Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 994/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 994/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 994/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA CIVILĂ NR.994
Ședința publică din 30.09.2015
Curtea constituită din:
Președinte - A. D. T.
Judecător - M. G. R.
Judecător - A. P. B.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul pârât reclamant M. G. împotriva deciziei civile nr.1581 A din 23.10.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III–a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă C. C. și cu intimatele interveniente M. D. M. și S.C. G. I. 99 S.R.L.
P. are ca obiect acțiune civilă pentru partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurentul pârât reclamant M. G., asistat de avocatul O. V., în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul București, aflată la fila 29 din dosarul de apel, același avocat reprezentând în proces și interesele intimatelor interveniente M. D. M. - care se prezintă și personal - și S.C. G. I. 99 S.R.L., avocatul A. I., în calitate de reprezentant al intimatei reclamante pârâte C. C., în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 7 din dosar.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul recurentului depune la dosar chitanța ce atestă plata sumei de 1000 lei cu titlu de taxa judiciară de timbru, stabilită prin încheierea de ședință din 17.09.2015, prin care a fost soluționată cererea de reexaminare.
Curtea anulează taxa de timbru și constată că recursul este legal timbrat.
În continuare, avocatul recurentului arată că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București se află dosarul nr._/P/2015, în care s-a dispus începerea urmăririi penale în rem, pentru infracțiunea de înșelăciune, la plângerea formulată de pârâtul reclamant împotriva fostei soții – intimata C. C.. La despărțirea părților, apartamentul a fost scos din masa partajabilă prin înșelăciune, dar bunul imobil face parte din masa bunurilor de împărțit.
În acest context, solicită ca instanța să ceară dovezi cu privire la acest dosar.
Precizează, la interpelarea instanței, că imobilul despre care face vorbire nu face obiectul litigiului tocmai pentru că a fost scos prin înșelăciune din masa partajabilă, dar a făcut referire pe parcursul procesului la acest apartament.
Avocatul intimatei reclamante arată că prezenta acțiune datează din anul 2009, iar apartamentul fusese vândut cu câțiva ani înainte; în plus solicită a se reține că între părți a existat un litigiu având ca obiect acțiunea pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între foștii soți, cerere care a fost anulată; a fost promovată o alta, care a fost respinsă.
Cererea părții adverse de administrare a probei cu înscrisuri privind soluționarea plângerii penale nu are relevanță la acest moment, deoarece bunul ce face obiectul plângerii poate fi partajat după finalizarea dosarului penal, dacă va fi cazul.
La interpelarea instanței, avocatul recurentului precizează că imobilul ce face obiectul plângerii penale este apartamentul situat în București, ., ., sector 2, adresă indicată astăzi de partea prezentă în sala de ședință.
Avocatul intimatei solicită a se observa că partea adversă nu a înțeles să invoce aspecte legate de acest imobil, prin cererea reconvențională.
După deliberare, Curtea respinge cererea formulată de recurentul pârât reclamant M. G., de a se solicita Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București informații cu referire la stadiul soluționării dosarului penal invocat, în condițiile în care chiar partea susține astăzi, în ședința publică, că plângerea penală vizează un imobil ce nu face obiectul prezentului litigiu.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului, invocată prin întâmpinare.
Avocatul intimatei reclamante pârâte C. C. solicită admiterea excepției pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării, considerând că prin criticile formulate în prezenta cale de atac se reiterează situația de fapt, aspecte ce nu pot fi invocate potrivit dispozițiilor art.304 din Codul de procedură civilă.
Avocatul recurentului pârât reclamant M. G. solicită respingerea excepției, susținând că recursul, motivat pe prevederile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, este întemeiat, deoarece nu se solicită reinterpretarea probelor, astfel cum susține partea adversă, ci se invocă faptul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, dat fiind că prin apel a fost contestată cotitatea, iar instanța a dat o interpretare greșită situației de fapt .și de drept; apreciază soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, pentru motivele de recurs prezentate în scris la dosar.
Curtea acordă cuvântul asupra recursului, urmând a aprecia asupra excepției nulității cu ocazia analizării motivelor de recurs.
Avocatul recurentului pârât reclamant M. G. și al intimatelor interveniente M. D. M. și S.C. G. I. 99 S.R.L. solicită a se constata că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal. Consideră că martorul audiat în apel a fost un martor pro causa, iar instanța a respins apelul pârâtului reținând din această probă că reclamanta s-a ocupat preponderent de creșterea și îngrijirea copiilor. Însă, așa cum a arătat și în recurs, la data separării părților în fapt copiii erau majori și nu se pune problema îngrijirii acestora.
Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost motivat în scris, în sensul stabilirii cotității de 80% în favoarea pârâtului reclamant.
Arată că înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.
Avocatul intimatei reclamante pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat.
Susține că stabilirea cotelor de contribuție se face luând în calcul toată durata căsniciei, iar cele două aspecte invocate în recurs – vârsta copiilor la data despărțirii soților și starea materială a părinților – nu sunt elemente care influențează stabilirea cotelor.
Oricum, solicită a se reține faptul că în recurs se critică problema aprecierii probelor.
Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 29.01.2010 privind pe reclamanta-pârâtă C. (fostă M.) C., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M. G. și cu intervenientele în interesul pârâtului-reclamant M. (fostă L.) D. M. și S.C. G. I. 99 S.R.L., pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 673 ind. 5 C.pr.civ., Judecătoria Sectorului 2 a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, reclamanta pârâtă cu o contribuție de 40 %, iar pârâtul reclamant cu o contribuție de 60 %, imobilul situat în ., în suprafață de 3.300 mp, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2718/27.04.1995, și imobilul situat în . de 1.000 mp, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5809/16.08.1995, precum și construcția edificată pe acest teren.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.944/2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, s-a desfăcut căsătoria lui M. G. și M. C., încheiată la data de 15.08.1982.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța de fond reține că în timpul căsătoriei foștii soți M. au cumpărat un teren în suprafață de 3330 m. p., situat în . de vânzare cumpărare nr.2718/27.04.1995, și un teren în suprafață de 1000 m. p., situat în . de vânzare cumpărare nr.5809/16.08.1995, pe care s-a edificat o construcție conform autorizației nr.19/10/5.02.1998.
Instanța de fond a reținut că bunurile sunt comune, fiind dobândire în timpul căsătoriei conform art.30 Cod familiei.
Instanța de fond a reținut cota de contribuție de 40 % pentru reclamantă și 60% pentru pârât.
Astfel, a reținut instanța de fond că reclamanta a realizat venituri în perioada 1995-2006, pârâtul nedovedind că a avut venituri superioare acesteia. Din declarațiile martorilor instanța nu a reținut că vreunul dintre cei doi soți ar fi realizat venituri mai mari. Deși pârâtul a invocat că toate facturile și chitanțele sunt întocmite pe numele său, instanța nu a reținut acest aspect ca dovedind cota majoritară, deoarece în perioada 1995-2005 părțile nu erau despărțite în fapt. Reține instanța de fond dispozițiile art.35 alin 1 Cod familiei, conform cărora soții administrează și dispun în comun de bunurile comune. Reține instanța de fond că declarațiile martorilor propuși spre audiere de pârât nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
S-a reținut că munca în gospodărie a reclamantei și pentru creșterea copiilor nu constituie un argument pentru constatarea unei cote egale de contribuție a reclamantei. Soții s-au separat în fapt în anii 2005-2006 când pârâtul a început să conviețuiască cu intervenienta L. D. M., finalizarea construcției edificate pe terenul din . în perioada_.
Reține instanța de fond că deși intervenientele au susținut că au contribuit la edificarea construcție din . din înscrisurile depuse probează achiziționarea de materiale de construcție, însă nu au putut fi coroborate cu alte probe administrate în cauză pentru dovedirea cotei majoritare solicitate. C. de contribuție la dobândirea bunurilor comune se apreciază prin raportare la întreaga masă succesorală,iar nu pentru fiecare bun în parte.
Prin sentința civilă nr.7532/15.05.2012, Judecătoria Sector 2 București a admis în parte cererea principală privind pe reclamanta-pârâtă C. (fostă M.) C., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M. G. și cu intervenientele în interesul pârâtului-reclamant M. (fostă L.) D. M. și S.C. G. I. 99 S.R.L., a admis în parte cererea reconvențională precizată, a admis în parte cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului reclamant, a sistat starea de devălmășie asupra masei bunurilor de împărțit reținute prin încheierea pronunțată la data de 29.01.2010, în valoare de 275.029 lei, a atribuit reclamantei pârâte imobilul situat în ., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit în cauză de expert D. I., în valoare de 39.369 lei, a atribuit pârâtului reclamant imobilul situat în comuna Afumați, .. 14, județul I., format din teren, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit în cauză de expert D. M. A., și evaluat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C. G., și construcție evaluată de expert C. G., în valoare totală de 235.660 lei, a obligat pe pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte suma în cuantum de 70.642,6 lei, cu titlu de sultă pentru egalizarea valorică a loturilor, a compensat cheltuielile de judecată ocazionate de acest litigiu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin expertizele tehnice administrate în cauză s-a stabilit valoarea masei bunurilor de împărțit ca fiind în cuantum de 275.029 lei, respectiv 39.369 lei valoarea imobilului situat în ., potrivit concluziilor raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit în cauză de expert D. I., 75.730 lei valoarea imobilului teren situat în ., precum și suma în cuantum de 159.930 lei reprezentând contravaloarea construcției edificate pe acest teren, rezultată din scăderea din valoarea indicată în raportul de expertiză de expert C. G. a lucrărilor reprezentate de magazie, șopron, bucătărie, împrejmuire, alei și platforme de beton, centrală termică, finisaje, instalații locuință, față de împrejurarea că reclamanta nu a indicat în cererea de chemare în judecată în ce proporție era realizat acest imobil la data separării în fapt, iar din probele administrate nu a rezultat că aceste lucrări erau finalizate la data separării în fapt a părților.
În temeiul disp. art. 276 C.pr.civ., față de împrejurarea că litigiul are natura unui judicium duplex, finalitatea acestuia, în speță încetarea stării de devălmășie și lichidarea tuturor raporturilor patrimoniale între foștii soți profitând deopotrivă parților litigante, iar pretențiile deduse judecații au fost parțial admise, instanța a compensat integral cheltuielile de judecată suportate de ambele părți.
Prin decizia civilă nr.1581/A/A/23.10.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta reclamantă, a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din data de 29.01.2010 și sentința apelată în sensul că a respins cererile de intervenție accesorie ca neîntemeiate; a constatat că valoarea imobilului situat în comuna Afumați ..14 jud. I. compus din teren în suprafață de 941 m. p. și construcție S+P+E este de 280.021,74 lei; a constatat că valoarea totală a masei bunurilor comune este de 319.390,74 lei; a obligat pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 88.387,3 lei cu titlul de sultă corespunzător cotei sale de contribuție; a respins apelul formulat de apelantul pârât și apelantele interveniente ca nefondat; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat apelantul pârât și apelanții intervenienți la plata cheltuielilor de judecată către apelanta reclamantă în cuantum de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel, respectiv 1/2 din onorariul de avocat și onorariul de expertiză.
În ceea ce privește criticile formulate în cererea de apel depusă de apelanta reclamantă pârâtă C. C., tribunalul a constatat că primul motiv de apel referitor la achitarea taxei de timbru de către pârâtul reclamant și interveniente este neîntemeiat.
Astfel, tribunalul a constatat că apelantul pârât reclamant M. G. a achitat taxa de timbru astfel cum i s-a pus în vedere de către instanța de fond conform chitanței depusă la fila 127 din primul volum al dosarului instanței de fond, taxa de timbru achitată conform evaluării imobilelor la data depunerii cererii reconvenționale conform art.2 alin 3 din Legea nr.146/1997.
Prin urmare, cererea apelantei reclamante de a fi stabilită taxa de timbru la valoarea imobilelor conform raportului de expertiză nu este întemeiată.
În ceea ce privește criticile referitoare la plata taxei de timbru de către intervenientele în interesul pârâtului reclamant, tribunalul a constatat că dispozițiile art.10 din Legea nr.146/1997 se interpretează în sensul că numai intervenienții în interes propriu achită taxa de timbru, iar nu și cei în interesul uneia dintre părți întrucât aceștia nu tind la dobândirea unui drept pentru sine.
Prin urmare, și această critică este neîntemeiată.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la admiterea în parte a cererilor de intervenție în interes accesoriu, tribunalul a constatat că este întemeiat.
Astfel, se susține de către apelantul pârât reclamant și apelantele interveniente că au achiziționat materiale de construcție pentru finalizarea clădirii situată pe terenul din . fiind depuse la dosar facturi și chitanțe în acest sens, ceea ce ar conduce la majorarea cotei de contribuție a apelantului pârât la dobândirea bunurilor comune.
Tribunalul a constatat că nu poate fi avută în vedere această susținere.
Partajul bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei se realizează numai între copartajanți, iar terții care au avansat sume de bani pentru achiziționarea acestora nu participă la partajul de bunuri comune și cu atât mai puțin sumele avansate nu se pot transforma în cotă de contribuție pentru unul dintre copartajanți. Aceștia au alte mijloace procesuale pentru recuperarea eventualei finanțări a construcției imobilului.
Prin urmare, tribunalul a respins ca nefondate cererile de intervenție în interesul pârâtului.
În ceea ce privește cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, tribunalul a constatat că ambele părți au criticat soluția instanței de fond, apelanta reclamantă pârâtă solicitând a se constata cotă egală de contribuție, iar apelantul pârât reclamant că a avut o cotă de contribuție 80%, iar apelanta reclamantă 20%. Prin urmare, tribunalul a analizat împreună aceste critici.
Din probele administrate în cauză, rezultă că după cumpărarea terenului situat în . foștii soți au început construcția unei locuințe pe acest teren conform autorizației nr.19/10/5.02.1998.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din declarațiile martorilor audiați în cauză ridicarea construcției a început încă din anul 1995 .
Faptul că facturile și chitanțele pentru cumpărarea materialelor de construcție sunt emise numai pe numele apelantului pârât reclamant nu înseamnă că apelantul pârât a contribuit în mod exclusiv la ridicarea construcției, în perioada cuprinsă între 1995-2004 părțile conviețuind.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei în anul 2004 a mai existat pe rolul instanțelor un dosar pentru desfacerea căsătoriei,acesta fiind suspendat, apoi perimat, părțile arătând că au încercat reluarea conviețuirii.
Astfel încât susținerea apelantului pârât reclamant conform căreia din anul 2004 nu mai conviețuiește cu apelanta reclamantă pârâtă nu poate fi avută în vedere, despărțirea în fapt având loc la începutul anului 2005. Faptul că într-o anumită perioadă,apelantul pârât reclamant avea o legătură extraconjugală nu demonstrează că apelanta intervenienta M. D. M. a contribuit cu sume de bani la ridicarea construcției, din declarațiile martorului B. D. care a efectuat lucrări la imobil în perioada 2003-2004 rezultând că plata materialelor de construcție și a manoperei se realiza din banii foștilor soți M..
Din probele administrate în cauză nu rezultă că foștii soți M. au fost mai mult despărțiți în fapt pe perioada celor 13 ani de căsnicie, așa cum afirmă apelantul pârât reclamant, ci doar că între părți au existat mai multe tentative de despărțire și că în anul 2004 a existat pe rol un dosar de divorț care s-a perimat, despărțirea în fapt având loc în ianuarie 2005.
În consecință, tribunalul a avut în vedere la stabilirea cotelor de contribuție și a stadiului de execuție a imobilului situat pe terenul din . acestea au existat la momentul despărțirii în fapt a foștilor soți M..
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, I. R. C. R. și B. D., coroborate cu înscrisurile depuse la dosar din care rezultă achiziționarea de materiale de construcție rezultă că în perioada 2003-2005 s-au efectuat lucrări la construcție și finisaje interioare și exterioare la imobil. Din declarația martorului B. D. rezultă că în anul 2005 se putea locui în imobil, încălzirea putând fi efectuată electric. Din declarația martorului I. R. C. R. rezultă că instalația de gaze s-a realizat în anii 2007-2008. În aceeași perioadă au fost efectuate alei de acces, trotuare exterioare, garajul era finalizat și foișorul. Prin urmare, susținerea apelantului pârât reclamant conform căreia imobilul era „la roșu” și că nu era locuibil nu este susținută de probele administrate în cauză.
Din declarațiile martorilor susținute de înscrisurile depuse la dosar rezultă, de asemenea, că după anul 2005 unele lucrări de construcție și amenajare au fost refăcute de apelantul pârât reclamant, lucrări ce au fost constatate la efectuarea raportului de expertiză tehnică imobiliară.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în fața instanței de fond pe baza declarațiilor părților de la fața locului s-a constatat că după anul 2005 apelantul pârât reclamant a efectuat lucrări privind construirea unei magazii și a unui șopron, a unei bucătării ce a rezultat din reamenajarea unui garaj, s-a realizat o nouă împrejmuire a imobilului, s-au realizat noi alei și platforme de beton, centrala termică, finisaje și instalații noi în interiorul construcției .
În obiecțiunile formulate de către apelanta reclamantă pârâtă în fața instanței de fond arată că instalația de gaze era finalizată în anul 2005 și că după anul 2005 s-a realizat numai montarea centralelor termice. Contestă apelanta valoarea lucrărilor de reamenajare a fostului garaj în bucătărie și a centralei termice și că împrejmuirea, aleile și platforma betonată existau.
Trebuie reținut că, așa cum se arată și în sentința instanței de fond, că apelanta reclamantă nu a indicat în cererea de chemare în judecată și, de altfel, nici în motivele de apel care era stadiul imobilului la momentul despărțirii în fapt,ci numai evaluarea acestora.
Nu este admisibil ca prin cererea de chemare în judecată sau modificările ulterioare efectuate conform art.132 Cod procedură civilă să nu se precizeze în concret care era stadiul de execuție a imobilului la momentul despărțirii în fapt a soților și să se solicite ulterior administrării probei cu expertiză tehnică refacerea acesteia întrucât dintr-o altă probă administrată în cauză, proba cu martori, rezultă o situație de fapt favorabilă apelantei reclamante pârâte.
Prin urmare, tribunalul a avut în vedere în apel lucrările edificate de apelantul pârât după anul 2005 așa cum au fost acestea evidențiate în raportul de expertiză în construcții efectuat în fața instanței de fond.
În ceea ce privește evaluarea acestora, tribunalul a admis în apel proba cu expertiză tehnică de evaluare a imobilului la valoarea de circulație, a lucrărilor efectuate de părți împreună și a lucrărilor efectuate de apelantul pârât exclusiv după anul 2005.
Din acest raport de expertiză coroborat cu răspunsurile la obiecțiunile formulate de părți și admise parțial de tribunal rezultă că valoarea imobilului situat în comuna Afumați, ..14 jud. I., imobil compus din teren și construcție, astfel cum aceasta se găsea la momentul despărțirii în fapt a soților este de 280.021,74 lei, valoare pe care tribunalul o a avut-o în vedere.
În ceea ce privește cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale la probele administrate în cauză.
Astfel, din probele administrate în cauză, respectiv adeverințele de venituri depuse la dosar, rezultă că apelantul pârât reclamant a avut în mod constant pe toată durata căsătoriei venituri din salariu mai mari decât apelanta reclamantă pârâtă.
Pe de altă parte, din probele administrate în cauză rezultă că apelanta reclamantă pârâtă s-a ocupat preponderent de creșterea copiilor și de menaj, aspect necontestat de apelantul pârât reclamant și era ajutată cu alimente, materiale de construcție și bani de familia apelantei.
Deși se susține prin motivele de apel formulate de apelantul pârât și apelantele interveniente că apelanta reclamantă ar fi urmat pe perioada căsătoriei cursuri la o universitate această susținere nu este dovedită.
În consecință, tribunalul a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune.
Având în vedere valoarea imobilului din . a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică de evaluare întocmit în fața instanței de fond, tribunalul a constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 319.390,74 lei.
Raportat la această valoare și la cota de contribuție a apelantei reclamante la dobândirea bunurilor comune, la faptul că apelantei reclamante i s-a atribuit imobilul teren situat în ., tribunalul a obligat pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 88.387,3 lei cu titlul de sultă.
Având în vedere dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat apelantul pârât și apelanții intervenienți la plata cheltuielilor de judecată către apelanta reclamantă în cuantum de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel, respectiv 1/2 din onorariul de avocat și onorariul de expertiză ținând seama de admiterea în parte a motivelor de apel și de faptul că noua valoare a imobilului stabilită prin raportul de expertiză tehnică imobiliară profită ambelor părți.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul reclamant M. G., în termen legal, invocând dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
În opinia recurentului, instanța de apel a dat o interpretare greșită a legii, în sensul că a constatat că "din probele administrate în cauză rezultă că apelanta reclamantă s-a ocupat preponderant de creșterea copiilor și de menaj, aspect necontestat de pârâtul reclamant și era ajutată cu alimente, materiale de construcție și bani de familia apelantei".
Recurentul solicită a se observa că de niciunde nu rezultă faptul că reclamanta pârâta s-a ocupat de creșterea copiilor și de menaj atâta vreme cât copiii erau majori la momentul la care părinții lor s-au separat în fapt. Copiii sunt născuți la datele de 21.05.1984, respectiv 19.06.1987, iar la momentul la care părinții lor s-au separat aveau 21, respectiv 18 ani.
Arată că a depus la dosarul cauzei încă de Ia instanța de fond dovada faptului că la momentul la care a intervenit separarea foștilor soți, reclamanta a rămas în apartamentul bun comun, fiica cea mare avea mașină cumpărată de pârâtul reclamant, iar cardul de salariu al acestuia rămăsese la fosta soție și la copii. Cât privește faptul că se susține în apel - în baza declarației neconforme cu realitatea a unui martor audiat în apel - că foștii soți au fost ajutați cu alimente și materiale de construcție de către părinții reclamantei, acest lucru nu se dovedește cu nimic. Materialele de construcție au fost cumpărate de pârâtul reclamant și există dovezi la dosar, iar părinții reclamantei pârâte sunt doi bătrâni de la țară care nu aveau posibilitatea să îi susțină pe cei doi foști soți cu ceva, dimpotrivă ei au fost ajutați de cei doi foști soți M..
În aceste condiții, greșita reținere a situației de fapt a condus judecătorii din apel, la pronunțarea unei soluții injuste în ceea ce privește cotitatea solicitată de către pârâtul reclamant.
Recurentul apreciază că instanța de recurs, rejudecând în fond, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză urmează să admită recursul și pe cale de consecință să modifice în parte sentința, în sensul stabilirii unei cotități a masei de partajat în proporție de 80% în favoarea acestuia.
Intimata reclamantă pârâtă C. C. a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, constatarea nulității recursului declarat, având în vedere că motivele de recurs nu vizează motive de nelegalitate ale hotărârii instanței de apel, ci se solicită reaprecierea de către instanța de recurs a probelor administrate de către instanța apel.
În subsidiar, se solicită respingerea ca nefondat a recursului și obligarea recurentului - pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestuia, respectiv onorariu avocat, conform chitanței de la dosar.
Analizând cu prioritate excepția invocată de intimata-reclamantă-pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art.137 art.304 C.pr.civ, Curtea reține următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac rezervată criticilor de nelegalitate. Aprecierea probelor și stabilirea, pe baza acestora, a situației de fapt, este atributul instanțelor de fond, învestite cu soluționarea cauzei în primă instanță și în apel, iar criticile îndreptate împotriva acestor aprecieri nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de art.304 C.pr.civ.
Din acest punct de vedere Curtea constată că, deși a invocat dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ. și a pretins că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit legea, recurentul nu a fost în măsură să indice, în cuprinsul motivelor de recurs, vreo normă legală încălcată.
Toate criticile formulate de recurent sunt îndreptate împotriva modului în care instanța de apel a stabilit situația de fapt existentă în cauză, pe baza evaluării probatoriilor, și exced, astfel cum s-a arătat mai sus, oricăruia dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 C.pr.civ.
Pe de altă parte, în cauză nu pot fi reținute, din oficiu, motive de ordine publică de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței atacate, în condițiile prevăzute de art.306 al.2.
Reținând că cererea de recurs este nulă dacă nu cuprinde motivele de nelegalitate și netemeinicie pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sancțiune ce decurge din prevederile art.3021 și art.306 C.pr.civ., Curtea consideră întemeiată excepția analizată și, pe cale de consecință, va constata nul recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul pârât reclamant M. G. împotriva deciziei civile nr.1581 A din 23.10.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III–a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă C. C. și cu intimatele interveniente M. D. M. și S.C. G. I. 99 S.R.L.
Obligă pe recurentul pârât reclamant M. G. la plata către intimata reclamantă pârâtă C. C. a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. D. T. M. G. R. A. P. B.
GREFIER
E. C.
Red.A.P.B.
Tehnored.APB/B.I.
2 ex/09.11.2015
T.B.-Secția a III-a – D.A.D.
- L.C.
Jud.Sector 2 – M.S.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
