Partaj judiciar. Decizia nr. 1677/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1677/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2012 în dosarul nr. 1677/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1677
Ședința publică de la 10.10.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
JUDECĂTOR - I. A. H. P.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurenta-reclamantă N. E., împotriva deciziei civile nr.48 A din 18.05.2012, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți N. O. F., N. C. M., N. E., D. G. și P. G..
P. are ca obiect - partaj judiciar.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 26.09.2012, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 03.10.2012 și apoi la 10.10.2012, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6718/14.12.2011, Judecătoria B. - Secția Civilă, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă N. E. în contradictoriu cu pârâta D. G. și cu pârâții - reclamanți N. O. F., N. C. M. și N. E..
A respins cererea formulată de reclamanta - pârâtă N. E. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă N. E. ca neîntemeiată.
A anulat cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți N. E., N. O. F., N. C. M. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă N. E. și cu pârâții P. G. și D. G. ca insuficient timbrată.
A constatat că părțile dețin în indiviziune bunurile de mai jos, cu următoarele cote:
- terenul intravilan în suprafață de 957 mp, situat în B., T 57, P 4016, 4017:
- reclamanta N. E., cota de 1/3
- pârâta D. G., cota de 1/3
- pârâții N. O. F. și N. C. M., împreună, cota de 1/3;
A format loturi și le-a atribuit conform anexei 4 (varianta b) din raportul de expertiză topografică întocmit de expert Ț. C., raport care face parte din prezenta hotărâre:
A atribuit reclamantei N. E. în deplină proprietate lotul 1.
A atribuit pârâtei D. G. în deplină proprietate lotul 2.
A atribuit pârâților N. O. F. și N. C. M., în deplină proprietate și în indiviziune între ei, lotul 3.
A obligat pârâta D. G. să plătească reclamantei 3.330,66 lei cheltuieli de judecată.
A obligat pârâții N. O. F. și N. C. M. să plătească reclamantei 3.330,66 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Succesiunea autorului comun al părților, D. H., a fost dezbătută în fața notarului public, fiind emis certificatul de moștenitor din 1988 (fila 9) în care sunt indicați ca moștenitori cei trei copii ai defunctului: reclamanta N. E., pârâta D. G. și N. C.. Succesiunea acestuia din urmă a fost dezbătută, de asemenea, în fața notarului public, pârâții N. O. F., N. C. M. și N. E. având calitatea de moștenitori potrivit certificatului de moștenitor depus la dosar (fila 10).
Potrivit art. 88 alin. 1 teza II din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
De pe urma defunctului au rămas terenurile din titlul de proprietate depus la dosar. În ceea ce privește construcția edificată pe teren, instanța a reținut că părțile nu au prezentat actul de proprietate al autorului lor cu privire la construcție. Certificatul de moștenitor depus la dosar face dovada dreptului de proprietate al autorului numai unit cu titlul de proprietate al acestuia, titlu ce nu există la dosar. Teza finală a textului de lege citat nu se interpretează în sensul că certificatul face dovada proprietății autorului sau a moștenitorilor, ci a modului în care aceștia s-au înțeles să își împartă bunurile („fiecărui moștenitor în parte”), ceea ce nu este cazul în speță. Prin urmare, construcția nu poate fi reținută în masa partajabilă.
De asemenea, pârâta N. E. nu este înscrisă pe titlul de proprietate, fiind indicați doar N. O. F., N. C. M. (doi dintre cei trei moștenitori din certificat). Întrucât acest titlu nu a fost anulat sau modificat, el se impune instanței ca atare.
Luând în considerare contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar, s-a reținut că părțile dețin în indiviziune bunurile de mai jos, cu următoarele cote:
-terenul intravilan în suprafață de 957 mp, situat în B., T 57, P 4016, 4017:
- reclamanta N. E., cota de 1/3
- pârâta D. G., cota de 1/3
- pârâții N. O. F. și N. C. M., împreună, cota de 1/3;
- terenul intravilan în suprafață de 2500 mp, situat în B., T 30, P 267/1:
- reclamanta N. E., cota de 1/3
- pârâtul P. G., cota de 1/3
- pârâții N. O. F. și N. C. M., împreună, cota de 1/3;
- terenul extravilan în suprafață de 5000 mp, situat în B., T 39, P 356;
- reclamanta N. E., cota de 1/3
- pârâtul P. G., cota de 1/3
- pârâții N. O. F. și N. C. M., împreună, cota de 1/3;
- terenul extravilan în suprafață de 6343 mp, situat în B., T 39, P 356;
- reclamanta N. E., cota de 1/3
- pârâta D. G., cota de 1/3
- pârâții N. O. F. și N. C. M., împreună, cota de 1/3;
Prin încheierea interlocutorie din 18.05.2011 s-a dispus în sensul celor de mai sus. Ulterior a fost administrată proba cu expertiză.
La termenul din 07.12.2011 a fost admisă excepția insuficientei timbrări a cererii reconvenționale. Prin urmare, instanța a rămas învestită exclusiv cu soluționarea cererii principale, cerere ce are ca obiect doar partajarea terenului intravilan.
Potrivit art. 728 C. civ., nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune. Prin urmare, se impune admiterea cererii și partajarea imobilelor.
În ceea ce privește terenul intravilan de la pct. 1, expertul a arătat că acesta are o suprafață de 978,34 mp și a formulat propuneri de partajare în natură. Din concluziile expertului nu a rezultat faptul că o asemenea partajare ar afecta posibilitatea utilizării terenului conform destinației. Prin urmare, instanța a dispus partajarea în natură, conf. variantei b a anexei 4 la raportul de expertiză. Deschiderea de 4 m la stradă este asigurată de drumul de servitute figurat pe schiță asupra căruia părțile vor rămâne în indiviziune.
În lipsa unei propuneri din partea părților cu privire la lotul care să fie atribuit fiecăreia dintre ele, loturile au fost atribuite după cum urmează: lotul 1 către reclamantă, lotul 2 către pârâta D., lotul 3 către pârâții N., în ordinea în care aceștia au figurat în încheierea interlocutorie.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă N. E. și cerea principală formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ele au fost respinse întrucât această persoană nu are, conform celor de mai sus, drepturi asupra terenurilor partajate. Ea nu figurează în titlul de proprietate eliberat în temeiul Legii nr. 18/1991 și nici nu a făcut dovada că acest titlu ar fi fost atacat în justiție.
Reclamanta și pârâții - reclamanți au solicitat compensarea între ei a cheltuielilor de judecată și obligarea la cheltuieli numai a pârâtei D. G..
Din actele dosarului a rezultat că părțile au efectuat cheltuieli după cum urmează: reclamanta N. E., onorariu de avocat de 3.000 lei, 5.892 taxă de timbru, 1.100 lei onorariu de expert, (total 992 lei) pârâtul - reclamant N. M. onorariu de avocat de 900 lei și taxă de timbru 600 lei, pârâta - reclamantă N. E. onorariu de avocat de 1.000 lei și taxă de timbru 300 lei. Întrucât cererea reconvențională a fost anulată, pârâții nu sunt îndreptățiți la compensarea vreuneia dintre cheltuielile efectuate cu cererea anulată. În schimb, pârâții N. O. F. și N. C. M. vor ținuți să restituie reclamantei, proporțional cu cota lor de 1/3, o parte din cheltuieli (3.330,66 lei). De asemenea, pârâta D. G. va fi ținută să restituie reclamantei suma de 3.330,66 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul I., prin decizia civilă nr.48 A/18.05.2012 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamantă N. E..
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Primul motiv de apel prin care apelanta - reclamantă critică faptul că prin încheierea de ședință din data de 18.05.2011 a fost exclusă din masa partajabilă casa situată pe terenul în suprafață de 917 mp, aflată într-o stare avansată de degradare, fiind fără valoare economică, a fost apreciat de tribunalul că este neîntemeiat.
Soluția instanței de fond sub acest aspect este justificată, având în vedere că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul construcție, certificatul de moștenitor neconstituind titlu de proprietate.
Pe de altă parte faptul că în masa partajabilă nu a fost reținută construcția, nu prejudiciază părțile, având în vedere că aceasta se află într-o stare avansată de degradare, fiind lipsită de valoare economică.
Referitor la al doilea motiv de apel, acesta este lipsit de relevanță, chiar dacă s-a reținut de instanța de fond faptul că cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată în drept, acest aspect nu a influențat soluția pronunțată.
Nu este întemeiat nici al treilea motiv de apel prin care apelanta critică sentința apelată sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei - pârâte N. E..
Pe de-o parte apelanta - reclamantă N. E. nu justifică un interes, un folos practic pe care l-ar obține în cazul în care s-ar aprecia că intimata-pârâtă N. E. ar avea calitate procesuală pasivă. Numai intimata - pârâtă N. E. era îndreptățită să formuleze apel împotriva sentinței pronuntate de prima instanță, prin care a fost exclusă de la succesiunea defunctului N. C., prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că intimata - pârâtă N. E. nu are vocație succesorală concretă la succesiunea defunctului N. C., în calitate de noră a acestuia, neîncadrându-se în nici una din cele 4 clase de moștenitori legali, neavând nici calitatea de moștenitor testamentar al defunctului.
Așa fiind, soluția primei instanțe de a o înlătura de la succesiunea defunctului N. C. pe intimata - pârâtă N. E., este legală și temeinică.
Au fost apreciate nefondate și criticile referitoare la modul în care au fost atribuite loturile către moștenitori.
Potrivit disp.673 indice 5 alin.2 Cod pr.civ. instanța va face împărțeala în natură iar potrivit dispozițiilor art.673 indice 9 la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor….
Având în vedere că împărțirea în natură a terenului este prioritară și toți moștenitorii au solicitat să li se atribuie cota - parte cuvenită, au fost apreciate lipsite de relevanță susținerile apelantei - reclamante în ceea ce privește deschiderea la stradă a loturilor.
Pe de altă parte, lotul atribuit apelantei - reclamantei are o deschidere la drumul de servitute pe toată lungimea lotului, respectiv 28,27 metri, astfel că nu există impedimente în ceea ce privește obținerea autorizației de construire.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta - apelantă.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât:
- În mod greșit nu s-a reținut ca fiind de împărțit și imobilul casă pe motiv că nu s-a făcut dovada cu acte de proprietate a existenței acestei case.
Consideră că din actele depuse la dosar, fișa de atestare fiscală depusă atât la data introducerii acțiunii cât și la judecarea în fond, coroborată cu conținutul certificatului de moștenitor nr.281/1988, precum și a titlului de proprietate rezultă că imobilul casă are o vechime de 82 de ani, fiind construit în 1937, iar raportul de expertiză evaluator confirmă existența casei pe teren.
- Reținând că din masa partajabilă face parte și acest imobil casă, N. E., în calitate de soție supraviețuitoare a lui N. C. și nu în calitate de succesoare a lui N. H., așa cum din eroare a reținut instanța de apel că ar fi solicitat, are calitate de coproprietară asupra acestui imobil.
Acest aspect, precum și faptul că instanța de apel a reținut că sentința apelată ar fi fost redactată de judecător C. E. D., în loc de judecător N. S. G., denotă - în opinia recurentei - că instanța de apel a tratat cu superficialitate cauza, creând suspiciuni cu privire la legalitatea și corectitudinea acestei decizii.
- Prin ultimul motiv de recurs se critică hotărârile și în ceea ce privește atribuirea loturilor, întrucât varianta aleasă este cea mai nepotrivită atât din punct de vedere economic cât și urbanistic, în special față de recurentă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că instanța de apel reține că deschiderea la drumul de servitute al reclamantei este de 28,27 m, dar nu are în vedere în aceste condiții și distanța în adâncime care este între 7,87 m și 8,31, expertul topometrist Ț. C., făcând precizarea în Nota anexă nr.4 a raportului de expertiză că această variantă de împărțire în mod excesiv „a fost la cererea lui N. O. F. și N. C. M., dar că aceasta nu respectă normele de urbanism general privind ieșirea la stradă”.
Normele de urbanism prevăd că de la limita hotarelor trebuie să existe un minim de 1 m, iar pentru lucrările de construcție limita se dublează, având în vedere faptul că pentru construcții se cere P + 1 sau mansardă. Aceste cerințe se datorează lucrărilor pentru energie electrică, gaze, canalizare, distanța de la casă trebuind să fie de minim 2 m; numai la acest calcul minim se observă că terenul pentru o eventuală construcție devine inutilizabil, terenul construibil reducându-se la 4,80 m în adâncime.
Conform normelor de urbanism local lățimea și lungimea terenului trebuie să fie de minim 12 m x 12 m, ori în cazul de față niciuna din aceste dimensiuni nu sunt respectate, astfel că se impune atribuirea terenului unei singure părți pentru a-și menține utilitatea acestuia ca teren construibil.
Având în vedere configurația și dimensiunile loturilor de 247 mp susține recurenta că nu sunt îndeplinite condițiile pentru obținerea autorizației de construcție, cu atât mai mult cu cât în laterale sunt construcții, cu etaj și mansardă. În aceste condiții terenul construibil se transformă în loturi agricole, utile doar pentru cultivarea legumelor.
În mod greșit instanța de apel consideră că s-a solicitat atribuirea în natură de toate părțile în această variantă, recurenta a arătat atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin notele scrise la instanța de fond cât și în motivarea apelului că solicită să-i fie atribuit terenul în natură, în totalitate, urmând să plătească sultele celorlalte părți.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate constată următoarele:
- Primul motiv de recurs privind compunerea masei succesorale este întemeiat.
Astfel, din actele depuse la doar (fișa de atestare fiscală, certificatul de moștenitor) coroborate cu susținerile părților și raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului N. H. se include și o construcție situată în intravilanul localității B., pe terenul în litigiu - lotul nr. 1, conform anexei nr. 4 varianta b (fila 105 dos.fond), lot ce a fost atribuit recurentei - reclamante.
Această situație de fapt a fost constatată și de instanța de apel care însă nu a reținut dreptul de proprietate în patrimoniul părților întrucât aceste construcții nu ar avea valoare economică.
Sub acest aspect decizia instanței de apel este nelegală întrucât, chiar dacă bunul construcție nu are rol economic, neputând fi cuantificat în bani, dreptul de proprietate asupra acestei construcții a existat în patrimoniul defunctului, astfel încât el trebuie partajat și atribuit uneia dintre părți.
Având în vedere că acest bun se află situat pe terenul atribuit în lotul reclamantei – recurente, el va fi atribuit tot acestei părți.
- Cel de al doilea motiv de recurs, privind calitatea de coproprietară a intimatei - pârâte N. E. este neîntemeiat, întrucât așa cum a reținut instanța de apel aceasta era singura care ar fi putut ataca hotărârea instanței de fond din acest punct de vedere.
Celelalte considerente ale deciziei recurate privind lipsa vocației succesoarele a acestei intimate - pârâte la moștenirea defunctului N. H., chiar dacă sunt străine de natura pricinii, intimata având vocație succesorală numai la moștenirea defunctului său soț N. C. - în calitate de soție supraviețuitoare, care la rândul său era moștenitorul defunctului N. H. conform certificatului de moștenitor de la dosar, nu au relevanță în soluționarea prezentului recurs atâta vreme cât această parte nu a formulat căile de atac prevăzute de lege împotriva sentinței instanței de fond.
- Neîntemeiat este și cel de al treilea motiv de recurs privind încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 c.pr.civ.):
Codul civil (art. 741 cod civil anterior) și codul de procedură civilă (art. 673) consacră principiul împărțirii în natură. Astfel:
Potrivit art. 741 c.civil. (în forma în vigoare la data promovării acțiunii) „La formarea și compunerea părților trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau creanțe de aceeași natură și valoare”.
De asemenea potrivit art. 673 ind. 5 al. 2 c.pr.civ. instanța va face împărțeala în natură, iar potrivit dispozițiilor art. 673 ind. 9 la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor….
Aceste dispoziții au fost avute în vedere de instanța de fond, dar și faptul că toate părțile au dorit să li se atribuie terenul în natură.
Împrejurarea că reclamanta a solicitat să i se atribuie în întregime terenul intravilan și nu numai o parte din acesta nu constituie un motiv de nelegalitate al sentinței, față de dispozițiile legale mai sus enunțate.
Totodată, Curtea constată că prin crearea dreptului de servitute, lotul atribuit recurentei - reclamantei are față de acesta o deschidere la stradă de 28,21 mp, astfel încât nici normele de urbanism nu au fost încălcate.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 c.pr.civ., va admite recursul, va modifica decizia în sensul că va admite apelului și va schimba în parte sentința,incluzând în masa bunurilor de împărțit și construcția, fără valoare economică, ce va fi atribuită recurentei - reclamante în lotul căreia se află imobilul.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 274 c.pr.civ. și art. 276 Cod de procedură civilă, intimații vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată parțiale (recurs și apel) conform pretențiilor aduse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă N. E. împotriva deciziei civile nr.48 A/18.05.2012, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Civilp, în contradictoriu cu intimații - pârâți N. O. F., N. C. M., N. E., D. G. și P. G..
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul formulat de apelanta - reclamantă N. E., împotriva încheierii din 18.05.2011 și sentinței civile nr.6718/14.12.2011, pronunțate de Judecătoria B..
Schimbă în parte încheierea din 18.05.2011 și sentința apelată și
Constată că părțile dețin în indiviziune și construcția, compusă din 2 camere și hol, fără valoare economică.
Atribuit reclamantei N. E. în deplină proprietate construcția, fără valoare economică.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimații la 1.000 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. A.-D. I.-A.
T. H.-P.
GREFIER
Ș. P.
Red.E.V.
Tehdact./C.F.
2 ex./22.11.2012
Trib.I. – Gh.N.; E.M.O.
Jud.B. – E.D.C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 643/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
