Revendicare imobiliară. Decizia nr. 121/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 121/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._ (număr în format vechi_ )
DECIZIA CIVILĂ NR. 121A
Ședința publică de la data de 05.04.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta – reclamantă B. E. - cu domiciliul ales la T. M. din Slatina, ., ., ., județul O. împotriva sentinței civile nr. 458/16.05.2005, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr. 448/2005, în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. R. FILM București – cu sediul în București, ..27, sector 1, cauza având ca obiect „revendicare imobiliară”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de apeluri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă B. E. – reprezentată de mandatar P. S. (fostă S.) D. M. în baza procurii judiciare autentificate sub nr. 1036/08.11.2004 de B.N.P. I. G., lipsind intimata – pârâtă R. R. FILM București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, înainte de începerea ședinței de judecată, serviciul registratură a depus la dosar notele scrise formulate de apelanta-reclamantă B. E., transmise prin fax și înregistrate la registratura secției azi, 05.40.2013, ora 8.44.
Din dispoziția instanței, grefierul de ședință a procedat la identificarea doamnei P. S. (fostă S.) D. M., în calitate de mandatar al apelantei – reclamante, fiind legitimată cu C.I. . nr._ eliberată la data de 29.08.2011 de SPCEP Sector 5.
Reprezentanta apelantei-reclamante depune la dosar, în copii, procura de reprezentare și certificatul de căsătorie pentru a face dovada că după căsătorie se numește P. S. D. M..
Curtea ia act de reprezentarea apelantei – reclamante B. E. de către doamna P. S.(fostă S.) D. M., în baza procurii și a certificatului de căsătorie depuse la dosar la termenul de astăzi.
Curtea pune în discuție repunerea cauzei pe rol în raport de decizia civilă nr. 1597R/29.11.2011 a Curții de Apel București Secția a IV-a civilă, prin care a rămas irevocabilă sentința civilă nr. 1019/30.05.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în dosarul nr._/3/2007.
Reprezentanta apelantei-reclamante învederează că este de acord cu repunerea cauzei pe rol.
Curtea, după deliberare, repune cauza pe rol în conformitate cu art. 46 din Legea nr.10/2001, constatând că notificarea a fost soluționată prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantei-reclamante învederează că imobilul a fost restituit în procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, însă pentru restituirea în natură nu se poate solicita emiterea dispoziției prin executorul judecătoresc. Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 4.02.2004 sub nr. 826/2004, reclamanta B. E. a chemat în judecată pe pârâții R. România, Primăria Municipiului C. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați să-i restituire în natură imobilul compus din teren în suprafață de 780 m.p. și respectiv 200 m.p. și construcțiile edificate pe acestea, imobil situat în C. .. 6-8.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că imobilul a aparținut autorului său D. M., a cărui unică moștenitoare este și a fost preluat în mod abuziv de stat, fiind în prezent utilizat de Direcția Regională de Difuzare a Filmului.
Cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată în drept.
Pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor R. România Film București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității acțiunii, arătând că notificarea reclamantei a fost inițial adresată Primăriei Municipiului C. care, cu Dispoziția nr. 4786/2003, a înaintat notificarea spre soluționare Filialei Cinematografice D., a R. România Film, iar aceasta la rândul său a înaintat spre competentă soluționare notificarea către R. România Film, instituție la care notificarea a fost înregistrată sub nr. 126/10.02.2003, nefiind soluționată până la această dată față de faptul că petenta nu a depus actele necesare în dovedirea dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 125/18.03.2004 Tribunalul D. a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Recursul declarat de reclamanta B. Elioza împotriva deciziei civile nr. 125/2004 a fost înaintat de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin adresa nr. 6828/civ/8.12.2004, spre competentă soluționare, către Curtea de apel C..
Prin decizia nr. 1737/8.12.2004 Curtea de apel C. Secția civilă a respins ca tardiv formulat recursul declarat de reclamanta B. Elioza împotriva sentinței civile nr. 125/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a civilă sub nr. 448/2005.
Prin încheierea din data de 21.02.2005 Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român.
Prin sentința civilă nr. 458/16.05.2005 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a respins, ca inadmisibilă, acțiunea în revendicare formulată de reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâta R. România Film București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Legea nr. 10/2001 s-au reglementat măsuri reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv de către stat, organizații cooperatiste ori alte persoane juridice, în perioada 06.03._89, în Capitolul 3 al legii fiind prevăzută procedura de urmat de către persoanele ce se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit dispozițiilor acestei legi, procedură ce cuprinde două etape succesive, procedura administrativă, ce are caracter obligatoriu (art. 1, art. 21 alin. 1 și art. 5) și cea judiciară facultativă și subsidiară, în sensul că persoanele nemulțumite de modul de soluționare a cererilor lor adresate persoanelor notificate, pot apela la justiție, în termenele și modalitățile expres stabilite de lege (art. 24 alin. 7, art. 26 alin. 3, art. 31, art. 33 alin. 3).
Tribunalul a apreciat că, în aceste condiții nu se aplică normele generale prevăzute de art. 480 și urm. C.civil, norme ce se aplică ori de câte ori legea nu prevede în mod expres altfel.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile Legii nr. 10/2001 derogând de la normele generale, reglementează cadrul juridic în care persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii conform art. 3 din lege, pot solicita restituirea în natură a imobilelor trecute în mod abuziv în proprietatea statului.
În cauză, tribunalul a apreciat că sunt aplicabile normele speciale reglementate de Legea nr. 10/2001, astfel încât, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca atare acțiunea în revendicare, îndrumând reclamanta să continue procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinței civile nr. 458/16.05.2005 a declarat apel reclamanta B. E..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de apel București Secția a IV-a civilă sub nr._ .
Reclamanta nu a motivat apelul în fapt și în drept.
Prin încheierea din data de 30.03.2007 Curtea a suspendat judecarea apelului în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001, până la soluționarea notificării formulate de reclamantă cu privire la imobilul revendicat.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 5.04.2013, în conformitate cu art. 46 din Legea nr.10/2001, întrucât notificarea a fost soluționată prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă
Analizând sentința apelată, în limitele devoluțiunii fixate conform motivelor de apel formulate, potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 1 C.pr.civ., și analizând actele și lucrările dosarului, în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Situația de fapt:
Prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 1764/1942, nr._/1943 și respectiv nr. 7714/1946, autorul reclamantei D. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 980 m.p. situat în C., .. 4 (fost 6-10) jud. D., pe care erau amplasate clădiri.
Acest imobil a fost expropriat prin Decretul nr. 409/1955.
Prin Decizia nr. 1176/1960 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional C. terenul a fost transmis din administrarea Sfatului Popular C. în administrarea Întreprinderii Cinematografice Reg. de Stat C..
Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 232/2001 emis de BNP E. M., apelanta-reclamantă B. E. este unica moștenitoare a defunctului D. M..
Prin notificarea înregistrată la B. T. N. C. sub nr. 1309/2001 apelanta-reclamantă a solicitat restituirea terenului în suprafață de 980 m.p. și a construcției situate în C., .. 6-10, jud. D..
Prin sentința civilă nr. 1019/30.05.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2007 Tribunalul București Secția a III-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta B. E. și a obligat pârâta R. România să dispună restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 980 m.p. situat în C., .. 4 (fost 6-10), jud. D., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert C. N.; și să propună acordarea de despăgubiri conform Tiltlui VII al Legii nr. 247/2005 pentru construcțiile demolate.
Sentința civilă nr. 1019/30.05.2011 a Tribunalului București Secția a III-a civilă a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâta R. România Film, prin decizia civilă nr. 1597R/29.11.2011 pronunțată de Curtea de apel București Secția a IV-a civilă.
Asupra apelului de față:
Având în vedere că apelanta nu a motivat apelul, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 292 alin. 2 C.pr.civ. în sensul că se va pronunța, pe fond, pe baza celor invocate de reclamantă la prima instanță.
Prin acțiunea de față, înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 4.02.2004, apelanta-reclamantă B. E. a solicitat obligarea pârâtei R. România a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului compus din teren în suprafață de 980 m.p. și clădiri situate în C., .. 6-10, jud. D..
Instanța de fond a respins acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâta R. România Film, ca inadmisibilă, pentru considerentul că imobilul revendicat face parte din categoria celor preluate în mod abuziv în perioada 1945-1989, astfel că procedura de urmat este cea reglementată de cap. III al Legii nr.10/2001, dispoziții legale care au caracter special astfel că se aplică cu prioritate față de normele de drept comun ale art. 480 și urm. C.civ.
Curtea constată că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, soluția inadmisibilității acțiunii în revendicare introdusă, după . Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu unitatea deținătoare, fiind confirmată prin decizia în interesul legii nr. 33/09.06.2008 pronunțată de ICCJ, Secții Unite.
Astfel, Curtea constată că este îndeplinită în cauză premisa conform căreia imobilul revendicat în prezentul litigiul face parte din domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din lege, prin imobil preluat în mod abuziv se înțelege și acel imobil ce a fost expropriat.
Curtea constată că soluția pronunțată de instanța de fond respectă atât dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 cât și decizia în interesul legii nr. 33/2008 a ICCJ - Secții Unite.
Astfel, potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 imobilele preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unei legi speciale de reparație.
Or, în situația apelantei-reclamante, a fost adoptată o lege specială de reparație, care a reglementat modalitățile juridice de redobândire a bunului imobil preluat în mod abuziv de stat, iar reclamanta a uzat de prevederile acestei legi, formulând notificarea nr. 1309/2011, ce a fost soluționată pe fond prin sentința civilă nr. 1019/2011 irevocabilă prin decizia civilă nr. 1597R/2011.
De asemenea, Curtea arată că prin decizia în interesul legii nr. 33/09.06.2008, publicată în M. Of. nr. 108/23.02.2009 instanța supremă a lămurit controversa cu privire la admisibilitatea acțiunilor întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acțiuni formulate după . Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu unitatea deținătoare, statuând sensul că, în concursul dintre legea specială și legea generală legea specială are prioritate, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Decizia în interesul legii nr. 33/2008 are aplicabilitate în cauză, chiar dacă sentința de fond a fost pronunțată înainte de publicarea sa în Monitorul Oficial, deoarece este o decizie de interpretare a legii, astfel că nu se pune problema unei retroactivități, ci a aplicării unei norme juridice în vigoare la data nașterii raportului juridic dedus judecății, în interpretarea obligatorie dată de instanța supremă.
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 C.pr.civ., interpretarea instanței supreme a devenit obligatoriepentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, astfel că este obligatorie pentru instanța de apel.
În considerentele acestei decizii obligatorii s-a arătat că persoana îndreptățită nu are dreptul la opțiune între procedura generală și calea legii speciale. În caz contrar, dacă s-ar accepta că un reclamant ar putea introduce oricând o acțiune în revendicare cu privire la un imobil ce intră in domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, fără a urma calea prevăzută de legea specială, ar însemna că toate procedurile, termenele și sancțiunile prevăzute de lege specială în scopul de a limita incertitudinea raporturilor juridice născute în legătura cu imobilele preluate abuziv de stat, ar fi superflue. Or, dispozițiile legale imperative cuprinse în Legea nr. 10/2001 trebuie interpretate în sensul de a produce efecte juridice, iar nu de a nu produce nici un efect (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat).
Pentru aceste motive, Curtea constată că sentința apelată este legală și temeinică; Curtea observând că, tocmai pentru că a urmat calea legii special, reclamanta a obținut restituirea în natură a imobilului revendicat și în prezenta cauză.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ, Curtea va respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă B. E., cu domiciliul ales la T. M. din Slatina, ., ., ., județul O. împotriva sentinței civile nr. 458/16.05.2005, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr. 448/2005, în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. R. FILM București, cu sediul în București, ..27, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. S. Z. D.
GREFIER
D. L.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. GC/4 ex./09.04.2013
Jud. fond - N. M.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 1670/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
