrocedat anterior, cu prelungire până la clădirea corp C, dar și a corpului E de clădire ce se restituire în natură către același proprietar.
Nu vor face obiectul restituirii în natură: clădirile B1, C și G1, care au făcut obiectul vânzărilor-cumpărării în baza Legii nr.4/1973 și Legii nr.112/1995, cu terenul aferent, astfel cum a fost definit în art.7 alin.5 din Legea nr.10/2001 cu modificările efectuate prin Legea nr.1/2009 și respectiv pct.7.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii – acest teren reprezentând nu doar amprenta la sol, ci și cota-parte indiviză din părțile comune, respectiv și din terenul dimprejurul clădirilor care reprezintă o zonă de siguranță și de asigurare a unei funcționalități normale a clădirilor respective: teren aferent de 49,69 m.p. Corpului B1, terenului aferent de 100 m.p. Corpului C și teren aferent de 68,72 m.p. Corpului G1.
Tot astfel, Curtea constată că nu poate face obiectul restituirii înnatură, a restului terenului dintre clădiri care constituie curtea interioară – respectiv accesul la clădirile începând cu cele reprezentate pe schița (fila 237 fond) a expertizei topo efectuată de expertul tehnic S. C. – B1, C (pe partea stângă), respectiv începând cu G1, G2, F (pe partea dreaptă) și așa mai departe – până la corpurile de clădire ale reclamantului, inclusiv corp A deja retrocedat, din ..7, sector 1.
Această zonă rămâne de interes public, fiind o imposibilitate obiectivă de restituire în natură, accesul fiind astfel asigurat, din punct de vedere fizic, dar și funcțional, inclusiv cu referire la rețelele de apă, gaze, electricitate, cu branșamentele aferente nevoilor consumatorilor – locatari ai clădirilor din ..7, sector 1.
Din calculele efectuate rezultând din datele oferite de expertiza topo susmenționată, acest teren este reprezentat între punctele B-D-E-H-I-L-12-13-X-Z-2-24-26-16-27-18 în suprafață de 482,6 m.p.
Modificările efectuate de legiuitor s-au impus pe o practică judiciară deja conturată asupra imposibilității restituirii în natură cuprinsă ca sintagmă în Legea nr.10/2001, dar pe care judecătorii au fost chemați în concret, în cauzele deduse judecății să o clarifice, dar și pentru a asigura o practică deja unitară care se conturase în materie – legiuitorul venind astfel și cu lămurirea expresă care să sprijine instanța în actul de justiție.
Opinia expertului topo S. C., în sensul că întregul teren în cauză poate face obiectul restituirii în natură, cu crearea apoi a unor servituți de trecere pentru proprietarii clădirilor cumpărate, ca și cererea recurentuluiîn același sens, nu pot fi primite de către Curte, având în vedere considerentele susmenționate.
Pentru imobilele clădiri și terenuri ce nu pot fi restituite în natură – susmenționate – Curtea constată că recurentul reclamant este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent.
Curtea constată totodată, că devine aplicabilă în acest sens noua Lege nr.165/2013, având în vedere prevederea expresă din art.4 din lege care statuează: „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse în termenul legal (…) nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor (…) aflate pe rolul instanțelor (…) la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Este un caz expres de retroactivitate a legii, în chiar cuprinsul ei și nedeclarat neconstituțional.
În plus, prin art.50 din Legea nr.165/2013 publicată în Monitorul Oficial nr.278/17.03.2013, s-au abrogat mai multe prevederi din Titlul VII din Legea nr.247/2005 privind acordarea de despăgubiri ca măsuri reparatorii în echivalent, Legea nr.165/2013, prevăzând măsurile compensatorii prin puncte.
În consecință, pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, vor fi acordate recurentului, măsuri compensatorii prin puncte conform Legii nr.165/2013.
Curtea constată așadar, că recursul reclamantului I. C. T. poate fi primit doar parțial cu privire la criticile sale, pe acuratețea vizând situația punctuală pe proprietari și chiriași ai imobilelor în cauză pentru care s-a formulat notificare, inclusiv privind terenul, dar și cu privire la critica vizând neacordarea cheltuielilor de judecată de la fond – 3 expertize, una în construcții, două în specialitatea topografie – geodezie, pentru identificare construcții – corpuri de clădire – spații închiriate și vândute, respectiv terenul în litigiu – pentru care s-a achitat suma de 3.200 lei, la fond fiind obligat pârâtul ca parte căzută în pretenții, doar la onorariul de avocat.
Recurentul reclamant potrivit art.274 C.proc.civ. – constată instanța de recurs – este îndreptățit a primi de la pârât și suma susmenționată dovedită la fond, prin care a plătit expertizele tehnice efectuate în cauză – 3.200 lei, pârâtul fiind parte căzută în pretenții potrivit textului de lege susmenționat.
Curtea constată totodată, că recursul pârâtului Municipiului București este fondat cu privire la stabilirea exactă a părților de imobil supuse restituirii în natură, dar și a aplicării corespunzătoare a legii – cu privire la terenul aferent și terenul ce deservește comunitatea zonei – prin acces – curte, spre asigurarea funcționalității normale a clădirilor și locatarilor ei din ..7, sector 1, București și cu privire la clarificarea situației juridice a imobilului – aspecte care s-au lămurit în aprecierea Curții, în sensul considerentelor reținute mai sus.
În consecință, potrivit art.312 C.proc.civ., vor fi admise recursurile, va fi modificată în parte sentința, pe fond, în sensul celor reținute și explicitate mai sus, dar și cu privire la cheltuielile de judecată de la fond, având ca obiect onorariile experților de 3.200 lei – plătite de reclamant, dar care trebuie să se afle în sarcina pârâtului M. București, ca parte căzută în pretenții, potrivit art.274 C.proc.civ.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței nemodificate.
Se va respinge cererea recurentului reclamant pentru acordarea sumei de 2.500 lei cu titlu de onorariu avocat în recurs, ca nefondată, având în vedere prevederile art.276 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentul-reclamant I. C. T. și de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.46/10.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în dosarul nr._ .
Schimba în parte sentința civilă recurată și, în consecință:
Obligă pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în București, ..7, Sector 1, astfel cum este reprezentat - descris în raportul de expertiză tehnică, cu schița-anexă (fila 229), în specialitatea topografie, de către expertul S. C. (filele 223-229 dosar fond) și în raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții efectuat de către expertul S. M. V. (filele 99-101 dosar fond), pe care instanța le omologhează în favoarea reclamantului, după cum urmează:
- Corpul B2, reprezentat pe schița la raportul topo între punctele D-C-E-F, cu teren aferent deținut de 62 m. p., închiriat familiei R. V.;
- Corpul E, reprezentat între punctele T-V-U-X, cu suprafața de teren aferent efectiv deținut de 47 m. p., închiriat familiei C.;
- Corpul F, reprezentat între punctele U-X-Z-Y, cu teren aferent efectiv deținut de 77 m. p., închiriat familiei C. C.;
- Corpul G2, reprezentat intre punctele 1-2-24-25, cu terenul aferent efectiv deținut de 28 m. p., închiriat familiei Boghio Viva;
- Teren în suprafața de 36 m.p., reprezentând anexe între punctele Z- Y-1-2;
- Suprafața de teren de 529 m.p., reprezentată pe schița între punctele 41-40-K-J-G-H-I-L-12-13-T-V, din care se scade suprafața retrocedată anterior de către M. București de 110 m.p., reprezentând teren amprentă la sol a corpului de clădire retrocedat A, reprezentat pe schiță.
Obligă pârâtul M. București să emită dispoziție cu propunere de acordare măsuri compensatorii prin puncte, conform prevederilor Legii nr.165/2013 pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, cu privire la restul terenului afectat accesului și funcționarii normale a tuturor clădirilor din ., Sector 1, București, în suprafața de 482,6 m.p., reprezentat prin punctele B-D-E-H-I-L-12-13-X-Z-2-24-26-16-27-18 și, respectiv, pentru corpurile de clădire cu terenuri aferente care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr.112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, astfel:
- Pentru Corpul B1, cu terenul aferent - amprentă la sol - 49,69 m.p., între punctele A-B-C-D, vândut către familia S. G. și S. D.;
- Pentru Corpul C, între punctele E-F-G-H, cu terenul aferent la sol de 100 m.p., vândut familiei G. loan și G. I.;
- Pentru Corpul G1 - locuințăși garaj -, cu teren aferent de 68,72 m.p., vândut familiei F. Kalman și F. M..
Obliga pârâtul M. București să plătească reclamantului și suma de 3200 lei cheltuieli de judecată la fond, constând în onorariile aferente expertizelor tehnice efectuate în specialitatea construcții și topografie.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Respinge cererea recurentului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecata din recurs în cuantum de 2500 lei - cu titlu onorariu avocat, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
2 ex/17.07.2014
T.B.- Secția a III-a – S.M.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 1110/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 136/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
