Legea 10/2001. Decizia nr. 1547/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1547/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2012 în dosarul nr. 1547/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1547R
Ședința publică de la 21 septembrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - A. P.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.587/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. A., M. B., M. P. V. și R. C. M., având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, având în vedere că recurentul-pârât a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea din data de 08.10.2010, reclamanții M. A., M. P. V., M. B. și R. C. M. au chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că nu mai este posibilă restituirea în natură a terenului în suprafață de 9950 mp, situat în București, delimitat între ., . la Sud, ., și . și să se constate că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent, în cotele legale ce li se cuvin pentru imobilul teren, în conformitate cu prevederile art. 16, titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În motivare, reclamanții au arătat că autorii lor, M. I. și M. A., au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 9950 mp teren, situat în București, delimitat actualmente între ., . – la Sud, ., și ..
Astfel, în baza contractului de vânzare-cumpărare înregistrat la Grefa Tribunalului I. Secția notariat sub nr. 4028/16.04.1943, au cumpărat suprafața de 6.200 mp situată în raza comunei suburbane Militari (actualmente București, . la M. G. C., iar în baza contractului de vânzare-cumpărare înregistrat la Grefa Tribunalului I. Secția Notariat sub nr. 7737/21.03.1944, au cumpărat suprafața de 3.750 mp, situată tot pe raza comunei suburbane Militari (în imediata vecinătate) de la C. P.. Imobilul în cauză a fost preluat în mod abuziv și fără despăgubiri de la autorii lor în proprietatea statului, fără titlu, în anul 1959,
În temeiul Legii nr. 10/2001, la data de 15.05.2001, au formulat notificare prin care au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobil, dar nici până în prezent aceasta nu a fost soluționată.
În drept, au invocat dispozițiile art. 1, 2, 11, 25, 26 din Legea nr. 10/2001 coroborate cu dispozițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 587 din 21.03.2012, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis acțiunea, a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor, pentru imobilul teren în suprafață de 9950 mp situat în București și identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert ing. T. C., având următoarele vecinătăți:
- Nord - Est actualul . lungime de circa 75 m;
- Sud - Est actuala . lungime de circa 80 m;
- Sud - Vest imobilele cu numere pare din . o lungime de circa 125 m;
- Nord - Vest . lungime de circa 124 m.
Aceste măsuri se vor stabili potrivit cotelor legale ce le revin reclamanților, respectiv:
- cota de 27/64 reclamantului M. A.;
- cota de 5/32 reclamantei M. P. V.;
- cota de 135/512 reclamantului M. B.;
- cota de 81/512 reclamantei R. C.-M..
Totodată, l-a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la 7 iulie 2001, M. I. A. în numele moștenitorilor M. V., M. A. și M. P. a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând despăgubiri pentru terenul în suprafață de 9950 mp, situat în raza comunei subordonate Militari (actualmente sector 6) în zona denumită „Între tarlale”.
Instanța a constatat că, deși s-au depus la dosarul întocmit pe baza notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 toate actele necesare pentru soluționarea notificării, nici până în prezent aceasta nu a fost soluționată. În aceste condiții, a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să solicite tribunalului soluționarea pe fond a notificării.
Autorii reclamanților, M. I. și M. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 9950 mp astfel: în baza contractului de vânzare-cumpărare înregistrat la Grefa Tribunalului I. Secția Notariat sub nr. 4028/16.04.1943, au cumpărat suprafața de 6.200 mp situată în raza comunei suburbane Militari (actualmente București, . la M. G. C.; în baza contractului de vânzare-cumpărare înregistrat la Grefa Tribunalului I. Secția Notariat sub nr. 7737/21.03.1944, au cumpărat suprafața de 3.750 mp pe raza comunei suburbane Militari (în imediata vecinătate) de la C. P..
Numita M. A. a decedat la data de 05.10.1961 astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 31/07.10.1997, masa succesorală fiind compusă din cota de 1/2 din bunurile menționate, iar moștenitorii acesteia sunt: M. I. – soț, cu o cotă de 1/4 din masă (1/4din 1/2), adică 5/8, M. A. – fiu, cu o cotă de 3/8 din masă (3/8 din 1/2), adică 3/16, M. V. – fiu, cu o cotă de 3/8 din masă ( 3/8 din 1/2), adică 3/16.
M. I. a decedat la data de 4 iunie 1986, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 32/07.10.1997, masa succesorală fiind compusă din cota de 5/8 din bunurile menționate în certificat iar moștenitorii acestuia sunt: M. P.-V. – soție cu o cotă de 1/4 din masă (1/4 din 5/8), adică 5/32; M. A. – fiu cu o cotă de 3/8 din masă ( 3/8 din 5/8), adică 15/64; M. V. – fiu cu o cotă de 3/8 din masă (3/8 din 5/89, adică 15/64. Rezultă că M. A. are o cotă de 27/64, atât după mamă, cât și după tată (3/16 + 15/64).
M. V. a decedat la data de 27.02.2002, (ulterior formulării notificării) astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 76/20.06.2002, masa succesorală fiind compusă din cota de 27/64 din bunurile menționate în certificat, moștenitorii acestuia fiind: M. R.-I. – soție cu o cotă de 1/4 din masă (1/4 din 27/64); M. B. – fiu cu o cotă de 3/8 din masă (3/8 din 27/64); M. C.-M. – fiică cu o cotă de 3/8 din masă (3/8 din 27/64).
M. R.-I. a decedat la data de 7 martie 2006, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 110/25.10.2007, unicul moștenitor al acesteia fiind reclamantul M. B., căruia îi revine întreaga masă succesorală.
Rezultă că reclamanții din prezenta cauză sunt:
- M. P.-V. (a doua soție a lui M. I.) căreia îi revine cota legală de 5/32, formulând notificare.
- M. A. (fiul lui M. I. și M. A.) căruia îi revine cota de 27/64, formulând notificare.
- M. B. (fiul lui M. V., care a formulat notificare) și nepot de fiu al lui M. A. și M. I., căruia îi revine o cotă de 3/8 x 27/74 de la tatăl său (M. V.) și o cotă de 1/4 x 27/64 (cota mamei sale M. R.), adică o cotă de 135/512.
- M. C.-M., căsătorită R., nepoata de fiu a lui M. A. și M. I.), fiica lui M. V. care a formulat notificare, căreia îi revine cota de 3/8 x 27/64, adică 81/512.
Terenul ce a făcut obiectul notificării a fost identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert ing. T. C..
Deși la dosarul cauzei nu s-a depus nici un act din care să rezulte modalitatea de trecere în proprietatea satului a terenului în litigiu, din adresa nr._-_/27.10.2011 emisă de Primăria Sector 6 – Serviciul cadastru – Fond Funciar, rezultă că terenul este parcelat și se află în proprietatea unor persoane particulare, fiind situat în intravilanul Municipiului București.
Din cuprinsul raportului de expertiză topografică efectuat în cauză rezultă că terenul în litigiu este acoperit în totalitate de . Argeș și imobilele curți construcții aferente B-dului Uverturii, . Argeș, . apă și canalizare, rețele energie electrică, rețea de gaz natural, aspecte ce se coroborează și cu relațiile furnizate de Primăria Sector 6 prin adresa mai sus menționată.
Față de cele expuse, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite, terenul intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, fiind preluat abuziv de stat, și este afectat de construcții și de utilități care-l ocupă în întregime, astfel încât nu poate fi restituit în natură.
În consecință, a admis acțiunea și a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin în echivalent, sub forma despăgubirilor, pentru imobilul teren în suprafață de 9950 mp situat în București și identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert ing. T. C., având următoarele vecinătăți: Nord-Est actualul . lungime de circa 75 m; Sud-Est actuala . lungime de circa 80 m; Sud-Vest imobilele cu numere pare din . o lungime de circa 125 m; Nord-Vest . lungime de circa 124 m, măsuri ce se vor stabili potrivit cotelor legale ce le revin reclamanților, respectiv: cota de 27/64 reclamantului M. A.; cota de 5/32 reclamantei M. P. V.; cota de 135/512 reclamantului M. B.; cota de 81/512 reclamantei R. C.-M..
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu expertiză și onorariu de avocat.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul M. București, prin Primarul General, care a susținut nelegalitatea acesteia în sensul că:
-greșit s-a apreciat că termenul de 60 de zile pentru soluționarea notificării este de decădere și nu de recomandare, iar acesta se calculează conform art. 25 din Legea nr. 10/2001, de la data depunerii actelor doveditoare și nu de la data înregistrării notificării;
-greșit s-a apreciat că actele depuse de reclamanți în dovedirea calității de persoane îndreptățite întrunesc condițiile prevăzute de art. 22 și 23 din Legea nr. 10/2001;
-greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată deoarece dovada pretențiilor intră în sarcina reclamanților.
Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Astfel, se constată că în baza art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că M. I. A., în numele moștenitorilor lui M. P. I., respectiv M. V., M. A. și M. P., a formulat notificarea nr. 1517 din 8 august 2001, prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 9950 mp, situat în zona comunei suburbane Militari, fost proprietatea lui M. P. I. și M. I. A., în baza contractelor de vânzare-cumpărare din 16.04.1943 și 17 martie 1944.
Deși atașat notificării s-au depus actele de stare civilă, certificatele de moștenitor, actele de proprietate în original, declarații pe proprie răspundere și un raport de expertiză topografică extrajudiciară, documentație în baza căreia, notificarea putea fi soluționată înăuntrul termenului de 60 de zile de la înregistrarea notificării, nici până în prezent aceasta nu a fost soluționată.
În plus de aceasta, din modul de redactare a prevederilor art. 25 din lege, rezultă că termenul de 60 de zile înăuntru căruia trebuia soluționată notificarea este un termen de ordine publică și apără un interes public și nu un interes de ordin privat, așa încât, calificarea juridică a acestuia nu poate fi decât aceea de termen de decădere și nu de recomandare, cum pretinde recurentul.
În altă ordine de idei, actele de proprietate prezentate de către reclamanți, respectiv contractele de vânzare-cumpărare în baza cărora autorii lor au devenit proprietarii suprafeței de 9950 mp teren sunt acte autentice, încheiate în fața autorităților anume desemnate prin lege, respectiv, Tribunalul Popular al Raionului „N. B.” și Grefa Tribunalului I. – Secția Notariat, apte de a transmite dreptul de proprietate către autorii lor, A. I. M. și I. M..
Pe de altă parte, cu certificatele de moștenitor și actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, reclamanții au făcut dovada transmiterii calității de moștenitor de la autorii lor către ei, în ordinea succesiunilor.
Așa fiind, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 22 și 23 din Legea nr. 10/2001.
Aceeași instanță s-a conformat și Deciziei nr. XX din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, dată în aplicarea art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, prin care s-a statuat că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Ca urmare, instanța a stabilit calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, preluarea abuzivă a imobilului și necesitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Întrucât recurentul a căzut în pretenții, pe bună dreptate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligat la plata către intimați a sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea nu poate face aplicarea art. 276 Cod procedură civilă, în sensul de a diminua cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, atâta vreme cât pretențiile reclamanților au fost admise în totalitate și nu numai în parte.
Așa fiind, reținând netemeinicia tuturor motivelor de recurs, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 587/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. A., M. B., M. P. V. și R. C. M..
Obligă pe recurenți la 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. P. A. P. A. V.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
03.10.2012
Jud. fond: L.I.-C.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Anulare act. Decizia nr. 468/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
