Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 963/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 963/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 963/2015

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.963

Ședința publică de la 23.09.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - M. I.

JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.

JUDECĂTOR - I. D.

GREFIER - M. C.

* * * * * * * * * * *

Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentul pârât S. F., împotriva deciziei civile nr. 840 A din 06.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. L. și cu intimații pârâți S. E. și S. G..

P. are ca obiect – partaj bunuri comune.

Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 10.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17.09.2013 și apoi la 23.09.2015, când a decis următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr._ /21.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București s-a admis în parte cererea principală formulata de B. (fostă S.) L., în contradictoriu cu reclamanții pârâți S. G. și S. E. și pârâtul reclamant S. F., a admis în parte cererea reconvențională formulata de paratul reclamant S. F. în contradictoriu cu reclamanta parata B. (fostă S.) L. și Reclamanții Pârâți S. G. și S. E., a admis în parte cererea conexată formulata de reclamanții pârâți S. G. și S. E. în contradictoiu paratul reclamant S. F. și reclamanta parata B. (fostă S.) L..

S-a dispus ieșirea părților din indiviziune ,respectiv S. F. și B. L., pe de o parte, și S. G. și S. E., pe de altă parte, și s-a constatat că: loturile aflate în indiviziune, respectiv lotul numărul 10 cu numărul cadastral 1319/10-suprafața de 349 mp situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7852,5 euro, lotul numărul 11 cu numărul cadastral 1319/11-suprafața de 446 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de_ euro, lotul numărul 12 cu numărul cadastral 1319/12-suprafața de 351 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de_,5 euro, lotul numărul 16 cu numărul cadastral 1319/10-suprafața de 353 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7942,5 euro, lotul numărul 20 cu numărul cadastral 1319/20-suprafața de 350 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7875 euro, lotul numărul 21 cu numărul cadastral 1319/21-suprafața de 349 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7852,5 euro, lotul numărul 22 cu numărul cadastral 1319/22-suprafața de 442 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de 9945 euro, lotul numărul 23 cu numărul cadastral 1319/23-suprafața de 1871 mp, situat în ., tarlaua 22, . drum de servitute aflat în indiviziune în valoare de_,5 euro, conform raportului de expertiză efectuat de expert G. C., între S. G. și S. E. pe de o parte și S. F. și B. L. pe de altă parte au o valoare totală de 103.747,5 Euro, a constatat că reclamanților S. G. și S. E. le revine o cotă de ½ cu o valoare de 51.873,75 Euro, iar coproprietarilor S. F. și B. L. o cotă de ½ cu o valoare de 51.873,75 Euro.

S-au atribuit lui S. G. și S. E. în deplină proprietate și posesie lotul numărul 10 cu numărul cadastral 1319/10 -suprafață de 349 mp situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7852,5 euro, lotul numărul 11 cu numărul cadastral 1319/11-suprafața de 446 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de_ euro, lotul numărul 12 cu numărul cadastral 1319/12-suprafața de 351 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de_,5 euro.

S-au atribuit lui S. F. și B. L. în deplină proprietate și posesie lotul numărul 16 cu numărul cadastral 1319/10-suprafața de 353 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7942,5 euro, lotul numărul 20 cu numărul cadastral 1319/20-suprafața de 350 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7875 euro, lotul numărul 21 cu numărul cadastral 1319/21-suprafața de 349 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7852,5 euro, lotul numărul 22 cu numărul cadastral 1319/22-suprafața de 442 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de 9945 euro.

S-a menținut în indiviziune forțată între părți lotul cu numărul 23 cu numărul cadastral 1319/23-suprafața de 1871 m.p., situat în ., tarlaua 22, . drum de servitute aflat în indiviziune în valoare de 42.097,5 euro.

De asemenea, instanța de fond, pentru egalizarea loturilor, a obligat pe S. F. și B. L. să plătească lui S. G. și S. E. suma de 2790 euro, cu titlu de sultă, S. F. în cotă de 60% și B. L. în cotă de 40%.

S-a constatat că S. F. și B. L. au o datorie de 97.850 euro față de S. G. și S. E. și a obligat pe S. F. și B. L. să plătească lui S. G. și S. E. suma de 97.850 euro, S. F. în cotă de 60% și B. L. în cotă de 40%.

S-a dispus ieșirea din indiviziune a lui S. F. și B. L. conform cotelor ce li se cuvin, respectiv 60% pentru S. F. și 40% pentru B. L..

S-a constatat că masa partajabilă dintre S. F. și B. L. se compune din: suprafața de teren de 225,07 mp situată în București, .-21, sector 4 București, în valoare de 85.750 Euro conform raportului de expertiza efectuat de expert V. M., J. C. și V. M. V.; o construcție parter și etaj mansardat aflată pe terenul de 225,07 m.p. situată în București, .-21, sector 4 București în valoare de 139.620 Euro conform raportului de expertiza efectuat de expert V. M., J. C. și V. M. V.; terenul în suprafață totală de 578,45 mp situat în București, ., sector 4, în valoare de 220.400 euro conform raportului de expertiza efectuat de expert V. M., J. C. și V. M. V.; fundația și doi pereți exteriori ai construcției situată pe acest teren în valoare de 5600 Euro conform raportului de expertiză efectuat de expert G. C.; garsoniera situată în Slănic M., . 6, scara B, parter, . în valoare de 25.000 Euro conform convenției părților din data de 07.11.2011; terenul în suprafață de 6700 m.p. situat în ., tarlaua 20, . în valoare de 21.100 Euro, conform raportului de expertiză efectuat de expert G. C.; lotul numărul 16 cu numărul cadastral 1319/10-suprafața de 353 m.p., situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7942,5 euro; lotul numărul 20 cu numărul cadastral 1319/20-suprafața de 350 m.p., situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7875 euro; lotul numărul 21 cu numărul cadastral 1319/21-suprafața de 349 m.p., situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7852,5 euro; lotul numărul 22 cu numărul cadastral 1319/22-suprafața de 442 m.p., situat în ., tarlaua 22, . valoare de 9945 euro; cota de ½ din lotul cu numărul 23 cu numărul cadastral 1319/23-suprafața de 1871 m.p., situat în ., tarlaua 22, . drum de servitute aflat în indiviziune în valoare de 42.097,5 euro aflat în indiviziune forțată cu S. E. și S. G.,

-suma de 60.500 Euro rezultată din vânzarea loturilor 7,17,18,19 situate în . tarlaua 22, . mobile situate în imobilul situat în București, .-21, sector 4, respectiv, la parter: combină frigorifică, în valoare de 250 lei, aragaz în valoare de 225 lei, mixer în valoare de 60 lei, cafetieră în valoare de 70 lei, robot bucătărie în valoare de 130 lei, mașină de spălat în valoare de 230 lei, la etaj: dulap haine în valoare de 750 lei, cuptor microunde în valoare de 250 lei, set masă cu 2 scaune (2 buc. ) în valoare de 400 lei, hotă în valoare de 300 lei, DVD în valoare de 100 lei, sistem audio 5 boxe în valoare de 250 lei, mobilă dormitor ( pat, oglindă, noptieră ) în valoare de 1300 lei, TV plasmă în valoare de 600 lei, TV în valoare de 30 lei, dulap baie în valoare de 80 lei, mobilier balcon în valoare de 500 lei, dulap rotile în valoare de 175 lei, feliator în valoare de 150 lei, mașină de tocat electrică în valoare de 100 lei, storcător de fructe în valoare de 100 lei, combină frigorifică mică în valoare de 450 lei, cuptor cu microunde în valoare de 250 lei conform raportului de expertiza de bunuri mobile efectuat de expert V. G., valoarea în euro a acestora la cursul BNR din 21.12.2012 fiind de 1508 Euro.

Instanța de fond a constatat că masa partajabilă dintre S. F. și B. L. are o valoare de 614.141,75 Euro, cota lui S. F. având o valoare de 368.485,05 Euro, iar cota lui B. L. având o valoare de 245.656,7 euro.

S-a atribuit lui B. L. în deplină proprietate și posesie următoarele bunuri: suprafața de teren de 225,07 m.p. situată în București, .-21, sector 4 București, în valoare de 85.750 Euro conform raportului de expertiza efectuat de expert V. M., J. C. și V. M. V.; o construcție parter și etaj mansardat aflată pe terenul de 225,07 mp situată în București, .-21, sector 4 București în valoare de 139.620 Euro conform raportului de expertiza efectuat de expert V. M., J. C. și V. M. V.; garsoniera situată în Slănic M., . 6, scara B, parter, . în valoare de 25.000 Euro conform convenției părților din data de 07.11.2011; bunurile mobile situate în imobilul situat în București, .-21, sector 4, respectiv, la parter: combină frigorifică, în valoare de 250 lei, aragaz în valoare de 225 lei, mixer în valoare de 60 lei, cafetieră în valoare de 70 lei, robot bucătărie în valoare de 130 lei, mașină de spălat în valoare de 230 lei, la etaj: dulap haine în valoare de 750 lei, cuptor microunde în valoare de 250 lei, set masă cu 2 scaune (2 buc. ) în valoare de 400 lei, hotă în valoare de 300 lei, DVD în valoare de 100 lei, sistem audio 5 boxe în valoare de 250 lei, mobilă dormitor ( pat, oglindă, noptieră ) în valoare de 1300 lei, TV plasmă în valoare de 600 lei, TV în valoare de 30 lei, dulap baie în valoare de 80 lei, mobilier balcon în valoare de 500 lei, dulap rotile în valoare de 175 lei, feliator în valoare de 150 lei, mașină de tocat electrică în valoare de 100 lei, storcător de fructe în valoare de 100 lei, combină frigorifică mică în valoare de 450 lei, cuptor cu microunde în valoare de 250 lei conform raportului de expertiza de bunuri mobile efectuat de expert V. G., valoarea în euro a acestora la cursul BNR din 21.12.2012 fiind de 1508 Euro.

Instanța de fond a constatat că valoarea lotului acesteia are o valoare de 251.878 Euro.

S-a atribuit lui S. F. în deplină proprietate și posesie următoarele bunuri: terenul în suprafață totală de 578,45 m.p. situat în București, ., sector 4, în valoare de 220.400 euro conform raportului de expertiza efectuat de expert V. M., J. C. și V. M. V.; fundația și doi pereți exteriori ai construcției situată pe acest teren în valoare de 5600 Euro conform raportului de expertiză efectuat de expert G. C.; terenul în suprafață de 6700 m.p. situat în ., tarlaua 20, . în valoare de 21.100 Euro, conform raportului de expertiză efectuat de expert G. C.; suma de 6.0500 Euro rezultată din vânzarea loturilor 7,17,18,19 situate în . tarlaua 22, . numărul 16 cu numărul cadastral 1319/10-suprafața de 353 m.p., situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7942,5 euro; lotul numărul 20 cu numărul cadastral 1319/20-suprafața de 350 m.p., situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7875 euro; lotul numărul 21 cu numărul cadastral 1319/21-suprafața de 349 m.p., situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7852,5 euro; lotul numărul 22 cu numărul cadastral 1319/22-suprafața de 442 m.p., situat în ., tarlaua 22, . valoare de 9945 euro; cota de ½ din lotul cu numărul 23 cu numărul cadastral 1319/23-suprafața de 1871 m.p., situat în ., tarlaua 22, . drum de servitute aflat în indiviziune în valoare de 42.097, 5 euro aflat în indiviziune forțată cu S. E. și S. G. și a constatat că valoarea lotului acestuia este de 362.263,75 Euro.

Pentru egalizarea loturilor, a obligat pe B. L. să achite lui S. F. suma de 6221,3 euro cu titlu de sultă, a compensat în totalitate cheltuielile de judecată cu plata onorariilor de apărător și de expert, a obligat pe S. F. la plata sumei de_,8 lei către stat, reprezentând 60% din taxa de judiciară pentru care s-a acordat ajutorul public pentru B. L., iar restul de 20.023,2 lei rămân în sarcina statului, a obligat pe S. E. și S. G. la plata către stat a sumei de_,53 +_,68 lei reprezentând taxă judiciară de 3% pentru partaj, pe S. F. la plata către stat a sumei de 8347,52 lei reprezentând taxă judiciară de 3% pentru partaj și pe B. L. la plata către stat a sumei de 5565 lei reprezentând taxă judiciară de 3% pentru partaj, a obligat pe S. F. la plata către stat a sumei de_,04 lei reprezentând taxă judiciară de 3% pentru partaj și pe B. L. la plata către stat a sumei de_,36 lei reprezentând taxă judiciară de 3% pentru partaj și a obligat-o pe B. L. să achite lui S. F. suma de 1300 lei reprezentând taxă judiciară pentru cota majoritară admisă.

Pentru a se hotărî astfel instanța de fond a reținut ca prin cererea formulate reclamanta parata B. L. a chemat în judecata pe paratul reclamant S. F. pentru partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei si a solicitat sa ii fie atribuite următoarele bunuri: suprafața de teren de 225,07 mp situată în București, .-21, sector 4 București, o construcție, parter, etaj și mansarda aflată pe terenul de 225,07 mp situată în București, .-21, sector 4 București,; garsoniera situată în Slănic M., . 6, scara B, parter, .; bunurile mobile aflate în imobilul din .-21, sector 4: parter- set canapea din piele, combina frigorifica, mobila bucatarie de vara, combina frigorifica, aragaz, mixer, cafetiera, rabot bucătărie, mașina de spălat, 2 centrale termice, etaj- dulap haine, combina frigorifica, cuptor cu microunde, mobila de bucatarie, set masa cu doua scaune, hota, set canapea cu doua fotolii, TV plasma, DVD, sistem audio 5 boxe, 2aparate aer conditionat, 3 bucati de galarii de inox, mobila de dormitor ( pat, oglinda, noptiera), TV plasma, mobila dressing, TV, mobila dormitor (pat și dulap), TV, DVD, calculator, imprimanta, 2 fotolii sac, fotoliu, dulap de haine, dulap CD, pianina, canapea, mașina de spălat, 2 dulapuri de haine, mobilier balcon, 2 dulapuri rotile, feliator, mașina de tocat electrica, storcător de fructe, combina frigorifica mica, cuptor cu microunde, set așternuturi, set prosoape.

A solicitat ca paratului sa ii fie atribuite următoarele bunuri: terenul în suprafață totală de 578,45 mp situat în București, ., sector 4, o construcție, parter, etaj și mansarda aflată pe terenul; terenul în suprafață de 6700 mp. situat în ., tarlaua 20, .; cota de ½ din următoarele loturi: lotul numărul 10 cu numărul cadastral 1319/10-suprafața de 349 mp, situat în ., tarlaua 22, . lotul numărul 3 cu suprafața de 354 mp, lotul numărul 6 cu suprafața de 352 mp, lotul numărul 7 cu suprafața de 351 mp, lotul numărul 8 cu suprafața de 351 mp, lotul numărul 9 cu suprafața de 350 mp, lotul numărul 10 cu suprafața de 349 mp, lotul numărul 11 cu suprafața de 446 mp, lotul numărul 11 cu suprafața de 451 mp, lotul numărul 16 cu suprafața de 353 mp, lotul numărul 17 cu suprafața de 352 mp, lotul numărul 18 cu suprafața de 351 mp, lotul numărul 19 cu suprafața de 351 mp, lotul numărul 20 cu suprafața de 350 mp, lotul numărul 21 cu suprafața de 349 mp, lotul numărul 22 cu suprafața de 442mp, lotul numărul 23 cu suprafața de 1871 mp; 9 părți sociale reprezentând 95 % din capitalul social al . SRL; 18 părți sociale reprezentând 90 % din capitalul social al .; 20 părți sociale reprezentând 100 % din capitalul social al . SRL; 20 părți sociale reprezentând 100 % din capitalul social al .-Agent de asigurare SRL; 10 părți sociale reprezentând 50 % din capitalul social al . Club SRL; cu obligarea paratului la plata sultei corespunzătoare, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii reclamanta parata a arătat ca prin sentința civila nr. 6040/02.11.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, a fost desfăcută căsătoria dintre parți, i-au fost încredințați minorii spre creștere și educare, cu obligarea paratului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor.

Reclamanta a susținut că în timpul casătoriei, părtile au dobândit prin contribuție egala bunurile imobile și mobile enumerate, că dorește atribuirea bunurilor prezentate în petitul cererii fata de faptul ca i-au fost încredințați minorii cu care locuiește în imobilul din .-21, sector 4 București. Reclamanta parata a mai arătat că, în timpul căsătoriei cu paratul, din cele 23 de loturi pe care le dețin în coproprietate cu părinții paratului reclamant, s-au înstrăinat loturile numerele 1,2,4,5,13,14,15, conform contractelor de vânzare cumpărare depuse la dosar.

La termenul din data de 26.02.2010, paratul reclamant a depus întâmpinare și cerere reconvenționala la dosar prin care a solicitat sa se constate ca el a avut o contribuție de 99% la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, sa ii fie atribuite toate bunurile, sa fie obligată reclamanta parata la achitarea datoriilor aferente imobilelor din . Martisor de_,59 lei și_ Euro, corespunzător procentului de contribuție avuta la achiziționarea acestor bunuri, sa oblige reclamanta parata sa aducă la masa de împărtit suma de_ Euro încasata din vânzarea terenului din Bușteni, ., jud. Prahova, să se constate calitatea de bunuri proprii a următoarelor imobile: garsoniera situată în Slănic M., . 6, scara B, parter, ., -terenul în suprafață de 6700 mp. situat în ., tarlaua 20, ., să oblige parata reclamanta la plata sumei de_ Euro și 5000 lei date cu titlu de împrumut, să oblige reclamanta parat să își schimbe actul de identitate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, paratul reclamant a arătat că în perioada premergătoare căsătoriei a economisit suma de 2.500 dolari din afacerile pe care le avea la Romexpo, că în octombrie 1996, parinții săi i-au dat suma de 12.500 dolari, astfel că a achiziționat apartamentul din Drumul Taberei cu suma de 15.000 dolari, acesta fiind bun propriu fata de donația primita și față de economiile sale avute înainte de căsătorie. Paratul reclamant a mai arătat ca apartamentul a fost renovat de tatăl sau prin ., cuantumul îmbunătățirilor fiind de circa 15.000 dolari, ca în 2001 tatăl sau i-a cumpărat un autoturism din Germania în valoare de 15.000 dolari pe care l-a revândut în mai cu suma de 11.500 dolari din care a achiziționat garsoniera din Slanic M. cu suma de 1.900 dolari, ca în vara lui 2002, tatăl sau l-a împrumutat cu suma de 32.000 euro pentru a cumpăra terenul din . construi o casa, ca la momentul perfectării actelor, tatăl sau i-a remis suma de 4.500 euro care îi mai era necesara.

În cerere se mai arata ca datorita cheltuielilor mari pe care le facea soția sa și datorita salariilor foarte mari pe care le plăteau angajaților, rude ale sotiei, pana în anul 2004 nu au reușit sa economisească nici o suma de bani, astfel ca au hotărât sa vândă apartamentul și sa folosească banii în afaceri imobiliare, ca în 04.02.2004 a vândut apartamentul din Drumul Taberei cu suma de 38.100 dolari cu care a achiziționat un teren din .-155 cu suma de 25.000 dolari și un teren în Bușteni cu suma de 9.900 dolari, diferența fiind cheltuita de fosta soție și parintii sai.

În decembrie 2004 a revândut terenul din . de 70.000 euro, din care a cumpărat terenul din .-21 cu suma de 21.000 Euro și două terenuri în . suma de 41.000 euro, ca în noiembrie 2005 a revândut terenurile din . suma de 43.000 euro, iar în decembrie 2005 a hotărât sa achiziționeze împreuna cu tatal sau terenul de 10.000 mp din . arvuna de 2.000 euro, ca la data de 18.04.2006 a achiziționat terenul din . de 120.000 euro, el folosind suma de 43.000 euro și suma de 17.000 euro fiind luată din firma pe care o avea, că cele doua imobile din . Martisor au fost construite de ., firma la care el nu a achitat nimic, că terenul de 6.709 mp a fost achiziționat de acesta dupa divort cu banii donati de catre tatal sau în folosul fiicei părtilor-C., în vara lui 2007 din vanzarea apartamentului din ..

În cerere se arata, de asemenea, ca reclamanta, când a încasat suma de 35.000 euro din vânzarea terenului din Bușteni, s-a angajat ca va achita datoriile firmei, lucru pe care nu l-a făcut, ca el a contribuit la cheltuielile gospodărești, reclamanta parata neavând serviciu nici în timpul căsătoriei, nici în prezent.

La data de 23.04.2010, reclamanta parata a depus cerere completatoare prin care a solicitat instanței sa constate nulitatea absolută a procurii autentificate la BNP E. P., sub numarul 2994 din data de 03.10.2007, sa oblige paratul S. F. sa aduca la masa de împărtit suma de 60.500 Euro reprezentând 1/2 din pretul obținut din vanzarea loturilor 7,17,18,19 din terenul intravilan situat în tarlaua 22, . ..

În motivarea cererii completatoare, reclamanta parata a arătat ca procura autentificată la data de 03.10.2007de BNP P. E. nu este semnata de aceasta, astfel ca lipsește consimțământul sau.

Reclamanta a arătat ca în baza acestei procuri false, s-au perfectat acte de vânzare cumpărare, prețul fiind încasat de S. F., solicitând obligarea acestuia sa aducă la masa de împărțit suma de 60.500 Euro.

La data de 23.04.2010, reclamanta parata a depus întâmpinare la cererea reconvenționala prin care a invocat excepția insuficientei timbrari a cererii reconvenționale, iar pe fond, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiata, sustinând în esență că și-a adus aportul în egala măsura cu paratul la dobândirea bunurilor dobândite în timpul casatoriei.

La data de 23.04.2010 S. G. Și S. E. au formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat ca partile: sa fie obligate la plata catre ei a sumei de_ dolari reprezentand imbunatatirile aduse la imobilul din Drumul Taberei de catre .,achitata de subsemnatii din dividente ( cesiune de creanta); sa fie obligate partile la plata sumei de_ euro reprezentând împrumutul acordat acestora pentru achiziționarea terenului din . F; sa fie obligate corespunzător cotei de contribuție a fiecăruia, la plata sumei de_,59 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor efectuate de . pe terenurile din . Martisor și achitați din dividende ( cesiunea de creanța); sa se constate ca partile sunt în devălmasie doar cu privire la loturile 3,6,7 și 12 din .,9,10,11,20,21 și 22 fiind proprietatea lor conform înțelegerii avute cu părțile; sa suspende judecata prezentului dosar pana la soluționarea definitiva și irevocabila a acțiunii de ieșire din indiviziune ce face obiectul dosarului_, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, intervenienții au arătat ca, în considerarea relațiilor de rudenie avuta cu părțile, i-a ajutat sa achiziționeze și sa construiască imobilele din Drumul taberei, . Stanei, precum și suprafața de 10.000 mp din . au lotizat-o și impartit-o de comun acord având fiecare cate 11 loturi, ca imobilul din . edificat de . de execuție numărul 12/2005 în valoare de 356.109,13 lei, S. G. compensând suma cu dividendele aferente profitului, ca imobilul din . edificată în baza contractului de execuție 28/ 27.12.2007 în valoare de 524.862,46 lei, fiind edificata parțial urmând a fi finalizata în anul curent, ca au făcut îmbunătățirile la apartamentul din Drumul Taberei pe care ulterior soții l-au vândut pentru dezvoltarea afacerilor imobiliare, ca l-a împrumutat pe fiul sau pentru a achiziționa terenul în suprafața de 578,45 mp cu suma de_ euro.

La termenul din data de 10.09.2010, intervenienții au renunțat la cererea de intervenție.

La data de 24.06.2010 paratul prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii completatoare, ca neîntemeiata, avand în vedere faptul ca reclamanta parata este de rea credința, acesta fiind prezenta la autentificarea procurii în fata notarului public, unde a semnat personal procura.

Referitor la cererea reclamantei de a aduce la masa de impartit suma de 60.500 Euro, paratul reclamant a arătat ca aceasta este aberanta, având în vedere faptul ca cele patru loturi au fost vândute de părinții săi din cele 11 care le aparțineau în fapt.

La data de 02.09.2010, reclamanta parata a formulat cerere de precizare și extindere a acțiunii prin care a solicitat: extinderea actiunii și impotriva coproprietarilor S. G. și S. E.; constatarea calității de coproprietari a sa și a paratilor S. F., S. G. și S. E. asupra loturilor de teren numerele 3,6,7,8,9,10,11,12, 16,17,18,19,20,21,22,23; atribuirea a patru loturi din cele 23 de loturi rezultate din dezmembrarea terenului în suprafața de 10.000 mp situat în ..

În motivarea cererii, reclamanta parata a arătat ca din masa partajabilă fac parte și loturile de teren enumerate mai sus, loturi deținute în coproprietate cu parintii paratului reclamant, loturile cu numerele 1,2,4,5,13,14,15 au fost vandute impreuna, ca nu a avut cunostiinta de vanzarea loturilor 7,17,18,19, fata de faptul ca procura nu ii apartine, insa pentru ca dobanditorii pot invoca buna credinta, solicita impartirea pretului obtinut din vanzare, ca din toate loturile, ii revin patru loturi, corespunzator cotei sale de 1/4.

La data de 20.10.2010, reclamanta parata a formulat cerere de reducere a masei partajabile, cu loturile de teren numerele 3,6,8 și 9, având în vedere faptul ca prin contractul autentificat sub numarul 1222 din 06.10.2010 la BNP P. R. și asociatii, au partajat amiabil aceste loturi.

La data de 16.12.2010, reclamanta a formulat cerere de completare a masei partajabile, solicitând includerea la masa partajabila și a bunurilor mobile aflate în garsoniera din Slanic M.: bucatarie- aragaz, 2 dulapuri, centrala termica, frigider, masina de spalat rufe, set farfurii, set pahare, set cani, set tacamuri, mixer, hota aragaz, baie-dulap, dormitor-pat pentru doua persoane, canapea, dulap haine, masa, set din masa și scaune, set din asternuturi și pilote, set posoape, aparat TV, masa TV, casetofon, hol-dulap pantofi.

Prin incheierea din 08.10.2010 a fost conexata cererea din dosarul numarul_ la dosarul_ .

Prin cererea din dosarul_, reclamanții S. G. și S. E. au chemat în judecat pe paratii S. F. si B. L. solicitand instantei: iesirea din indiviziune cu privire la loturile 3,6,8,9,10,11,12,16,20,21 și 22 situate în ., atribuirea catre parati în devalmasie a loturilor 3,6,12 și 16, atribuirea catre ei a loturilor 8,9,10,11,20,21 și 22, -radierea notarii din cartea funciara a actiunii de partaj voluntar, obligarea paratei B. L. a cheltuielilor de judecata.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca au dobândit în indiviziune terenul de 10.000 mp situați în ., ca au dezmembrat acest teren în 22 de loturi, ca la data de 03.10.2007 au convenit ca loturile 1-6,12-16 sa fie atribuite paratilor, sens în care au dat acestora procura autentificata sub numarul 2993 din 03.10.2007, iar lor sa le revina celelalte loturi respectiv 8-11 și 17-22, fiind imputerniciti de catre parati conform procurii autentificate sub numarul 2994 din 03.10.2007.

La data de 20.09.2011, S. G. și S. E. au solicitat completarea masei partajabile în sensul includerii și a sumei de 140.525 euro rezultata din vânzarea de către S. F. și B. L. a loturilor 15,14,13,5,4,2,1 din terenul situat în ..

În motivare, aceștia au arătat ca suma din vanzarea acestor loturi aflate în indiviziune a fost incasata de fostii soti, astfel ca se impune ca ei sa primeasca jumatate din pretul obtinut corespunzatoare cotei lor de 1/2.

Procedând la analiza acestor cereri, instanța de fond a reținut că

prin sentința civila nr. 6040 din data de 02.11.2007 pronunțata de Judecătoria sectorului 4 București, a fost desfăcută căsătoria încheiata intre parți la data de 30.08.1996, din căsătorie rezultând minorii S. Leornard F. si S. C. V. si a retinut incidenta art. 36 alin.1 C.fam. și art. 6731 C.pr.civ.

Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 15.06.2011, instanța a admis în parte, în principiu, cererea principală și în parte, în principiu cererea reconventională, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție 40 % reclamanta pârâtă și 60 % paratul reclamant următoarele bunuri: suprafața de teren de 225,07 mp situată în București, .-21, sector 4 București, o construcție parter și etaj mansardat aflată pe terenul de 225,07 mp situată în București, .-21, sector 4 București, terenul în suprafață totală de 578,45 mp situat în București, ., sector 4, fundația și doi pereți exteriori ai construcției situată pe acest teren, garsoniera situată în Slănic M., . 6, scara B, parter, ., terenul în suprafață de 6700 mp. situat în ., tarlaua 20, ., cota de ½ din următoarele loturi: lotul numărul 10 cu numărul cadastral 1319/10-suprafața de 349 mp, situat în ., tarlaua 22, . numărul 11 cu numărul cadastral 1319/11-suprafața de 446 mp, situat în ., tarlaua 22, . numărul 12 cu numărul cadastral 1319/12-suprafața de 351 mp, situat în ., tarlaua 22, . numărul 16 cu numărul cadastral 1319/10-suprafața de 353 mp, situat în ., tarlaua 22, . numărul 20 cu numărul cadastral 1319/20-suprafața de 350 mp, situat în ., tarlaua 22, . numărul 21 cu numărul cadastral 1319/21-suprafața de 349 mp, situat în ., tarlaua 22, . numărul 22 cu numărul cadastral 1319/22-suprafața de 442 mp, situat în ., tarlaua 22, . numărul 23 cu numărul cadastral 1319/23-suprafața de 1871 mp, situat în ., tarlaua 22, . drum de servitute aflat în indiviziune, suma de_ Euro rezultată din vânzarea loturilor 7,17,18,19 situate în . tarlaua 22, . mobile situate în imobilul situat în București, .-21, sector 4, respectiv, la parter: combină frigorifică, aragaz, mixer, cafetieră, robot bucătărie, mașină de spălat, la etaj: dulap haine, cuptor microunde, set masă cu 2 scaune (2 buc. ), hotă, DVD, sistem audio 5 boxe, mobilă dormitor ( pat, oglindă, noptieră ), TV plasmă, TV, dulap baie, mobilier balcon, dulap rotile, feliator, mașină de tocat electrică, storcător de fructe, combină frigorifică mică, cuptor cu microunde.

În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, instanța a constatat că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta pârâtă a avut o cotă de 40%, iar pârâtul reclamant de 60%.

La stabilirea acestor cote instanța a avut în vedere probele administrate în cauza, respectiv actele, interogatoriu și declarațiile martorilor audiați.

Astfel, s-a reținut ca părțile au desfășurat activitate comercială în cadrul firmelor în care paratul reclamant deținea calitatea de asociat, așa cum rezulta din informatiile oferite de Oficiul Registrului Comerțului, iar, așa cum arata martora G. I., reclamanta parata se implica în bunul mers al afacerilor, respectiv se ocupa de aprovizionare, punea preturile pe produse, venea la firma aproape zilnic, desfășura activitatea de vânzător atunci când lipsea cineva, declarația coroborându-se cu statele de plata și fisele fiscale ale reclamantei parate și cu recunoașterile parțiale ale reclamantului parat la interogatoriu, în sensul ca reclamanta parata a fost angajata la firma.

Instanța a reținut, totodată, că pe langa munca pe care o desfășura în firma, paratul reclamant recunoaște la interogatoriu ca reclamanta parata se ocupa de treburile gospodărești,ducea copii la grădiniță și la școala, iar potrivit practicii judiciare și literaturii de specialitate munca în gospodărie a unuia dintre soți și pentru educarea copiilor reprezintă și o contribuție indirectă la dobândirea bunurilor comune.

În ceea ce privește motivarea paratului reclamant de a se retine o cota de contribuție de 99 % în favoarea sa, instanța a constatat ca acesta nu a dovedit ca ar avea o asemenea cota, premisa și motivarea sa nefiind dovedite.

Astfel, paratul reclamant arata ca dezvoltarea sa financiara pornește de la faptul, că tatăl sau i-a dat banii pentru achiziționarea apartamentului din Drumul Taberei conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 3126 din 29.10.1996, respectiv suma de_ dolari, la care s-a adăugat suma de 2500 dolari suma pe care el o avea dinaintea căsătoriei, însă, așa cum se arata în contract, prețul acestuia a fost de_ lei și nu în dolari, iar chitanța de mana depusa la dosar nu se coroborează cu celalalte probe administrate în cauza.

Instanța a apreciat ca aceasta chitanta a fost făcuta pro causa având în vedere faptul ca în ea se arata adresa exacta a apartamentului ce va fi cumpărat, însă este redactata cu o luna înainte de data semnării contractului, iar părțile nu încheiaseră vreun antecontract și nu dăduseră vreo arvuna, astfel ca este pusa la îndoiala cunoașterea cu o luna inainte a bunului ce urma sa fie cumparat, mai ales ca s-au lasat doua luni pentru eliberarea apartamentului, ceea ce rezulta ca acel contract s-a făcut imediat dupa vizionarea acestuia.

Pornind de la premisa nedovedita ca acest apartament este bunul sau propriu, paratul reclamant enumara o . cumpărări și vanzari succesive pe care isi întemeiază în cea mai mare parte contribuția, însa, așa cum s-a reținut, la dobândirea apartamentului, ambii soți au avut contribuție, mai ales ca, așa cum recunoaște paratul reclamant, anterior căsătoriei, aceștia au fost prieteni doi ani.

În ceea ce privește suma de bani provenita din vanzarea autoturismului Alfa R. s- a reținut ca nu s-a făcut dovada sumei de bani cu care s-a cumpărat și cu care s-a vândut acea mașina, astfel ca nici aceasta motivare nu poate duce la reținerea unei cote de contribuție de 99%, ci eventual la reținerea unei cote mai mari fata de a reclamantei parate mai ales ca aceasta a recunoscut la interogatoriu indirect cumpărarea mașinii de către tatăl paratului reclamant, aceasta afirmând ca mașina s-a vândut sub prețul de cumpărare.

În ceea ce privește achiziționarea terenului de 10.000 mp situat în ., instanța a constatat ca ambii soți au avut o contribuție la dobândirea cotei de 1/2 din acest imobil, având în vedere faptul ca paratul reclamant nu a dovedit ca apartamentul din Drumul Taberei a fost cumpărat cu bani proprii, din vânzarea acestuia obținându-se terenul din .-155, sector 4, care a fost vândut cu suma de 43.000 euro, diferența pana la 60.000 Euro fiind, așa cum afirma paratul reclamant din firma sa, însa, profitul din firma este bun comun, fata de faptul ca, ambele parți desfășurau activitate în cadrul firmei și reclamanta parata presta munca și în gospodărie și se ocupa de creșterea minorilor.

În schimb, instanța a reținut ca la dobândirea terenului din . F, paratul reclamant a primit o suma de bani pentru achiziționarea acestuia de la tatăl sau, acest lucru rezultând din declarația martorului Ciuta I. care arata ca a fost de fata când s-a semnat chitanța de mana care atestă împrumutul în sumă de 30.000-32.000 Euro.

De altfel, instanța a reținut ca reclamanta parata face afirmații contradictorii în ceea ce privește proveniența banilor pentru cumpărarea acestui teren, în notele scrise de la filele 216-219 vol I arata ca banii au fost din vânzarea celor doua terenuri situate în . interogatoriu al fila 244 vol. I spune ca banii au fost din economii, de la fratele sau, cumnatul fratelui și de la un prieten.

Tot martorul audiat a arătat ca paratul reclamant a fost ajutat de firma tatălui sau și la edificarea construcțiilor de pe stradal Stanei, și . a putut preciza daca toate cheltuielile au fost făcute de acesta, iar martorul C. T. a arătat ca pentru construcția din . primit și de la S. F. și de la S. G., construcția finalizându-se în 2006.

Același martor a arătat ca în august 2007 a început o alta construcție pe . au fost întrerupte în octombrie 2007 ca urmare a unei discuții puternice între parți, lucrările fiind reluate în martie 2008, parterul și fundația construcției din . de S. F., restul fiind din banii dați de S. G..

În ceea ce privește notitele și facturile fiscale depuse de paratul reclamant, instanța a reținut ca acestea sunt înscrisuri sub semnătură privata, iar unele dintre ele nu se coroborează cu alte mijloace de proba administrate în cauza, fata de faptul ca unele facturi fiscale sunt cu data dupa semnarea recepției lucrărilor din . 2005 conform procesul verbal de recepție numărul 526 din data de 18.12.2005, iar altele arata doar ca s-au cumparat materiale pe partea de instalații, insa nu dovedesc ca acele materiale au fost folosite la imobilul respectiv.

De asemenea, s-a reținut ca nu face obiectul masei partajabile lucrările efectuate la imobilul din . rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, 21.02.2008, martorul C. T. arătând ca lucrările au fost reluate în martie 2008.

Având în vedere toate aceste argumente, instanța a reținut că reclamanta pârâtă a avut o cotă de 40%, iar pârâtul reclamant de 60%, la cota sa mai mare reținându-se, donația primita de la tatăl sau pentru achiziționarea imobilului din . ajutorul dat pentru construcția din . Mărțișor. Referitor la donație, instanța a reținut ca aceasta a fost făcuta doar pentru paratul reclamant, dovada fiind ca intenția sa inițiala a fost de împrumut, însă, așa cum s-a arătat martorul Ciuta I., a renunțat ulterior și afirma fata de acesta ca da bani doar pentru fiul sau și ca pe nora sa nu prea o plăcea.

Pentru stabilirea masei partajabile instanța a avut în vedere actele de proprietate depuse la dosar și celelalte probe administrate în cauza reținând că în privința majoritarii bunurilor reținute, ele nu au fost contestate ca nefăcând parte din masa partajabila, respectiv suprafața de teren de 225,07 mp situată în București, .-21, sector 4 București, o construcție parter și etaj mansardat aflată pe terenul de 225,07-mp situată în București, .-21, sector 4 București, terenul în suprafață totală de 578,45 mp situat în București, ., sector 4, bunurile mobile situate în imobilul situat în București, .-21, sector 4, respectiv, la parter: combină frigorifică, aragaz, mixer, cafetieră, robot bucătărie, mașină de spălat, la etaj: dulap haine, cuptor microunde, set masă cu 2 scaune (2 buc. ), hotă, DVD, sistem audio 5 boxe, mobilă dormitor ( pat, oglindă, noptieră ), TV plasmă, TV, dulap baie, mobilier balcon, dulap rotile, feliator, mașină de tocat electrică, storcător de fructe, combină frigorifică mică, cuptor cu microunde.

În ceea ce privește garsoniera situată în Slănic M., . 6, scara B, parter, . și terenul în suprafață de 6700 mp. situat în ., tarlaua 20, ., pentru care paratul reclamant a afirmat ca sunt bunuri proprii, instanța a constatat ca acesta nu a dovedit calitatea lor, respectiv vreunul din cazurile prevăzute la art. 31 din C.fam, mai mult, la interogatoriul luat acestuia la întrebarea numărul 17, fila 235 vol. I, se recunoaște faptul ca terenul de 6.700 mp a fost achiziționat din vânzarea unui lot din terenul de 10.000 mp situări în . din banii din banii donați de părinți, așa cum se afirma în cererea reconvenționala, iar acel lot era bun comun.

Referitor la garsoniera, paratul reclamant afirma care a fost cumpărata după vânzarea autoturismului cumpărat de tatăl sau din Germania, însă, acesta nu a dovedit suma de bani cu care s-a cumpărat și cu care s-a vândut și mai ales data vânzării pentru a putea deduce ca banii din acea vânzare au fost suficienți și luați în aceeași perioada cu dobândirea garsonierei și mai ales trebuia dovedit ca acei bani au fost folosiți în acest scop, în condițiile în care părțile desfășurau activități comerciale producătoare de venituri.

Instanța a reținut ca lotul numărul 1 din terenul situat în . vândut de toți coproprietarii prin contractul de vânzare cumpărare 2589 din .03.10.2007, ca loturile numărul 2, 4, 5, 13, 14 si 15 din terenul situat în . vândut de toți coproprietarii, S. G. și S. E. fiind reprezentați, prin contractele de vânzare cumpărare 280 din 31.01.2008, nr. 3096 din 11.10.2007, nr. 3347 din 02.11.2007, nr. 3097 din 11.10.2007, nr. 3285 din 29.10.2007, astfel incit acestea nu fac parte din masa partajabila.

De asemenea, prin încheierea din 14.12.2011, s-a constatat ca din masa partajabila ce urmează a fi împărțită între S. G. și S. E., pe de o parte și B. ( fosta S.) L. și S. F., pe de alta parte face parte și suma de 97.850 euro rezultata din vânzarea loturilor 2,4,5,13,14,15. situate în .. I..

De asemenea, s-a reținut la masa partajabila și suma de suma de 60.500 Euro rezultată din vânzarea loturilor 7,17,18,19 situate în . tarlaua 22, . contractele de vânzare cumpărare autentificate sub numerele 2410 din 21.10.2009, 3203 din 29.09.2008, 3244 din 01.10.2008, 2411 din 21.10.2009, față de faptul ca la vânzarea acestor terenuri S. L. și S. F. au fost reprezentați, prețul a fost încasat de S. G. și S. E. și aceștia nu au făcut dovada ca au înmânat lui S. L. și S. F. jumătate din prețul obținut cuvenit conform cotei de 1/2.

Instanța a reținut aceasta suma de bani la masa de impartit avand în vedere faptul ca aceste terenuri erau bunuri comune ce făceau parte din masa partajabila, aplicându-se principiul subrogației.

În ceea ce privește loturile 3,6,8 și 9, instanța a constatat ca acestea au fost partajate de părti prin actul de partaj autentificat sub numărul 1222 din 06.10.2010 la BNP P. R. și asociații.

Referitor la construcția din . constatat ca martorul C. T., persoana care a lucrat la cele doua construcții a arătat ca în august sau septembrie 2007 au început construcția din . au fost întrerupte în octombrie 2007 și reluate în martie 2008, în octombrie 2007 erau finalizate fundația și doi pereți exteriori ai construcției situată pe acest teren.

Declarația sa se coroborează cu situația existența intre părti la acea data, față de faptul ca în noiembrie 2007 s-a pronunțat divorțul intre parti, iar în februarie 2008 acesta a devenit irevocabil, astfel ca tot ce s-a construit dupa aceasta data e bun propriu al paratului reclamant.

În ceea ce privește declarația martorului Mocanescu G., instanța a reținut ca acesta face la un moment dat afirmații contradictorii care nu se coroborează cu afirmațiile reclamantei parate. Astfel, acesta afirma ca el a văzut partea de sus a construcției, insa reclamanta parata a afirmat în cererea de chemare în judecata ca acea construcție era compusa din parter, etaj și mansardă.

În ceea privește solicitarea reclamantei parate de a include în masa partajabila părțile sociale deținute de paratul reclamant la diferite firme, instanța a reținut ca unele dintre ele au fost înființate după rămânerea irevocabila a hotărârii de divorț, iar din situațiile financiare de la Ministerul Finanțelor, rezulta ca cele înființate în timpul căsătoriei nu funcționează sau s-au dizolvat.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului parat de a include în masa partajabila mai multe sume de bani, respectiv suma de 356.109,13 lei rezultate din contractul de execuție numărul 12 din data de 20.08.2005 încheiat de S. F. cu . pentru efectuarea de lucrări de construcții și instalații la imobilul din .-21, sector 4, suma de 24.861,97 lei reprezentând materialele folosite la fundație și doi pereți pentru construcția din . F, sector 4, s-a constatat ca aceasta solicitare este neîntemeiata, având în vedere faptul ca, reclamanta nu a știut de existenta acestor contracte, contractul este încheiat cu firma la care asociat este tatăl paratului reclamant și multe din aceste facturi nu constata ca ceea ce s-a cumparat s-a folosit la execuția construcțiilor retinute în masa partajabila, facturile nefiind emise în baza contractului de execuție.

Totodată, instanța a constatat ca martorii audiați au arătat ca ceea ce a plătit tatăl paratului reclamant a fost pentru fiul sau, astfel ca nu s-a pus niciodată problema de vreo datorie fata de firma acestuia, iar ceea ce s-a reținut de instanța ca fiind donații, s-au avut în vedere la reținerea unei cote majoritare pentru paratul reclamant.

Referitor la solicitarea paratului reclamant de a include în masa partajabila suma de 263.750 lei rezultata din contractul de execuție 28 din 27.12.2007, instanța a reținut ca în masa partajabila nu poate fi inclusa întreaga construcție din . F, sector 4, astfel ca aceasta solicitare este neintemeiata.

În ceea ce privește suma de 35.000 Euro, s-a apreciat că pârâtul nu a dovedit contribuția exclusiva a acestuia la dobândirea apartamentului din Drumul Taberei și a terenului din Poiana Țapului,, iar la vânzarea acestui din urma bun, părțile și-au imparțit prețul prin buna întelegere.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei parate de a se constata nulitatea absoluta a procurii 2994 din 03.10.2007, instanța a constatat ca aceasta cerere este neîntemeiata, avand în vedere faptul ca nu s-a dovedit lipsa consimțământului său prin faptul ca semnătura nu i-ar aparține, dintr-o verificare a instanței s-a constatat ca semnătură este a acesteia, fiind aceeași cu semnătura de pe alte contracte depuse la dosar din aceeași perioada.

Prin încheierea de ședință din 14.12.2011 instanța a constatat că din masa partajabilă ce urmează a fi împărțită între S. G. și S. E. pe de o parte și B. (fostă S.) L. și S. F. pe de altă parte face parte și suma de 97.850 EURO rezultată din vânzarea loturilor 2,4,5,13,14,15 situate în . tarlaua 22, .>

În acest sens, instanța de fond a reținut ca deși reclamanții din cererea conexă au solicitat completarea masei partajabile cu suma de_ Euro, motivând că loturile 1,2,4,5,13,14,15 situate în . tarlaua 22, . fost vândute de soții B. (fostă S.) L. și S. F. în baza procurilor ce le-au fost date și au încasat prețul, fără ca suma de bani obținută în urma vânzării să fie împărțită între aceștia, din analiză contractelor de vânzare cumpărare existente la dosar (contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP E. Pudrescu, sub numărul 280 din data de 31.01.2008, contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP E. Pudrescu, sub numărul 3096 din data de 11.10.2007, contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP E. Pudrescu, sub numărul 3347 din data de 02.11.2007, contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP E. Pudrescu, sub numărul 3097 din data de 11.10.2007, contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP E. Pudrescu, sub numărul 3285 din data de 29.10.2007), rezultă că loturile mentionate au fost vândute de soții B. (fostă S.) L. și S. F. în baza procurilor ce le-au fost date de către ceilalți coproprietari, iar aceștia au încasat prețul de 97.850 EURO, fără ca această sumă să fie împărțită între coproprietari conform cotelor ce le aveau.

În ceea ce privește suma de bani încasată din vânzarea lotului numărul 1 situat în . tarlaua 22, . a constatat că, contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP E. Pudrescu, sub numărul 2989 din data de 03.10.2007, a fost încheiat de toate părțile personal și nu în baza unor procuri, astfel că toți au declarat că au primit prețul și cererea de partajarea a prețului este neîntemeiată.

Față de toate acestea, instanța a constatat că cererea de completare a masei partajabile este întemeiată în ceea ce privește suma de 97.850 EURO, în baza subrogației reale prevăzută de art. 1721 din C.civ, prețul încasat în locul bunurilor imobile supuse partajului.

În ceea ce privește valoarea bunurilor supuse partajului, instanța a constatat ca s-au făcut mai multe rapoarte de expertiza, dintre care instanța a ales valorile care sunt mai aproape de valoare de piața a bunurilor de la data pronunțării și experții și-au motivat prin raportare la prețul imobilelor practicate de piața, asemănătoare cu cele supuse partajului.

În ceea ce privește modalitatea concretă de înfăptuire a partajului, instanța a avut în vedere că trebuie realizate doua ieșiri din indiviziune.

În primul rând trebuie realizata ieșirea din indiviziune asupra loturilor din terenul situat în ., asupra cărora reclamantii parati S. G. și S. E. au o cota de 1/2, iar B. ( fosta S.) L. și S. F. au cota de 1/2.

La realizarea modalității de partajare a acestor loturi instanța a avut în vedere ca toate părțile să primească în natura bunuri de același fel și valoare, sultele sa fie cat mai mici și sa existe o apropiere intre loturi pentru a putea fi valorificate eventual și împreună.

Astfel, instanța a constatat că loturile aflate în indiviziune, detinute de S. G. și S. E. pe de o parte și S. F. și B. L. pe de altă parte au o valoare totală de_,5 Euro, că reclamanților S. G. și S. E. le revine o cotă de ½ cu o valoare de_,75 Euro, iar coproprietarilor S. F. și B. L. o cotă de ½ cu o valoare de_,75 Euro.

Instanța a atribuit lui S. G. și S. E. în deplină proprietate și posesie lotul numărul 10 cu numărul cadastral 1319/10-suprafața de 349 mp situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7852,5 euro, lotul numărul 11 cu numărul cadastral 1319/11-suprafața de 446 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de_ euro, lotul numărul 12 cu numărul cadastral 1319/12-suprafața de 351 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de_,5 euro.

Instanța a atribuit lui S. F. și B. L. în deplină proprietate și posesie lotul numărul 16 cu numărul cadastral 1319/10-suprafața de 353 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7942,5 euro, lotul numărul 20 cu numărul cadastral 1319/20-suprafața de 350 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7875 euro, lotul numărul 21 cu numărul cadastral 1319/21-suprafața de 349 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de 7852,5 euro, lotul numărul 22 cu numărul cadastral 1319/22-suprafața de 442 mp, situat în ., tarlaua 22, . valoare de 9945 euro.

Instanța a atribuit în indiviziune forțată între părți lotul cu numărul 23 cu numărul cadastral 1319/23-suprafața de 1871 mp, situat în ., tarlaua 22, . drum de servitute aflat în indiviziune în valoare de_,5 euro.

Pentru egalizarea loturilor, a obligat pe S. F. și B. L. să plătească lui S. G. și S. E. suma de 2.790 euro, cu titlu de sultă, S. F. în cotă de 60% și B. L. în cotă de 40%.

Întrucât în masa partajabilă între aceste părti, instanța a constatat prin încheierea din 14.12.2011 ca va fi inclusa și suma de 97.850 euro, instanța a constatat că S. F. și B. L. au o datorie de 97.850 Euro față de S. G. și S. E., rezultata din vânzarea loturilor 2,4,5,13,14,15 și în consecință a obligat pe S. F. și B. L. să plătească lui S. G. și S. E. suma de 97.850 Euro, S. F. în cotă de 60% și B. L. în cotă de 40%.

Referitor la ieșirea din indiviziune a foștilor soti S. F. și B. L., s-a constatat că masa partajabila are o valoare de_,75 Euro, cota lui S. F. de 60% având o valoare de 368.485,05 Euro, iar cota lui B. L. de 40% având o valoare de_,7 euro.

Având în vedere că în masa partajabila sunt doua imobile, teren și construcții, instanța a constatat ca partajarea în natura este posibila, însa nu prin partajarea fiecărui imobil, ci prin atribuirea unui singur imobil- teren+construcție catre fiecare parte, fata de faptul ca starea conflictuala intre parți nu creează un climat favorabil dezvoltării minorilor care i-au fost incredintati reclamantei parate și fata de faptul ca partajarea fiecarui imobil ar ducea la scăderea valorii economice a acestora.

De asemenea, la atribuirea bunurilor, instanța a avut în vedere faptul ca pe terenul din ., sector 4, paratul reclamant a realizat o construcție proprie după rămânerea irevocabila a sentinței de divort, că este fiul reclamanților parati din cererea conexa cărora li s-au atribuit loturi din terenul de 10.000 mp situat în ., ca prețul de 60.500 euro rezultat din vânzarea loturilor din terenul de 10.000 mp situat în . a fost încasat de tatăl paratului reclamant, ca bunurile mobile reținute la masa partajabila se afla în imobilul din .-21, sector 4, fiind normal ca acesta sa fie atribuite părtii căreia i se va atribui și imobilul, ele fiind comandate, în majoritate pe dimensiunea imobilului, ca sultele trebuie sa fie cat mai mici.

În privința cheltuielilor de judecată, în art. 274 alin.1 C.pr.civ, instanța a avut în vedere că această acțiune are ca obiect partajul bunurilor comune și ieșirea din indiviziune, astfel ca toate partile trebuie sa suporte taxa judiciara de 3 % din valoarea reala a bunurilor reținuta de instanța conform rapoartelor de expertiza.

Având în vedere ca toate partile au avut aparatori, instanta a compensat în totalitate cheltuielile de judecată cu plata onorariilor de apărător și de expert, onorariile fiind achitate pe jumătate.

A obligat pe S. F. la plata sumei de_,8 lei către stat, reprezentând 60% din taxa de judiciară pentru care s-a acordat ajutorul public pentru B. L., iar restul de_,2 lei rămân în sarcina statului, în baza art. 18 din OUG 51/2008.

A obligat pe S. E. și S. G. la plata către stat a sumei de_,53 +_,68 lei reprezentând taxă judiciară de 3% pentru partaj, pe S. F. la plata către stat a sumei de 8347,52 lei reprezentând taxă judiciară de 3% pentru partaj și pe B. L. la plata către stat a sumei de 5565 lei reprezentând taxă judiciară de 3% pentru partaj, avand în vedere valorile rezultate din expertize cu privire la loturile de teren din cel de_ mp situat în . și sumele rezultate din vanzarea celorlalte loturi, avandu-se în vedere și cotele de contributie ale fiecaruia.

A obligat pe S. F. la plata către stat a sumei de_,04 lei reprezentând taxă judiciară de 3% pentru partaj și pe B. L. la plata către stat a sumei de_,36 lei reprezentând taxă judiciară de 3% pentru partaj aceste sume rezultand din diferenta de taxa judiciara calculata având în vedere valorile rezultate din expertize și taxele stabilite de instanța ca urmare a evaluarii provizorii a bunurilor, avandu-se în vedere și cotele de contributie ale fiecaruia.

A obligat pe B. L. să achite lui S. F. suma de 1300 lei reprezentând taxă judiciară pentru cota majoritară admisă.

Împotriva sentinței și încheierii de admitere în principiu din data de 15.06.2011 reclamanta parata B. L. a declarat apel.

Apelanta a solicitat includerea următoarelor bunuri în masa bunurilor comune ale apelantei B. L. și a pârâtului S. F.: întreaga casă ,,în roșu " construită pe terenul din ./F, în valoare de 80.000 Euro, în locul fundației și două ziduri reținute în încheiere; dotările existente în curtea imobilului situat în ./F, în valoare totală de 14.080 Euro, reprezentate de: spălător- în val. de 920 Euro, foișor - în val. de 1700 Euro, alee de acces- borduri - în val. de 980 Euro, gresie pe o suprafață de 156 m.p.- în val. de 2300 Euro, copaci (brazi) - în val. de 3900 Euro, gard de beton și fier forjat-în val. de 2260 Euro, plexi la gard - în val. de 720 Euro, rețea de iluminat electic cu stâlpi-1300 Euro; bunuri mobile în valoare totală de 4487,50 Euro aflate în posesia pârâtului în imobilul din .-21: set canapea din piele la parter, combină frigorifică la parter vândută de pârât, mobilă de bucătătrie pentru vară la parter, 2 centrale termice la parter, combină frigorifică la etaj, mobilă bucătărie la etaj, set canapea + 2 fotolii la etaj, tv plasmă la etaj, 2 buc. aparate de aer condiționat la etaj, 3 buc. galerii inox la etaj, mobilă pt. dormitor (pat +dulap) la etaj, aparat tv la etaj, I aparat pt audiere DVD la etaj, calculator la etaj, imprimantă la etaj, 2 buc. fotolii la etaj, fotoliu la etaj, dulap haine la etaj, dulap CD-uri la etaj, pianină la etaj, canapea la etaj, mașină de spălat la etaj, set așternuturi la etaj, set prosoape la etaj.

Apelanta a solicitat, totodată, stabilirea contribuției egale a apelantei B. L. și a pârâtului S. F. la dobândirea bunurilor comune, respingerea pretenției formulată de pârâții S. G. și S. E. din cererea conexă, privind obligarea apelantei B. L. la plata părții de 40% din suma de 97.850 Euro, cu titlu de contribuție la plata unei pretinse datorii comune a fostului soț față de acești reclamanții și scoaterii sumei de 97.850 Euro din masa bunurilor comune partajabile ale apelantei B. L. și pârâtului S. F., iar în subsidiar reducerea acestei sume la 48.925 Euro, stabilirea valorii de 7717,50 Euro a cotelor părți de coproprietate forțată din Lotul nr. 23 de teren intravilan, rămas în indiviziune forțată, aferente loturilor de teren intravilan nr. 16, 20, 21 și 22 care se includ în masa partajabilă în locul valorii de 42.097,50 Euro corespunzătoare suprafeței inițiale de 1871m.p înscrise sentință,

Apelanta a mai solicitat stabilirea valorii totale de 693.377 Euro a bunurilor comune, în locul valorii totale de 614.141,75 Euro înscrisă în sentință, stabilirea drepturilor valorice de câte 346.688,50 Euro din bunurile comune, cuvenite apelantei B. L. și pârâtului S. F., în locul drepturilor valorice de 368.485,05 Euro, pentru pârât, și de 245.656,70 Euro, pentru apelanta B. L., înscrise în sentință, excluderea din lotul atribuit pârâtului S. F. a loturilor de terenuri intravilane nr. 20 în val. de 7875 Euro, nr. 21 în val. de 7852,50 Euro și nr. 22 în val. De 9945 Euro, a cotei de 1/2 din lotul de teren intravilan nr. 23 în suprafață de 1871 m.p. și valoare de 42.697,50 Euro, a terenului în suprafață de 6700 m.p., situat în extravilanul comunei Berceni, în valoarea de 21.100 Euro, a fundației și două ziduri din casa construită pe terenul din ., în valoare de 5600 lei, și includerii următoarelor bunuri în lotul atribuit pârâtului S. F.: casa „în roșu", în valoare de 80.000 Euro, construită pe terenul din ./F; dotările în valoare de totală de 14.080 Euro, aflate în curtea imobilului din ./F, reprezentate de spălător- în val. de 920 Euro, foișor - în val. de 1700 Euro, alee de acces + borduri - în val. de 980 Euro, gresie pe o suprafață de 156 m.p.- în val. de 2300 Euro, copaci ornamentali - în val. de 3900 Euro, gard de beton și fier forjat-în val. de 2260 Euro, plexi la gard - în val. de 720 Euro, rețea de iluminat electic cu stâlpi-13 00 Euro; bunurile mobile, în valoare totală de 4487,50 Euro, indicate, aflate în posesia pârâtului, în locuința pe care o folosește în imobilul din ./21; valoarea de 1822,50 Euro aferentă cotei părți de coproprietate forțată din lotul de teren intravilan nr. 23, aferentă lotului nr. 16 atribuit pârâtului.

Apelanta a solicitat sa i se atribuie următoarele bunuri: loturile de terenuri intravilane nr. 20 în val. de 7875 Euro, nr. 21 în val. de 7852,50 Euro și nr. 22 în val. de 9945 Euro; valoarea totală de 5495 Euro a cotelor părți de coproprietate forțată din lotul de teren intravilan nr: 23, rămas în indiviziune forțată, aferente loturilor de teren nr. 20,21 și 22; terenul în suprafață de 6700 m.p., situat în extravilanul comunei Berceni, în valoare de 21.100 Euro; două centrale termice, în valoare de 575 Euro, situate în imobilul din ./21 si obligarea pârâtului S. F. să îi plătească apelantei o sultă de 41.968,50 Euro și înlăturarea, în mod corespunzător, a obligației de a-i plăti pârâtului sulta de 6221,30 Euro ,înlăturarea obligației care i s-a stabilit prin sentință, de a-i plăti pârâtului S. F. suma de 1300 lei cu titlu de „taxă judiciare pentru cota majoritară admisă", înlăturarea obligației care i s-a stabilit prin sentință, de a plăti statului sumele de 5565 lei și 12.919,36,lei cu titlu de „taxă judiciară de timbru de 3% pentru partaj".

Se solicita obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În motivarea apelului declarat, apelanta reclamanta a arătat că la momentul divortului, casa din . complet și se afla la stadiul „ în roșu”, la acel moment, fiind amplasate si dotările solicitate, așa cum rezultă din dovezile administrate și din fotografiile depuse anexat apelului.

Arată apelanta ca pârâtul S. F. s-a folosit de firma tatălui său în încercarea de a scoate bunuri din masa bunurilor comune. Aceste bunuri au fost cumpărate din magazine de către pârât în timpul conviețuirii soților, cu banii comuni, și au fost aduse în casa din . locuiau împreună cu copiii.

Nu era suficient, pentru reținerea faptului că nu aparțineau bunurile aflate în posesia soților, posesie care crea prezumția de proprietate a acestora asupra lor, conform art. 1909 din codul civil anterior, faptul că s-au depus niște facturi emise de firma tatălui pârâtului S. F. în care erau înscrise bunuri din categoria celor pe care le aveau în locuință, deoarece în documente nu existau specificații cu privire la faptul că bunurile înscrise în acele documente erau chiar bunurile aflate în locuința ( cum ar fi, de exemplu, identitatea de serii, sau alte elemente de personalizare).

Nu e normal ca o societate comercială să-și plaseze bunurile într-o locuință privată, pârâtul S. F. a cumparat cu banii comuni, dar a trecut în documente, în mod formal, bunurile ca fiind cumpărate de societatea comercială a tatălui său, pentru a-i facilita acestuia deducerea valorii lor din cheltuielile acelei societăți. Excluderea celor două centrale termice din masa bunurilor comune constituie o asbsurditate fața de faptul că prima instanță a inclus în masa bunurilor comune casa din . centralele au fost amplasate într-un spațiu construit espres la parter, pentru a deservi întregul imobil.

În masa bunurilor mobile excluse nejustificat de prima instanță din bunurile comune s-a inclus valoarea combinei frigorifice de la parter, pe care pârâtul S. F. a înstrăinat-o după ce a alungat-o din imobil, precum și mobila de bucătărie, care de fapt a fost confecționată de fratele său și care se află în bucătăria de vară a imobilului din . de ea atât apelanta B. L., cât și pârâtul S. F..

Restul bunurilor s-au aflat în posesia pârâtului, la etajul imobilului din . acesta locuiește.

Valorile acestor bunuri mobile sunt acelea menționate în cererea de chemare în judecată, valori pe care pârâtul S. F. nu le-a contestat, pârâtul formulând doar apărarea că bunurile au fost cumpărate de către societatea tatălui valoarea lor totală fiind de 4487,50 Euro,

În cea ce privește cota de contribuție retinuta de instanța de fond, s-a arătat că această soluție nu a fost motivată, prin trimiterea la un element decisiv, față de faptul că în motivarea încheierii de admitere în principiu s-au prezentat o multitudine de împrejurări relevante pentru contribuția sa semnificativă la achiziționarea acestor bunuri.

A sustinut ca trebuie avută în vedere implicarea sa în supravegherea și coordonarea activității salariaților societăților comerciale pe care le avea, în afara faptului că era și angajată la aceste societăți, îngrijirea copiilor și efectuarea menajului casnic.

Cu privire la pretinsa donație primită de pârâtul S. Forin de la tatăl său, înscrisul datat la 19.07.2002 și declarația dată de martorul Ciuta I., a invocat că acestea nu prezintă credibilitate iar susținerile pârâtului reclamant sub acest aspect sunt contradictorii, că nu a avut niciodată cunoștință despre acel „ împrumut", transformat ulterior în „donație", și nici despre respectivul înscris. Deoarece clandestinitatea pretinsei donații nu este justificată, singura explicație nu poate fi decât aceea că faptul nu a avut loc și că înscrisul a fost confecționat în timpul actualului proces, cu scopul de a o prejudicia.Înscrisul prin care se constată acel împrumut, devenit ulterior donație, nu are nici o valoare probatorie. Data înscrisului nu face credință împotriva apelantei, deoarece nu a avut caracterul unei date certe, conform prevederilor art. 1182 C.civil. El nu este valabil nici ca început de dovadă împotriva sa, care să se coroboreze cu declarațiile de martori ale persoanelor care le-au semnat alături de părți, deoarece, potrivit art. 1197 alin. 2 C.civ., „se numește început de dovadă orice scriptură a aceluia în contra căruia s-a format petiția", or scriptura din cauză nu îi aparține.

Nu se poate lua în considerare nici proba reprezentată de declarația martorului C. I., deoarece acesta a fost nesincer în depoziția pe care a dat-o cu privire la data începerii lucrărilor la casa din . cu privire la această dată fiind infirmată prin chiar înscrisul depus de pârât la Primăria Sectorului 4 București.

Arata ca pârâtul a recunoscut contribuția sa egală la achiziționarea bunurilor comune prin contractul de partaj voluntar autentificat de BNP P. R. și Asociații cu încheierea nr. 1222 din 06.10,2010, încheiat între toți patru coproprietarii cu privire la 4 loturi de teren intravilan cu suprafețe egale, rezultate din dezmembrarea terenului în suprafață de 10.000 m. p., prin care a primit, cu titlu de parte a sa, un lot din cele patru. O recunoaștere implicită în ceea ce privește contribuția egala la dobândirea bunurilor comune o constituie și faptul că a împărțit în mod egal prețul obținut în urma vânzării terenului din proprietatea comună, situat în or. Bușteni, așa cum rezultă din declarația pârâtului la interogatoriu.

. tranzacțiilor imobiliare a avut la origine suma obținută din vânzarea primului apartament dobândit de părti imediat după încheierea căsătoriei, prin contribuția egala utilizând în acest scop economiile dinainte de încheierea căsătoriei și cu perioada de un an în care au conviețuit fără să fie căsătoriți.

Contribuția soților egală la realizarea investiției originare a fost reprodusă în profiturile realizate din activitățile comerciale, la desfășurarea cărora apelanta a avut o participare activă, ocupându-se totodată și de menajul casnic și de îngrijirea și educarea cei doi copii rezultați din căsătorie.

A mai arătat apelanta că nu există un temei pentru obligarea sa la plata sumei de 97.850 Euro, pretinsa de către soții S. G. și S. E., deoarece împuternicirea de vânzare, autentificată de BNP E. P. sub nr. 2993 din 03.10.2007, a fost dată de către pârâții S. G. și S. E. numai pârâtului S. F., nu și apelantei B. L., astfel că pârâtul S. F. era dator să dea socoteală de suma de bani care li se cuvenea din prețul vânzării pe care el l-a încasat.

Pârâtul a executat un mandat pe care i l-au încredințat părinții săi și da socoteală părinților săi de executarea mandatului până la predarea banilor cuveniți acestora din prețul încasat, neexistând nici o normă juridică prin care să se prevadă răspunderea soției pentru executarea unui mandat personal încredințat soțului de către alte persoane.

Apelanta a criticat și încheierea din data de 14.12.2011 arătând că a participat la autentificarea contractelor doar pentru încasarea părții din preț care li se cuvenea în comun apelantei și pârâtului S. F., conform cotei părți comune de proprietate de l/2, cel îndreptățit să primească prețul și în numele coproprietarilor S. G. și S. E. fiind pârâtul S. F., la care au și rămas banii. Aceasta datorie este o datorie personală a pârâtului S. F. față de părinții săi ,neputând fi considerată o datorie comună a apelantei și a pârâtului S. F. de vreme ce nu a fost cheltuită în comun și nu constituie o cheltuială făcută de S. F. în interesul căsătoriei.

Apelanta critica și faptul ca instanța de fond a inclus în masa partajabilă suprafața inițială de 1871 m.p. a lotului de teren intravilan nr. 23, rămas în indiviziune forțată și valoarea corespunzătoare a acestuia, având în vedere faptul că dintre cele 22 de terenuri individuale cărora le servește pentru acces, un nr. de 15 au fost vândute, iar altele 3 le-au fost atribuite de instanță coproprietarilor S. G. și S. E., operând împreună cu aceste transferuri și înstrăinarea cotelor părți aferente de coproprietate din acest lot. Lotul de teren nr. 23 rămânând în indiviziune forțată, suprafața lui nu se modifică în cazul în care au loc vânzări de loturi individuale cărora le sunt aferente cote părți de coproprietate forțată din acest lot de teren, dar dacă după vânzarea unor loturi individuale și a cotelor aferente acestora din lotul nr. 23 au mai rămas loturi individuale în coproprietate, numai cotele părți de coproprietate aferente lor din lotul nr. 23 se vor include în masa partajabilă, deoarece ele urmează în mod obiectiv regimul juridic al loturilor individuale cărora le sunt aferente.

Trebuie a se avea în vedere doar cotele părți aferente loturilor nr. 6,20,21 și 22 care s-au atribuit părților în comun, în urma partajării cu ceilalți coproprietari, S. G. și S. E.. Valoarea acestor cote-părți rezultă din înmulțirea suprafeței corespunzătoare procentului de coproprietate forțată, aferentă fiecărui lot individual, cu valoarea unitară de 22,5 euro/ m.p. stabilită de experți pentru acele terenuri.

Apelanta a solicitat instanței de apel să dispună înlăturarea din sentință a obligației sale de a plăti statului sumele de 5.565 lei și 12.919,36 lei fiu titlu de „taxă judiciară de timbru de 3% pentru partaj", susținând că nu au incidență în cauză dispozițiile art. 19 alin 2 din OUG nr. 51/2008 privind obligarea părții care a beneficiat de ajutorul public judiciar la restituirea, în total sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, în cazul în care prin comportamentul său nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului, ori a exercitat acțiunea în mod abuziv, deoarece apelanta a arătat că nu se află în această situație. Instanța nu a admis contribuția sa egală cu a pârâtului la dobândirea bunurilor comune și a refuzat recunoașterea caracterului de bunuri comune ale unor bunuri dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul, nu din cauza lipsei sale de diligentă în proces, ci din cauza aprecierii eronate a probelor pe care le-a administrat, iar problema exercitării abuzive a acțiunii nu se pune, deoarece aceasta a fost admisă în parte. Împotriva sentinței civile nr._/21.12.2012 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ apelanții-parați S. G. și S. E. au declarat apel.

Sustin aceștia ca obligarea lor la plata sumei de 13.912,53 lei și a sumei de 13.121,68 lei cu titlu de taxa de timbru este greșită, deoarece au achitat la instanța de fond suma de 6.000 lei cu chitanța nr._/1 din data de 08.09.2010, iar aceasta suma nu a fost scăzută din suma ce o datorează aferenta cererii de partaj. Suma specificata mai sus este eronata intrucat valoarea masei partajabile la care se aplica procentul de 3% pentru deducerea taxei de timbru aferenta partajului este la rândul sau greșita.

O alta critica a vizat faptul că instanța de fond în mod greșit a dispus doar cu privire la conexarea cererii de chemare în judecata ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București, fără să dispună conexarea dosarului nr._ și fărăsa atașeze acest dosar la dosarul_ .

Prin aceasta s-au încălcat dispozițiilor art.164 cod procedura civila, care statuează condițiile privind conexarea pricinilor aflate pe rolul instanței în care sunt aceleași parți sau chiar împreuna cu alte parti și al căror obiect și cauza au intre ele o strânsa legătura.

S-a mai susținut că instanța de fond a dispus împărțirea bunurilor partajabile în mod greșit, a calculat eronat loturile ce au fost atribuite părților din proces și a stabilit sulta dintre părți în mod greșit.

Astfel, lotul 16 din terenul supus partajului este inclus în partaj în mod greșit intricat acesta a fost vândut pe parcursul procesului ,iar prețul rezultat a fost împărțit în mod egal de coindivizarii.

Totodată instanța a omis sa calculeze lotul 23 - drum de servitute - doar cu privire la parcelele de teren ce fac obiectul partajului judiciar, după ce pentru celelalte parcele din acest teren s-au încheiat acte de partaj voluntar, aflate la dosar.

Astfel, lotul 23 ce reprezintă drum de servitute este în suprafața totala de 1871 mp, are o valoare totala de 42.097,5 Euro și deservește unui număr de 22 de parcele.

Pentru loturile 10, 11, 12, 20, 21, 22 din teren, cota indiviza din lotul 23 este de 549 mp, iar valoarea aferenta este de_,5 Euro, după ce s-a scăzut cota aferenta lotului 16 care nu face obiectul partajului judiciar întrucât a fost vândut înainte de pronunțarea hotărârii prin acordul comun al pârtilor.

Împotriva sentinței civile nr._/21.12.2012 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ și a incheierii de admitere în principiu din data de 15.06.2011 a declarat apel și apelantul – pârât S. F..

În motivarea apelului s-a arătat că taxa de timbru stabilita la instanța de fond, precum și în apel este greșit calculata, instanța de fond neluând în considerare precizarea făcuta la data de 16.02.2011 și reiterata prin concluziile scrise depuse la dosar la 22.02.2011 prin care a solicitat sa i se atribuie cota de 75% din masa partajabila ,iar lui B. L. cota de 25%.

Instanța de fond reține doar solicitarea din cererea reconvenționala privind atribuirea unei cote de 99% din masa partajabila, fără să aibă în vedere precizarea ulterioară.

Cu privire la cota de 3% calculata la valoarea masei partajabile, în urma căreia a rezultat taxa de 8.347,52 lei respectiv de 19.379,04 lei, calculul este greșit deoarece valoarea masei partajabile este eronata.

Se arată că în mod eronat s-a retinut obligația sa privind plata sumei de 30.034,8 lei reprezentând 60% din taxa judiciara pentru care s-a acordat ajutor public reclamantei-parate B. L., având în vedere că cererea principală a fost admisă doar în parte. Ori, numai în situația în care ar fi căzut în pretenții față de cererea reclamantei-parate s-ar fi impus obligarea la suportarea cheltuielilor de judecata efectuate de aceasta parte procesuală.

Susține apelantul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere formulat de reclamanta-parata privind anularea procurii autentificate sub nr.2994/3.10.2007 de BNP E. P., desi a fost investita cu soluționarea acestuia.

Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de completare a masei partajabile formulata la data de 11.05.2011 fiind încălcate prevederile art. 129 alin ultim din codul de procedura civila.Prin cererea completatoare a masei partajabile s-a solicitat includerea în masa partajabila și a sumei de 356.109,13 lei rezultata din contractul de execuție reclamanta-parata B. L., în calitate de beneficiar și societatea comerciala Viosand Construct S.R.L. în calitate de prestator în temeiul cărora s-au efectuat lucrările de execuție, lucrări de construcții și instalații (sanitare, încălzire și electrice) la imobilul situat în București, .-21, sectorul 4.

Instanța de fond în mod greșit a dispus conexarea cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București, fără să dispună conexarea dosarului nr._ și fără să atașeze acest dosar la dosarul_ fiind încălcate dispozițiile art. 164 cod procedura civila.

Instanța de fond în mod greșit a inclus în masa partajabila următoarele bunuri imobile: terenul situat în București, .-21, sector 4; garsoniera situata în orașul Slanic M., ..6, ..2, jud. Bacau; terenul din București, ., sector 4; terenul în suprafața de 6700 mp situat în ., tarlaua 20, .; cota de 1/2 din terenul situate în ., tarlaua 22, .>

Imobilul din București .-21, sector 4, reprezintă un bun propriu al apelantului, întrucât terenul a fost dobândit prin contribuție exclusiva a acestuia prețul plătit de 21.000 Euro fiind obținut din vânzarea terenului situat în .-155, sector 4, de asemenea bun exclusiv al său. Terenul din .-155, sector 4, are regimul unui bun exclusiv deoarece la achiziționarea lui s-au investit banii obținuți din vânzarea imobilului situat în Drumul Taberei nr.109, ., ., sector 6, acesta fiind cumpărat în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3126/29.10.1996 la BNP Malinschi T., la doua luni de la căsătorie, avansul fiind achitat anterior încheierii căsătoriei din economiile proprii.

Prețul apartamentului din acte a fost de 5.000.000 lei ROL și s-a plătit vânzătorilor suma 15.000 USD. Din aceasta, suma de 12.500 USD i-a fost dăruită exclusiv de către tatăl său, S. G., asa cum rezulta din înscrisul încheiat de acesta la 28.09.1996, iar suma de 2500 USD a provenit din economiile dinainte de căsătorie. Acest apartament a fost vândut în anul 2004 cu prețul de 38.100 USD conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 126/23.01.2004.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2111/10.12.2004 s-a vândut terenul din București, .-155 sector 4, cu prețul de 70.000 Euro, iar o parte din banii obținuți s-au investit în cumpărarea terenului din .-21, sector 4, cu suma de 21.000 de Euro.

Aceste aspecte sunt evidențiate atât prin înscrisurile aflate la dosar, chitanța din 28.09.1996, precum și din interogatoriul lui S. G. și din declarația martorului Ciuta I. .

Cu privire la construcția edificata pe terenul din .-21, sector 4, aceasta a fost realizata cu bani proveniți de la S. G., prin intermediul S.C. Viosand Construct S.R.L, așa cum rezulta din actele aflate la dosar.

Situația reala a execuției acestei construcții rezultă din setul de înscrisuri - copia unui carnețel - din care rezulta ca începând cu vara anului 2005 societatea Viosand Construct S.R.L. și S. G. au plătit sume de bani pentru materiale de construcții finisaje și dotări privind imobilul din .-21, sector 4, respectiv: fier beton, cherestea, beton armat, cărămidă, ciment, nisip, tabla acoperiș, termopane, uși exterior, uși interior, gresie, faianța, zugrăveli, instalații sanitare, țevi, cazi, vas WC, lavoare, dușuri, oglinzi, instalații electrice, tablouri de tensiune, lămpi, spoturi, prize, întrerupătoare, instalație de încălzire cu doua centrale termice și accesorii, calorifere, robinete, aparate de reglare a temperaturii, mobilier și de asemenea, manopera.

Toate aceste evidente privind lucrările de construcție și materialele achiziționate se corelează cu înscrisurile depuse de reclamantul-parat S. G. la termenul din data de 16.02.2011 reprezentând contracte, facturi, cec-uri și ordine de plata privind edificarea construcției din .-21, sector 4, precum și cu declarațiile martorului C. T..

Instanța de fond nu a făcut nicio referire cu privire la aceste probe și nici nu s-a pronunțat pe cererea de completarea a masei partajabile cu pasivul datorat .

În mod greșit, susține apelantul, s-a reținut că locuința din . realizat cu bani proveniți din vânzarea unor loturi din terenul din ., tarlaua 22, . în vedere ca din probe rezulta ca edificarea construcției din . realizat în perioada 2005- 2006, iar vânzarea loturilor a avut loc ulterior, în noiembrie 2007.

Cu privire la garsoniera situata în orașul Slanic M., ..6, ..2, jud. Bacau se arată că a fost dobândit prin contribuția exclusive a apelantului S. F. deoarece prețul de 1900 USD plătit pentru cumpărarea garsonierei au provenit din vânzarea autoturismului Alfa R. ce i-a fost dăruit de tatăl său în anul 2000așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, precum și prin declarația martorului Ciuta I..

Cu privire la terenul din București, ., sector 4 acesta este dobândit prin contribuția exclusivă a apelantului S. F. deoarece prețul plătit de 32.000 USD i-a fost dat de S. G. inițial cu titlu de împrumut, apoi cu titlu de dar manual așa cum rezulta și din interogatoriul luat acestuia.

Cu privire la fundația și cei doi pereți exteriori ai construcției, acestea sunt realizate în timpul căsătoriei ,dar ,susține apelantul, numai prin contribuția sa,prin cumpărarea fierului și a cărămizii cu suma de 5600 Euro asa cum rezulta din înscrisurile aflate la dosar.

Cu privire la terenul din ., tarlaua 22 . în cota ½ cu S. G. și S. E. în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2064/18.04.2006 și actul de dezmembrare autentificat sub nr.1248/11.05.2007,a fost dobândit prin contribuția exclusiva a apelantului . O parte din banii proveniți din vânzarea terenului din București, .-155 sector 4, au reprezentat prețul pentru cumpărarea a doua terenuri în ..2 și nr.4 sector 4, conform contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr.2446/10.11.2005 și 2447/10.11.2006 cu prețul total de 41.000 Euro . Aceste doua terenuri au fost vândute în luna noiembrie 2005 cu prețul total de 43.000 Euro, iar banii obținuți au fost investiți în luna aprilie 2006 în cumpărarea cotei de 1/2 din terenul din ., tarlaua 22, . care s-a adăugat și suma de 17.000 Euro obținuta din activitatea firmei la care era asociat și administrator. Întrucât, terenul din .-155, sector 4, s-a realizat cu banii obținuți din vânzarea apartamentului din Drumul Taberei, sector 6, și terenul din ., tarlaua 22, . tot un bun exclusiv a apelantului.

Aceste aspecte rezultă din înscrisurile aflate la dosar, interogatoriul luat lui S. G. și declarația martorului Ciuta I..

Cu privire la terenul în suprafața de 6700 mp situat în ., tarlaua 20, ., cumpărat în baza contractului de vanzare- cumpărare autentificat sub nr.1410/2.11.2007 de BNP M. C. a fost dobândit cu bani obținuți din vânzarea unor loturi din terenul situat în ., tarlaua 22, . inscrisurilor depuse la dosar și declarației martorului Ciuta I.. Instanta a reținut în sentința ca apelantul a cumpărat acest tren cu banii rezultați după impartirea cu fosta soție a prețului terenului din ., tarlaua 22, . partea ce i se cuvenea, astfel ca includerea acestui bun în masa partajabila ca fiind un bun comun fără să aibă o consecința privind creșterea cotei mele de contribuție reprezintă o încălcare prevederilor legale.

Instanța de fond a inclus în masa partajabila bunurile de mai sus prin înlăturarea fără temei a tuturor argumentelor privind modul de dobândire a bunurilor.

Instanța de fond în mod nelegal a inclus în masa partajabila suma de 65.000 euro întrucât așa cum rezulta din interogatoriul luat reclamantei-parate, în mod voluntar, s-a partajat și s-a vândut o . loturi din acest teren, iar banii s-au împărțit cu fosta soție în mod egal.

Apelantul S. F. critică soluția instanței de fond cu privire la cota de contribuție susținând că din probele administrate în cauză rezultă că are o cotă de contribuție de 75%.

Cu privire la veniturile reclamantei-parate B. L. aceasta a recunoscut ca pe perioada căsătoriei nu a lucrat efectiv și nu a primit salariu, angajarea acesteia (care nu a fost permanenta) fiind realizata doar pentru dovedirea vechimii în munca ,așa cum rezultă din statele de plata pe care reclamanta-parata nu le-a semnat niciodată și din declarația martorului Ciuta I..

Din declarația martorei G. I. se desprinde concluzia ca reclamanta- parata se ocupa doar ocazional de unele treburi ale firmei.

Cat privește contribuția reclamantei-parate în gospodărie, aceasta se evidențiază prin creșterea copiilor și îngrijirea casei, însă trebuie avut în vedere ca la activitățile în gospodărie menționate și la educația copiilor apelantul a contribuit în proporție însemnata asa cum rezulta din interogatoriul luat celor doua parți.

Apelantul a realizat venituri din activitățile societăților la care acesta este asociat, venituri care au asigurat traiul zilnic al familiei, pentru îngrijirea copiilor, educație, hrana și locuința. La aceste venituri s-au adăugat sumele de bani ce au fost donate de către tatăl său. Bunurile imobile și majoritatea celor mobile s-au achiziționat cu bani proveniți de la tatăl apelantului, S. G., sumele fiind înaintate de acesta doar pentru acesta ca și fiu al sau cu titlu de dar manual, fiind exclusa reclamanta-parata de la astfel de daruri din motive evidențiate în declarația martorului Ciuta I. și confirmate de reclamanta-parata prin cererile depuse de aceasta la dosar.

Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la suma de 35.000 euro,preț rezultat din încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1316/11.12.2007 cu privire la un teren în Bușteni . Suma de 70.000 Euro a împărțit-o cu B. L. în mod egal, condiție impusa de aceasta, în caz contrar nu ar fi semnat actul de vânzare cumpărare. Aceasta situație a fost confirmata de B. L. prin răspunsul la interogatoriu.

Apelantul arată și că instanța de fond a dispus împărțirea bunurilor partajabile în mod greșit, a calculat eronat loturile ce au fost atribuite pârtilor din proces și a stabilit sulta dintre parti în mod greșit.

Astfel, cu privire la terenul situat în ., tarlaua 22, . fost partajate loturile 10, 11, 12, 16, 20, 21, 22, 23.

Instanța de fond a omis să calculeze lotul 23 de drum de servitute doar cu privire la parcelele de teren ce fac obiectul partajului judiciar, după ce pentru celelalte parcele din acest teren s-au încheiat acte de partaj voluntar, aflate la dosar. Astfel, lotul 23 ce reprezintă drum de servitute este în suprafața totală de 1871 mp, are o valoare totala de 42.097,5 Euro și deservește 22 de parcele. Pentru loturile 10, 11, 12, 16, 20, 21, 22 cota indiviza din lotul 23 este de 630 mp, iar valoarea aferenta este de 14.175 Euro.

Instanța în mod greșit a dispus partajarea lotului 16 din terenul situat în ., tarlaua 22, . a făcut obiectul partajului voluntar, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, iar banii proveniți din vânzarea lotului s-au împărțit egal intre copartajanti. Având în vedere soluționarea amiabila a partajării acestui lot nu se mai impunea menținerea lui la partajarea judecătoreasca.

Susține apelantul că valoarea loturilor, precum și sulta reținuta de instanța sunt eronat calculate.

Instanța a atribuit apelantului S. F. un lot din masa partajabila pentru care a stabilit valoarea de 362.263,75 Euro, format din terenul situat în ., sector 4, construcția situata în ., sector 4 - fundație și doi pereți, suma de 60.500 Euro, terenul în suprafața de 6700 mp situate în ., tarlaua 20, . și terenul situat în ., tarlaua 22, . 16, 20, 21, 22, 23 (1/2), cu o valoare totala a acestui lot de 362.263,75 Euro.

În mod greșit s-a atribuit cota de ½ din întregul lot 23 care deservește 22 de parcele ce au primit prin vanzare-cumpărare cota indiviza aferenta din lotul 23, astfel ca apelantului îi revenea doar cota indiviza din lotul 23 aferenta celor 4 parcele ce i-au fost atribuite de instanta.

Valoarea terenului situat în ., tarlaua 22, . fost stabilita prin expertiza la 22,5 euro/mp. Prin înmulțirea acestui preț cu suprafața atribuita de instanța aferenta loturilor 16, 20, 21, 22, respectiv 1494mp, rezulta o valoare a acestor loturi de 33.615 Euro. Valoarea lotului 23 în suprafața de 343 mp este de 7.717,5 Euro (și nu 21.048,75 Euro așa cum retine greșit instanța).

În al treilea rând, lotul 16 din teren a fost vândut de părți pe parcursul procesului, iar prețul s-a împărțit în patru, în mod egal, astfel ca nu poate fi atribuit apelantului în totalitate acest lot asa cum greșit procedează instanța de fond.

Din masa partajabila trebuie scoasa valoarea acestui lot respectiv suma de 7942,5 Euro.

Cu privire la construcția din .-21, sector 4, valoarea de 139.620 Euro nu cuprinde și anexele construcției edificate pe terenul din .-21, sector 4 care sunt evidențiate în raportul de expertiza respectiv: construcția destinata pentru “bucătăria de vara” și “camera centralelor”, formata din doua camere în suprafața de 12,56 mp, cu structura de cărămidă, planșeu beton armat, acoperiș șarpanta, învelita cu tabla, finisata la interior cu gresie, faianța, zugrăveala lavabila, ferestre și usi din termopan, dotata cu instalație electrica, apa, gaz, canalizare, cu acces separate prin exterior; garajul foișor cu pod acoperit/cu tabla laminate, în suprafața de 12 mp; poarta automatizata din fier forjat; poarta pietoilala din fier forjat; gard ornamental din lemn; stâlpi iluminat curte; două cămări situate sub scările construcției principale; gard din beton și fier forjat.

Aceste bunuri au natura unor imobile ce trebuie cuprinse în masa de partaj cu privire la imobilul din .-21 sector 4 valoarea acestora urmând sa se adauge la valoarea construcției și a terenului de la aceasta adresa.

Având în vedere criticile de mai sus, rezulta evident ca sulta stabilita de instanța de fond în sarcina lui B. L. nu este corecta, aceasta trebuie sa fie recalculata corespunzător .

Instanța a realizat împărțirea masei partajabile cu încălcarea dispozițiilor art. 673 ind. 9 Cod de procedura civila, astfel încât apelantului S. F. nu i-a revenit nicio construcție. Instanța de fond la formarea loturilor trebuia să aibă în vedere împrejurarea ca apelantul folosește etajul mansardat al construcției din .-21, sector 4, fiind singura sa locuința. Motivarea instanței precum ca intre părti sunt tensiuni și din aceste considerente a atribuit întreaga construcție către reclamanta-parata reprezintă o motivare subiectiva.

De asemenea, garsoniera din Slanic M., ..6, ..2, jud. Bacau a fost atribuita reclamantei-parate cu toate ca aceasta nu are nici o legătură cu acest imobil, apelantul fiind interesat de acest bun întrucât are rude în aceasta localitate.

Se solicită ca imobilul situat în .-21, sector 4, sa fie atribuit ambelor parți în cote egale.

Valorile stabilite prin expertiza omologata în cauza intocmita de experții M. V., J. C. E. și V. M.-V. sunt incorect determinate.

Raportul de expertiza întocmit de experții M. V., J. C. E. și V. M.-V. a fost criticat în fata instanței de fond. Valorile stabilite pentru imobilele evaluate prin acest raport de expertiza, terenul din .- 21, sector 4, pentru construcția din .- 21, sector 4 și pentru terenul din .. F, sector 4, reprezintă rezultatul unor evaluări ce depășesc cadrul legal.

Obiecțiunile formulate nu au fost avute în vedere de instanța de fond. Experții nu au ținut cont ca cele doua terenuri sunt afectate în proporție de 75% de construcții și nu au făcut corecția valorii imobilelor corespunzătoare unei asemenea situații. Așa cum rezulta din raport, la stabilirea valorii de piața a celor doua terenuri experții au avut în vedere doar valoarea de piața pentru terenuri libere, fără construcții, astfel ca nu s-a ținut seama de faptul ca prin construcțiile edificate pe cele doua terenuri se termină restrângerea posibilităților de utilizare.

Totodată experții au identificat terenurile ca fiind situate în zona mediana a Capitalei delimitată de arterele principale de circulație: . - Piața Sudului, aceștia în aplicarea “metodei comparației directe a vânzărilor de piața” au avut în vedere oferte pentru vânzare de teren din zona Brancoveanu - Imp. T., Brancoveanu - metrou, Brancoveanu - Alunis ori Brancoveanu Ciocodeica. Or cele doua terenuri în cauza sunt cu mult îndepărtate de zona Brancoveanu.

Preturile de vânzare solicitate pentru terenurile din zona Brancoveanu nu puteau fi considerate de referința pentru cele doua terenuri. Totodată, zona Brancoveanu este superioara din punct de vedere al valorii terenurilor fata de zona în care se afla terenurile supuse evaluării .

De asemenea, valoarea de piața a celor doua terenuri este stabilita pentru o piața activa, ori în perioada în care s-a efectuat expertiza piața imobiliara a fost inactiva, astfel ca experții trebuiau sa aplice un coeficient de corecție mai mare de 10% care este practicat în condiții normale de piața .

Cu privire la valoarea construcției din .-21, sector 3, valoarea de 139.000 Euro stabilita prin expertiza nu este corecta deoarece experții nu au redus valoarea mansardei cu coeficientul de 25% așa cum se prevede anexa 4 la Decretul nr. 256/1984.S-a considerat ca valorile stabilite prin expertiza pentru bunurile imobile mai sus descrise nu sunt corecte și totodată nu se mai mențin după un an și patru luni de la data efectuării expertizei.

Apelanta - pârâtă B. L. a depus întâmpinare la apelul formulat de S. G. și S. E. solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat cu obligarea acestor apelanți la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 11.02.2014 apelanta - pârâtă B. L. a depus la dosar întâmpinare la apelul formulat de pârâtul S. F., solicitând respingerea apelului declarat de pârâtul S. F. și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Apelanti-intimati S. G. și S. E. și apelantul-pârât S. F. au depus întâmpinare la apelul formulat de apelanta-intimata B. L., solicitând în esență respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia civilă nr.840/A/06.03.2015, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelurile declarate de apelanta reclamantă B. L. și apelantul pârât S. F. împotriva încheierii de admitere în principiu din 15.06.2011, astfel cum a fost completată prin încheierea din data de 14.12.2011 și a sentinței civile nr._/21.12.2012 ambele pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București; a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu astfel cum a fost completată prin încheierea din data de 14.12.2011 și sentința în sensul că a constatat că lotul nr.23 cu nr. cadastral 1319/23 situat în . tarlaua 22 . suprafață de 630 m.p. are valoarea de 8000 euro și se află în indiviziune forțată între părți; a înlăturat obligarea reclamantei de la plata către intimații pârâți S. G. și S. E. a cotei de 40% din suma de_ euro; a constatat că din masa partajabilă a reclamantei și pârâtului face parte cota de 1/2 din lotul nr.23 cu nr. cadastral 1319/23 situat în . tarlaua 22 . suprafață de 630 m. p. în valoare de 8000 euro ,cotă ce este atribuită pârâtului S. F.; a constatat că valoarea totală a masei partajabile este în valoare de 597.093 euro; a constatat că valoarea totală a lotului atribuit pârâtului S. F. este de 345.215 euro; a obligat reclamanta la plata către pârâtul S. F. a sumei de_,8 euro cu titlu de sultă; a menținut celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu astfel cum a fost completată prin încheierea din data de 14.12.2011 și a sentinței; a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanții pârâți S. G. și S. E., împotriva sentinței civile nr._/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ și a compensat cheltuielile de judecată în apel.

Pentru a dispune astfel, tribunalul, în baza art.295 Cod procedură civilă, a constatat în fapt și în drept următoarele:

Referitor la cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune s-a constatat că atât apelanta reclamantă B. L., cât și apelantul pârât S. F. au criticat prin apelurile formulate concluziile instanței de fond, astfel că aceste motive de apel au fost analizate împreună.

Tribunalul a constatat că instanța de fond a apreciat în mod corect cota de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune și a motivat soluția pronunțată pe baza probelor administrate în cauză așa cum rezultă din considerentele încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 15.06.2011.

Apelanta critică faptul că instanța de fond a reținut că pentru a cumpăra imobilul din . pârât i-au dat acestuia cu titlul de împrumut suma de 32.000 USD la data de 19.07.2002 pentru ca mai apoi acest împrumut să se transforme în donație nemaifiind solicitată restituirea sumei de bani.

Este adevărat că în înscrisul datat 19.07.2002 se menționează suma de 32.000 USD și în declarația martorului C. I. se face vorbire despre USD ,iar instanța de fond reține 30.000-32.000 euro,însă reținerea unei alte monede este evident o eroare materială. În ceea ce privește suma reținută instanța de fond a coroborat proba cu înscrisuri ,respectiv înscrisul întocmit la data de 19.07.2002, cu declarația martorului C. I. și a reținut că împrumutul acordat era de 30.000-32.000 USD. Susținerile apelantei reclamante conform cărora înscrisul prezentat de apelantul pârât ca probând împrumutul devenit apoi donație de către tatăl său este întocmit pro causa pentru că nu a avut cunoștință despre această operațiune nu pot fi reținute . Faptul că apelanta reclamantă nu a cunoscut despre acest împrumut nu înseamnă că nu a existat de vreme ce au fost administrate probe în sensul existenței acestuia.

Întrucât între soți dovada calității de bun propriu sau bun comun se face cu orice mijloc de probă, susținerile apelantei reclamante că înscrisul prezentat de apelantul pârât nu are valoare probatorie pentru că nu are data certă și nu este valabil nici ca început de dovadă nu pot fi reținute. Declarația martorului C. I. se coroborează cu înscrisul întocmit la data de 19.07. 2002, astfel că nu poate fi apreciat ca nesincer.

Împrejurarea că apelantul pârât a recunoscut la încheierea actului de partaj voluntar din data de 6.10.2010 cu privire la 4 loturi de teren că apelanta are o cotă de ½ sau că la vânzarea terenului din orașul Bușteni prețul a fost împărțit în mod egal nu înseamnă că acesta a recunoscut această cotă de contribuție cu privire la întreaga masa partajabilă. C. de contribuție se analizează pentru întreaga masă de bunuri comune, iar nu doar cu privire la un bun.

Astfel cum a reținut și instanța de fond foștii soți au lucrat împreună desfășurând activități comerciale private,aspect ce rezultă din declarațiile martorei G. I., apelanta reclamantă ocupându-se și de menaj și de creșterea copiilor. Apelanta reclamantă încasa salariu așa cum rezultă din cartea de muncă a acesteia, se ocupa de coordonarea activității comerciale și se ocupa și de treburile gospodărești și de creșterea copiilor,activități care se cuantifică în cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune. Faptul că apelanta reclamantă nu semna personal statele de plată ale salariului nu înseamnă că aceasta nu îl încasa sau că nu era angajata decât formal. Răspunsurile la interogatoriul luat apelantei reclamante în fața instanței de fond se referă ,așa cum arată aceasta la perioada de după desfacerea căsătoriei,iar nu la cea anterioară, poziția constantă a acesteia și probatoriul administrat cu privire la acest aspect demonstrând că aceasta a înțeles greșit întrebarea.

În motivele de apel referitoare la cota de contribuție apelantul pârât mai susține că bunurile imobile și majoritatea celor mobile au fost achiziționate cu bani de la tatăl său, apelantul intervenient S. G.. Sumele de bani i-au fost date în mod exclusiv, susține apelantul, și că din acest motiv are o cotă de contribuție de 75%. Apelantul, pe de altă parte, susține că instanța de fond a inclus în mod greșit bunurile imobile: terenul situat în București, .-21, sector 4; garsoniera situata în orașul Slanic M., ..6, ..2, jud. Bacau; terenul din București, ., sector 4; terenul în suprafața de 6700 m.p. situat în ., tarlaua 20, .; cota de 1/2 din terenul situat în ., tarlaua 22, .>

În ceea ce privește terenul și construcția din . constatat că motivele de apel sunt neîntemeiate.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei terenul a fost cumpărat la data de 21.01.2005, în timpul căsătoriei apelantei reclamante B. L. cu apelantul pârât S. F.. Pentru apartamentul cumpărat de foștii soți la data de 29.10.1996 situat în .-a achitat un preț de 5.000.000 lei vechi astfel cum rezultă din contractual de vânzare cumpărare autentificat la data de 29.10.1996 la BNP Malinschi T. din București. Susținerea conform căreia pentru apartament s-a achitat prețul de 15.000 USD nu poate fi avută în vedere ,instanța de fond interpretând corect probele administrate în cauză cu privire la acest aspect. Astfel, „chitanța” depusă la dosar din care ar rezulta că tatăl său,apelantul S. G., i-a dat suma de 12.500 USD pentru a cumpăra apartamentul nu este credibilă întrucât se menționează adresa apartamentului cu mult timp înainte ca apartamentul să fie cumpărat în condițiile în care nu s-a dovedit încheierea unui antecontract . Pe de altă parte,atât din cuprinsul cererii reconvenționale și întâmpinării formulate de apelantul pârât,dar și din răspunsurile la interogatoriu rezultă că foștii soți au început să conviețuiască în anul 1994 ,apelantul pârât arătând că ar fi putut să economisească mai mulți bani pentru cumpărarea apartamentului dacă fosta soție nu era cheltuitoare. Afirmația apelantului pârât demonstrează că ,deși apartamentul din . fost cumpărat la scurt timp după încheierea căsătoriei ,foștii soți gospodăreau împreună și au avut economii comune cu care să plătească prețul apartamentului. Instanța de fond a înlăturat în mod corect declarația martorului C. I. cu privire la cumpărarea apartamentului ,declarație care nu se coroborează cu nici o altă susținere sau probă administrate în cauză ,acesta arătând că apartamentul a fost cumpărat de S. G. la terminarea facultății apelantului pârât.

Prin urmare,apartamentul din . fost cumpărat din veniturile comune ale foștilor soți, în timpul căsătoriei, astfel că se încadrează în categoria bunurilor comune.

În consecință, imobilele cumpărate din prețul încasat ca urmare a vânzării apartamentului din . data de 4.02.2004 cu suma de 38.100 USD nu sunt bunuri proprii ale apelantului pârât S. F.,și, deci, nici terenul situat în . class="NoSpacing"> Referitor la garsoniera din Slănic M. apelantul pârât susține că acesta este bun propriu pentru că a fost achiziționat din prețul încasat din vânzarea unui autoturism cumpărat cu bani dați de tatăl său, apelantul S. G..

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în anul 2000 la data de 28.06. apelantul pârât a cumpărat un autoturism Alfa R., iar la data de 11.06.2001 l-a vândut cu prețul de 11.500 USD. Garsoniera din Slănic M. a fost cumpărată la data de 15.05.2001 așa cum rezultă din contractual de vânzare cumpărare autentificat la nr.896 la BNP M. V. din Onești jud.Bacău, anterior vânzării autoturismului, astfel că susținerea apelantului pârât conform căreia garsoniera este bun propriu nu este dovedită, fiind incidentă prezumția prevăzută de art.30 din fostul Cod al Familiei în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată conform căreia bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune. Ca urmare, declarația martorului C. I., invocată de apelantul pârât în susținerea acestui motiv de apel, contrazice în mod evident înscrisurile depuse la dosar care atestă data întocmirii actelor autentice.

În ceea ce privește terenul din . de 19.07.2002 acesta a fost cumpărat conform contractelor de vânzare cumpărare autentificate la nr.2679 și 2680 ce ulterior au fost alipite rezultând o suprafață de 578,45 m. p. Din declarația martorului C. I., reținută și de instanța de fond,rezultă că pentru cumpărarea acestui teren tatăl apelantului pârât a dat cu împrumut foștilor soți suma de 30.000-32.000 USD.

Referitor la achiziționarea acestui teren apelanta pârâtă face afirmații contradictorii și nedovedite. Aceasta afirmă fie că prețul a fost achitat cu prețul rezultat din vânzarea imobilelor din . a împrumutat bani de la rudele sale.

În concluzie instanța de fond a reținut în mod corect că suma de bani a fost data foștilor soți de tatăl apelantului la început cu titlul de împrumut,ulterior cu titlul de donație.

Întrucât terenul a fost cumpărat în timpul căsătoriei, bunul este comun, dar fiind achiziționat cu bani donați de tatăl pârâtului, această donație se concretizează în cota de contribuție majorată la 60% pentru apelantul pârât astfel cum a fost reținut și de instanța de fond.

Faptul că apelantul pârât a achiziționat materialele de construcții pentru fundația și cei doi pereți ridicate pe terenul din . căsătoriei așa cum susține apelantul pârât nu înseamnă că acestea sunt bunuri proprii ,ceea ce se analizează fiind caracterul de bun propriu sau comun al sumelor de bani cu care au fost plătite. Apelantul pârât nu arată că acestea ar fi fost achiziționate din bani ce reprezintă venituri proprii ,ci doar că le-a achiziționat personal facturile și chitanțele de plată a prețului fiind pe numele său.

Apelantul pârât susține că terenul cumpărat în .,. cotă de ½ cu părinții săi la data de 11.05.2007, apelanții S. G. și S. E. este bun propriu întrucât prețul a fost plătit din vânzarea unor imobile pentru care prețul provenea din vânzarea apartamentului din .,în accepțiunea apelantului pârât,este bun propriu. Așa cum s-a arătat mai sus, apartamentul din . bun comun, astfel că și terenul din . comun.

Pe cale de consecință, terenul în suprafață de 6700 m. p. situat în . . cumpărat la data de 2.11.2007 despre care apelantul pârât S. F. afirmă că a fost cumpărat din prețul obținut din vânzarea unor loturi din terenul din tarlaua 22 este bun comun,iar nu propriu având în vedere că acesta este bun comun. Din considerentele sentinței apelate rezultă că terenul în suprafață de 6700 m. p. este bun comun ,astfel că susținerile apelantului conform cărora instanța de fond a reținut că a fost cumpărat cu partea sa din prețul obținut din vânzarea altui lot de teren este neîntemeiată.

În consecință, având în vedere cele arătate mai sus tribunalul a constatat că instanța de fond a apreciat în mod corect că bunurile imobile evidențiate mai sus nu sunt bunuri proprii, ci comune, și că apelantul pârât are o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 60 % ca rezultat al faptului că a primit o donație de la tatăl său,apelantul S. G., pentru cumpărarea terenului din . class="NoSpacing"> Un alt motiv de apel invocat prin cererile de apel atât de apelanta reclamantă B. L., cât și de apelantul pârât S. F. este includerea în întregime a lotului nr.23 în masa bunurilor comune și, pe cale de consecință, și valoarea acestuia.

Astfel cum rezultă din actul de dezmembrare autentificat la nr.1248/11.05.2007 la BNP P. E. terenul în suprafață de 10.000 m. p. situate în . tarlaua 22 . fost partajat în 22 de loturi, iar lotul 23 în suprafață de 1871 m. p. a fost constituit ca drum de acces pentru celelalte loturi. O parte din loturile astfel dezmembrate au fost vândute de părțile din prezenta cauză, din raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie rezultând că suprafața de teren înstrăinată este de 5389 m.p. Acestei suprafețe de teren îi revine în indiviziune din lotul 23-drum de acces suprafața de 1241 m. p. ce a fost înstrăinată odată cu fiecare lot de teren vândut. Din lotul 23 a rămas suprafața de teren de 630 m. p. în proprietatea foștilor soți ,pe de o parte,și a lui S. G. și S. E.,pe de altă parte astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie. Valoarea acestei suprafețe de teren a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică în construcții la suma de 8000 euro, valoarea cu care părțile au fost de acord.

În consecință, acest teren va rămâne în indiviziune forțată între coproprietari întrucât este drum de acces – în prezent . cum rezultă din raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie. În masa bunurilor comune ce se cere a fi partajată între foștii soți se va include cota de ½ din lotul 23 în valoare de 8000 euro. Tribunalul a constatat că instanța de fond a inclus în mod greșit întreaga suprafață de teren ce reprezenta lotul 23, întrucât la data partajului din acest lot a rămas în proprietatea părților numai suprafața de 630 m.p., iar în masa bunurilor comune ½ din această suprafață.

În ceea ce privește apelul declarat de apelanta reclamantă B. L.:

Primul motiv de apel invocat de apelanta reclamantă se referă la includerea în masa bunurilor comune a construcției situate în . F în stadiul de fundație și 2 pereți, când în realitate la data divorțului construcția era ,,la roșu,, .

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei apelanta reclamantă B. L. și apelantul pârât S. F. s-au căsătorit la data de 30.08.1996, divorțul pronunțându-se prin sentința civilă nr.6040/2.11.2007 a Judecătoriei sectorului 4 București irevocabilă la data de 21.04.2008.

Terenul din . în suprafață de 289 m.p. a fost cumpărat de foștii soți la data de 19.07.2002 conform contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr.2679 la BNP M. C. din București.

Potrivit declarației autentice din data de 14.12.2004 dată de S. F. și B. L. imobilul-teren în suprafață de 578,45 m.p. din . F este rezultatul alipirii terenurilor cumpărate conform contractelor de vânzare cumpărare autentificate la nr.2679/19.07.2002 și nr. 2680/19.07.2002 la BNP M. C. din București.

La data de 9.02.2005 se emite de către Primăria sectorului 4 București autorizație de construire pe numele apelantului pârât S. F. pe terenul din . F a unei locuințe P+1E+M. Potrivit cererii depuse de apelantul pârât S. F. la data de 10.01.2006 acesta aduce la cunoștința autorității locale că va începe lucrările la construcție la data de 11.01.2006. Potrivit procesului verbal de recepție nr.530/19.09.2008 s-a constatat terminarea lucrărilor la construcția din . F.

Instanța de fond a constatat că în masa bunurilor comune se include în ceea ce privește această construcție numai fundația și 2 pereți în cuantum de 5600 euro.

Tribunalul a constatat că instanța de fond a inclus în mod corect în masa bunurilor comune fundația și 2 pereți.

Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză, C. I. și C. T., rezultă că lucrările de construcție la imobilul din . în lunile august –septembrie 2007 ,martorul C. T. fiind unul dintre cei care au lucrat efectiv la ridicarea construcției. Acesta mai arată că lucrările au fost sistate în luna octombrie 2007 din cauza certurilor dintre foștii soți ,lucrarea fiind reluată în primăvara anului 2008. Arată martorul că la acel moment construcția avea fundație și 2 pereți. Instanța de fond nu a avut în vedere declarația martorului M. G. în mod corect întrucât acesta arată că nu își amintește amănunte din cauza trecerii timpului. Prin urmare,cele arătate de acesta cu privire la stadiul lucrărilor în vara anului 2007 nu poate fi reținut ca plauzibil. Este credibilă declarația martorului C. T. și prin prisma faptului că în luna octombrie 2007 a fost introdusă cererea de divorț ceea ce se coroborează cu cele arătate de martor că lucrările au fost sistate din cauza certurilor dintre soți.

Faptul că prin cererea depusă la autoritatea locală apelantul pârât a declarat că va începe lucrările la data de 11.01.2006 nu înlătură cele demonstrate cu certitudine că lucrările au început,în realitate, în vara anului 2007.

Nici argumentul susținut de apelantă că la data divorțului imobilul era ,,la roșu,, aspect ce rezultă din raportul de anchetă social efectuat în procesul de divorț la data de 16.10.2007 nu înlătură această realitate. Declarația apelantului pârât la momentul efectuării anchetei sociale a fost aceea că soții au în construcție un imobil,ceea ce nu înseamnă că acesta era ,,la roșu,,.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei în fața instanței de fond, respectiv facturi și chitanțe –filele 62-69 vol II dosar Judecătorie - rezultă că în perioada august-noiembrie 2007 apelantul pârât S. F. a cumpărat materiale de construcție specifice edificării fundației și pereților. Din procesele verbale pentru verificarea calității lucrărilor ce devin ascunse rezultă că acestea au fost întocmite în luna aprilie 2008 pentru imobilul din . se coroborează cu declarația martorului C. T. care afirmă că reluarea lucrărilor s-a realizat în primăvara anului 2008.

Planșele foto și extrasele de pe un site al străzilor din București depuse la dosar în apel de către apelantă nu demonstrează cele susținute, din cuprinsul acestora nerezultând cu certitudine data și locul efectuării acestora, precum și acuratețea informațiilor.

În ceea ce privește dotările din curtea imobilului ,ținând seama de cele arătate mai sus, în sensul că la data divorțului imobilul era la stadiul de fundație și 2 pereți, rezultă că nici aceste dotări nu existau. Apelanta invocă în motivele de apel că la evaluarea imobilului din . fie avut în vedere că în curte au fost amplasate spălător - în val. de 920 Euro, foișor - în val. de 1700 Euro, alee de acces + borduri - în val. de 980 Euro, gresie pe o suprafață de 156 m.p.- în val. de 2300 Euro, copaci - în val. de 3900 Euro, gard de beton și fier forjat-în val. de 2260 Euro, plexiN.O.S. la gard - în val. De 720 Euro, rețea de iluminat electic cu stâlpi-1300 euro.

Tribunalul a constatat că apelanta reclamantă nu a solicitat prin cererile depuse în fața instanței de fond a se avea în vedere aceste dotări ca fiind bunuri comune. Cererea de completare a masei partajabile cu alte bunuri poate fi formulată numai în condițiile prevăzute de art.673/7 Cod procedură civilă care arată că în cazul în care, după pronunțarea încheierii prevăzute de art. 673/6 alin. 1, dar mai înainte de pronunțarea hotărârii de împărțeală, se constată că există și alți coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse împărțelii, fără ca, privitor la acești coproprietari sau la acele bunuri, să fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanța va putea da o nouă încheiere, care va cuprinde, după caz, și coproprietarii sau bunurile omise.

Prin solicitarea de împărțeală a bunurilor prin cererea de apel se încalcă dispozițiile art.294 alin 1 teza I Cod procedură civilă care prevede că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Chiar dacă s-ar ignora aceste dispoziții procedurale cererea apelantei reclamante de includere în masa bunurilor comune a dotărilor enumerate mai sus este neîntemeiată. Astfel,din probele administrate în cauză ,respectiv raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții ,rezultă că aceste dotări au fost efectuate în perioada anilor 2007 sau 2008 ,adică după divorțul părților,aspecte reținute din declarațiile părților la momentul efectuării raportului de expertiză.

Argumentele apelantei pârâte conform cărora dovada efectuării acestor dotări rezultă din fotografiile depuse la dosar nu pot fi avute în vedere. Fotografiile depuse nu fac dovada celor susținute întrucât nu rezultă cu certitudine data și locul efectuării acestora. Pe de altă parte, fotografiile nu constituie înscris în sensul prevăzut de codul de procedură civilă pentru a fi apreciat ca atare. Prin înscris se înțelege orice declarație despre un act sau fapt juridic făcută prin scriere de mână,dactilografiere ,imprimare pe hârtie sau orice fapt material.

În ceea ce privește bunurile mobile aflate în imobilul din . apreciat că nu este întemeiată susținerea apelantului pârât S. F. din întâmpinarea depusă la apelul declarat de apelata B. L. în sensul că aceasta nu a solicitat partajarea acestor bunuri prin cererile formulate în fața instanței de fond. Așa cum rezultă din anexa la cererea de chemare în judecată apelanta reclamantă B. L. a solicitat partajarea combine frigorifice aflate la parterul imobilului,a mobile de bucătărie aflată în bucătăria de vară a lenjeriilor și setului de prosoape. Tribunalul a constatat, însă, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei –filele 72-81 dosar Judecătorie vol. II - rezultă că bunurile au fost achiziționate de . ,astfel că nu sunt bunuri cumpărate de soți. Susținerile apelantei reclamante conform cărora acest bunuri au fost achiziționate de foștii soți nu pot fi avute în vedere ,din probele administrate în cauză rezultând că nu au fost cumpărate de soți. Faptul că aceste bunuri se află în imobilul proprietatea foștilor soți nu atrage aplicabilitatea art.1909 cod civil întrucât s-au depus la dosar dovezi contrare care –respectiv facturi- care demonstrează neregularitatea posesiei.

Apelanta mai susține că nu s-a făcut dovada că facturile depuse se referă la bunurile pentru care solicit includerea în masa partajabilă, dar nu depune alte înscrisuri care să combată proba cu înscrisuri administrate la cererea apelantului pârât S. F..

În ceea ce privește critica formulată de apelanta reclamantă cu privire la excluderea celor 2 centrale termice ce deservesc imobilul din . constatat că aceasta critică este neîntemeiată. Astfel cum rezultă din conținutul raportului de expertiză tehnică de evaluare în construcții întocmit de comisia de 3 experți în fața instanței de fond la evaluarea imobilului din . avut în vedere și valoarea celor 2 centrale termice. Valoarea reținută de instanța de fond de 85.750 euro cuprinde și valoarea celor două centrale termice.

Apelanta reclamantă B. L. critică faptul că instanța de fond a obligat-o la plata cotei de 40% din suma de 97.850 euro.

Prin încheierea din data de 14.12.2011 de completare a încheierii de admitere în principiu instanța de fond a reținut că foștii soți au o datorie comună față de apelanții S. G. și S. E. în cuantum de 97.850 euro ,sumă încasată ca urmare a vânzării loturilor de teren intravilan nr.2,4,5,13,14 și 15 rezultate ca urmare a dezmembrării terenului în suprafață de 10.000 m. p. situat în . de dezmembrare încheiat la data de 11.05.2007 și autentificat la nr.1248 la BNP P. E..

Potrivit contractelor de vânzare cumpărare privind loturile de teren intravilan nr.2,4,5,13,14 și 15 la încheierea acestora apelanții S. G. și S. E. l-au mandatat pe apelantul pârât S. F. ,fiul lor, să îi reprezinte în baza procurii autentice nr.2993/3.10.2007 autentificată la BNP P. E. . Conform mențiunilor contractelor la încheierea acestora a fost prezentă personal apelanta reclamantă B. L..

Tribunalul a constatat că instanța de fond a considerat în mod greșit că suma pretinsă de apelanții S. G. și S. E. este o datorie comună a soților.

Raporturile juridice dintre apelanții S. G. și S. E. și apelantul pârât S. F. în ceea ce privește încheierea acestor contracte sunt supuse regulilor contractului de mandat. Potrivit art.1539 din vechiul Cod civil în vigoare la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare și de mandat principala obligație a mandatarului,apelantul S. F., este aceea de a executa mandatul, iar neexecutarea sau executarea necorespunzătoare atrage răspunderea acestuia.

Apelanții S. G. și S. E. pretind că foștii soți nu le-au achitat partea de preț încasată în urma încheierii contractelor de vânzare cumpărare, însă așa cum rezultă din cuprinsul contractelor apelanta reclamantă B. L. nu a avut calitatea de mandatar al apelanților S. G. și S. E. pentru a răspunde în această calitate.

Pentru a fi considerată datorie comună este necesar a fi incidente dispozițiile art.32 din vechiul Cod al Familiei ,aplicabil în cauză față de fata depunerii cererii de chemare în judecată, categoria datoriilor comune fiind expres și limitative prevăzute de text. În cauză nu este vorba despre o cheltuială făcută cu administrarea unuia din bunurile comune-lit. a ,despre obligații asumate de soți împreună-lit.b,despre obligații contractate de fiecare dintre soți pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei-lit.c sau despre obligația de reparare a unui prejudiciu-lit.d.

În consecință,tribunalul a constatat că acest motiv de apel invocat de apelanta reclamantă este întemeiat, astfel că a înlăturatat obligarea acesteia la plata către apelanții S. G. și S. E. a cotei de 40% din suma de 97.850 euro.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care apelanta reclamantă B. L. a fost obligată de către instanța de fond s-a constatat că motivele de apel nu sunt întemeiate .

Astfel, referitor la suma de 1300 lei pentru cota majorată admisă apelantului pârât tribunalul a constatat că în apel această cotă a fost păstrată,astfel că nu se impune exonerarea apelantei reclamante de la plata acestei sume.

Referitor la taxa de timbru de 3 % pentru partaj la care a fost obligată instanța de fond a calculat aceste sume ținând seama de valorile rezultate din rapoartele de expertize de evaluare a bunurilor și în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin 1 lit c din Legea nr.146/1997 în vigoare la data depunerii cererii de partaj.

În ceea ce privește apelul declarant de apelantul pârât S. F.:

Primul motiv de apel se referă la calculul taxei de timbru în fond, apelantul pârât susținând că a fost calculată la cota de 99 %,iar nu la 75% așa cum a precizat cererea reconvențională. Se mai susține că valoarea masei partajabile avută în vedere la stabilirea taxei de timbru este eronată.

Potrivit art. 18 din Legea nr.146/1997 determinarea taxei de timbru se realizează de instanța de fond,iar împotriva modului de stabilire a taxei de timbru se poate face cerere de reexaminare la aceeași instanță în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.

Legea nr.146/1997 a prevăzut ,așa cum rezultă din textul art.18, o cale de atac specială împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, respective cererea de reexaminare ,iar nu apelul. În consecință, tribunalul a constatat că criticile împotriva modului de stabilire a taxei de timbre de către instanța de fond pe calea apelului sunt inadmisibile.

Pe cale de consecință, și taxa de timbru pentru calea de atac a apelului este corect stabilită ținând seama de cea stabilită de instanța de fond și de dispozițiile art. 11 alin.1 teza a II-a din Legea nr.146/1997.

Referitor la obligarea apelantului pârât la plata către stat a sumei de 30.034,8 lei reprezentând 60% din taxa de timbru pentru care a fost acordat ajutor public judiciar apelantei reclamante tribunalul constată că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art.18 din OUG nr.51/2008 care prevăd că ,,cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume. ,,Apelanta reclamantă a beneficiat de ajutor public judiciar în fața instanței de fond prin încheierea din data de 26.02.2010, cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte,astfel că apelantul pârât a căzut în pretenții și, în consecință, sunt aplicabile dispozițiile art.18 din OUG nr.51/2008. Apelantul pârât nu a beneficiat de ajutor public judiciar astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art.18 din OUG nr. 51/2008.

Apelantul pârât S. F. critică sentința pronunțată de instanța de fond susținând că nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de apelanta reclamantă privind anularea procurii autentificate la nr.2994/3.10.2007 la BNP P. E..

Din considerentele încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 15.06.2011 rezultă că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de anulare a procurii, iar prin admiterea în parte a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost completată această respingere se regăsește în minuta și dispozitivul sentinței.

Pe de altă parte, apelantul pârât nu are interes să critice sentința cu privire la această cerere ce a fost formulată de apelanta reclamantă, iar nu de apelantul pârât.

Apelantul pârât susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii privind includerea în masa partajabilă a sumei de 356.109,13 lei rezultată din contractual de execuție a unor lucrări cu .. Tribunalul a constatat că instanța de fond analizat în cuprinsul considerentelor încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 15.06.2011 cererea respingând-o. Instanța de fond a apreciat în mod corect că această sumă nu se include în masa bunurilor comune, tribunalul constatând că nu s-a făcut dovada că facturile emise sunt în legătură cu contractual de execuție și că raportul juridic dintre societatea comercială și cei doi foști soți are natură comercială, iar nu de dreptul familiei pentru a fi rezolvat în cadrul prezentului litigiu. Existența sau nu a unor datorii a celor doi foști soți față de societatea comercială nu se soluționează ținând seama de regulile și normele de drept substanțial și procesual de dreptul familiei ,mai ales în ceea ce privește administrarea probelor. În consecință, tribunalul a respins ca nefondat acest motiv de apel.

Referitor la conexarea dosarului nr._, tribunalul a constatat că acesta a fost atașat la dosar, astfel că sunt neîntemeiate criticile referitoare la acest aspect.

Apelantul pârât critică includerea în masa partajabilă a sumei de 65.000 euro rezultată din vânzarea unor loturi de teren din . care se afirmă că a fost împărțită cu apelanta reclamantă. În realitate, așa cum rezultă din proba cu înscrisuri,respectiv contractele de vânzare cumpărare a loturilor 7,17,18 și 19 este vorba despre suma de 60.500 euro,iar nu 65.000 euro. Din clauzele contractelor de vânzare a acestor loturi rezultă că la vânzare apelanta reclamantă și apelantul pârât au fost reprezentați de S. G. și S. E. nefiind făcută dovada plății către apelanta reclamantă a cotei sale din preț cu atât mai mult cu cât contractile au fost încheiate septembrie - octombrie 2008 și octombrie 2009 când sentința civilă de divorț era irevocabilă încă din data de 21.04.2008, astfel că apelantul pârât trebuia să facă dovada că a achitat apelantei pârâte partea sa din prețul încasat de părinții săi.

Este neîntemeiat și motivul de apel invocate de apelantul pârât privind neincluderea în masa partajabilă a sumei de 35.000 euro ce reprezintă ½ din prețul încasat din vânzarea terenului din Bușteni întrucât așa cum s-a arătat mai sus apartamentul din . bun comun,astfel că și bunurile achiziționate din prețul obținut ca urmare a vânzării acestuia sunt bunuri comune. Tribunalul a constatat că asupra acestei cereri instanța de fond s-a pronunțat așa cum rezultă din considerentele încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 15.06.2011, astfel că susținerea apelantului pârât conform căreia instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri este neîntemeiată.

Lotul 16 a fost vândut potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.2414/14.09.2011 ,apelantul arătând în concluziile scrise depuse la dosar în apel că prețul de 6000 euro a fost încasat de el solicitând includerea acestuia în masa partajabilă conform actului de partaj voluntar autentificat la nr.838/18.08.2011. În consecință, tribunalul a constatat că motivul de apel referitor la acest lot nu este întemeiat, instanța de fond incluzându-l în mod corect în masa partajabilă.

Criticile apelantului pârât S. F. referitoare la faptul că prin expertiza de evaluare a imobilului din . fost incluse anexele sunt neîntemeiate întrucât din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de comisia de 3 experți rezultă cu evidență că anexele au fost avute în vedere la calculul valorii imobilului. Tribunalul a constatat că și celelalte critici referitoare la evaluarea imobilelor din .. Mărțișor nu sunt întemeiate. Așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză și anexa la acesta rezultă că cele două terenuri au fost evaluate ținând seama de caracteristicile acestora, respective sunt terenuri construibile,iar nu lipsite de construcții așa cum solicită apelantul, cele două noțiuni nefiind identice. Mai susține apelantul că au fost avute în vedere de comisia de 3 experți imobile de comparație din zone mai îndepărtate de locul situării celor 2 imobile ce fac obiectul cauzei Din anexele ce însoțesc raportul de expertiză tehnică rezultă că au fost avute în vedere imobile din zona limitrofă celei în care se găsesc cele două imobile și s-a ținut seama de criteriul „piața imobiliară inactivă”, astfel că nu sunt întemeiate criticile apelantului pârât. Criticile apelantului pârât referitoare la modul de evaluare a mansardei sunt neîntemeiate întrucât din raportul de expertiză și anexele la acesta comisia de 3 experți a avut în vedere că imobilul construcție din . mansardă aplicând coeficientul de corecție prevăzut de normele legale în vigoare.

Solicită apelantul pârât prin motivele de apel formulate a fi schimbată sentința în ceea ce privește atribuirea bunurilor, respectiv solicit ca imobilul din . împărțit în natură și să îi fie atribuită garsoniera din Slănic M..

Tribunalul a constatat că aceste motive de apel nu sunt întemeiate instanța de fond ținând seama de prevederile art.673/10 Cod procedură civilă. Susținerea apelantului pârât că nu are altă locuință este în mod evident contrazisă de probele administrate în cauză în condițiile în care acesta a construit o locuință în . cu cea din ., și susținerea apelantului că atribuirea întregului imobil din . este dăunătoare copiilor părților este neîntemeiată ,apelantul pârât putând locui în imobilul învecinat. Trebuie să se țină seama, așa cum și instanța de fond, a reținut de starea tensionată dintre părți,dar și asigurarea unor condiții de ordin moral pentru creșterea copiilor. Nu se impune schimbarea sentinței nici prin prisma atribuirii imobilului din Slănic M. apelantei pârâte motivat de stabilirea unei sulte cât mai mici.

Calculul valorii masei partajabile se va reface prin prisma celor reținute în considerentele expuse mai sus, admițând, în consecință, parțial, motivele de apel ce vizează calculul loturilor a masei partajabile și a sultei.

Ca urmare a admiterii motivului de apel ce vizează lotul 23, tribunalul a constatat că masa partajabilă are o valoare de 597.093 euro în condițiile în care în masa se include ½ din lotul 23 în valoare de 4000 euro.

Pe cale de consecință, valoarea lotului atribuit pârât este de 345.215 euro, reclamantă urmând a plăti pârâtului sultă de 13.040,8 euro.

În ceea ce privește apelul declarant de apelanții S. G. și S. E. tribunalul, în baza art.20 alin 1-3 din Legea nr.146/1997, l-a anulat ca netimbrat, apelanții arătând la termenul din data de 14.09.2014 că nu achită taxa de timbru.

Întrucât atât apelanta reclamantă, cât și apelantul pârât au avansat cheltuieli pentru susținerea prezentei căi de atac și având în vedere că apelurile acestora au fost admise în sensul celor arătate, tribunalul, în baza art.274 Cod procedură civilă, a compensat aceste cheltuieli.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul S. F., solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate, pentru următoarele motive:

Instanța de apel, în mod nelegal a dispus modificarea încheierii din data de 14.12.2011 și exonerarea apelantei-pârâte de Ia plata a 40% din suma de 97.850 Euro ce reprezintă datorie comună a foștilor soți S. F. și B. L. față de soții S. G. și S. E..

Sub un prim aspect, au fost încălcate dispozițiile art.304 pct.6 C.p.c, astfel că, deși apelanta-reclamanta nu a formulat apel împotriva încheierii de stabilire a masei partajabile din data de 14.12.2011, instanța prin decizia recurată a dispus modificarea acestei încheieri, considerând că suma de bani rezultată din vânzarea loturilor de teren cu nr. 2,4,5,13,14,15 situate în ., tarlaua 22, . în coproprietatea celor patru, nu reprezintă o datorie . F. și B. L. fata de soții S. G. și E., ci reprezintă o datorie personală a recurentului S. F., către soții S. G. și E..

Raportat la dispozițiile art.282 C.p.c. încheierile premergătoare se atacă cu apel o dată cu fondul în mod distinct. De asemenea, în conformitate cu prevederile art.673 ind.8 C.p.c., ambele încheieri pronunțate în temeiul art.673 ind.6 alin.1 și art. 673 ind.7 C.p.c. se ataca cu apel sau cu recurs, după caz, o dată cu fondul.

Instanța a menționat în considerentele deciziei pronunțate că încheierea de ședința din 14.12.2011 este o completare a încheierii de ședința din 15.06.2011 și din aceste considerente în dispozitiv a dispus modificarea acestei încheieri, soluție care este apreciată ca nelegală întrucât încheierea de ședința din 14.12.2011 este o încheiere de sine stătătoare.

Prima încheiere din 15.06.2011 stabilește masa partajabilă în temeiul art.673 ind.6 alin.1 C.p.c., iar cea de a doua din data de 14.12.2011 stabilește masa partajabilă în temeiul art.673 ind.7 C.p.c.

În ce privește exercitarea căii de atac, aceasta se exercită cu privire la ambele încheieri conform art. 673 ind.8 C.p.c, nu doar cu privire la încheierea dispusă în baza art.673 ind.6 alin.1 C.p.c. în situația în care s-a mai pronunțat o încheiere în baza art.673 ind.7 C.p.c. cum este cazul în speță.

Având în vedere ca apelanta-reclamantă nu a formulat apel împotriva încheierii din 14.12.2011, conduce la imposibilitatea analizării vreunei critici aduse acesteia, dispozițiile pronunțate intrând în puterea lucrului judecat.

Considerarea instanței precum că formularea apelului împotriva încheierii din 15.06.2011 este implicit o apelare și a încheierii de ședința din 14.12.2011, este doar o încercare lipsita de temei legal de a da eficiență unor critici aduse de apelanta-reclamantă în afara motivelor de apel cu care a fost învestită instanța, situație ce urmează a fi cenzurată de instanța de recurs.

Sub aspect secundar, pe fondul cauzei, recurentul consideră că au fost încălcate dispozițiile art.304 pct.9, întrucât aplicabile în cauză sunt dispozițiile art.32 lit. b C fam., care în sensul textului, arată că datoria stabilită este una comună soților S. F. și B. L..

Obligația a fost asumată de către ambii soți, soții putând să-și asume obligația și prin act juridic unilateral nu numai prin contract.

Din tot probatoriul administrat în cauza a rezultat că cei patru au dobândit, în coproprietate, parcelele de teren și în vederea vânzării, și-au dat reciproc procuri de vânzare, fiind de acord că numai una dintre perechile de soți să vândă și în numele celeilalte. De asemenea, ambele perechi de soți au recunoscut cumpărarea în indiviziune, în cote egale, și dorința de vânzare ulterioara în interesul comun al soților. Mandatele de vânzare au fost reciproce între perechile de soți, asumate împreuna de soți, care la acel moment au partajat o parte din parcele și s-au înțeles amiabil cum să le împartă pe cele ce urmau a fi ulterior vândute.

Soții S. F. și B. L. au participat și semnat împreună actele de vânzare cumpărare pentru parcelele 2,4,5,13,14,15, au încasat întregul preț, care a intrat în patrimoniul lor comun, fiind la acel moment căsătoriti. În plus, argumentele arătate la fondul cauzei de reclamantă au fost doar de susțineri cu rea-credință că a fost întocmită o procură falsă în numele și cu semnătura sa, fapt dovedit ca fiind neadevărat, după plângeri penale și expertize grafoscopice, aspect care nu a fost contestat și nici solicitat a fi reanalizat în apel.

Or, din probele administrate, coroborate între ele, rezultă indubitabil că, părțile s-au înțeles asupra împărțirii parcelelor, asupra vânzării lor ulterioare pentru care și-au dat procuri reciproce. A se vedea că, au fost încheiate în aceeași zi, practic concomitent, procurile notariale nr.2993 și nr.2994 din 3 oct.2007 la același birou notarial, prin care soții S. F. și S. L. l-au împuternicit pe S. G. sa vândă cui vor considera de cuviință, la prețul cel mai avantajos în numele lor și să încaseze întregul preț, iar S. G. și S. E. l-au împuternicit, în același mod, pe S. F. să vândă cui va considera de cuviință, la prețul cel mai avantajos în numele lor și să încaseze întregul preț.

Este evidenta asumarea unei datorii comune de plată a cotei de preț de către unii soți către ceilalți soți, dată fiind și participarea ambilor soți, atât la semnarea contractelor de vânzare-cumpărare, cât și la încasarea prețului integral, dar și la semnarea reciprocă a procurilor.

Mai susține recurentul că decizia recurată este nelegală cu privire la cele două centrale din imobilului din .-21, sector 4 care au fost incluse de instanța de apel în masa partajabilă cu încălcarea prevederilor art.30 C.Fam. privind comunitatea de bunuri.

Cu privire la aceste două centrale termice, instanța de apel a reținut că nu se impune includerea lor în masa partajabilă, deoarece ele au fost evaluate o dată cu evaluarea imobilului din .-21, sector 4 și sunt incluse în valoarea de 85.750 euro dată de expertiza acestui imobil. Învederează că cele două centrale din imobilul din .-21, sector 4 nu au fost reținute în masa partajabila de către prima instanța, întrucât s-a dovedit prin probatoriul administrat că aparțin societății Viosand Construct SRL și, prin urmare, nu pot intra sub incidența bunurilor dobândite în timpul căsătoriei pentru a fi împărțite de foștii soți. Totodată, cele două centrale nu au fost reținute de expertiză în valoarea imobilului din .-21, sector 4.

Instanța de apel este în eroare cu privire la aceste două bunuri mobile si s-a referit în acest raționament la camera centralelor. Or, evident, că instanța trebuia să constate neîntemeiată cererea apelantei-reclamante și cu privire la aceste două bunuri care nu au aparținut soților, întrucât nici acestea nu intră sub incidența art.1909 Cod civil din considerentele reținute în apel cu privire la celelalte bunuri mobile.

Decizia pronunțată de instanța de apel este dată cu încălcarea prevederilor 673 ind.9 C., privind modalitatea de formare și atribuire a loturilor partajate.

Astfel, pârâtul a învederat că este domiciliat în .-21, sector 4 și folosește etajul mansardat al construcției la care are acces separat de apartamentul folosit de apelanta-reclamantă, aceasta fiind singura sa locuința.

Apelantei-intimate B. L. i s-a atribuit întreaga construcție din .-21, sector 4 formată din parter și etaj mansardat, împreună cu terenul aferent construcției, și garsoniera din Slănic M., iar recurentului S. F. i s-au atribuit loturile de teren aflate în indiviziune.

Nu numai că este vorba despre o construcție comod partajabilă în .-21, dar conform hotărârilor pronunțate, recurentul S. F. a fost practic lăsat fără locuință.

Niciunul dintre bunurile dobândite prin partaj de către recurentul S. F. nu sunt producătoare de fructe civile, prin urmare acesta este obligat să își vândă bunurile proprii la orice preț și să folosească apoi banii pe eventuale chirii ca să-și asigure o locuință, până la construirea uneia sau până la posibila cumpărare a alteia corespunzătoare.

Cât timp construcția din .-21 a fost edificată cu cele două niveluri perfect separate, atât ca acces cât și cu utilități individuale, apare total injust ca unul dintre copartajanți să fie lăsat fără locuință și forțat să vândă din bunurile primite la orice preț pentru a-și putea procura o altă locuință.

Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere contribuția recurentului S. F. la dobândirea masei partajabile și în special la dobândirea atât a terenului cât și a construcției din .-21, sector 4, care au fost realizate din banii proprii și cu bani împrumutați sau daruri manuale de la tatăl său. Construcția a fost realizată exclusiv de firma Viosand Construct SRL.

Motivarea instanței de fond, precum și a instanței de apel, precum că între părți sunt tensiuni și din aceste considerente a atribuit întreaga construcție din .-21, sector 4, reprezintă o motivare subiectivă și nelegală în raport cu prevederile legale mai sus invocate.

Instanța de fond și apel în mod nelegal au inclus în masa partajabilă suma de 60.500 Euro a cărei partajare a solicitat-o reclamanta-pârâtă, în condițiile în care această sumă a făcut obiectul împărțelii voluntare anterior procesului de partaj.

Așa cum rezultă din probatoriul administrat la cele două instanțe inferioare, această sumă de bani rezultată din vânzarea unor loturi de teren din ., tarlaua 22, . în cota de ½ cu S. G. și S. E. în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2064/18.04.2006 și actul de dezmembrare autentificat sub nr.1248/11.05.2007, nu putea să facă obiectul partajului, întrucât a fost împărțită între recurent și fosta soție la momentul încasării prețului.

Conform interogatoriului luat apelantei-parate, în mod voluntar am partajat și am vândut o . loturi din acest teren iar banii i-am împărțit cu aceasta în mod egal.

În urma expertizei efectuate în apel s-a stabilit că valoarea lotului 23 al

terenului din ., tarlaua 22, . de 13 Euro/m.p. Întrucât recurentul a criticat valoarea terenurilor dată prin expertiza formulată la fond, se impunea stabilirea valorii loturilor rămase în masa partajabilă conform expertizei din apel, situație în mod nelegal lăsată de instanța de apel fără rezolvare.

Taxa de timbru stabilită la instanța de fond, precum și în apel, este nelegală.

Cu privire la cota de 3% calculată la valoarea masei partajabile, în urma căreia a rezultat taxa de timbru de 8.347,52 lei, respectiv de 19.379,04 lei la instanța de fond, recurentul pârât a solicitat instanței de apel să dispună recalcularea acesteia, având în vedere că a fost stabilită în raport cu o valoare eronată a masei partajabile.

De asemenea, pârâtul a învederat nelegalitatea obligării acestuia la plata sumei de 30.034,8 lei reprezentând 60% din taxa judiciară pentru care s-a acordat ajutor public reclamantei-pârâte B. L., având în vedere că cererea principală a fost admisă doar în parte. Or, numai în situația în care pârâtul reclamant ar fi căzut în pretenții față de cererea apelantei-reclamante s-ar fi impus obligarea acestuia la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de această parte procesuală. Având în vedere că și cererea reconvențională formulată de recurent a fost admisă în parte, instanța ar fi trebuit să dispună și în sarcina apelantei - reclamante obligația la plata a 40% din taxa de timbru achitată de recurent, cel puțin pentru același tratament juridic, dacă nu chiar raționament juridic.

Instanța de apel a respins acest motiv de apel pe considerentul că împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, cale de atac este reexaminarea și nu apelul.

Soluția instanței de apel este nelegală, întrucât taxa de timbru a fost stabilită de instanța de fond prin dispozitivul sentinței pronunțate și prin urmare sentința nu putea fi obiect al unei cereri de reexaminare.

Instanța de apel trebuia să ia în considerare criticile din apel cel puțin cu privire la situațiile prezentate mai sus unde nu se critică cuantumul taxei de timbru stabilită inițial de instanța de fond, ci cuantumul taxei stabilite în final prin hotărâre și obligația de plată a acesteia doar în sarcina uneia dintre părți în condițiile unei soluții unitare în acțiunea principală și cererea reconvențională, de admitere în parte a acestor cereri.

Intimata reclamantă B. L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat, in ceea ce priveste primul motiv din cererea de recurs, și constatarea nulității recursului pentru celelalte motive din cererea de recurs, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimata a susținut că recurentul face o discuție complet greșită cu privire la distincția care ar exista între reglementările din art.673 ind. 6 din Codul de procedura civilă anterior și din art. 673 ind. 7 al aceluiași Cod, ajungând la concluzia greșită că acestea sunt texte complet autonome și că, deci, instanța de apel a greșit atunci când a considerat că încheierea prin care a fost completată masa partajabilă cu pretinsa datorie comună de 97.850 Euro ar fi o completare a încheierii de admitere în principiu pronunțată inițial.

Legătura de completare care există între cele două texte legale se pune în evidență prin prevederea din art. 673/ind. 7 din Codul de procedură civilă anterior.

Apreciază că susținerea recurentului, în sensul că prin admiterea cererii privind scoaterea din masa de împărțit a pretinsei datorii comune în sumă de 97.850 Euro, instanța a comis o plus petita, având în vedere faptul că intimata nu ar fi atacat separat încheierea de completare a masei de împărțit cu includerea acestei sume, este gresită, intimata conformându-se prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă anterior, atacând în mod expres, prin cererea de apel, atât sentința, cât și încheierea de admitere în principiu. Este de înțeles că încheierea de admitere în principiu pe care a atacat-o era aceea care exista ca atare în momentul în care a exercitat calea de atac, adică încheierea de admitere în principiu inițială, completată ulterior prin includerea sumei de 97.850 Euro în masa de împărțit. Mai mult, la pag nr. 2, pct. 3 din cererea de apel intimata a precizat că solicită eliminarea sumei de 97.850 Euro din masa partajabilă, fapt ce înlătură orice dubiu asupra limitelor în care a atacat încheierea de admitere în principiu.

In referire la celelalte critici din recurs, apreciază că acestea nu vizează motive de nelegalitate a sentinței, ci vizează în totalitate nemulțumiri ale acestuia cu privire la modul în care instanța de apel a stabilit faptele, astfel că ele nu pot face obiectul examinării de către instanța de recurs.

Intimații pârâți S. G. și S. E. au formulat întâmpinare la recursul formulat de recurentul S. F., solicitând admiterea acestuia.

În recurs nu au fost administrate probe noi, în condițiile art. 305 din Codul de procedură civilă.

Analizând legalitatea deciziei civile recurate prin prisma criticilor cu a căror analiză a fost legal investită și a prevederilor legale incidente cauzei, Curtea retine următoarele:

Preliminar, în ceea ce privește normele de procedură aplicabile în prezenta cauză, Curtea reține că în raport de data sesizării cu acțiunea introductivă a Judecătoriei Sectorului 4 București– 27.11.2009- prezenta acțiune este supusă normelor înscrise în Codul de procedură civilă de la 1865, conform dispozițiilor art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.

În referire la primul motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă.

Critica este nefondată.

Potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

În conformitate cu principiile de procedură civilă, apelul motivat făcut de o parte este devolutiv numai în privința punctelor atacate cu apel. Instanța de apel nu poate examina decât criticile deduse judecății prin petiția de apel, întrucât orice alte puncte necuprinse în cererea de apel rămân definitiv judecate între părți și nu mai pot fi puse din nou în discuție fără a știrbi un drept definitiv câștigat de intimat.

Această dispoziție legală consacră regula limitării efectului devolutiv al apelului, ca expresie a respectării principiilor procesuale, respectiv, dreptul la apărare, principiul disponibilității și cel al contradictorialității.

În cauză, Curtea constată că așa cum rezultă neechivoc din cererea de apel, apelanta reclamanta a criticat atât încheierea de admitere în principiu, cât și încheierea prin care aceasta din urmă a fost completată.

Astfel, Curtea constată că la paginile 16-17 din cererea de apel, se regăsesc și critici care vizează măsurile dispuse prin încheierea din 14.12.2011, apelanta reclamantă, făcând de altfel, trimitere expresă la încheierea din această dată și, criticând includerea în masa partajabilă a sumei de 97.850 Euro, pretinsă de intervenienți.

Contrar susținerilor din recurs, împrejurarea că în partea introductivă a cererii de apel, s-a precizat că apelul vizează încheierea din data de 15.06.2011 și sentința civilă nr._/21.12.2012, nu îndreptățea instanța de apel să ignore criticile concrete formulate de partea titulară a cererii de apel, care vizau și încheierea din 14.12.2011. Acesta întrucât, așa cum s-a precizat anterior, limitele devoluțiunii în apel sunt date – potrivit art. 295 alin. 1 C.pr.civ. - de criticile pe care inițiatorul căii de atac (apelanta reclamantă, în acest caz) a înțeles să le aducă hotărârii primei instanțe. Altfel spus, instanța de apel nu este ținută în stabilirea limitelor devoluțiunii de modul în care partea a înțeles să redacteze cererea de apel - în cazul de față, mai puțin riguros- ci, de criticile concrete deduse judecății și care în speță vizează atât încheierea de admitere în principiu din data de 15.06.2011, cât și încheierea din 14.12.2011, respectiv sentința pronunțată de prima instanță.

Faptul că încheierea din 14.12.2011 este o încheiere de sine stătătoare care putea face obiect al apelului în mod distinct, odată cu fondul, în conformitate cu art. 282 din Codul de procedură civilă, nu este de natură să conducă la concluzia aplicării greșite în cauza de față a acestei norme, întrucât așa cum s-a precizat anterior, limitele devoluțiunii în apel se impun a fi stabilite în raport de criticile aduse hotărârii instanței de fond respectiv încheierilor premergătoare, iar nu de modalitatea de așezare în pagină a acestor critici, această normă neimpunând sub sancțiunea nulității o anumită modalitate în care partea titulară a căii de atac să poată sesiza instanța în cadrul cererii scrise, ci prevede posibilitatea părții de a uza de calea de atac a apelului împotriva unor încheieri premergătoare, odată cu exercitarea apelului împotriva hotărârii date în prima instanță. Or, în cauză așa cum s-a arătat, prin cererea de apel apelanta reclamantă a criticat în mod neechivoc inclusiv soluția adoptată prin încheierea din 14.12.2011.

Ca atare, nu s-ar putea reține nici o aplicare eronată în cauză a art. 673⁶ -673⁸ din Codul de procedură civilă, norme care stabilesc neechivoc posibilitatea părții interesate de a uza de calea de atac a apelului împotriva unor astfel de încheieri cum sunt și cele atacate de apelanta reclamantă în cauza de față, odată cu fondul, și care reprezintă într-o aplicare particulară a art. 282 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere aceste coordonate care se impuneau în judecata realizată de instanța de apel, Curtea nu poate primi susținerea din recurs în sensul incidenței motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă, în cauză nefiind incidentă o situație în care instanța de apel ar fi încălcat limitele învestirii sale și, drept urmare, ar fi ignorat dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ..

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă.

1.Sub un prim aspect recurentul a susținut o aplicare eronată în cauză a art. 32 lit. b din Codul Familiei, invocând faptul că este greșită aprecierea instanței de apel în sensul că reclamanta nu este obligată la a suporta pasivul în suma de 97.850 Euro, în opinia acestuia obligația de a achita intervenienților această sumă fiind o obligație comună.

Critica este nefondată.

O primă precizare care se impune a fi realizată vizează faptul că în calea de atac extraordinară a recursului, astfel cum a fost aceasta configurată ca urmare a abrogării exprese a art. 304 pct. 10 și 11 din Codul de procedură civilă, prin OUG nr. 138/2000, instanța de recurs nu are posibilitatea de a reinterpreta probele administrate în cauză, în fazele procesuale anterioare, pentru a ajunge la o altă situație de fapt, neputând cenzura decizia instanței de apel sub aspectul temeiniciei. Pe cale de consecință, în aplicarea prevederilor art. 304 din Codul de procedură civilă, Curtea nu va proceda la analiza acelor susțineri ale recurentului vizând încheierea mandatului de către intervenienți cu ambii soți.

De altfel, aceste susțineri sunt și contradictorii de vreme ce, în susținerea aceluiași motiv de recurs, recurentul precizează că ambii soți au primit mandat de a vinde, iar pe de altă parte, susține neechivoc faptul că au fost emise două procuri, în aceeași zi, nr. 2993/03.10.2007 și respectiv 2994/03.10.2007, prin care, soții S. F. și S. L. l-au împuternicit pe S. G. să vândă cui va considera de cuviința și să încaseze prețul pentru loturile aflate în coproprietate, menționate în actul de dezmembrare, iar S. G. și S. E. l-au împuternicit pe recurent să vândă, cui va considera de cuviință, la prețul cel mai avantajos, în numele lor și să încaseze întregul preț.

Revenind în cadrul de analiză al recursului, Curtea reține că, potrivit art. 32 din Codul Familiei, datoriile comune sunt expres și limitativ determinate de lege. Toate celelalte datorii ale soților sunt personale ale fiecăruia dintre ei.

Astfel, spre deosebire de situația bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, legea aplicabilă reprezentată de Codul familiei, prezumă că datoriile soților sunt personale câtă vreme nu se dovedește că fac parte din categoria celor comune.

În speță, așa cum rezultă din situația de fapt stabilită în cauză în apel, ca efect al evaluării probatoriilor administrate de părțile litigante în condiții de contradictorialitate și publicitate - situație de fapt care nu poate face obiect de cenzură în calea de atac a recursului, așa cum s-a precizat anterior - reclamanta și pârâtul au procedat în timpul căsătoriei la înstrăinarea loturilor de teren intravilan nr. 2, 4, 5, 13, 14 și 15, rezultate ca urmare a dezmembrării terenului în suprafață de 10.000 mp. situat în . de dezmembrare încheiat la data de 11.05.2007 și autentificat la nr.1248 la BNP P. E.. Se reține că aceste loturi erau bunuri comune ale soților, în cote de ½, cealaltă cotă de ½ aparținând intervenienților.

Instanța de apel a constatat că potrivit contractelor de vânzare cumpărare privind loturile de teren intravilan nr. 2, 4, 5, 13,14 și 15 la încheierea acestora apelanții S. G. și S. E. l-au mandatat pe apelantul pârât S. F., fiul lor, să îi reprezinte în baza procurii autentice nr.2993/3.10.2007 autentificată la BNP P. E.. Conform mențiunilor contractelor de vânzare, la încheierea acestora a fost prezentă personal apelanta reclamantă B. L., cei doi soți, încasând împreună prețul vânzării. S-a mai reținut că intimata reclamantă B. L. nu a avut calitatea de mandatar al intervenienților S. G. și S. E., la data încheierii acestor contracte.

Or, în raport de această situație de fapt, este corectă aprecierea instanței de apel în sensul că raporturile juridice dintre intervenienții S. G. și S. E. și recurentul S. F. în ceea ce privește încheierea acestor contracte sunt supuse regulilor contractului de mandat. Ca atare, în raport de starea de fapt anterior descrisă, nu se poate reține că este eronată aprecierea instanței de apel în sensul că datoria pretinsă de intervenienți, s-a născut în temeiul unui contract de mandat încheiat între intervenienți și recurent, contract ale cărui efecte sunt reglementate de prevederile art. 1539 și urm. din Codul civil .

În consecință, în condițiile în care intervenienții au pretins că nu le-a fost remisă partea de preț încasată în urma vânzării cotei lor părți din loturile menționate și doar unul dintre soți a avut mandat pentru vânzare, este corectă statuarea instanței de apel în sensul că obligația asumată de soțul mandatar de a restitui suma încasată în temeiul mandatului, este una personală a acestuia.

Curtea nu va primi, pe cale de consecință susținerile din recurs în sensul că respectiva datorie este una comună, întrucât pentru a fi incidente art. 32 lit. b din Codul Familiei, nu este suficient ca ambii soți să fi fost prezenți la încheierea actului obligațional, ci este necesar ca efectiv ambii soți să-și asume obligația respectivă, cerință neîndeplinită însă în cauza de față.

Pe de altă parte, contrar susținerilor din recurs, nici în cererea de apel și nici în actele de procedură realizate de reclamantă nu se regăsește o recunoaștere, pură și simplă, a acestei datorii care să fie realizata de apelanta reclamantă ci, susținerea apelantei a vizat faptul că suma de bani menționata reprezintă o datorie personală a pârâtului, formularea în subsidiar a unei apărări cu privire la cuantumul sumei neîndeplinind condițiile art.1206 din Codul civil.

Sunt, de asemenea, lipsite de relevanță argumentele recurentului vizând reaua credință a reclamantei în formularea unei cereri de anulare a procurii autentificate sub nr. 2994/03.10.2007 de către Biroul Notarului Public P. E., respectiv a unor plângeri penale care vizau această procură, prin care cei doi soți au împuternicit pe S. G. să vândă în numele lor anumite loturi de teren, deținute în coproprietate, în condițiile în care, în cadrul situației de fapt stabilite în cauză, s-a constatat că mandatul în temeiul căruia acesta, iar nu și intimata reclamantă, i-a reprezentat pe părinții săi, pentru vânzarea loturilor anterior menționate a fost consemnat în cadrul convenției autentificată sub nr. 2993/ 03.10.2007 de către Biroul Notarului Public P. E., așadar într-un act juridic distinct. Aceasta întrucât, așa cum s-a arătat, pentru a se constata că ambii soți au contractat o datorie comună, era necesar a se proba că, aceștia, fie împreună, prin același act, fie prin acte juridice diferite, și-au asumat obligația de restituire a sumei încasate cu titlul de preț, în numele mandanților, caracterul comun al datoriei neputând fi prezumat.

2. În referire la susținerea vizând încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 30 din Codul Familiei, ca efect al includerii în masa partajabilă a celor două centrale termice din imobilul din .-21.

Critica nu poate fi primită.

Astfel, pe de o parte, Curtea reține că, o atare susținere nu a constituit un motiv de apel, în cadrul căii de atac devolutive exercitate de recurent. Pe de altă parte, din verificarea dispozitivului deciziei civile recurate, Curtea constată că în apel, nu a operat o modificare a masei partajabile care să vizeze aceste bunuri, instanța de apel limitându-se la a constata, ca efect al analizării probei cu expertiză tehnică construcții realizată în primă instanță, că în fapt, aceste bunuri au fost incluse în masa partajabilă, ele fiind evaluate împreună cu imobilul din .-21, fiind considerate parte integrantă din acesta, considerent pentru care critica apelantei reclamante care viza această chestiune litigioasă a fost respinsă ca nefondată.

Or, este unanim acceptat că principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părților din litigiu să exercite căile de atac în ordinea instituită de legiuitor. În caz contrar, dacă partea care a declarat apel nu formulează o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinței primei instanțe, aceasta nu mai are deschisă calea de atac a recursului, întrucât controlul de legalitate s-ar realiza „omisso medio”, adică s-ar verifica aspecte de legalitate cu care instanța, care a pronunțat hotărârea supusă controlului de legalitate, nu a fost investită, ceea ce nu este admisibil.

Pe de altă parte, în condițiile în care critica din apel cu același obiect, formulată de partea adversă a fost respinsă ca nefondată, fără ca în calea de atac devolutivă să se stabilească o altă compunere a masei partajabile, în privința acestor centrale termice, era necesar a se dovedi de către recurent un interes legitim în formularea acestei critici, condiție care nu poate fi apreciată ca fiind îndeplinită.

În plus aceste susțineri nu constituie motive de ordine publică, și ca atare, criticile aduse de recurent nu pot fi invocate pentru prima dată în recurs.

De altfel, critica este și vădit nefondată, în condițiile în care statuarea instanței de apel s-a raportat la mențiunile din expertiza tehnică imobiliară omologată de prima instanță, expertiză care nu a fost criticată în apel, sub aspectul pus în discuție în prezent, și care a procedat, așa cum a statuat instanța de apel - aspect care nu poate face obiect al cenzurii în recurs- la stabilirea valorii de circulație a bunului imobil reprezentat de construcția din .-21, luând în considerare inclusiv instalațiile pentru încălzirea termică a imobilului. De altfel, aceste bunuri, folosite pentru efectuarea de îmbunătățiri nu au de principiu, caracterul unor bunuri de sine stătătoare și, pe cale de consecință, nu pot avea un regim juridic diferit de imobilul a cărui valoare o sporesc, ci reprezintă, conform dispozițiilor art. 468 din Codul civil, „imobile prin destinație", având aceeași natură și regim juridic ca și imobilul pentru a cărui utilizare au fost afectate.

Tot astfel, susținerile din recurs, în sensul că aceste bunuri ar aparține unui terț, nu pot face obiect al cenzurii în calea de atac, acestea tinzând la a demonstra netemeinicia hotărârii recurate, neputându-se constitui într-un motiv de nelegalitate din cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă.

3. În referire la critica vizând încălcarea art. 673⁹ din Codul de procedură civilă.

Critica este fondată, în limitele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.

În ceea ce privește susținerea privind greșita atribuire în întregime către reclamantă a imobilului din . class="NoSpacing"> Curtea reține că potrivit art. 673 ⁹ din Codul de procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Interpretarea gramaticală a textului legal enunțat conduce la concluzia că, aceasta nu cuprinde o enumerare limitativă a criteriilor de atribuire pe care le prevede, câtă vreme textul cuprinde sintagma „și altele asemenea” or, având doar caracter exemplificativ, ele nu trebuie absolutizate.

Instanța are deci posibilitatea de a folosi atât criteriile enumerate de art. 673 ⁹ din Codul de procedură civilă, dar și altele asemănătoare, ce rezultă din împrejurările specifice cauzei, astfel încât să nu se nesocotească drepturile copărtașilor și să se satisfacă nevoile lor actuale, în scopul asigurării unui partaj echitabil.

Verificând din această perspectivă modul de aplicare al acestei dispoziții legale în speță, Curtea observă că instanța de apel a avut în vedere faptul că nu se justifică atribuirea în natură a unor loturi distincte din acest imobil către ambele părți litigante, în condițiile în care recurentul deține o altă locuință în proprietate-bun propriu, iar locuirea părților împreună în același imobil nu este de natură a asigura condiții optime de ordin moral pentru creșterea și educarea copiilor rezultați din căsătorie.

În raport de cele anterior reliefate, Curtea nu poate reține caracterul fondat al acestei susțineri a recurentului, câtă vreme, deși art.673⁹ nu face referire expresă la împrejurările care s-au constituit în motive determinate pentru instanța de apel în adoptarea soluției privind modul de constituire și atribuire a acestui imobil, enumerarea criteriilor ce se impun a fi avute în vedere la realizarea partajului nu este limitativă (dovadă fiind chiar trimiterea acestui text de lege la „altele asemenea criterii”).

Or, în condițiile în care între părțile litigante, există o situație conflictuală latentă, necontestată de acestea, nu s-ar putea reține o aplicare eronată a acestei norme în cauză, ci, dimpotrivă, crearea posibilității exploatării loturilor la care sunt îndreptățiți cei doi foști soți, în condiții corespunzătoare, atât din punct de vedere economic, cât și social și cât mai apropiate de normele impuse de raporturile de vecinătate, respectiv crearea unor condiții optime de creștere și educare corespunzătoare pentru copii minori rezultați din căsătorie, a căror locuință a fost stabilită la mamă (împrejurări care se constituie în criterii determinate în prezenta cauză) denotă faptul că instanța de apel și-a folosit puterea sa de apreciere în ceea ce privește criteriile la care fac trimitere art. 673⁹ și art. 673¹⁰ alin. 4 din Codul de procedură civilă, de o manieră rațională.

Împrejurarea că urmare a separării în fapt a părților, recurentul a continuat să locuiască în acest imobil, nu este de natură a se constitui într-un criteriu determinant pentru a se dispune partajarea acestui imobil în natură, în condițiile în care nu s-a probat că relațiile tensionate dintre părți s-ar fi atenuat în mod semnificativ, iar propunerile de lotizare din expertiză presupun că părțile vor trebui să folosească în comun terenul aferent locuinței.

Pe de altă parte, nu se poate imputa instanței de apel faptul că s-a raportat și posibilele situații viitoare, care ar putea interveni în situația familială a părinților, respectiv la interesul superior al copiilor minori rezultați din căsătorie, care presupune nu doar păstrarea pe cât posibil a unui mediu social stabil cât și evitarea unor tensiuni continue între părinți, ceea ce este rezonabil de presupus, în condițiile continuării locuirii acestora în același imobil și al folosirii terenului aferent în comun. Astfel, potrivit expertizei realizate în primă instanță, imobilul din .-21 poate fi partajat, în natură, în ceea ce privește construcția doar cu modificări ale elementelor componente, în timp ce terenul aferent nu poate fi partajat, ci doar atribuit în cote indivize.

Susținerile recurentului în sensul că, prin atribuirea în întregime către intimată a imobilului din . de locuință, vizează modalitatea în care în fazele procesuale anterioare s-a procedat la stabilirea situației de fapt. Or, de vreme ce potrivit acestei stări de fapt, pe care se grefează controlul de legalitate în recurs, rezultă că recurentul deține o locuință, bun propriu, aceste susțineri nu pot fi primite, ele neputând conduce la concluzia aplicării eronate în cauză a criteriilor prevăzute de art. 673⁹ din Codul de procedură civilă.

Tot astfel, cota majoritară a recurentului la dobândirea bunurilor comune sau implicarea mai mare a acestuia în edificarea acestei construcții, nu pot reprezenta criterii de preferință în favoarea acestuia la atribuirea în natură a unei părți din acest imobil, date fiind circumstanțele factuale ale cauzei anterior reliefate. Astfel, instanța de recurs, apreciază că aceste împrejurări pot reprezenta, de principiu, criterii pentru atribuirea unui bun către unul sau altul dintre părțile litigante, sub condiția inexistenței unor alte criterii de preferință, care inclină în favoarea celeilalte părți. Or, în cauza de față criteriile invocate de recurent nu pot justifica soluția propusă de acesta, interesul superior al copiilor minori rezultați din căsătorie primând în acest caz, mai ales că recurentul are o altă locuință, bun propriu, iar nevoile sale locative, pot oricum să fie asigurate și prin adoptarea unei alte modalități de partajare a construcțiilor bunuri comune, modalitate care ține în același timp, cont de toate criteriile anterior evocate și la care se va face referire în considerentele care vor analiza critica acestuia referitoare la faptul că în lotul său au fost atribuite doar imobile terenuri.

Pe de altă parte, scopul partajului trebuie raportat în mod esențial la necesitatea tranșării irevocabile a neînțelegerilor dintre copărtași și evitarea pe cât posibil a unor noi conflicte/ litigii între aceleași părți, generate de aceeași situație de fapt, iar nu la perpetuarea unor astfel de stări conflictuale, nefiind de neglijat nici punerea părților în situația de a nu putea valorifica, în viitor, în condiții optime dreptul de proprietate asupra imobilului, posibilitatea înstrăinării către terțe persoane a unor loturi din acest imobil fiind în mod evident redusă sau chiar anihilată, deși la momentul partajului s-a avut în vedere valoarea de circulație a imobilului, în întregul său, pe piața liberă.

În ceea ce privește însă susținerea vizând greșita atribuire către recurent doar a unor terenuri, Curtea o găsește întemeiată.

Din analiza deciziei civile recurate, Curtea constată că în masa partajabilă au fost incluse două locuințe, respectiv că în privința solicitării de atribuire către pârât a garsonierei din Slănic M., instanța de apel a reținut că o atare cerere este nefondată, măsura nejustificându-se în vederea obligării pârâtei la plata unei sulte cât mai mici.

Sub acest aspect, Curtea apreciază că, în aplicarea art. 673⁵ și urm. din Codul de procedură civilă, este esențial a se avea în vedere necesitatea creării unor loturi care să cuprindă pe cât posibil bunuri de aceeași natură și valoare, numai în acest mod realizându-se caracterul echitabil al partajului. Or, în cauză, așa cum rezultă din sentința apelată se reține că în lotul reclamantului au fost incluse doar imobile terenuri, deși din masa partajabilă făceau parte și două construcții, astfel că era posibilă includerea în fiecare dintre cele două loturi, a câte unei construcții, în acest mod fiind create și premisele ca fiecare dintre părți să beneficieze de o locuință bun comun.

Or, instanța de apel, nu a identificat un argument legal si rezonabil care să justifice soluția pe care a validat-o în această privință.

Pe de altă parte, în condițiile în care ambele părți au precizat (reclamanta în fond și apel, iar recurentul, în recurs) că nu realizează venituri din muncă, cei doi copii minori rezultați din căsătorie, locuind împreună cu intimata și beneficiind de o pensie de întreținere stabilită în raport de venitul minim pe economia națională, posibilitatea părților de a achita diferențele valorice care s-ar fi impus a fi stabilite cu titlu de sultă, reprezenta un motiv temeinic, în sensul art. 673 ¹⁰ din Codul de procedură civilă, care se impunea a fi aplicat în cauză, evitarea unor proceduri de executare silită a sultelor, fiind în interesul ambelor părți.

Ca atare, în aceste limite critica se privește a fi fondată. Pe cale de consecință, Curtea, în aplicarea art. 312 alin. 1 si 3 cu aplicarea art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, urmează a admite recursul cu consecința modificării în parte a deciziei civile recurate și a includerii în lotul atribuit recurentului a garsonierei situată în Slănic M., . 6, scara B, parter, ., în valoare de 25.000 Euro conform convenției părților din data de 07.11.2011 și a scoaterii acestui bun din lotul atribuit intimatei reclamante.

Ca urmare, urmează a se constata că lotul atribuit reclamantei are o valoare de 226.878 Euro, iar lotul atribuit recurentului pârât, are o valoare de 383.254 Euro, acesta din urmă urmând a fi obligat către intimata reclamantă la plata unei sulte de 11.958 Euro.

4. În referire la critica vizând greșita includere în masa partajabilă a sumei de 60.500 Euro.

Critica nu poate fi primită.

Astfel, așa cum rezultă din starea de fapt a cauzei stabilită în apel, la încheierea contractelor de vânzare cumpărare având ca obiect loturile 7, 17, 18 și 19, situate în ., tarlaua 22, . comune, s-a încasat prețul de 60.500 Euro, apelanta reclamantă și apelantul pârât fiind reprezentați de S. G. și S. E..

Tot astfel, instanța de apel devoluând fondul a reținut că aceste contracte au fost încheiate în perioada septembrie - octombrie 2008 și octombrie 2009, data la care sentința civilă de divorț era irevocabilă, părțile nemaiavând așadar calitatea de soți, respectiv că nu s-a făcut dovada plății către apelanta reclamantă a cotei sale din preț.

Curtea constată că în recurs, recurentul nu contestă primirea acestei sume de la mandatarii care au înstrăinat în numele celor două părți litigante loturile de teren - bunuri comune și nici faptul că aceste sume i-au fost remise ulterior vânzării, așadar după rămânerea irevocabilă a hotărârii de desfacere a căsătoriei, cu susține că suma încasată nu putea face obiect al partajului întrucât a fost împărțită între acesta și intimata B. L., la momentul încasării prețului.

Or, în raport de situația de fapt reținută în cauză, în fazele procesuale anteriore, nu s-ar putea reține o aplicare eronată în cauză a art. 30 din Codul Familiei și a instituției subrogației, respectiv a art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, sarcina probei remiterii către intimată, ulterior desfacerii căsătoriei, a sumei de bani bun comun, dată la care nu mai funcționa prezumția de mandat tacit reciproc între soți, revenind recurentului reclamant.

În plus, trimiterea generică a recurentului la probatoriul administrat în fața celor două instanțe de fond și contestarea situației de fapt stabilite în cauză de către acestea, ca efect al evaluării probatoriului nu poate justifica reformarea hotărârii recurate în calea de atac extraordinară a recursului, aceste susțineri neconstituindu-se în motive de nelegalitate, ci tind la a evoca un aspect de netemeinicie care nu poate fi supus cenzurii în recurs.

5. Sunt nefondate și susținerile vizând nesoluționarea de către instanța de apel a unei critici formulate în apel, care ar fi avut ca obiect, în opinia recurentului, stabilirea valorii loturilor de teren din localitatea Berceni, rămase în masa partajabilă și greșita nestabilire a valorii acestor loturi conform expertizei din apel.

Astfel, așa cum s-a arătat și în analiza primului motiv de recurs, limitele devoluțiunii în apel sunt stabilite prin criticile formulate în cererea de apel sau prin eventualele motive de ordine publică invocate de părți sau de către instanța de apel din oficiu.

În cauză, din lecturarea cererii de apel, Curtea reține că apelantul a susținut în ceea ce privește imobilele teren, incluse în masa partajabilă următoarele: „În mod greșit s-a atribuit cota de ½ din întregul lot 23 care deservește 22 de parcele ce au primit prin vânzare-cumpărare cota indiviza aferentă din lotul 23, astfel ca apelantului îi revenea doar cota indiviza din lotul 23 aferentă celor 4 parcele ce i-au fost atribuite de instanță. Valoarea terenului situat în ., tarlaua 22, . fost stabilită prin expertiza la 22,5 euro/mp. Prin înmulțirea acestui preț cu suprafața atribuită de instanța aferentă loturilor 16, 20, 21, 22, respectiv 1494 mp, rezultă o valoare a acestor loturi de 33.615 Euro. Valoarea lotului 23 în suprafața de 343 mp este de 7.717,5 Euro (si nu 21.048,75 Euro așa cum retine greșit instanța)” respectiv a susținut că „terenul din ., tarlaua 22 . in cota ½ cu S. G. si S. E. în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2064/18.04.2006 si actului de dezmembrare autentificat sub nr.1248/11.05.2007, a fost dobândit prin contribuția exclusiva a apelantului” iar „terenul în suprafața de 6700 mp situat în ., tarlaua 20, ., cumpărat in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1410/2.11.2007 de BNP M. C. a fost dobândit cu bani obținuți din vânzarea unor loturi din terenul situat în ., tarlaua 22, . înscrisurilor depuse la dosar si declarației martorului Ciuta I.. Instanța a reținut in sentința ca apelantul a cumpărat acest teren cu banii rezultați după împărțirea cu fosta soție a prețului terenului din ., tarlaua 22, . partea ce i se cuvenea, astfel că includerea acestui bun în masa partajabilă ca fiind un bun comun fără să aibă o consecința privind creșterea cotei mele de contribuție reprezintă o încălcare prevederilor legale”.

În raport de cele anterior reliefate, Curtea constată că singurele susțineri din apel care au vizat evaluarea terenului din Berceni inclus în masa partajabilă, vizează exclusiv stabilirea valorii lotului nr. 23, ca efect al reținerii eronate a câtimii cotei din acest lot care se impunea a fi inclusă în masa partajabilă, susținerile din apel sub acest aspect, neconducând la conturarea intenției apelantului recurent de a contesta și valoarea de 33.615 Euro, stabilită în primă instanța pentru loturile nr. 16,20, 21 și 22.

Astfel,Curtea retine că apelantul s-a limitat la a prezenta valoarea reținută de către instanța de fond a loturilor 16,20,21 și 22, fără a face vreo referire la criteriile de evaluare avute în vedere de către instanța de fond, necriticând eventuale greșeli săvârșite la momentul evaluării, restul criticilor formulate vizând greșita stabilire a compunerii masei partajabile, în opinia recurentului, unele loturi dintre terenurile din . comune.

De altfel, această concluzie este întărită și de mențiunile din încheierea de ședință de la termenul de judecată din 11.09.2014, dată la care recurentul, asistat de apărătorul angajat în cauză, a solicitat, în apel, administrarea probei cu expertiza tehnică având ca obiectiv determinarea suprafeței de teren rămasă în prezent în indiviziune din lotul 23 situată în Berceni și determinarea valorii acestei suprafețe.

Prin urmare, nu se poate reține o omisiune a instanței de apel în a soluționa o critică a apelantului care să fi vizat evaluarea în primă instanța a loturilor 16, 20, 21 și 22, instanța de apel nefiind legal investită cu un motiv de apel care să vizeze o atare evaluare, în cauză fiind pe deplin respectate prevederile art. 295 din Codul de procedură civilă.

Solicitarea formulată pentru prima dată în cadrul concluziilor scrise depuse de recurent, în faza procesuală a apelului la data de 18.02.2015, privind stabilirea valorii și a acestor loturi, prin luarea în considerare a sumei de 13Euro/mp., în mod corect nu a fost avută în vedere de către instanța de apel, în condițiile în care aceasta excedea limitelor devoluțiunii stabilite prin chiar voința apelantului prin cererea de apel, iar în cauză nu s-au conturat motive de ordine publică care să fi fost invocate de parte sau de către instanța din oficiu, anterior închiderii dezbaterilor, în apel.

Cum, din cele ce preced, rezultă că singurele susțineri formulate în apel au vizat valoarea lotului 23 și determinarea suprafeței de teren bun comun, rămasă în acest lot, în urma vânzărilor unor loturi adiacente, iar părțile au învederat la termenul din 12.02.2015, că nu înțeleg să formuleze obiecțiuni la rapoartele de expertiză administrate în apel, însușindu-si atât valoarea stabilită pentru acest lot, de 8.000 Euro, cât și faptul că are o suprafață de 630 mp., în mod judicios, instanța de apel s-a limitat în analiza sa la aceste critici, devoluarea fondului nefiind integrală în situația în care partea a motivat apelul, cum este și cazul în speță, ci fiind limitată la motivele de apel.

6. Nefondată este și critica vizând modul de soluționare în apel a criticii recurentului vizând stabilirea taxei de timbru în sarcina sa în prima instanță, însă pentru argumentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează și care au scopul de a complini motivarea deciziei recurate.

Astfel, în ceea ce privește stabilirea taxei de timbru, Curtea reține incidența Legii nr. 146/1997, act normativ care prevedea în art. 3, (inclusiv în forma de la data sesizării instanței de fond) că, în cazul partajului, părțile datorează taxa de timbru de 3% din valoarea masei partajabile. Pentru situația în care se contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul unor astfel de cereri, în afara taxei de 3%, datorată pentru partaj, partea titulară a unei astfel de cereri, datorează o taxă de timbru care se calculează în raport de valoarea contestată.

Tot astfel, taxele de timbru se stabilesc, potrivit legii, anterior primului termen de judecată sau în situația lipsei unor elemente obiective în raport de care instanța să aibă o atare posibilitate, printr-o încheiere interlocutorie ulterioară, dar oricum anterioară soluționării fondului cauzei, aceasta fiind, de altfel, și ipoteza care susține considerentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 7/2015.

În cauză însă, aspectele care fac obiect de critică reprezintă măsuri dispuse de prima instanță prin sentința apelată, împrejurare în care, posibilitatea cenzurării lor pe calea cererii de reexaminare nu mai poate fi concepută, astfel încât este fondat argumentul recurentului în sensul că a fost lipsit de posibilitatea de a exercita calea de atac specială, prevăzută de Legea nr. 146/1997.

Din acest punct de vedere, se poate concluziona că dată fiind maniera în care pricina a fost soluționată în fond, anterior reliefată partea a fost lipsită de dreptul de a-și apăra propriile interese, și prin urmare nu pot fi primite argumentele vizând inadmisibilitatea unor atare critici, în apel. O atare constatare, care face incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, nu atrage însă casarea cu trimitere a deciziei recurate, în discuție nefiind un capăt de cerere nesoluționat în fond.

Analizând în concret susținerile recurentului, din perspectiva cuantumului taxei de timbru datorate de acesta în fața primei instanțe, Curtea constată că acesta nu contestă obligația sa de a achita o taxa de timbru de 3% din valoarea masei partajabile ci, susține că în raport de valoarea masei partajabile nu datorează și taxa de timbru de 27.762, 5 lei, stabilită în sarcina sa prin sentința primei instanțe, care excede sumei deja achitate de acesta de 7.980 lei (conform chitanțelor de plata aflate în dosarul de fond la filele 249-vol.1, 23, 240,241, 313 vol.2, 23, 24,49,50, 90, 143,144, 223, 237 vol.3, 99-103 vol.4).

Or, sub acest aspect, Curtea constată că, raportat la valoarea masei partajabile stabilită în fața instanțelor devolutive - 597.093 Euro, taxa de timbru stabilită în sarcina recurentului reclamant de 27.762, 5 lei adiționata celei deja achitate, nu excede cotei de 3% prevăzută de art. 3 din Legea nr. 146/1997, astfel că nu s-ar putea susține cu deplin temei că ea nu ar fi fost datorată către stat, de către titularul cererii reconvenționale - recurent în cauză.

Ca urmare nu se poate reține, o vătămare produsă recurentului ca efect al stabilirii taxei de timbru în cuantumul anterior reliefat în sarcina sa și, prin urmare nici o aplicare eronată în cauză a art. 3 din Legea nr. 146/1997.

În același sens, nu se poate face abstracție de împrejurarea că potrivit art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1995, instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare.

Rezultă că, în considerarea acestei norme, eventuala omisiune a instanței de fond de a proceda la stabilirea taxei de timbru, în cuantum legal, chiar în ipoteza în care această situație s-ar constata doar în căile de atac, ar fi atras aceeași consecință - a emiterii unui titlu executoriu, de către instanța de control judiciar, prin care partea, care nu și-a îndeplinit în tot sau în parte, obligația de plata a taxei de timbru, în cuantumul prevăzut de lege, este obligată la plata acesteia.

7. În referire la critica vizând greșita obligare a recurentului, în fond, la plata sumei de 30.034,8 lei către stat, reprezentând 60% din taxa judiciară pentru care s-a acordat ajutorul public pentru intimata B. L..

Critica este fondată.

Curtea reține că potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008: „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”.

Or, în cauză, neîndoielnic recurentul a căzut în pretenții, întrucât cererea de chemare în judecată formulată de partea adversă, care a beneficiat de ajutor public sub forma scutirii de obligația de plata a taxei de timbru, a fost admisă în parte, în favoarea acesteia fiind recunoscută o cota de 40 % din masa bunurilor comune.

În aceste condiții, recurentul căzut în pretenții, putea fi obligat să suporte, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, acea parte din taxa de timbru avansată de stat, corespunzătoare valorii pretențiilor admise părții adverse și nerecunoscute de acesta.

Ca urmare, în raport de actele de procedura realizate în cauza de părțile litigante, urmează a se constata că, în aplicarea corectă a prevederii legale anterior citate, suma datorată cu acest titlu către stat de către recurent era de 20.023,2 lei, diferența de taxa de timbru avansată de stat în favoarea intimatei și pentru care acesta a căzut în pretenții rămânând în sarcina statului, în conformitate cu prevederile art. 19 alin.1 din OUG nr. 51/2008.

8. În referire la critica vizând greșita neobligare a reclamantei la plata către recurent a unei taxe de timbru aferentă pretențiilor admise acestuia.

Potrivit art. 274 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.

Tot astfel, în conformitate cu art. 275 din Codul de procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată, iar potrivit art. 276 din Codul de procedură civilă, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.

În cauză, Curtea constată că recurentului i s-a recunoscut o cotă de contribuție de 60% la dobândirea bunurilor comune, acesta investind prima instanța cu o cerere reconvențională prin care a solicitat recunoașterea unei cote de 99% (doar în cadrul concluziilor asupra fondului IAP și în concluziile scrise anexate la 21.02.2011 acesta menționând că este îndreptățit la o cota de 75%, ceea ce nu are valoarea unei recunoașteri a pretențiilor reclamantei în condițiile art. 275 din Codul de procedură civilă).

Ca atare, în aplicarea art. 274-276 din Codul de procedură civilă, intimata se impunea a fi obligată cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru achitată de partea adversă, la restituirea către recurent a taxei de timbru aferentă acelei câtimi din pretențiile pentru care se află în culpă procesuală, pentru pretențiile respinse recurentului, acestuia din urmă revenindu-i obligația de a le suporta.

Contrar susținerilor din recurs, faptul că recurentului i-a fost recunoscută o cota de 60% din masa bunurilor comune nu poate avea drept consecință obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată cu titlu de taxa de timbru avansată de recurent în această proporție, ci numai în limita în care partea adversă a căzut în pretenții, dar în același timp cu luarea în considerare a împrejurării că acesta a recunoscut în favoarea recurentului o cota de contribuție de 50%, prin chiar cererea introductivă.

În consecință, luând în considerare, cuantumul taxei de timbru achitate de recurent în primă instanța și respectiv pe cel al taxei stabilite în sarcina sa prin sentința apelată, dar și faptul că, nu poate opera o compensare, între aceste pretenții, reclamanta beneficiind de ajutor public judiciar sub forma scutirii sale de plata taxei de timbru, Curtea reține că, în aplicarea art. 274- 276 din Codul de procedură civilă, se impunea obligarea reclamantei la plata unei sume de 3.570 lei, diferență cheltuieli de judecată necompensate, corespunzător câtimii pretențiilor în raport de care aceasta se află în culpă procesuală, iar nu de 1.300 lei.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte decizia atacată, în sensul că: va atribui recurentului-pârât S. F. imobilul situat în Slănic M., ..6, ..2, jud. Bacău în valoare 25.000 euro, va constata că lotul atribuit intimatei-reclamante are o valoare de 226.878 euro, iar lotul atribuit recurentului-pârât are o valoare de 383.254 euro., astfel că va obliga recurentul-pârât către intimata-reclamantă la plata sultei în sumă de 11.958 euro și va înlătura obligația intimatei-reclamante de plată a sultei, către recurentul pârât. Totodată, va obliga recurentul-pârât la plata către stat a sumei de 20.023,2 lei reprezentând 40% din taxa judiciară de timbru avansată de stat cu titlu de ajutor public judiciar, iar restul de 30.034,8 lei vor rămâne în sarcina statului, va obliga intimata-reclamantă să achite recurentului-pârât suma de 3.570 lei - reprezentând taxă judiciară de timbru pentru cota majoritară admisă - diferență cheltuieli de judecată necompensate, urmând a fi menținute restul dispozițiilor deciziei atacate.

Având în vedere soluția adoptată în recurs, în aplicarea art. 316 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 274 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondată cererea intimatei reclamante având ca obiect obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Totodată, reținând că recurentul pârât a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii sale parțiale de plata taxei judiciare de timbru, conform încheierii de ședință din data de 03.09.2015, taxa de timbru datorata de acesta fiind redusă la suma de 1.000 lei, dar și soluția adoptată în partaj, potrivit cu care recurentul a dobândit în proprietate exclusivă bunuri a căror valoare depășește de 10 ori valoarea taxei de care a fost scutit, Curtea va face aplicarea art. 50² din OUG nr. 51/2008. Ca atare, recurentul va fi obligat să restituie ajutorul public de care a beneficiat în prezenta cale de atac.

În aplicarea art. 316 raportat la art. 274 coroborat cu art. 276 din Codul de procedură civilă, intimata va fi obligată către recurent la plata cu titlu de cheltuieli de judecată a sumei de 9,5 lei reprezentând taxă de timbru (în limitele în care pretențiile recurentului- pentru care acesta a fost obligat la plata unei taxe de timbru în recurs - au fost admise – (pretenții care au vizat exclusiv atribuirea, în lotul recurentului a garsonierei din Slănic M.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul pârât S. F., împotriva deciziei civile nr. 840 A din 06.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. L. și cu intimații pârâți S. E. și S. G..

Modifică în parte decizia atacată, în sensul că:

Atribuie recurentului-pârât S. F. imobilul situat în Slănic M., ..6, ..2, jud. Bacău în valoare 25.000 euro.

Constată că lotul atribuit intimatei-reclamante are o valoare de 226.878 euro, iar lotul atribuit recurentului-pârât are o valoare de 383.254 euro.

Obligă recurentul-pârât către intimata-reclamantă la plata sultei în sumă de 11.958 euro.

Înlătură obligația intimatei-reclamante de plată a sultei către recurentul pârât.

Obligă recurentul-pârât la plata către stat a sumei de 20.023,2 lei reprezentând 40% din taxa judiciară de timbru avansată de stat cu titlu de ajutor public judiciar, iar restul de 30.034,8 lei vor rămâne în sarcina statului.

Obligă pe intimata-reclamantă să achite recurentului-pârât suma de 3.570 lei - reprezentând taxă judiciară de timbru pentru cota majoritară admisă - diferență cheltuieli de judecată necompensate.

Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.

Respinge cererea intimatei având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.

Obligă recurentul-pârât să restituie către stat suma de 5.613 ajutor public de care a beneficiat în recurs, conform art.50 indice 2 din OUG nr.51/2008.

Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 9,5 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23.09.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M. I. M. A. I. D.

N.-G.

GREFIER

M. C.

Red.M.I.

Tehnored.M.I/B.I.

2 ex/19.10.2015

-------------------------------------------

T.B.-Secția a III-a – D.A.D.

- L.C.

← Conflict de competenţă. Sentința nr. 140/2015. Curtea de Apel...		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1922/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 918/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 899/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conflict de competenţă. Sentința nr. 140/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 994/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1063/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 335/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 339/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI