Anulare act. Decizia nr. 468/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 468/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 468/2013

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.468

Ședința publică de la 14.03.2013.

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - C. O.

JUDECĂTOR - I. D.

JUDECĂTOR - M. I.

GREFIER - M. C.

* * * * * * * * * * *

Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuienții N. I. și N. M., împotriva deciziei civile nr. 1858 din 25.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații T. A.-M. și C. L. AL ORAȘULUI VOLUNTARI PRIN PRIMAR.

Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 7.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14.03.2013, când a decis următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 13.12.2012 pe rolul Curții de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie civilă, revizuienții N. I. și N. M. au solicitat anularea deciziei civile nr.1858/25.10.2012 pronunțată de aceeași instanță, iar în temeiul art.312 alin.2 și 3 C.proc.civ., modificarea în tot a deciziei civile nr.1223/A/20.12.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr.9725/21.12.2009, schimbarea în tot a acestei sentințe în sensul respingerii ca nefondată a cererii formulate de reclamanta T. A. M., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea cererii de revizuire.

Revizuienții au arătat că prin decizia civilă nr. 1858/25.10.2012, Curtea de Apel București - Secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondat recursul formulat de recurenții-revizuienți N. I. și N. M.. Această hotărâre judecătorească pronunțată în recurs cu evocarea fondului se impune a fi retractată, având în vedere că s-a descoperit un înscris doveditor nou, respectiv certificatul de urbanism ICP nr. 485/05.12.2012 fiind aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 5 C.proc.civ..

S-a arătat că între revizuienți, în calitate de promitenți-vânzători și intimata T. A. M., în calitate de promitentă-cumpărătoare, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1550/27.05.2008 de BNP A. D. R. prin care cei dintâi se obligau să vândă promitentei-cumpărătoare dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul Orașului Voluntari-P., .. 55/V, județul I., constând din teren liber de construcții, categoria de folosință curți-construcții. în suprafață de 1000,35 m.p.

La scurt timp, intimata T. A. M. a chemat în judecată revizuienții solicitând, între altele, anularea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1550/27.05.2008 de BNP A. D. R., bazându-și, în esență, acțiunea în justiție pe motivul s-ar fi aflat într-o eroare gravă cu privire la calitățile substanțiale, naturale, ale obiectului

antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1550/27.05.2008 de notarul public A. D. R., în sensul că „…regimul juridic, economic și tehnic al terenului - imobil L. nr. 2, situat în intravilanul Orașului Voluntari-P., .. 55/V, . 409, jud. I. în suprafață de 1000,35 m.p. din categoria curți construcții, având număr cadastral 946/4/3/2 înscris în Cartea Funciară nr. 5347 a localității Voluntari - este total diferit de certificatul prezentat de către pârâți, suprafața de teren pe care intenționa să edifice o casă de vacanță, este improprie acestui scop, întrucât, potrivit Certificatului de urbanism, terenul are regim de spațiu verde"".

Judecătoria Sectorului 6 București a admis cererea intimatei, obligând revizuienții la plata sumei de 40.00 euro, reprezentând avansul primit și suma de 13.953,36 lei, cheltuieli aferente vânzării respingând, totodată, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată împotriva chematului în garanție C. L. al Orașului Voluntari-prin Primar.

In apel, după casarea cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul București-secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul și a menținut hotărârea instanței de fond.

Instanța de recurs, evocând fondul, prin decizia civilă nr.1858/25.10.2012 a cărei revizuire se cere, a respins ca nefondat recursul formulat de recurenții-revizuienți reținându-se pe baza probelor administrate, că intimata a fost în eroare cu privire la posibilitatea de a construi o casă de vacanță pe terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare întrucât, prin certificatul de urbanism nr.321/16.06.2006 emis de Primăria Orașului Voluntari și prezentat de revizuienții de astăzi la semnarea antecontractului, se arăta că pe terenul pe care intimata intenționa să-l cumpere se putea construi un imobil de vacanță, cu respectarea anumitor aliniamente, terenul făcând parte din categoria curți-construcții, conform P.U.G. aprobat prin HCL 50/2004, iar în certificatul de urbanism nr.220/27.06.2008 obținut de intimată se menționa că același teren este scos definitiv din circuitul agricol, dar funcțiunea zonei este de spațiu verde, fapt ce implica interdicția de a schimba destinația terenului amenajat ca spațiu verde și prevăzut ca atare în documentațiile de

urbanism.

Instanța a reținut că scopul pentru care s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare a fost acela de construire a unei case de vacanță, iar prin certificatul de urbanism nr. 220/27.06.2008 se instituie interdicția realizării unei astfel de construcții, dată fiind amenajarea acestui teren ca spațiu verde, astfel încât intimata s-ar fi aflat în eroare la semnarea antecontractului.

Pentru a putea proba posibilitatea construirii unei case de vacanță pe terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1550/27.05.2008 de BNP A. D. R., revizuienții au solicitat Primăriei Orașului Voluntari eliberarea unui nou certificat de urbanism emis potrivit dispozițiilor legale în vigoare pentru a se confirma categoria de folosință a terenului chiar de la instituția abilitată să o determine.

La data de 10.07.2012 a fost înregistrată cererea nr.1471/_ adresată de revizuentul N. loan Primăriei Orașului Voluntari pentru eliberarea Certificatului de urbanism pentru imobilul în suprafață de 1000,35 m.p. situat în județul I., Oraș Voluntari, .. 55V, Tarlaua 18, . cartea funciară sub nr. 5347, număr cadastral 946/4/3/2, în scopul construirii unei case de vacanță cu regim de înălțime P+1E+M, împrejmuire și branșamente utilități.

Cu toate că cererea a fost depusă în data de 10.07.2012, Primăria Orașului Voluntari nu și-a îndeplinit obligația de a elibera certificatul de urbanism în termen de 30 de zile de la data depunerii astfel încât până la data de 11.10.2012, când s-a judecat cauza privind dosarul nr._, recurenții-revizuienți nu au putut înfățișa în fața instanței de recurs acest înscris doveditor de care depindea dezlegarea pricinii.

Certificatul de urbanism ICP nr.485, în care se menționează in terminis eliberarea acestuia în scopul construirii unei case de vacanță cu regim de înălțime P-1E+M, împrejmuire și branșamente utilități, a fost emis la data de 05.12.2012, ulterior pronunțării deciziei civile nr.1858/25.10.2012 a cărei revizuire se cere, după aproape 5 (cinci) luni de ladata depunerii cererii și documentației pentru eliberarea sa.

Revizuienții au arătat că acest certificat de urbanism este înscrisul doveditor esențial privind soluția pronunțată în cauză, iar acesta nu a putut fi înfățișat instanței din motive neimputabile recurenților-revizuienți, fiind reținut de Primăria Orașului Voluntari, aceștia apreciază că se impune admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost motivată.

In drept: art. 322 pct. 5 și urm. C.proc.civ.

Intimata T. A. M. a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată cu obligarea revizuienților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimata a arătat că prin cererea de revizuire se indică, în accepțiunea revizuientilor, aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.pr.civ. și în raport de incidența acestui motiv se solicită schimbarea deciziei recurate, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei pronunțate în apel și schimbarea în tot a sentinței pronunțate în fond.

Intimata a susținut lipsa oricărei incidențe în speță a tezei finale a art. 322 C.pr.civ. "s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Voința expresă și limitativă a legiuitorului pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește în cazul în care instanța a respins recursul sau când această instanță admite recursul, casează decizia dată în apel și menține hotărârea primei instanțe, în acest sens este unitară atât doctrina cât și practica judiciară, sens în care se indică C.S.J., Secția civilă, Decizia nr. 4090/2001.

Rezuienții nu se află în niciuna dintre condițiile de admisibilitate a revizuirii (ca și condiție de formulare a căii extraordinare de atac). Astfel, intimata a arătat că nu sunt în ipoteza "stabilirii unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare" și nici în cea a "aplicării altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, (...) urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment".

În concluzie, față de cadrul limitat al hotărârilor ce pot fi atacate prin revizuire, intimata a susținut că este inadmisibilă cererea formulată în cauză.

Continuând demersul de analizare a aplicabilității în speță a temeiului de drept indicat de revizuienți, intimata a arătat că dispozițiile art. 322 pct. 5 tezele 1 si 2 indică în mod expres cazurile în care revizuientul poate formula cale extraordinară de atac, respectiv: "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică"; „sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

În sensul art.322 pct. 5 C.pr.civ., pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie înscrisuri doveditoare, este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanța cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea adoptată. (CSJ, secția civilă, dec. nr. 817/1996).

În speță, independent de aspectele ulterioare privind reținerea înscrisului de către intimată sau existența împrejurării mai presus de voința părților, se arată că înscrisul „Certificat de urbanism ICP nr. 485/05.12.2012" depus de recurenți atașat la cererea de revizuire nu era în măsură să ducă la o altă soluție decât cea adoptată (în acest sens se impune a se reține analiza juridică amplă și edificatoare a instanței de recurs - față de toate aspectele și limitele suprafeței reprezentând spațiu verde - și justețea decizii recurate în raport de aspectele constatate).

Revizuientului îi incumbă dovada, alternativ, fie a conduitei obstrucționiste a părții adverse, care să fi fost de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluționării procesului, fie a unei împrejurări, cu același impact, mai presus de voința atât a revizuientului cât și a intimatului.

Lipsa demersurilor succesive prin care recurenții să fi încercat obținerea tuturor înscrisurilor necesare probării aspectelor invocate, nu constituie motiv de revizuire și nu poate fi primit în speță, cu atât mai mult cu cât înscrisul este un certificat de urbanism care ar fi putut fi obținut oricând, de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată - august 2008. În mod evident nici motivul reținerii acestui înscris de către subsemnata nu poate fi indicat în susținere, certificatul (în forma eliberată la data de 05.12.2012 și depus în revizuire) nefiind emis sau deținut de subsemnata pe parcursul soluționării cauzei.

În plus, înscrisul depus de revizuient nu întrunește cerințele prevăzute de art. 322 alin. 5 pentru că a fost emis după judecarea litigiului în fond, iar situația de fapt la care se referă a fost examinată de instanță. Textul de lege are în vedere înscrisurile doveditoare existente la data judecării cauzei, iar nu pe cele ulterioare, înscrisul trebuie să existe în materialitatea lui la data judecării procesului.

În același sens se arată că, în practica instanțelor se reține că anterioritatea înscrisului invocat în revizuire față de data pronunțării hotărârii este prevăzută de lege în termeni nesusceptibili de interpretare.

În sensul art. 322 pct. 5 C.pr.civ., intimata a apreciat că poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea hotărârii numai un înscris care a existat la data când s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și pe care partea nu l-a putut prezenta instanței pentru că a fost reținut de partea adversă ori dintr-o împrejurare de forță majoră.

S-a mai arătat că incidența unei împrejurări mai presus de voința părților, în accepțiunea art.322 alin.5 C.pr.civ, impune dovedirea unei forțe majore, precum și desfășurarea demersurilor părții interesate, în sensul obținerii actului, pe parcursul soluționării cauzei.

În concret, indicarea existenței unei împrejurări mai presus de voința revizuienților, care i-a pus în imposibilitatea de a obține certificate de urbanism pe parcursul soluționării cauzei și chiar și ulterior pronunțării (când a fost emis un certificat datat după soluționarea în recurs a litigiului) apare ca neserioasă, tendențioasă și lipsită de aplicabilitate.

Față de considerentele de mai sus, sub raport procedural, intimata a arătat că cererea de revizuire este este inadmisibilă, fiind fundamentată în drept pe un motiv ce nu își găsește aplicabilitatea în cauză, respectiv că acest înscris nu întrunește condițiile art.322 alin.2 C.pr.civ. si, mai mult decât atât, nici nu aduce vreun element nou care să modifice soluția adoptată de instanța de recurs.

Revizuienții N. I. și N. M. au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata T. A. M. arătând, în ceea ce privește susținerile privind inadmisibililatea cererii de revizuire că acestea sunt netemeinice și solicită respingerea lor ca atare.

În partea introductivă a cererii de revizuire se menționează în care dintre tezele conținute de art. 322 pct. 5 C.proc.civ. se încadrează acțiunea, respectiv teza I („ dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților") astfel încât orice critică referitoare la inaplicabilitatea tezei finale a acestui punct este lipsită de interes având în

vedere neinvocarea ei de către revizuienți.

Referitor la teza I a art.322 pct. 5 C.proc.civ. invocată de revizuienți, aceasta își găsește aplicabilitatea în cauza pendinte întrucât recursul formulat de revizuienții-recurenti soluționat prin decizia civilă nr. 1858/25.10.2012 de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie a fost respins ca nefondat. Așadar această hotărâre a cărei revizuire se cere a evocat fondul. Apărările susținute de intimata T. A. M. prin intermediul întâmpinării ar fi fost aplicabile dacă instanța de recurs l-ar fi anulat ca netimbrat, ar fi respins recursul ca tardiv, inadmisibil, ori în temeiul vreunei alte excepții, nicidecum în situația pendinte în care instanța, evocând fondul, a respins recursul ca nefondat, motivându-și această respingere în aproximativ 8 pagini.

Mai mult decât atât, deși instanța de recurs prin respingerea recursului ca nefondat a menținut implicit atât decizia dată în apel, cât și sentința din fond, a formulat propria argumentare în respingerea motivelor de recurs, dând o interpretare diferită situației de fapt pe care a analizat-o prin prisma propriilor constatări, fără să-și însușească aprecierile instanței de apel și analizând speța dedusă judecății pornind de la cererea introductivă de instanță.

De altfel, în cadrul judecății din recurs al cauzei pendinte s-a administrat proba cu înscrisuri noi, nedepuse în primele faze procesuale, iar instanța de recurs, nefiind lămurită asupra situației de fapt, a solicitat din oficiu relații suplimentare Instituției primarului Voluntari-Instituția Arhitectului Șef, așadar fără putință de tăgadă instanța de recurs a evocat fondul prin hotărârea pronunțată.

Certificatul de urbanism ICP nr. 485/05.12.2012, înscrisul în baza căruia a fost formulată cererea de revizuire, reprezintă o probă nouă, esențială pentru dezlegarea pricinii, ce nu a putut fi înfățișată în fața instanței de recurs dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, așadar cererea întrunește condițiile de admisibilitate a revizuirii.

In ceea ce privește apărările intimatei T. A. M. potrivit cărora certificatul de urbanism ICP nr. 455/05.12.2012 în baza căruia a fost formulată cererea de revizuire „nu era în măsură să ducă la o soluție contrară celei adoptate de instanța de recurs", și acestea urmează a fi respinse:

Certificatul de urbanism ICP nr. 455/05.12.2012 nu doar că era, ci este în continuare în măsură să ducă la o soluție contrară celei adoptate de instanța de recurs în sensul admiterii recursului urmând pe cale de consecință să respingă ca nefondată cererea introductivă de instanță formulată de intimata T. A. M. având în vedere că decisiv în adoptarea hotărârii instanței a fost aprecierea că intimata s-ar fi aflat în eroare la

semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1550/27.05.2008 de BNP A. D. R. a cărui anulare s-a solicitat întrucât pe terenul în suprafață de 1000,35 m.p. situat în județul I., Oraș Voluntari, ..55V, Tarlaua 18, . putea construi o casă de vacanță dată fiind amenajarea

integrală a acestui teren ca spațiu verde, intimata făcând dovada așa-zisei imposibilități de construire printr-un certificat de urbanism - nr. 220/27.06.2008, obținut de intimata T. A. M. - prin care se instituia interdicția realizării unei construcții, casă de vacanță, pe terenul în suprafață de 1000,35 m.p. situat în județul I., Oraș Voluntari, .. 55V, Tarlaua 18, . amenajarea integrală a

acestui teren ca spațiu verde.

Importanța acestui certificat de urbanism, înscris nou, în care se menționează in terminis eliberarea lui în scopul construirii unei case de vacanță cu regim de înălțime P+1E+M, împrejmuire și branșamente utilități, răsturnându-se așadar situația reținută prin certificatul de urbanism nr. 220/27.06.2008, este vădită având în vedere și reținerea instanței de recurs „ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 27.05.2008, s-a emis certificatul de urbanism nr. 220/27.06.2008 prin care s-a statuat cu

privire la același teren - pe care se statuase printr-un certificat de urbanism anterior, respectiv nr. 321/16.06.2006 că se poate construi un imobil de vacanță cu respectarea anumitor construcții, conform P.U.G. aprobat prin H.C.L. nr. 50/2004 - că acesta este scos definitiv din circuitul agricol, iar funcțiunea zonei este de spațiu verde, prevăzut ca atare în documentația de urbanism".

Or, din certificatul de urbanism ICP nr. 485/05.12.2012, reiese că terenul în litigiu nu figurează în documentația de urbanism ca spațiu verde, fiind apt pentru construirea unei case de vacanță.

Revizuienții au susținut că au făcut dovada

existenței unei împrejurări mai presus de voința lor pentru a înfățișa în fața instanței de recurs înscrisul apt să schimbe dezlegarea dată pricinii, respectiv culpa unei terțe persoane, a Instituției Primarului Orașului Voluntari - Instituția Arhitectului Șef care nu și-a îndeplinit obligația de a elibera certificatul de urbanism în termen de 30 (treizeci) de zile de la data depunerii cererii de către solicitanții - revizuienți de astăzi, 10.07.2012, astfel încât până la data de 11.10.2012 când s-a judecat în recurs cauza privind dosarul nr._, nu au putut înfățișa în fața instanței acest înscris doveditor.

Așadar, contrar alegațiilor intimatei, nu poate fi reținută în sarcina revizuienților culpa privind propria neglijență și lipsa demersurilor pentru obținerea documentelor necesare, întrucât raportarea necesității acestor demersuri se face la momentul judecării recursului, iar

revizuienți au depus toate diligentele pentru obținerea acestui certificat în timpul administrării probatoriului în recurs, certificatul de urbanism ICP nr.485/05.12.2012 fiind eliberat după numeroase solicitări făcute de revizuienții N. I. și N. M..

În calea de atac a revizuirii a fost depus certificatul de urbanism invocat drept act nou, precum și alte acte care se aflau deja la dosarul cauzei.

Curtea, analizând cererea de revizuire, constată următoarele:

Analizând dispozițiile art.322 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă, Curtea reține că sunt susceptibile de revizuire hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Potrivit acestui text de drept, că principala condiție de admisibilitate a unei cereri de revizuire este aceea ca cererea de revizuire să fie formulată împotriva unei hotărâri judecătorești susceptibile de revizuire, numai după îndeplinirea acestei condiții vor putea fi examinate motivele de revizuire, în sensul încadrării lor în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.322 pct.1-9 Cod procedură civilă.

Din verificarea cuprinsului cererii cu care a fost sesizată, Curtea constată că în cauză, obiect al căii de atac extraordinare a revizuirii îl constituie decizia civilă nr. 1858/25.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, aceasta fiind o decizie pronunțată în calea de atac a recursului.

Potrivit doctrinei de specialitate și practicii judiciare, în ceea ce privește teza ce se impune a fi îndeplinită de către hotărârea ce se cere a fi revizuită de a evoca fondul, Curtea reține în acest sens că, în căile de atac, evocarea fondului presupune pronunțarea asupra raporturilor juridice deduse judecații, situație premisă care prin ipoteză presupune pronunțarea unei soluții de admitere a recursului, de casare sau modificare a deciziei instanței de apel și de admitere a apelului.

Prin urmare, hotărârile prin care se respinge calea de atac a recursului, păstrându-se situația de fapt, sau hotărârile prin care se anulează recursul sau se constată nul, nu sunt susceptibile de revizuire.

Or, în speța de față, prin decizia a cărei revizuire se solicită, recursul a fost respins ca nefondat.

Astfel, în calea de atac a recursului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, instanța de control judiciar a pronunțat o soluție de respingere a recursului, având în vedere situația de fapt reținută în faza de judecată anterioară - în lipsa unor dovezi care să fi condus la schimbarea acesteia - la care a raportat dispozițiile de drept aplicabile, la care a făcut trimitere și instanța anterioară, dând aceeași dezlegare raportului juridic dedus judecății, toate aceste aspecte echivalând cu neevocarea fondului.

Revizuienții au susținut în mod greșit că hotărârea a cărei revizuire se cere evocă fondul, întrucât instanța de recurs a respins recursul ca nefondat și nu în baza vreunei excepții. Revizuienții au dedus această concluzie, ținând seama de faptul că recursul a fost respins ca nefondat și nu în baza unei excepții, cum ar fi cea de declinare a competenței, de anulare ca netimbrat sau în temeiul unei altei excepții procesuale.

Or, Curtea nu poate valida această susținere a revizuienților în contra aspectelor de ordin doctrinar și chiar de practică judiciară, care au stabilit în sensul că evocarea fondului implică stabilirea unei alte stări de fapt, decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment. S-a conchis atât în literatura de specialitate, cât și în jurisprudență că o astfel de situație, respectiv de evocare a fondului, nu se întâlnește în cazul în care instanța a respins recursul, menținându-se situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost atacată.

Analiza aspectelor invocate în recurs, învederate de părți prin raportare la actele și lucrările dosarului, inclusiv a probatoriului depus în calea de atac a recursului, nu poate reprezenta dovada evocării fondului în contra a ceea ce a stabilit atât literatura de specialitate, cât și jurisprudența în materie, în condițiile în care instanța a pronunțat o soluție în recurs, de respingere a acestuia ca nefondat.

De altfel, în cuprinsul deciziei a cărei revizuire s-a solicitat, s-a reținut că interdicția de a construi pe terenul în litigiu rezultă direct în temeiul unui act normativ, respectiv Legea nr.107/1996 în forma în vigoare la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, iar nu numai indirect, prin preluarea acestor dispoziții în planul urbanistic general. Totodată, s-a reținut că în ce privește posibilitatea edificării unei construcții cu amprenta la sol de 150 m.p. pe terenul în suprafață de 253,48 m.p., instanța de recurs a avut în vedere, în condițiile în care relațiile obținute în recurs de la Primarul Comunei Voluntari – Arhitectul șef nu aduc vreun element de noutate, că în mod corect instanțele de fond și-au întemeiat soluția pe expertiza efectuată în cauză de expertul P. E., care a conchis, având în vedere forma terenului neinclus în zona de protecție, că nu se poate amplasa pe acel teren o clădire în formă rectangulară.

Prin urmare, instanța de recurs, contrar susținerilor revizuienților, a menținut situația de fapt, pe care a analizat-o prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, având în vedere, totodată, probele noi administrate în fața sa.

Curtea constată că evocarea fondului este o condiție suficientă pentru a conchide în sensul că cererea de revizuire este admisibilă și impune instanței pe rolul căreia se află această cerere obligația de a trece la analiza motivelor prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă sub care s-a cerut a fi analizată.

Cum în cauza de față prin decizia a cărei revizuire se solicită nu a fost evocat fondul, Curtea urmează să constate că nu sunt îndeplinite cerințele vizate de textul de lege și anume art. 322 alin. 1 teza 1 Cod procedură civilă.

Soluția de respingere a cererii de revizuire se impune și în ceea ce privește art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, temei sub care revizuientul a solicitat analizarea cererii sale.

Astfel, potrivit art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, „s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

În sensul art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, dedus din interpretarea dispozițiilor mai sus evocate, prin „înscrisuri noi" se înțelege acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta. Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire. Pe de altă parte, nu orice înscris, chiar determinant în cauză, poate justifica cererea de revizuire.

Or, în cauză, actul nou la care fac trimitere revizuienții îl constituie certificatul de urbanism ICP nr.485/5.12.2012, act ce a fost eliberat la solicitarea revizuienților la data de 10.07.2012, Primăriei Orașului Voluntari.

Curtea reține că acest act nu exista la data soluționării recursului, ceea ce face a fi neîndeplinită prima condiție cerută de dispozițiile art.322 pct.5 C.proc.civ., de a exista la data judecății.

Mai mult, revizuienții nu au făcut nicio dovadă în sensul solicitării acestui înscris în timp util, respectiv până la data soluționării recursului și depunerii acestuia în cadrul probei cu acte, încuviințată în temeiul art.305 C.proc.civ., în faza procesuală a recursului. Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că recurenții au înștiințat instanța de recurs cu privire la cererea lor datată 10.07.2012 adresată Primăriei Orașului Voluntari pentru obținerea certificatului de urbanism și nici faptul că au făcut demersuri suplimentare pentru obținerea acestui act.

Totodată, Curtea constată că nu este îndeplinită, în privința acestui act – certificat de urbanism invocat de către revizuienți – condiția existenței unei împrejurări mai presus de voința lor pentru a-l prezenta în recurs.

Astfel, Curtea reține că revizuienții au depus cererea pentru eliberarea acestui act în iulie 2012, act care a fost obținut abia la data de 5.12.2012, ulterior soluționării recursului. Or, acest act nu a fost nici reținut de partea potrivnică și nici nu s-a făcut dovada de către revizuienți a faptului că nu li s-a permis să intre în posesia acestui înscris pe durata soluționării recursului, mai presus de voința lor, respectiv că s-ar fi adresat instituției Primarului Orașului Voluntari pentru obținerea acestui act și s-ar fi refuzat aceasta ori că instanța, în urma solicitării administrării unei asemenea probe, ar fi refuzat administrarea probei cu un asemenea act și deci, implicit, acordarea unui termen pentru efectuarea tuturor diligențelor necesare, inclusiv din oficiu ale instanței, pentru obținerea certificatului de urbanism la care fac trimitere revizuienții.

Mai mult, Curtea reține că revizuienții aveau și alte căi, inclusiv în procedura contenciosului administrativ, de a obliga instituția statului în furnizarea actului administrativ solicitat de către parte.

Așa fiind, în ce privește art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea reține că acest text de lege vizează o ipoteză riguros determinată și care implică o . cerințe, ce trebuie îndeplinite cumulativ, în lipsa îndeplinirii acestora nefiind deschisă calea de atac a revizuirii.

Or, cu privire la acest document care a fost obținut de la o instituție a statului străină de litigiul legat între părți (Primăria orașului Voluntari), revizuienții nu au probat imposibilitatea înfățișării lui în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința lor, care i-ar fi împiedicat să-l procure în timpul procesului, până la soluționarea recursului, deși sarcina probei le revenea, potrivit art. 1169 Cod civil.

Prin urmare, acest înscris, respectiv certificatul de urbanism ICP nr.485/5.12.2012 emis de Primăria Orașului Voluntari nu îndeplinește cel puțin cerințele expuse și analizate mai sus și care trebuiesc îndeplinite cumulativ prevăzute de textul lege - art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.

Curtea nu poate valida susținerea revizuienților, în sensul că cererea de revizuire formulată nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, așa cum a solicitat intimata, față de dispozițiile art.326 alin.3 C.proc.civ., care dispune în sensul că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, inadmisibilitatea invocată de către intimată nu vizează o excepție în sine, ci chiar soluția ce poate fi dată unei asemenea cereri în revizuire, în condițiile neîndeplinirii cerințelor impuse de dispozițiile legale care vizează o asemenea cerere de revizuire.

Ca urmare, față de considerațiile de fapt și de drept arătate, Curtea, raportat la art. 326 alin. 3 Cod procedură civilă, constatând neîndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 alin. 1 și art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

În temeiul art. 326 și art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga revizuientul la plata sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat dovedit cu factura nr.SCPAPIM13024/22.12.2012 în favoarea intimatei T. A., reduse conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, având în vedere complexitatea cauzei, faptul că acest cuantum este real, la dosar aflându-se dovezi cu privire la plata efectivă a onorariului de avocat, acest cuantum al cheltuielilor fiind apreciat ca fiind rezonabil, față de problemele de drept dezlegate, miza procesului pentru părți, munca prestată de avocat și, totodată, necesar având drept scop susținerea și apărarea intimatului în procesul pendinte față de pretențiile revizuientului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienții N. I. ȘI N. M. împotriva deciziei civile nr.1858/25.1.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații T. A. M. și C. L. AL ORAȘULUI VOLUNTARI PRIN PRIMAR.

Obligă revizuientul către intimata T. A. M., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei, reduse conform art. 274 alin. 3 C.pr.civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. O. I. D. M. I.

GREFIER

M. C.

Red.I.D.

Tehnored.I.D/B.I.

2 ex./22.03.2013

---------------------------------------------------------------

C.A.B. - Secția a III-a Civilă – C.N.

- M.H.

- I.S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 468/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI