Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1922/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1922/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 1922/2014
DOSAR NR._ (_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1922
Ședința publică de la 17.12.2014
Curtea constituită din:
P. - A. P. B.
JUDECATOR - C. B. T.
JUDECĂTOR - M.-G. R.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă S. V., împotriva deciziei civile nr.519 A din 16.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. M. și intimata-reclamantă I. J..
P. are ca obiect acțiune civilă pentru partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat A. M. B., în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte S. V., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/14.08.2014, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 4 dosar, avocat P. C., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante I. J., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/05.12.2014, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-pârât S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și faptul că a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 15.12.2014, cerere de ajutor public judiciar, la care a anexat înscrisurile necesare în susținerea acesteia.
Se mai învederează instanței și împrejurarea că intimata-reclamantă I. J. a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 10.12.2014, întâmpinare.
Curtea aduce la cunoștință părților împrejurarea că a soluționat cererea de ajutor public judiciar în Camera de Consiliu, în sensul că s-a admis în parte, în sensul eșalonării taxei de timbru judiciar de 2148,7 lei, în 11 rate lunare, primele 10 rate a câte 200 lei și o ultimă rată a 148,7 lei, cu scadența fiecărei rate la data de 25 a lunii, începând cu luna ianuarie 2015. Dispune lăsarea dosarului pentru o nouă strigare.
Avocatul recurentei-pârâte, având cuvântul, solicită acordarea unui termen pentru a li se comunica încheierea de ajutor public judiciar și pentru a formula o eventuală cerere de reexaminare.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, consideră că s-ar impune acordarea unui termen pentru îndeplinirea primei obligații de plată, pentru a i se comunica încheierea de ajutor public judiciar, având în vedere că se va formula cererea de reexaminare.
Curtea constată că cererea de reexaminare care va fi formulată în cauză nu va influența soluționarea recursului, având în vedere că în acest moment nu există nicio o obligație scadentă de plată.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită lăsarea dosarului la ordinea listei de recursuri.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare formulată de avocatul recurentei-pârâte, apreciind că nefiind în acest moment scadentă vreo obligație de plată a taxei judiciare de timbru, astfel că soluția asupra cererii de ajutor public judiciar și o eventuală exercitare a căii de atac împotriva acesteia nu influențează soluționarea recursului și va dispune lăsarea dosarului la o nouă strigare în ordinea listei.
La reluarea pricinii, la ordinea listei de recursuri, se prezintă avocat A. M. B., în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte S. V., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/14.08.2014, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 4 dosar, avocat P. C., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante I. J., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/05.12.2014, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-pârât S. M..
Avocatul recurentei-pârâte, depune cererea de reexaminare împotriva încheierii de ajutor public judiciar soluționată astăzi, 17.12.2014, în Camera de Consiliu.
Curtea dispune înaintarea cererii de reexaminare completului următor spre soluționare.
Părțile prezente și reprezentate, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei-pârâte, având cuvântul, solicită amânarea pronunțării (2-3 zile, respectiv ziua de luni) pentru a depune note scrise.
Curtea aduce la cunoștință avocatului recurentei că nu este posibil a se amâna pronunțarea pentru ziua de luni.
Avocatul recurentei-pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârilor pronunțate anterior și respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.
De asemenea, arată că prin motivele de recurs a solicitat să i se acorde în deplină proprietate și posesie imobilul-garsonieră, iar intimatul S. M. (fiind fostul soț) să primească sursa compensatorie care a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în fața instanței de apel.
Referitor la cheltuielile de judecată, provocate de acest proces, arată că urmează a le solicita pe calea unei acțiuni separate.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, învederând că motivul invocat astăzi nu a fost menționat ca și motiv de apel la momentul la care s-a judecat în apel la Tribunalul București.
Urmează a se constata faptul că din motivele de apel formulate de către recurenta de astăzi, în faza de apel s-a criticat hotărârea instanței de fond numai pe aspectul sultei, respectiv al cuantumului acesteia raportat la faptul că la Judecătoria Sectorului 5 București s-a admis o expertiză cu o valoare mult diminuată.
Un alt motiv de apel se referă la cenzurarea cheltuielilor de judecată, deși nu s-a făcut vorbire în fața Tribunalului București, în faza de apel și nu s-a criticat la instanța de fond pe aspectele care se invocă astăzi direct în faza de recurs.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.607/4.12.2014 (în original), pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 07.12.2011 sub nr._, reclamanta-pârâtă I. J. i-a chemat în judecată pe pârâții-reclamanți S. V. și S. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună partajarea . în București, sector 5, .. 17, ., atribuirea în natură a imobilului către pârâtul-reclamant, cu obligarea acestuia la plata unei sulte în favoarea pârâtei-reclamante; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta-pârâtă a arătat că prin decizia penală nr. 283A/20.04.2007 a Tribunalului București – Secția I Penală, pârâtul-reclamant a fost obligat la plata sumei de 1._ lei + dobândă legală către ., care a fost radiată și al cărui patrimoniu a fost transmis către reclamantă, unicul asociat.
A mai menționat că s-a declanșat procedura executării silite asupra bunurilor pârâtului-reclamant, formându-se dosarul nr. 144/2008 al B. A. și C., iar prin sentința civilă nr. 7928/26.11.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București s-a dispus desființarea tranzacției încheiate de pârâții-reclamanți cu privire la imobilul în litigiu.
În finalul cererii, reclamanta-pârâtă a arătat că executarea silită prin poprire asupra veniturilor pârâtului-reclamant continuă, însă cuantumul ridicat al creanței face imposibilă recuperarea debitului în timpul vieții.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 400 ind. 1, art. 673 ind. 1 C.proc.civ., art. 676, art. 678-680 C.civ.
La data de 19.12.2011, reclamanta-pârâtă a depus cerere precizatoare, prin care a arătat că bunul imobil al cărui partaj îl solicită prin primul capăt al cererii introductive este întabulat în CF_ și nr. cadastral 2231/46.
La data de 23.01.2012, pârâții-reclamanți au depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând atribuirea în natură a imobilului pârâtei-reclamante, cu obligarea sa la plata unei sulte către pârâtul-reclamant, iar pârâta –reclamantă S. V. solicită să se constate că a avut o cotă de contribuție de 80% la dobândirea apartamentului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâții-reclamanți au arătat, în esență, că s-a introdus cu rea-credință prezenta acțiune, față de împrejurarea că reclamanta primește lunar o sumă importantă de bani, ca urmare a instituirii popririi asupra veniturilor pârâtului-reclamant.
Pârâtul-reclamant a menționat că nu mai locuiește la adresa de domiciliu din anul 2006, nu a avut venituri în această perioadă, precum și faptul că suferă de o maladie ireversibilă.
Pârâta-reclamantă a arătat că locuiește împreună cu un copil minor în imobilul ce face obiectul prezentei cauze și nu dispune de altă locuință, precum și faptul că este afectată de boli grave.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâții-reclamanți au arătat că o perioadă îndelungată de timp pârâtul-reclamant a avut venituri modice sau nu a realizat venituri, precum și faptul că folosința și posesia imobilului le-a avut permanent pârâta-reclamantă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 114 alin. 1 - 119, art. 673 ind. 1 C.proc.civ.
La data de 20.02.2012, a fost formulată o cerere precizatoare a cererii reconvenționale, solicitând reclamanta pârâtă să se constate că pârâții-reclamanți sunt coproprietari ai imobilului în litigiu în cote egale de contribuție la dobândirea imobilului, renunțând astfel la cel de-al doilea capăt al cererii reconvenționale. Totodată au precizat că valoarea imobilului este de 27.200 euro, echivalentul sumei de 116.960 lei.
La data de 20.02.2012, pârâții-reclamanți au formulat cerere de ajutor public judiciar, iar la data de 02.03.2012 au precizat această cerere, depunând și înscrisuri în susținere. Cererea a fost soluționată prin încheierea din data de 08.03.2012, fiind respinsă, întrucât nu se încadra în dispozițiile art.8 din O.U.G.nr.51/2008.
Prin sentința civilă nr. 9444/26.11.2012, Judecătoria Sectorului 5 București a admis acțiunea, a constatat că pârâții reclamanți S. M. și S. V. au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție egală, bunul comun apartament nr.46 situat în București, ..17, ., sector 5, în valoare de 143.247 lei; a dispus sistarea stării de devălmășie cu privire la bunul imobil, a atribuit definitiv pârâtului reclamant S. M. în deplină proprietate și exclusivă posesie bunul imobil; a obligat pârâtul reclamant S. M. la plata către pârâta reclamantă S. V. a sumei de 71.623,50 lei cu titlu de sultă, în termen de șase luni de la rămânerea definitivă a hotărârii; a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată și a obligat pârâtul reclamant S. M. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 6.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin titlul executoriu, reprezentat de decizia penală nr. 283A/20.04.2007 a Tribunalului București – Secția I Penală, pârâtul reclamant a fost obligat în solidar cu celălalt coinculpat din cauză, la plata sumei de 1._ ROL și dobânda legală aferentă, calculată din luna martie 2001 până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă ..
Instanța de fond a reținut din analiza înscrisurilor depuse de reclamanta-pârâtă că, la data de 30.09.2005, prin încheierea nr._/2005 a judecătorului delegat - Tribunalul București, a fost constatată dizolvarea de drept a ., iar prin încheierea nr.974/2007 a judecătorului delegat - Tribunalul București (f.60), a fost dispusă radierea din registrul comerțului a aceleiași societăți comerciale, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.359/2004.
După cum rezultă din raportul de lichidare emis de cabinetul de insolvență „S. V.”, precum și din declarația sub semnătură legalizată a reclamantei-pârâte, înregistrată sub nr. 6577/24.04.2008, la BNP „A. Ș. și M. Ș.”, reclamanta-pârâtă I. J. a avut calitatea de asociat unical ..
Pe cale de consecință, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 236 din Legea nr.31/1990, în vigoare la data dizolvării societății, inclusiv după trecerea termenului de 6 luni prevăzut de disp.art.31 din Legea nr. 359/2004, patrimoniul societății . s-a transmis prin efectul legii în patrimoniul asociatului unic, astfel încât reclamanta-pârâtă are calitatea de creditor al obligației de plată stabilită în sarcina pârâtului reclamant prin decizia penală nr. 283A/20.04.2007 a Tribunalului București – Secția I Penală.
Urmare a cererii de executare silită formulată de creditoarea I. J., reclamanta-pârâtă în cauza de față, s-a constituit pe rolul B.E.J. „A. și C.” dosarul de executare silită nr.144/2008, având ca obiect executare silită imobiliară și poprire pensie.
Din cuprinsul adresei nr._/1360/18.06.2008, emisă la cererea executorului judecătoresc de Primăria Sectorului 5 București - Serviciul urmărire, încasare și executare persoane fizice, reiese că debitorul-pârâtul reclamant nu are bunuri proprii urmăribile, iar prin adresa nr.2319/06.02.2012 și extrasul de carte funciară emise la cererea instanței de către OCPI - BCF Sector 5, se arată că, proprietar tabular al imobilului apartament nr. 46 situat în situat în București, sector 5, .. 17, ., este pârâta-reclamantă S. V..
Cu toate acestea, instanța de fond a reținut că, așa cum a arătat reclamanta-pârâtă prin cererea introductivă, imobilul din cauză a făcut obiectul unei tranzacții în cadrul procedurii de divorț, tranzacție consfințită prin sentința civilă nr. 5571/06.09.2006 a Judecătoriei Sectorului 6 București, revenind în natură pârâtei-reclamante S. V..
Însă, în urma admiterii acțiunii revocatorii introduse de reclamanta-pârâtă I. J., tranzacția menționată a fost desființată prin sentința civilă nr. 7928/26.11.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București, fiind reținută incidența în cauză a dispozițiilor 975 C.civ. de la 1864.
În calitate de creditor personal al pârâtului-reclamant, reclamanta-pârâtă a constatat că, deși continuă executarea silită prin poprire asupra veniturilor obținute de către acesta din pensie (520 lei/lună, conform înscrisurilor din dosarul de executare), nu-și poate recupera debitul numai prin urmărirea acestor venituri proprii ale pârâtului-reclamant, dat fiind cuantumul mare al creanței, de peste 300.000 lei, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune, în vederea urmăririi silite a cotei parte din dreptul asupra bunului comun, reprezentat de imobilul din cauză.
Constatând astfel că pârâtul-reclamant este debitor în raport de prevederile titlului executoriu invocat în cauză de către reclamanta-pârâtă, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 493 alin.1 C.proc.civ., creditorul personal al unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu va putea să urmărească partea acestuia din imobilul aflat în proprietate comună, civa trebuisă ceară mai întâi împărțeala imobilului, astfel cum se solicită în cauză.
De asemenea, potrivit art.353 N.C.civ., bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numaiîn măsura necesară acoperirii creanțelor sale.
Așa fiind, executarea silită imobiliară a cotei parte a pârâtului-reclamant nu poate interveni datorită impedimentului la executare rezultat din dispozițiile art.493 alin.1 C.proc.civ.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare depus la dosarul cauzei (f.6-7), pârâta-reclamantă S. V. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, sector 5, .. 17, ., . căsătoriei cu pârâtul –reclamant S. M..
Prin urmare, instanța a reținut calitatea de bun comun a acestui imobil, conform prezumției legale relative prev. de art. 30 alin. 1 și 3 din Codul fam. (în vigoare la data dobândirii imobilului), potrivit cărora bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, în cauză niciuna dintre părți necontestând calitatea de bun comun a imobilului menționat.
În ceea ce privește împărțirea bunului comun, stabilirea cotelor părți ce revine fiecăruia dintre foștii soți urmează a se face în raport de contribuția acestora la dobândirea și conservarea acestuia.
Deși inițial, prin cel de-al doilea capăt al cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă a solicitat să se constate că a avut o cotă de contribuție de 80% la dobândirea apartamentului, ulterior, prin încheierea din data de 23.02.2012, instanța a luat act de renunțarea pârâtei-reclamante la această pretenție, astfel încât, în raport de cele expuse, instanța a constatat că pârâții-reclamanți au dobândit în timpul căsătoriei, imobilul situat în București, sector 5, .. 17, ., . egale de contribuție, de 50% fiecare, decurgând din prezumția de egalitate prevăzută de legiuitor la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.
Valoarea bunului imobil a fost stabilită în cauză prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul R. M., aceasta fiind de 143.247 lei.
Având în vedere componența masei de împărțit, instanța, dispunând sistarea stării de devălmășie, a dispus atribuirea imobilului în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului-reclamant S. M.. Instanța a avut în vedere, în raport de criteriile prevăzute de art. 6739 C.proc.civ., că niciuna dintre părți nu are o cotă superioară la dobândirea masei partajabile și nici nu s-a dovedit că numai una dintre părți ar fi adus îmbunătățiri imobilului, domiciliul amândurora fiind în București. Prin urmare aceste criterii nu au relevanță în speță, astfel că instanța, la atribuirea bunului către pârâtul-reclamant, are în vedere faptul că prezenta cerere este formulată de creditor în vederea valorificării creanței prin executarea silită imobiliară, aceasta fiind rațiunea pentru care s-a declanșat prezentul litigiu.
Totodată, instanța a reținut că, potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză și a răspunsului la obiecțiunile formulate de pârâții-reclamanți, valoarea imobilului ce urmează a fi atribuit în proprietatea exclusivă a pârâtului-reclamant, este în cuantum de 143.247 lei, iar foștii soți au avut o contribuție egală de 50% la dobândirea acestuia, astfel încât, pentru a se respecta egalitatea de cote, a obligat pârâtul-reclamant S. M. la plata sumei de 71.623,50 lei, cu titlu de sultă, în favoarea pârâtei-reclamante S. V., stabilindu-se termenul de plată a acesteia la 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată, în raport de soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză pentru cererea principală, astfel încât a respins-o.
Cu privire la cheltuielile de judecată, în baza art. 274 C.proc.civ., instanța a dispus obligarea pârâtului-reclamant S. M. (căruia îi aparține culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu) la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 6.240 lei, cu acest titlu, reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariul pentru efectuarea expertizei și onorariul avocațial (conform chitanței . nr.452 din data de 26.04.2012).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta-reclamantă S. V., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, la data de 21.02.1013, solicitând admiterea apelului; modificarea sentinței apelante în sensul majorării sultei compensatori, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat că soluția instanței de fond este greșită, deoarece prin expertiza tehnica specialitatea construcții civile și evaluarea proprietății imobiliare s-a stabilit o valoare de circulație a imobilului cu mult sub valoarea de piață, având în vedere că aceasta se găsește într-o zonă centrală a orașului, având îmbunătățiri care măresc confortul considerabil și întregul ., ceea ce mărește valoarea apartamentul cu circa 25%.
Prin răspunsul la obiecțiuni, expertul și-a păstrat punctul de vedere, astfel încât a solicitat o nouă expertiză, dar instanța a respins aceasta proba, considerând că expertul a evaluat în mod corect imobilul, ceea ce este contrazis de situația de fapt.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 6240 lei, a solicitat cenzurarea acestora, deoarece nu se justifică față de prestația apărătorului părții adverse.
Intimata-reclamantă-pârâtă I. J. a formulat, în temeiul art. 293 C.proc.civ., cerere de aderare la apelul declarat de către apelanta-pârâtă, sub aspectul cheltuielilor de judecată, apreciind că în mod greșit instanța a obligat doar pe pârâtul S. M. la plata cheltuielilor de judecata, exonerând de la plata pe parată S. V..
În mod greșit instanța de fond a considerat ca paratul S. M. este singurul în culpă de declanșarea prezentului litigiu, în condițiile în care desfășurarea procesului, atitudinea procesuala a paraților din prezenta cauza, precum și din cea privind revocarea tranzacției, demonstrează contrariul situației reținute de către instanța de fond.
Astfel, în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/302/2009, instanța a constatat definitiv și irevocabil conivența între cei doi pârâți cu privire la modalitatea de partajare a apartamentului în litigiu, fapt ce a determinat revocarea tranzacției din cadrul procesului de partaj.
În prezenta cauză, ambii pârâți au adoptat aceeași atitudine de conivență, în condițiile în care, deși în mod logic ar avea interese contrare, au înțeles să beneficieze de serviciile aceluiași avocat.
Pe de altă parte, apelanta-pârâtă S. V. este cea care a formulat cerere reconvențională, cea care a solicitat atribuirea în natură a imobilului, a formulat cereri de natură a întârzia judecarea cauzei (formulare nejustificată a cererii de ajutor public), mai mult, pârâta S. V. este și cea care a formulat apel.
Prin încheierea de ședință din data de 07.10.2013, tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri și cu expertiză imobiliară pentru apelanta-pârâtă, a luat act că intimata nu solicită probe în calea de atac; a desemnat aleatoriu, prin tragere la sorți, expert pe dl. T. M. cu specialitatea construcții; a stabilit onorariu provizoriu în cuantum de 1100 lei în sarcina apelantei-pârâte și a pus în vedere acesteia să achite onorariul în termen de 5 zile de la numirea expertului sub sancțiunea decăderii din probă.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 28.02.2014, prin Serviciul Registratură. Nu au fost formulate obiecțiuni.
Prin decizia civilă nr.519 A/16.04.2014, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă-pârâtă I. J., a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă-reclamantă S. V., a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că valoarea apartamentului nr.46 situat în București, ..17, .. 2, sectorul 5, este de 180.220 lei, potrivit raportului de expertiză întocmit la instanța de apel de expert ing. T. M., raport ce a fost omologat de tribunal, a obligat pârâtul-reclamant S. M. la plata către pârâta-reclamantă S. V. a sumei de 90.110 lei cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la data pronunțării prezentei decizii, a menținut în rest sentința civilă apelată și a obligat apelanta-reclamantă-pârâtă I. J. la plata către apelanta-pârâtă-reclamantă S. V. a sumei de 3.249,15 lei, cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de apelanta pârâtă reclamantă S. V. a fost găsit fondat, raportat la faptul că raportul de expertiză efectuat în faza apelului (filele 53 și urm. dosar) confirmă că imobilul a fost subevaluat la instanța de fond, astfel încât tribunalul a avut în vedere valoarea imobilului astfel cum a fost stabilită în faza apelului prin raportul de expertiză întocmit de expert T. M., respectiv 180.220 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a constatat că interesul apelantei pârâte reclamante în criticarea cuantumului acestora decurge din formularea de către creditoarea I. J. a unei cereri de aderare la apel, prin care solicită ca ambii soți să fie obligați la suportarea acestora.
Subsecvent, tribunalul a constatat că, din cadrul cheltuielilor de judecată, se critică practic numai onorariul avocațial, solicitându-se reducerea acestuia prin prisma prestației acestuia.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că onorariul avocatului a fost în valoare de 1.500 lei (fila 215 dosar fond), cuantum pe care apreciază că nu se impune a-l cenzura, având în vedere actele procesuale efectuate de avocat (cerere de chemare în judecată, cerere precizatoare), precum și prezența la fiecare termen de judecată, raportate și la valoarea pricinii de față.
Apelul declarat de apelanta reclamantă pârâtă I. J. a fost găsit nefundat, reținându-se că prin cererea de aderare la apel, se solicită de către creditoare ca ambii soți să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată, cerere pe care tribunalul a constatat-o nefondată, având în vedere principiul culpei procesuale și faptul că vina în declanșarea prezentului litigiu de partaj al bunurilor comune pentru realizarea creanței creditoarei față de debitorul S. M. aparține în totalitate debitorului, iar nu și soției acestuia, atrasă fără nicio culpă într-un proces fără desfășurarea căruia creditoarea nu își putea realiza creanța împotriva soțului debitor.
Împotriva deciziei civile nr.519 A/16.04.2014 a declarat recurs pârâta S. V., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului ca temeinic și legal, pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, taxa de timbru.
În motivare, se arată de către recurentă că soluția instanței de apel a preluat în bună parte soluția instanței de fond în ceea ce privește partajarea locuinței.
Prin motivele de apel s-a solicitat ca acest bun să fie atribuit recurentei-apelante S. V., iar intimatul-pârât S. M. sa primească sulta compensatorie, deoarece S. V. nu are nici o culpă în destrămarea căsătoriei, divorțul fiind pronunțat cu acordul părților cu toate că intimatul S. M. a fost condamnat conform deciziei penale 283A/20.04.2007 a Tribunalului București și obligat la achitarea unui prejudiciu către intimtata I. J..
Procesul penal în care a fost implicat intimatul S. M. a durat considerabil, s-au iscat discuții pe acest aspect, intimatul-recurent S. M. neavând nici un venit, ceea ce a dus la desfacerea căsătoriei și pe cale de consecința la încheierea unei tranzacții pentru imobilul în litigiu.
În aceasta situație prin anularea tranzacției, recurenta apelantă se află în situația de a fi evacuată din imobil de către intimata-reclamanta lancu J., pe de-o parte fără posibilitatea de a-și recupera sulta compensatori de Ia intimatul-pârât S. M., fostul soț, sulta stabilită ca urmare a efectuării unei noi expertize în fața instanței de apel, ca urmare a atribuirii garsonierei către intimata-reclamanta lancu J.. Imobilul va fi scos ia licitație și vândut și pe cale de consecința recurenta-pârâta S. V. va ajunge în stradă. Chiar creditoarea lancu J. recunoaște că "având în vedere principiul culpei procesuale și vina în declanșarea prezentului litigiu de partaj al bunurilor comune pentru realizarea creanței creditoarei față de debitorul S. M. aparține în totalitate debitorului, iar nu și soția acestuia, atrasă fără nici o culpa un proces fără desfășurarea căruia creditoarea nu-și putea realiza creanța împotriva soțului debitor".
Solicită deci recurenta-pârâta S. V. atribuirea către sine a imobilului în litigiu, urmând ca intimatul-pârât S. M. să primească sulta compensatorie care ar putea fi executată de către intimata-reclamanta I. J. care în urma radierii . preia debitul ca persoană fizică.
Intimata – reclamantă I. J. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, în condițiile în care, prin motivele de apel, recurenta a solicitat și a criticat hotărârea instanței de fond doar pe aspectul majorării sultei compensatorii a recurentei ca urmare "a atribuirii apartamentului pârâtului S. M. în deplină proprietate și exclusivă posesie".
Prin urmare, instanța de apel nu putea să analizeze hotărârea instanței de fond în condițiile în care prin motivele de apel nu au fost formulate critici pe aspectele ce țin de modalitatea de partajare.
Examinând actele dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
Recurenta critică hotărârea pronunțată de tribunal sub un singur aspect, anume al modalității de atribuire a bunului imobil ce a constituit obiectul partajului, solicitând ca această soluție să fie modifică în recurs în sensul atribuirea către recurentă a bunului, justificat pe de o parte de imposibilitatea probabilă de a recupera sulta de la intimatul-pârât, iar pe de altă parte de lipsa unei alt spațiu de locuit.
Curtea constată că în calea de atac a apelului pe care recurenta a exercitat-o cât privește hotărârea prin care prima instanță a dispus atribuirea bunului imobil către celălalt coproprietar devălmaș, pârâtul reclamant S. M., nu au fost formulate critici de către recurentă decât sub aspectul valorii bunului, apreciată ca fiind inferioară celei reale, nu și sub cel al modalității de atribuire.
Or, câtă vreme obiectul căii de atac a recursului îl reprezintă decizia pronunțată în apel, ca rezultat al judecății pe care instanța de apel o realizează în limita criticilor formulate de cele care promovează această cale de atac, trebuie constatat că în recurs nu se poate critica această decizie decât tot limitat la ceea ce a format obiect de evaluare în apel.
Așa fiind, reținând că în cauză, recurenta a dedus analizei în calea de atac a recursului aspecte cu care tribunalul nu a fost învestit să le judece în apel, cale de atac în cadrul căreia recurenta nu a criticat decât valoarea imobilului, nu și modalitatea de atribuire a acestuia către coproprietari, Curtea constată că susținerile recurentei depășesc limitele unei posibile analize de nelegalitate în recurs a deciziei pronunțate de instanța de apel.
În consecință, în raport de cele arătate, Curtea constată că recursul nu este fondat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., îl va respinge.
În baza art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.civ., Curtea va obliga recurenta la plata către intimata – reclamantă a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, considerând că este necesară reducerea cuantumului solicitat la cel arătat, ținând seama de complexitatea redusă a cauzei în această fază procesuală, astfel că eforturile depuse pentru asigurarea apărării au fost unele de amploare redusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta – pârâtă S. V., împotriva deciziei civile nr.519 A/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – pârâtă I. J. și intimatul – pârât S. M..
Obligă pe recurenta – pârâtă la plata către intimata – reclamantă a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată reduse.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. B. C. B. T. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
2 ex./15.01.2015
TB-S.4 – A.M. V.; L.I.-C.
Jud.S.5 – L.M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 918/2015. Curtea... → |
|---|
