Obligaţie de a face. Decizia nr. 593/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 593/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 593 R
Ședința publică de la 19.03.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
GREFIER – S. V.
…………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă P. M. București, împotriva deciziei civile nr. 796A/13.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă F. F. și intimatul pârât C. G. al M. București – Administrația Fondului Imobiliar, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurenta pârâtă P. M. București și intimata reclamantă F. F. au solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și că s-au depus la dosar relațiile solicitate de la P. M. București.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, Curtea constata urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 18.08.2009 pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 reclamanta F. F. a chemat în judecată pe pârâții P. M. București,C. G. al M. București – Administrația Fondului Imobiliar și I. Eliana, Koffler R., Harstein Antoine solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei P. M. București, reprezentată prin C. G. al M. București – Administrația Fondului Imobiliar să-i vândă apartamentul nr. 25 situat în imobilul din București, Calea V. nr. 52 etaj 2.
Prin sentința civilă nr._/12.09.2011, Judecătoria sector 1, a respins ca nefondată cererea reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca reclamanta, are calitatea de chiriaș al apartamentului numărul 25 situat în imobilului din București, Calea V. nr. 52, etaj 2, așa cum rezultă din contractul de închiriere nr._/ 31.05.2006 încheiat cu CGMB – AFI, prelungit până la 19.05.2014 ( f 10- 11).
Apartamentul susmenționat a format și obiectul contractului de închiriere încheiat în anul 1948, între Statul Român prin Ministerul Agriculturii și F. S. ( f 12).
Reclamanta, a formulat la data de 12.06.2006 cerere prin care a solicitat CGMB –AFI cumpărarea apartamentului pe care îl ocupă în calitate de chiriaș, deși pentru imobilul, din care face parte și acest apartament, persoanele îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 au formulat cerere de restituire în natură, soluționată prin Dispoziția nr. 3709/2005 emisă de Primarul G., de care acestea nu au luat cunoștință ,întrucât confirmarea de primire a fost restituită cu mentiunea destinatar necunoscut, împrejurare atestată de către PMB – Serviciul Evidență, Analiză, Soluționare și Gestiune Notificări Legea 10/2001 prin adresa nr. DA/_/_/2011 (f 71).
Ca urmare, imobilul intrând sub incidența Legii 10/2001, s-a dispus asupra acestuia prin procedura administrativă prevăzută de același act normativ, în sensul emiterii Dispozitia de respingere a notificării nr. 3709/2005, care însă nu este definitivă, potrivit art. 26 – 27, ceea ce justifică refuzul pârâtului CGMB –AFI de a încheia contract de vânzare – cumpărare pentru apartamentul solicitat în temeiul Legii nr. 85/1992, situat în imobilul ce a format obiectul notificării, operand interdictia de înstrainare.
Prin decizia civilă nr.796 A/13.09.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă s-a admis apelul formulat de apelanta reclamantă F. F., împotriva acestei sentințe, s-a schimbat în tot sentința apelată în sensul că s-a admis acțiunea, au fost obligati pârâții să vândă reclamantei imobilul si au fost obligati pârâții la plata către apelanta-reclamantă a 12,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut in esenta urmatoarele:
Din conținutul contractelor de închiriere depuse la dosar, rezulta ca imobilul este in patrimoniul statului încă din anul 1948, asa cum rezultă din contractul de închiriere încheiat între Statul Român prin Ministerul agriculturii și F. S. (fila 12 dosar fond), aspect confirmat de adresa nr._/BT:_/15.07.2009, emisă de C. G. al M. București - Administrația Fondului Imobiliar(fila 3 dosar fond) statul in calitatea sa de proprietar încheind mai apoi contractul de locatiune cu apelanta reclamanta.
Pentru a putea face obiectul vanzarii catre chiriasi în temeiul legii nr.85/1992, este necesar ca imobilul sa fie construit din fondurile statului si sa fie receptionat dupa anul intrarii in vigoare a acestui act normativ, respectiv dupa anul 1992, asa cum rezulta din continutul art.1 din legea nr.85/1992.
Asa cum s-a retinut, imobilul a intrat in patrimoniul statului, fiind tranferat in administrarea Ministerului Agriculturii prin Decret 326/1949-decizia nr.1150/1957, așa cum rezultă din adresa nr._/BT:_/15.07.2009, emisă de C. G. al M. București - Administrația Fondului Imobiliar(fila 3 dosar fond), astfel ca vanzarea acestuia catre chiriasi este posibila in acord cu disp.art.9 din legea nr.112/1995, potrivit cu care chiriarii din imobilele trecute in patrimoniul statului după anul 1945, pot opta in sensul cumpararii acestor imobile.
In speta, apelanta reclamanta si-a manifestat optiunea in a cumpăra imobilul, prin formularea la data de 12.06.2006 a unei cereri adresate CGMB –AFI, vanzare ce nu a fost acceptata de proprietarul imobilul pe considerentul ca acesta a facut obiectul unei notificari de acordare de masuri reparatorii in temeiul legii nr.10/2001.
Urmare solutionarii notificarii intemeiata pe legea nr.10/2001 s-a emis Dispoziția Primarului G. nr. 3709/24.01.2005, prin care s-a respins notificarea.
Imprejurarea ca nu se poate face dovada ca acesta dispozitie a ramas definitiva, cata vreme din dovezile de comunicare a acesteia catre notificatori rezulta ca destinatarii nu sunt cunoscuti la adresa, nu poate fi retinuta de natura a impiedica vanzarea.
F. de data emiterii acestei dispozitii, a faptului ca notificatorii au posibilitatea a se adresa Comisiei de Aplicare a legii nr.10/2001 in a lua cunostinta de stadiul solutionarii dosarului administrativ, a lipsei de diligenta a notificatorilor in a contesta dispozitia, o perioada de cca .4 ani, tribunalul a apreciat ca imobilul detinut de apelanta reclamanta cu contract de inchiriere, poate face obiectul unui contract de vanzare cumparare in conditiile legii nr.112/1995, astfel ca in baza art.296 c.p.civ., tribunalul admite apelul, schimba în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea.
Împotriva acestei decizii s-a declarat, in termen legal, prezentul recurs de catre pârâta Primaria M. Bucuresti, invocandu-se dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si dezvoltandu-se urmatoarele critici:
Motivarea instanței de apel în sensul că notificatorii aveau posibilitatea de a se adresa Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 în a lua cunoștință de stadiul soluționării dosarului administrativ și ca aceștia au dat dovada de lipsă de diligență în a contesta dispoziția o perioada de cca. 4 ani, este total greșita, având în vedere dispozițiile exprese ale Legii nr.10/2001 și faptul ca acest apartament, intrând sub incidenta legii speciale, operează interdicția de înstrăinare.
Pentru acest apartament exista formulata o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare ce a fost soluționata prin Dispoziția Primarul G. al M. București nr. 3709/24.01.2005 prin care se respinge cererea de restituire a imobilului situat în Calea V. nr. 52, sector 2.
Conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, dispoziția motivata de respingere a notificării poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptățita, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția civila a tribunalului în a cărei circumscripția se afla sediul unității deținătoare.
Conform adresei nr._/29.01.2007 emisa de C. G. al M. București – Administrația Fondului Imobiliar, rezulta ca Dispoziția Primarului G. al M. București nr. 3709/24.01.2005 prin care a fost respinsa notificarea numiților I. Eliana, Kolfler R. și Harstcin Antoine nu a fost contestata în instanța și nu este definitiva.
Faptul ca de la data notificării au trecut 11 ani iar de la data emiterii dispoziției au trecut 7 ani, nu are relevanta în prezenta cauza, având în vedere faptul ca imobilul în litigiu intra sub incidenta Legii nr. 10/2001.
Ca urmare, imobilul intrând sub incidenta Legii nr. 10/2001, asupra acestuia s-a dispus prin procedura administrativa prevăzuta de același act normativ, în sensul emiterii Dispoziției nr. 3709/24.01.2005 care, nefiind definitiva, potrivit art. 26 și art. 27 din Legea nr. 10/2001, justifica pe deplin refuzul paraților de încheia contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în litigiu, operand în acest caz interdicția de vânzare.
În aceste condiții, recurenta-pârâtă apreciază fără echivoc faptul ca soluția instanței de apel este data cu aplicarea și interpretarea greșita a legii, motiv pentru care, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurată, în sensul admiterii recursului său, respingerii apelului formulat de către apelanta-reclamantă F. F., menținerii soluției pronunțate de instanța de fond – Judecătoria Sectorului 1, iar, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei în contradictoriu cu Municipiul București, ca neîntemeiată.
Soluționând recursul formulat în raport de criticile dezvoltate, Curtea constată următoarele:
Curtea constată fondată critica referitoare la imposibilitatea vânzării către reclamantă a imobilului, întrucât procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 declanșată prin notificarea depusă de numiții I. Eliana, Kolfler R. și Harstcin Antoine nu a fost finalizată.
Instanțele de fond au avut în vedere la soluționarea cauzei doar adresele emise de P. M. București și Administrația Fondului Imobiliar, prin care se arăta că dispoziția a fost comunicată notificatorilor, fără să verifice actele propriu-zise de comunicare și situația concretă în cauză.
La solicitarea Curtii, in timpul judecății recursului s-au depus insa la dosar toate actele care au stat la baza emiterii dispoziției Primarul G. nr. 3709/ 2005, iar din analiza acestor acte, Curtea constată următoarele:
Prin notificarea depusă la data 07.08.2001 de către numiții I. Eliana, Kolfler R. și Harstcin Antoine, aceste trei persoane au solicitat restituirea în natură a imobilului din Calea V. nr. 52-54, sector 1, București (f. 72 dosar recurs), imobil in cuprinsul caruia se afla si . al prezentului litigiu.
În cuprinsul notificării, cei 3 notificatori au arătat că își aleg domiciliul în București, .. 41, ., ., sector 1, la „familia C. S.”.
După emiterea dispoziției Primarului G. nr. 3709/24.01.2005, prin care a fost respinsă această notificare, notificarea a fost comunicată celor 3 notificatori cu scrisoarea recomandată la adresa din . în cuprinsul notificării, destinatarii trimiterii fiind menționați cei 3 notificatori, însă fără mențiunea la „C. S.”, deci, fără indicarea persoanei însărcinată să primească corespondența pentru notificatori (dovezile de expediere a scrisorilor recomandate fiind depuse la filele 109, 110 și 193 dosar recurs).
În aceste condiții, corespondența a fost restituită cu mențiunea „destinatar necunoscut la adresa”.
Față de această modalitate de comunicare a dispoziției nr. 3709, Curtea constată că ea nu poate fi considerată comunicată legal, în raport de dispozițiile Codului de procedură civilă, cu consecința că nu se poate considera că termenul de 30 de zile pentru contestarea acestei dispoziții a curs până în prezent.
In conformitate cu dispozitiile Codului de procedura civila, aplicabil si in materia comunicarilor facute in conditiile Legii nr. 10/ 2001, in lipsa unor dispozitii derogatorii, comunicarea dispozitiei se face fie la domiciliul indicat de notificatori ca reprezentand domiciliul lor, fie in conditiile art. 93 C.pr.civ., la domiciliul ales. Conform art. 93 C.pr.civ. in cazul alegerii de domiciliu la o alta persoana, comunicarea se face la acea persoana.
Or, in cauza, atata timp cat notificatorii si-au ales domiciliul la adresa dnei. Cimpoesu S., iar comunicarile s-au facut la adresa acestei persoane, dar fara indicarea ei, ci doar a notificatorilor, in mod logic agentul procedural a constatat ca notificatorii care apareau ca destinatari ai trimiterii postale sunt necunoscuti la adresa.
Curtea are in vedere ca aceasta corespondenta nu a fost lasata la adresa in discutie si nu a fost afisata ca atare, pentru a considera ca a fost indeplinita legal procedura de comunicare prin afisare, in conditiile art. 92 alin. 3 C.pr.civ., ci pur si simplu a fost returnata.
Așadar, Curtea constată că, până la acest moment, nu se poate considera că dispozitia nr. 3709/ 2005 a fost comunicata legal notificatorilor, deci nici termenul legal de 30 de zile prevazut pentru contestarea ei in justitie conform art. 26 din Legea nr. 10/ 2001 nu poate fi considerat ca a curs, procedura de soluționare a notificării formulate de cei 3 notificatori nu a fost finalizată și, în consecință, subzistă interdicția de înstrăinare a imobilului in conditiile Legii nr. 10/2001.
Curtea observa din analiza actelor aflate in dosarul administrativ si ca ulterior emiterii dispozitiei nr. 3709/ 2005 prin doua cereri formulate in fata PMB notificatorii, prin av. E. Bustea ( al carei mandat de reprezentare nu a putut fi regasit, . depuse ), si-au indicat un alt domiciliu procedural ales, in Bucuresti, ., parter, ., dispozitia nefiind comunicata notificatorior nici la aceasta adresa.
Față de aceste motive, Curtea constată că cererea reclamantei de obligare a Primăriei M. București să-i vândă imobilul nu poate fi primită, iar în baza art. 312 Cod procedură civilă, va fi admis recursul, fiind gasit intemeiat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 c.pr.civ., si va fi modificată soluția instanței de apel, în sensul respingerii apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă P. M. București, împotriva deciziei civile nr. 796A/13.09.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. F. și intimatul pârât C. G. al M. București – Administrația Fondului Imobiliar.
Modifică decizia recurată, în sensul că:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta F. F. împotriva sentinței civile nr._/12.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. G. F. C. D. L. M.
GREFIER,
S. V.
Red. DFG
Tehnpred. DFG/PS 2 ex.
21.03.2013
Jud. apel: F. L.
M.B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 577/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
