Obligaţie de a face. Decizia nr. 1629/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1629/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2012 în dosarul nr. 1629/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1629
Ședința publică de la 8.10.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă D. V., împotriva deciziei civile nr. 600 A din 12.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ACTIV LICHIDATOR IPURL.
Cauza are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat chivu Elorentin, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante D. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 27.06.2012, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar și intimata-pârâtă . SA prin Administrator Judiciar Activ Lichidator IPURL prin reprezentant legal P. C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocatul recurentei-reclamante depune la dosar chitanța CEC în sumă de 4 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit prin rezoluția administrativă, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Reprezentantul intimatei-pârâte învederează că între timp s-a schimbat administratorul judiciar al . SA și a fost numit P. C. F., sens în care depune la dosar certificatul de grefă emis de Tribunalul C..
La solicitarea instanței, reprezentantul intimatei-pârâte P. C. F. prezintă legitimația emisă de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România .
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Menționează că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică, fiind incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
Consideră că instanța de apel a apreciat în mod greșit și fără nici o motivare că în speță ar fi incidente dispozițiile art.36 din legea insolvenței și, prin urmare cauza ar trebui suspendată de drept.
Apreciază că față de obiectul cauzei nu sunt incidente dispozițiile acestei legi și nu se poate susține că legea insolvenței este o lege mai specială decât legea vânzării locuințelor în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune.
Solicită să se constate că prezenta acțiune nu urmărește realizarea de creanță contra debitorului ci este o acțiune întemeiată pe obligația de a face. Natura juridică a obligației de a face nu este un drept de creanță ci este o speranță legitimă.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că în prezenta cauză este vorba de o suspendare de drept conform art.36 din Legea nr.85/1992, obligația de a face este un drept de creanță invocat în baza legii, ori art.36 din Legea nr.85/1992, arată că toate acțiunile care privesc creanțe asupra debitoarei sau asupra bunurilor acesteia se suspendă de drept.
Menționează că în acest moment . SA se află în insolvență, a fost admis planul de reorganizare și acțiunea de față privește un bun care este inclus în planul de reorganizare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.01.2011, sub nr._ pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, reclamanta D. V. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. C. CANTINE SAȘI, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe, prin care pârâta să fie obligată să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în București, ..1, ., ., sector 6, compus dintr-o cameră de locuit și dependințe.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a susținut că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr.151/10.01.2008, având ca obiect imobilul mai sus menționat, iar prin cererea nr.25/6.01.2009 a solicitat pârâtei să-i vândă acest imobil. Cererea i-a fost respinsă, astfel cum rezultă din adresa nr.55/14.01.2009, situație în care reclamanta a formulat prezenta acțiune, apreciind că sunt îndeplinite în cauză toate condițiile prevăzute de Decretul – lege nr.61/1990 și de Legea nr.85/1992, pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare.
Pârâta, prin activ lichidator I.P.U.R.L., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, susținând, în esență, că locuința a cărei vânzare se solicită de către reclamantă are caracter de locuință de serviciu și nu poate fi înstrăinată față de dispozițiile exprese ale Legii nr.85/1992.
Prin sentința civilă nr.2233/23.03.2011, Judecătoria Sectorului 6 București a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul în litigiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art.1 din Legea nr.85/1992, locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului – lege nr.61/1990, iar potrivit art.7 alin.1 din aceeași lege, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractului de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile decretului mai sus menționat și ale prezentei legi.
În baza acestor texte de lege și în condițiile în care reclamanta a rămas în posesia imobilului și după expirarea termenului locațiunii convenită de părți prin contractul de închiriere nr.151/10.01.2008, instanța a apreciat că reclamanta are dreptul să cumpere locuința pe care o ocupă în calitate de chiriaș, locuință care nu face parte din categoria celor exceptate de la vânzare, respectiv din categoria locuințelor de intervenție.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâta S.C. A. C. Cantine S.A. prin activ lichidator I.P.U.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că locuința ocupată de reclamantă este o locuință de serviciu, exceptată de la vânzare, iar apelanta pârâtă este o societate aflată în insolvență, situație în care instanța de fond ar fi trebuit să aplice în cauză dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 și să suspende cererea de chemare în judecată.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că, în opinia sa, instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile Legii nr.85/1992, iar criticile formulate de apelanta pârâtă sunt nefondate.
Prin decizia civilă nr.600/A/12.06.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentința instanței de fond, în sensul constatării suspendării de drept a judecării cauzei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit dispoz.art.36 din Legea nr.85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenței unei părți se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă se încadrează în categoria celor prevăzute de textul de lege mai sus menționat, astfel încât prima instanță ar fi trebuit să analizeze cu prioritate aplicarea în cauză a acestor dispoziții legale, să constate suspendarea de drept a judecării cauzei și nu să procedeze la soluționarea pe fond a acțiunii.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta, susținând că a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii și invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate, recurenta a arătat că dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 nu erau aplicabile în cauză, deoarece acestea se referă la acțiunile judiciare sau extrajudiciare făcute pentru realizarea creanțelor împotriva debitorului sau a bunurilor sale, iar acțiunea formulată de recurenta reclamantă are ca obiect o obligație de a face, respectiv obligarea apelantei pârâte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul în litigiu, în temeiul Legii nr.85/1992.
A arătat că instanța de apel nici măcar nu a motivat de ce a apreciat că acțiunea reclamantei ar fi una căreia i se aplică regulile impuse de art.36 din Legea nr.85/2006, iar apelanta pârâtă nu a cerut niciodată instanței de fond suspendarea judecării cauzei, apărările sale vizând întotdeauna fondul cauzei deduse judecății.
În opinia recurentei reclamante, nu se poate susține că Legea nr.85/2006 ar fi o lege specială față de Legea nr.85/1992, pentru a se aplica cu prioritate.
Analizând decizia instanței de apel, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă și de criticile formulate de recurenta reclamantă, Curtea va reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 de la data deschiderii procedurii de insolvență se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Din probele administrate în cauză a rezultat că intimata pârâtă este o societate aflată în insolvență, situație în care, în mod corect instanța de apel a apreciat că sunt incidente dispozițiile legale mai sus menționate, iar instanța de fond ar fi trebuit să dispună suspendarea judecării cauzei.
Critica formulată de recurent împotriva măsurii de suspendare a judecății, prin care se susține că acțiunea ce face obiectul prezentei cauze nu s-ar înscrie în categoriile menționate de art. 36 din Legea nr. 85/2006, fiind o acțiune ce are ca obiect obligația de a face și nu realizarea unei creanțe împotriva debitorului este nefondată.
Dreptul de creanta exprimă facultatea creditorului dintr-un raport juridic obligational de a pretinde debitorului indeplinirea obligatiei corelative de a da, de a face sau a nu face ceva.
Prin acțiune, s-a solicitat obligarea intimatei să vândă recurentei reclamante imobilul situat în București, ..1, ., etaj 3, ., în condițiile Legii nr.85/1992 și ale Decretului – Lege nr. 61/1990.
O astfel de acțiune, are ca obiect un drept de creanță și ca scop final scoaterea din patrimoniul intimatei debitoare și trecerea în patrimoniul reclamantei recurente a dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus menționat, încadrându-se, în mod evident, în categoria celor prevăzute de art.36 din Legea nr.85/2006, care vizează atât acțiunile judiciare, cât și măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Normele speciale de procedură cuprinse în art.36 din Legea nr.85/2006 sunt de imediată aplicare și se aplică prioritar în raport cu normele generale, dar și cu dispozițiile speciale de drept material cuprinse în Legea nr.85/1992 invocate de recurentă.
Prin acest text de lege, legiuitorul a avut în vedere ocrotirea intereselor părților, asigurând efectuarea cu celeritate a atribuțiilor judecătorului-sindic, fără întreruperi nejustificate, pe care le impun desfășurarea și finalizarea procedurii insolvenței, aspect reținut în repetate rânduri și de Curtea Constituțională cu ocazia soluționării excepției privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, apreciind că decizia instanței de apel este legală, Curtea va dispune, în baza art.312 Cod Procedură Civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă D. V., împotriva deciziei civile nr.600 A din 12.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ACTIV LICHIDATOR IPURL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehnored.B.I.
2 ex/25.10.2012
------------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – A.D.B.
- A.E.P.
Jud.Sector 6 – M.A.N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1633/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 643/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
