Partide politice. Decizia nr. 444/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 444/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 444/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.444 A
Ședința publică de la 20.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - L. C.
M. P. - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. B..
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelanții-reclamanți C. C., D. S., PĂPUȘA V., P. N., B. T. și V. G., împotriva sentinței civile nr. 564 din 12.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-intervenient I. P. PREȘEDINTELE PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN.
Cauza are ca obiect – partide politice.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 20.10.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 14.02.2014, reclamanții C. C., D. S., P. V., P. N., B. T. și V. G., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înregistrarea in Registrul Partidelor Politice din România a PARTIDULUI COMUNIST R. prescurtat P.C.R. al cărui Program si Statut au fost întocmite in conformitate cu prevederile Legii nr. 14/2003 republicata, a prevederilor Constituției, ale Legii Siguranței Naționale si prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului adoptata de Organizația Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948; înregistrarea PARTIDULUI COMUNIST R. prescurtat P.C.R. in baza principiului constituțional al pluralismului partidelor politice si drepturilor conferite de Constituție cetățenilor de a alege si a fi aleși in organele reprezentative ale statului, de a participa în mod legal si activ la soluționarea problemelor cu care se confrunta societatea; prin activitatea politica ce o va desfășura, își asumă respectarea cu strictețe, a prevederilor art.30 alin. 7 si art. 40 alin. 2 si 4 din Constituția României si au arătat că vor milita pentru promovarea principiilor Democrației Participative.
La data de 04.04.2014, PARTIDUL COMUNIST ROMÂN prin președinte I. P. si I. P. președinte al PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN au formulat, în temeiul art. 20 alin. 2 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare și al art. 61 și 62 din Codul de procedură civilă, cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat a interveni în cauza ce face obiectul dosarului susmenționat solicitând admiterea cererii de intervenție și respingerea acțiunii ce face obiectul dosarului ca vădit ilegală.
Prin sentința civilă nr.564/12.05.2014 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a anulat ca netimbrată cererea de intervenție principală formulată de intervenienții Partidul Comunist Român prin președinte I. P. și respectiv I. P. în calitate de președinte al Partidului Comunist Român și a respins, ca neîntemeiată cererea principală.
Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Petenții solicită instanței înregistrarea în Registrul Partidelor Politice din România a formațiunii denumite PARTIDUL COMUNIST ROMÂN, prescurtat P.C.R., față de Programul și Statutul adoptate de membrii fondatori ai formațiunii politice.
Cu caracter strict formal, solicitarea de față nu îndeplinește una dintre condițiile prevăzute de art.18 litera f din Legea nr.14/2003 privind partidele politice, care prevede că „pentru înregistrarea unui partid politic se depun la Tribunalul București următoarele documente: f) dovada deschiderii contului bancar”. Astfel, petenții nu au depus la dosar deschiderea contului bancar, document enumerat ca necesar în dosarul constitutiv al partidului.
În ce privește condițiile substanțiale de constituire a partidului, instanța constată că, potrivit art.2 din Statutul formațiunii politice, „însemnul partidului ca și semnul electoral este reprezentat de însemnele celor trei clase sociale reprezentative: muncitorimea, țărănimea și intelectualitatea, respectiv ciocanul, secera și cartea(…)”. De asemenea, potrivit art.21 din Statut, „organizația de bază cuprinde minim 3 membri și se constituie în cadrul blocurilor și cvartalurilor de locuințe, al grupelor de case, în cartiere, sate, de regulă, pe raza secțiilor de votare. Se pot înființa și organizații pe criterii socio-profesionale, dar numai cu aprobarea organului județean sau central, după caz”.
Din ansamblul dispozițiilor statutare și cu precădere din interpretarea celor redate mai sus, Tribunalul a reținut că unul dintre criteriile pe care este întemeiat și organizat partidul este acela al apartenenței la o categorie socio-profesională, fapt interzis expres de art.4 alin.2 din Legea nr.14/2003 („Sunt interzise constituirea de structuri ale partidelor politice după criteriul locului de muncă, precum și desfășurarea de activități politice la nivelul operatorilor economici sau al instituțiilor publice”). De asemenea, art. 4 alin. 1 din același act normativ impune ca partidele politice să fie organizate și să funcționeze după criteriul administrativ-teritorial, ceea ce nu se regăsește în prevederile statutare ale partidului, care permite organizarea de formațiuni de bază la nivelul condominiilor, cartierelor și pe criteriul arondismentelor secțiilor de votare, ceea ce de asemenea contravine legii.
Prin urmare, față de dispozițiile legale citate mai sus, formațiunea politică a cărei înregistrare se solicită nu respectă cerințe de principiu instituite de Legea partidelor politice.
Mai mult, Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României prevede la art. 3 următoarele: „constituie amenințări la adresa securității naționale a României următoarele: h) inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea și integritatea teritorială a României, precum și incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept”. Chiar dacă în cauza de față, exclusiv pe baza actelor aflate la dosar, instanța nu poate discerne o stare de pericol concret la adresa siguranței naționale, există suficiente elemente care să conducă la concluzia existenței unei stări de pericol efectiv, concret. Astfel, instanța a reținut că scopurile și programul politic ale acestui partid sunt foarte vag și general afirmate, la nivelul unor principii generale, care permit ca, ulterior eventualei înregistrări a partidului, acesta să antameze activități de natură totalitară sau extremistă, tocmai pentru că statutul și programul nu prevăd și sancțiuni exprese pentru astfel de activități nelegale. Un indiciu în acest sens este, cu titlu exemplificativ, prevederea cuprinsă în programul partidului (fila 26 dosar, fila 8 program) potrivit căreia unul dintre obiectivele esențiale este „recuperarea patrimoniului național, înstrăinat abuziv” (fără a explica ce anume se înțelege prin înstrăinare abuzivă și cu evidenta ignorare a principiilor fundamentale de drept și constituționale, respectiv respectarea dreptului de proprietate privată).
În plus, instanța a avut în vedere și argumentele expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza PARTIDUL COMUNISTILOR (NEPECERISTI) ȘI U. împotriva României (cerere nr._/99, hotărârea din 03.02.2005).
Astfel, Curtea a procedat la analiză pornind de la afirmația că un partid politic poate face campanie în favoarea schimbării legislației sau a structurilor legale ori constituționale ale statului, cu două condiții: 1) mijloacele folosite în acest scop trebuie să fie total legale și democratice; 2) schimbarea propusă trebuie să fie ea însăși compatibilă cu principiile democratice fundamentale. De unde decurge, obligatoriu, că un partid politic ai cărui responsabili incită la violență sau propun un proiect care nu respectă una ori mai multe reguli ale democrației sau care vizează distrugerea acesteia, ca și ignorarea drepturilor și libertăților pe care aceasta le recunoaște nu se poate prevala de protecția Convenției împotriva sancțiunilor aplicate pentru aceste motive. În cauză, Tribunalul a discernut cel puțin un principiu fundamental încălcat de programul partidului în cauză, respectiv încălcarea principiului ocrotirii proprietății private.
În plus, Curtea a arătat că, în examinarea necesității unei ingerințe într-o societate democratică, adjectivul „necesar”, în sensul art. 11 alin. 2, implică o „nevoie socială imperioasă” (parag. 46-47).
Curtea a amintit că, pentru a determina dacă refuzul înregistrării unui partid politic răspunde unei „nevoi sociale imperioase”, aceasta trebuie să stabilească în principal:(i) dacă există indicii în măsura să dovedească faptul că riscul de atingere adusă democrației este suficient și rezonabil de apropiat; (ii) dacă actele și discursul conducătorilor luate în considerare în cauză sunt imputabile partidului respectiv; (iii) dacă actele și discursurile imputabile partidului politic constituie un ansamblu care redă imaginea clară a unui model de societate conceput și propovăduit de partid și care ar veni în contradicție cu conceptul de „societate democratică”. Ea va lua, de asemenea, în considerare, în examenul global privind aceste puncte, evoluția istorică în care se situează refuzul înregistrării partidului politic respectiv (parag. 48).
Procedând la analiza criteriilor expuse de Curte, Tribunalul a constatat că în privința primei condiții se poate considera că este vorba despre un pericol rezonabil de tangibil. Astfel, în contextul în care societatea românească se află într-o prelungită perioadă de instabilitate economică, în cursul unui an electoral (2014) marcat de viitoarele alegeri prezidențiale și de o viitoare campanie electorală care se anunță agresivă din punct de vedere ideologic, este evident că reapariția în mediul politic a unui partid care nu își neagă legăturile cu Partidul Comunist Român scos în afara legii în 1989 este foarte probabil să genereze conflicte și atitudini extreme, mai ales pe fondul recentelor modificări legislative legate de restituirea proprietăților (legea nr.165/2013, care prelungește durata de așteptare privind soluționarea cererilor de restituire/despăgubire).
Cea de a doua condiție expusă de Curte este în mod evident întrunită în cauză, Tribunalul analizând în cauză tocmai programul politic și Statutul adoptate de membrii fondatori, aceștia fiind desemnați și conducători ai formațiunii. Cu alte cuvinte, aspectele nelegale identificate de instanță provin tocmai de la inițiatorii demersului, de la liderii formațiunii politice.
Cât privește cea de a treia condiție, Tribunalul a apreciat că este îndeplinită, dar prin existența unei situații diferite de cauza soluționată de Curte. Astfel, CEDO a reținut în cazul Partidului Comuniștilor Nepeceriști că „programul politic și statutul PCN cuprindeau într-adevăr pasaje care criticau atât abuzurile fostului partid comunist înainte de 1989, de care se distanțează, inclusiv prin titulatura sa, cât și politica dusă după 1989” (parag. 55). Or, în cauză, nu numai că această structură politică nu se distanțează expres de fostul Partid Comunist Român, desființat în 1989, dar adoptă o siglă aproape identică celei a vechiului partid, precum și titulatura identică, fiind fără îndoială existența unei similitudini de organizare și ideologie politică.
Cât privește principiile expuse în programul și Statutul partidului, instanța reamintește petenților că însăși Curtea Europeană a afirmat în cauza citată mai sus că „nu se poate exclude că programul politic al unui partid ascunde obiective și intenții diferite de cele afișate public”. Singurul motiv pentru care în cauză nu se poate avansa în analiză este acela că membrii fondatori în cauză nu au beneficiat de o suficientă expunere publică a intențiilor lor, ceea ce poate presupune și intenția de a pătrunde în tabloul politic național fără a dezvălui intențiile reale ale fondatorilor, intenții contrare principiilor de drept și democrației.
Ceea ce este cu totul surprinzător pentru instanță este faptul că nici Programul și nici Statutul partidului nu expun clar și în termeni simpli și accesibili intențiile fondatorilor. Formulările vagi și de principiu, „de manual” nu sunt suficiente pentru a fundamenta caracterul democratic și constituțional al platformei unui partid, cu atât mai puțin în cazul unui partid politic care a dovedit, în deceniile trecute, tendințe și comportamente extremiste și totalitare. Tocmai formularea prea vagă și impersonală a principiilor acestui partid conduc instanța la concluzia că, în realitate, ceea ce se urmărește este reinstaurarea unui crez politic pe care România l-a abandonat expres și democratic în anul 1989 și care a fost declarat în afara legii. Un aspect la fel de îngrijorător este și acela că, nicăieri în cuprinsul Statutului sau al programului politic afirmat de petenți, nu se dă valoare evoluției socio-politice a României din ultimii ani, respectiv aderării statului la Uniunea Europeană și la numeroasele tratate și convenții prin care se afirmă și se recunosc drepturile sociale și politice ale cetățenilor români ca membri ai comunității europene și internaționale. Prin urmare, concluzia rezonabilă la care se poate ajunge este aceea că partidul care se dorește înregistrat nu numai că nu recunoaște legitimitatea acestor demersuri, dar le ignoră ca și realități democratice, ele fiind însă indisolubile identității naționale pe care societatea românească și-a asumat-o democratic, prin vot direct și prin organele reprezentative alese prin vot.
Cu alte cuvinte, instanța a apreciat că Legea nr.14/2003 și Legea nr. 51/1991, prin dispozițiile invocate la debutul analizei, se opun înființării partidului de față, aceste norme având caracter legal, accesibil și previzibil. Tribunalul a apreciat că în cauză sunt întrunite toate condițiile pentru ca ingerința prevăzută de lege asupra dreptului de liberă asociere și exprimare a petenților să fie considerată și necesară într-o societate democratică. Tribunalul a apreciat și că se menține un just echilibru între interesele persoanelor care au formulat această solicitare și interesul general, fiind dovedită în cauză nevoia socială imperioasă care impune respingerea cererii.
Instanța nu ignoră nici concluziile Curții Europene cu privire la faptul că respingerea în acest stadiu a cererii petenților constituie în realitate o limitare a dreptului lor la liberă exprimare, nici concluziile referitoare la faptul că prin respingerea de plano a cererii de înregistrare este exclusă posibilitatea apariției oricărei manifestări care să confirme sau să infirme temerile instanței. Pe de altă parte, Tribunalul atrage atenția asupra faptului că momentul înregistrării unui partid politic în România, fiind condiționat de hotărârea unei instanțe, pune acea instanță în postura de a aprecia a priori cu privire la constituționalitatea și legalitatea demersului în cauză. Fiind chemată să facă o astfel de evaluare, instanța nu poate ignora nici realitățile politico-sociale cotidiene, dar nici efectele prezumtive și previzibile ale deciziei sale. Luând toate aceste aspecte în considerare, Tribunalul a apreciat că, pentru a păstra în echilibru interesele societății față de cele individuale și pentru a nu da posibilitate de concretizare unor manifestări nedemocratice și neconstituționale, soluția cea mai oportună în cauză este ca solicitarea de înscriere a partidului să fie respinsă. Pe de altă parte, nimic nu îi împiedică pe petenți să procedeze la reformularea în mod clar și concret a programului politic și a Statutului, pentru a face incontestabilă intenția acestora de a respecta Constituția, principiile fundamentale de drept și ale democrației.
Prin apelul formulat împotriva sentinței civile mai sus menționată, reclamanții au susținut că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile Legii nr.14/2003 prin soluția de respingere a acțiunii care a avut ca obiect înființarea unui partid politic nou. Deși la dosarul cauzei au fost depuse toate documentele prevăzute de dispozițiile art.10 din Legea nr.14/2003, instanța de fond a respins cererea pentru temerile sale în legătură cu activitatea viitoare a unui partid politic, deși instanța nu poate discerne o stare de pericol concret la adresa siguranței naționale. Cerințele din legea română pentru înființarea unui partid politic constituie un obstacol excesiv pentru exercitarea dreptului de asociere mai ales în domeniul participării la viața politică, creează un monopol pe piața ideilor politice și proiectelor de guvernare în lipsa unei competiții între partidele politice diverse. Respingerea de către instanță a cererii de înregistrare a PCR nu are o bază reală, ci se întemeiază pe un raționament ipotetic.
În cadrul programului s-au adus modificări esențiale doctrinei clasice și s-a renunțat la unele principii precum centralismul democratic și al dictaturii proletariatului.
În cadrul Programului s-a exprimat clar preocuparea și respectul pentru muncă în cadrul însemnului partidului și în cel electoral fiind înscrise simbolurile muncii: secera, ciocanul și cartea, aferente simbolistic celor trei clase reprezentative. Scopul prioritar al partidului îl reprezintă realizarea unei reconcilieri naționale cu toate forțele politice din țară în scopul realizării în comun a unui program național de dezvoltare economico socială a României pe termen mediu și lung care nu există în prezent.
Prin soluția pronunțată tribunalul a ignorat principiul constituțional al pluralismului partidelor politice și drepturilor conferite de constituție.
Prin cererea de intervenție formulată la data de 11.09.2014, Partidul Comunist Român prin președinte I. P. și I. P. în calitate de președinte al Partidului Comunist Român a solicitat respingerea apelului, arătând că denumirea partidului a cărui cerere este dedusă examinării în dosarul de față este identică cu cea a partidului pe care îl reprezintă, iar admiterea cererii încalcă prevederile Legii nr.14/2003.
Examinând cauza prin prisma criticilor mai sus evocate, Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru considerentele care urmează:
Instanța de fond a examinat cererea de chemare în judecată din perspectiva exigențelor Legii nr. 14/2003 cât și prevederilor legii fundamentale și a practicii judiciare naționale și comunitare. Astfel, instanța de fond a sesizat corect că, pentru a încuviința cererea de înființare a noului partid politic trebuie demonstrate atât întrunirea cerințelor formale instituite de norma specială cât și a celor de fond. În acest context, instanța de fond a sesizat, în mod corect că, pe rolul instanțelor de judecată au mai existat cereri de înregistrare a Partidului Comunist Român; cererile au fost formulate de către alte persoane mandatate în scopul promovării acțiunii iar instanțele au analizat cererea de reorganizare a P.C.R. ca și continuator al fostului partid comunist cu aceiași denumire chiar din perspectiva insecurității raporturilor juridice în contextul reglementării instituite prin dispozițiile art. 3 din Legea nr. 14/2003.
Prin urmare, aspectele relative la acest criteriu au fost preluate de instanța de fond ca fiind dezlegate cu putere de lucru judecat pentru prezenta cauză.
Deși, prin cererea de față se solicită instanței să dispună, de această dată, înființarea unui nou partid politic, prima instanță a sesizat, în mod corect că, solicitarea s-a fundamentat pe aceleași susțineri, în esență, ocolindu-se terminologia de continuator ale fostului partid comunist-scos în afara legii în decembrie 1989.
Deși se susține că sigla noului partid conține un element distinct, și anume cartea(reprezentând intelectualitatea), alăturată secerii și ciocanului( fila 106 dosar apel), noul statut și programul sunt, așa cum a reținut și prima instanță, enunțiative, cuprind enumerări ale unor principii de ordin general, de manual, care nu pot fi verificate, sub aspectul legalității, de instanța de judecată, din perspectiva soluțiilor concrete, concordante principiilor democratice constituționale, pe care le propune noul partid.
Libertatea de asociere, deși drept absolut, poate suporta ingerințe justificate și proporționale, din partea autorităților statului atunci când se aduce spre analiză impactul acestui drept asupra ordinii publice; tocmai în aceste condiții, instanța de fond s-a exprimat asupra previzibilității acestei ingerințe și nu a realizat aprecieri excesive ori paranoice, astfel cum se afirmă prin memoriul de apel.
În apel, se susține că partidul a cărui înființare se solicită are beneficiului pragului de susținători prevăzut de art. 19 din Legea nr. 14/2003.
Curtea observă că, în dovedirea acestei susțineri, apelanții se prevalează de invocarea aceleiași liste de susținători care a fost depusă și în dosarul cu nr._/3/2012 soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 1225 din 16.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel București secția a III a Civilă. Obiectul acelui dosar era reprezentat de reorganizarea P.C.R ca și continuator al fostului Partid Comunist Român.
Listele cu semnături din județele A., Argeș, Bacău, Bihor, Bistrița Năsăud, B., B., Dâmbovița, D., G., G., Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomița, Iași, I., Maramureș, M., N., O., Prahova, Satu M., S., Sibiu, Suceava, Teleorman, T., Tulcea, V. și V. reprezintă adeziunile exprimate exclusiv pentru reorganizarea Partidului Comunist Român, respectiv cele care au fost analizate în dosarul nr._/3/2012, iar nu adeziuni în scopul înființării noului partid cu statutul, programul, sigla menționate în prezenta cauză.
Pe de altă parte, Curtea observă că, la data de 07.07.2010, Partidul Alianța Socialistă a solicitat instanței înregistrarea în registrul partidelor politice a modificării intervenite în denumirea partidului respectiv, în Partidul Comunist Român.
Prin decizia civilă nr. 103 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel București Secția a III a Civilă a soluționat irevocabil această cerere arătând că semnul permanent adoptat produce o confuzie asupra identității partidului și a analizat temeinicia unei asemenea solicitări și din perspectiva impactului denumirii în privința ordinii publice.
Curtea arată că denumirea noului partid, a cărei înființare se solicită în cauza pendinte, este identică cu cea a fostului partid comunist român și, așa cum am arătat deja, această denumire a mai fost supusă analizei instanțelor.
Din acest motiv, cererea nu se conformează cerințelor art. 5 din Legea nr.14/2003 care prevăd că fiecare partid trebuie să aibă o denumire distinctă, care să îl deosebească de cele înființate anterior.
Prin urmare, nefiind respectate cerințele art.10-24 din Legea nr.14/2003, Curtea a apreciat că apelul este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art.480 din Noul cod de procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți C. C. – CNP _ cu domiciliul în București, ..8, ., ., sector 6, D. S. – CNP _ cu domiciliul în București, Calea Giulești, nr.337B, ., PĂPUȘĂ V. – CNP _ cu domiciliul în București, ., ., ., P. N. – CNP _ cu domiciliul în București, Calea V., nr.102-108, ., B. T. – CNP_ cu domiciliul în București, ., nr.1, ., ., sector 6 și V. G. – CNP_ cu domiciliul în Călărași, ., județ Călărași, împotriva sentinței civile nr.564 din 12.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-intervenienți PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN cu sediul în București, ., ..A, . și I. P. cu domiciliul în București, ., ., sector 3
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
DOINIȚA M. I. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.M.
Tehnored.C.S.
Ex.9/05.11.2014.
T.B.Secția a IV-a Civilă – R.S.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1880/2014. Curtea de Apel... | Succesiune. Decizia nr. 1525/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
