Partaj judiciar. Decizia nr. 614/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 614/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 614/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.614R
Ședința publică de la 14.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. T.
JUDECĂTOR - M. D. O.
JUDECĂTOR - C. B. TRĂMÂNDAN
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenta – pârâtă S. E. împotriva deciziei civile nr.38A/10.04.2012, pronunțată de Tribunalul I., Secția Civilă, în dosarul nr._ și a sentinței civile nr. 5067/17.10.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ și de către recurenta – reclamantă G. L. împotriva deciziei civile nr.62A/12.06.2012, pronunțată de Tribunalul I., Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă T. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la două strigări, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată că s-a depus în timpul ședinței o cerere de amânare formulată de reprezentantul mandatar al recurentei-pârâte, invocând imposibilitatea de prezentare la acest termen. Se arată în cerere că se prezintă în altă pricină și anexează citația în acest sens. De asemenea, s-a depus la dosar o altă cerere, formulată de reprezentantul avocat al intimatei-reclamante, de lăsare a cauzei al sfârșitul ședinței.
Curtea invocă excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă S. E. având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare în lipsă.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul mandatar al recurentei-pârâte, cu motivarea că excepția insuficientei timbrări are prioritate .
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepție și pe cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 11.10.2010 reclamanta M. S. N. a chemat în judecată pe pârâtele S. E. și T. M., solicitând instanței să se constate deschise succesiunile defuncților M. I., M. R. și M. Georgette, să se constate calitatea părților de moștenitori legali ai defuncților și să se dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul rămas de pe urma defuncților.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că defuncții M. I. și M. Georgette au avut trei copii (pârâtele și defunctul M. R., acesta, decedat, fiind moștenit de reclamantă, în calitate de fiică), iar în masa succesorală se găsește un apartament.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 728-729 C.civ., 14 C.proc.civ.
La cerere au fost atașate, în copie, certificate de stare civilă, sentința civilă 2168/1983 a Judecătoriei SAI.
Pârâtele au depus întâmpinare, arătând că sunt de acord cu partajul, solicitând să le fie atribuit apartamentul, acesta nefiind partajabil în natură Ulterior, pârâtele au declarat că nu se înțeleg asupra modalității de partajare (termenul din 02.02.2011).
În completarea probatoriului, au fost depuse la dosar certificate de stare civilă, contract de vânzare-cumpărare 4548/1993.
Ca urmare a decesului reclamantei pe parcursul procesului, a fost introdusă în cauză moștenitoarea acesteia, G. L..
Deși la 22.03.2011 pârâtele au depus la dosar un înscris prin care fac referire la cheltuielile de înmormântare, în ședință publică acestea au declarat că nu înțeleg să formuleze cerere reconvențională.
La data de 08.06.2005 a decedat M. I., cu ultimul domiciliu în B.. Conform certificatelor de stare civilă depuse la dosar, acesta a lăsat ca moștenitori pe Mustată Georgetta, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ din masa succesorală și pe M. R., S. E. și T. M., în calitate de copii, cu cote de câte ¼ fiecare. Conform actelor depuse la dosar, unicul bun dovedit ca rămas de pe urma defunctului îl constituie cota de ½ din apartamentul cu 3 camere situat în B., ., ., ., apartament dobândit în timpul căsătoriei prin contractul nr. 4548/1992 (f.18).
La data de 08.05.2006 a decedat M. R. cu ultimul domiciliu în B., având ca moștenitoare pe M. S. N., cu o cotă de 1/1 din masa succesorală. În masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se cuprinde cota de 1/8 din apartamentul indicat mai sus.
La data de 11.02.2008 a decedat M. Georgette, având ca moștenitori pe M. S. N., ce a venit la succesiune prin reprezentarea tatălui său predecedat, precum și pârâtele S. E. și T. M., având cote de câte 1/3 din masa succesorală. În masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se găsește cota de 5/8 (1/2+1/8) din apartamentul în discuție.
Ulterior, drepturile defunctei M. S. N. au fost dobândite, prin moștenire, de către reclamanta G. L..
În final, asupra apartamentului părțile dețin următoarele cote: - reclamanta G. L., 1/3; - pârâta S. E., 1/3; - pârâta T. M., 1/3
Prin încheierea interlocutorie din 21.04.2011 s-a constatat că părțile dețin, în calitate de coindivizari, bunul imobil, conform celor de mai sus. Ulterior, s-a administrat proba cu expertiză în specialitatea construcții, raportul de expertiză fiind depus la dosar. Părțile nu au formulat obiecțiuni cu privire la raport.
Potrivit art. 728 C. civ., nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune. Prin urmare, oricare dintre proprietari poate cere, oricând, partajul, astfel încât cererea reclamantei a fost admisă.
Din raportul de expertiză rezultă că imobilul nu este partajabil în natură. În cauză, doar pârâtele au solicitat ca bunul să le fie atribuit în indiviziune (f. 36). Reclamanta a fost de acord cu această solicitare, astfel încât bunul va fi atribuit pârâtelor, cu obligația pentru acestea de a plăti reclamantei o sultă de 1/3 din valoarea imobilului de_ lei, în raport cu cota reclamantei, respectiv o sultă de_ lei.
În temeiul art. 274 C. pr. civ., vor fi obligate pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată (taxă de timbru și onorariu de avocat, întrucât onorariul de expert a fost achitat de toate părțile), proporțional cu cota lor, respectiv fiecare câte 1324,47 lei.
Așadar, prin sentința civilă nr.5067/17.10.2011, instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantă, constatând: deschisă succesiunea defunctului M. I., decedat la 08.06.2005, cu ultimul domiciliu în B., având ca moștenitori pe M. Georgetta, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ din masa succesorală și pe M. R., S. E. și T. M., în calitate de copii, cu cote de câte ¼ fiecare. Constată că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din cota de ½ din apartamentul cu 3 camere situat în B., ., ., .; deschisă succesiunea defunctului M. R., decedat la 08.05.2006, cu ultimul domiciliu în B., având ca moștenitoare pe M. S. N. (decedată în cursul procesului, având ca moștenitoare pe reclamanta G. L.), cu o cotă de 1/1 din masa succesorală. Constată că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se cuprinde cota de 1/8 din apartamentul indicat mai sus; deschisă succesiunea defunctei M. Georgette, decedată la 11.02.2008, având ca moștenitori pe M. S. N., și pe pârâtele S. E. și T. M., având cote de câte 1/3 din masa succesorală. În masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se găsește cota de 5/8 (1/2+1/8) din apartamentul în discuție; asupra bunului imobil, în valoare de_ lei, părțile au următoarele cote: reclamanta G. L., 1/3, în valoare de_ lei; pârâta S. E., 1/3 în valoare de_ lei; T. M., 1/3 în valoare de_ lei;
Prin sentința civilă nr.5067/17.10.2011, instanța de fond a dispus partajarea prin atribuirea bunului în indiviziune către pârâte; obligarea pârâtelor să plătească reclamantei câte_ lei fiecare cu titlul de sultă;obligarea pârâtelor să plătească reclamantei 1324,47 lei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 02.11.2011, petenta G. L.-N. a solicitat lămurirea înțelesului sentinței civile nr. 5067 cu privire la sumele datorate de pârâte, reclamantei, în sensul că reclamanta ar trebui să primească 16.574,5 lei de la fiecare dintre cele două pârâte cu titlu de sultă, și nu câte_ lei fiecare, cum din eroare s-a reținut și cu privire la suma de 1324, 47 lei dacă aceasta este de achitat de fiecare pârâtă în parte și cu ce titlu se achită ea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că deși prin aceeași sentință s-a constatat că fiecare parte deține o cotă de câte 1/3 din bunul în valoare totală de_ lei și că fiecare cotă are valoarea de_ lei, pârâtele au fost obligate „fiecare” la plata unei sulte de_ lei, în loc de a fi obligate „împreună” la plata acestei sume.
Suma de 1324 lei este datorată, conform minutei, cu titlul de cheltuieli de judecată, dintr-o eroare de tehnoredactarea această precizare nefiind reluată în dispozitiv.
Cum cheltuielile totale dovedite de reclamantă au fost de 2973,41 lei taxă de timbru și onorariu de avocat de 1000 lei, total 3973,41 lei, fiecare dintre pârâte este datoare să achite reclamantei cota de 1/3 din aceste cheltuieli, respectiv câte 1324,47 lei fiecare.
Dintr-o eroare de tehnoredactare, s-a indicat în dispozitiv „câte” la rândul corespunzător sultei iar nu la cel corespunzător cheltuielilor.
Prin urmare, prin încheierea de la 23.11.2011, instanța de fond a admis cererea și a dispus îndreptarea erorilor conform celor de mai sus.
Împotriva sentinței civile nr.5067/17.10.2011, au formulat apel petentele - pârâte S. E. și T. M., solicitând tribunalului să schimbe în parte sentința criticată, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivare, apelantele-pârâte au arătat că, prin acțiunea principală introdusă de nepoata acestora Mustata S. N., în calitate de fiică a defunctului lor frate Mustata R. decedat la 08.05.2006, petentele-pârâte precizând că au recunoscut în mod corect-dreptul succesoral al acesteia, depunând în acest sens o simplă întâmpinare, nedorind a formula o cerere reconvențională-potrivnică propriei lor nepoate, buna lor credință bazându-se pe “aplicarea legii și îndeplinirea actului de justiție”.
Pe acest prim considerent în timpul procesului de partaj-urmare decesului reclamantei, drepturile defunctei - au fost dobândite prin venirea la moștenire de către reclamanta-mama sa fosta lor cumnată divorțată de fratele lor-încă din anul 1983, care așa cum rezultă din sentința dată i se recunoaște cota de 1/3 din bunul imobil recte apartamentul identificat în expertiza din dosarul cauzei.
Ca atare situație-potrivit actelor depuse la dosarul cauzei și reținute superficial de către instanța de fond aceasta nu își motivează soluția dată învederând faptul că în scris pârâtele au solicitat acesteia proba cu doi martori prin care au solicitat proba “cheltuielile de înmormântare suportate de către pârâte cu cei trei defuncți recte - Mustata I., Mustata R. și Mustata Georgette”.
Și așa fiind, apelantele-pârâte nedorind a solicita prin proba cu martori eliminate în mod nejustificat de către instanță, decât cheltuielile de înmormântare pe care pârâtele le-au avut cu fratele lor-Mustata R. divorțat și în niciun caz cu cheltuielile avute cu defuncții lor părinți-pe care le-au considerat și consider morale în calitatea pe care o au-instanța în mod nelegal în opinia lor înlăturând probele cu martorii prezentați în instanță, pentru acest motiv știind că reclamanta-intimata succesoare nu a avut niciun fel de participațiune împreună cu fiica sa defunct la înmormântarea fratelui lor divorțat.
De asemenea, s-a arătat că instanța de fond nu și-a motivate-reținerea - obiecțiunilor ca fiind neefectuate de către apelantele-pârâte față de raportul de expertiză-obiecțiuni pe care le-a transmis și depus instanței de judecată.
Ca și procedură, apelantele-pârâte au solicitat tribunalului ca, după verificarea scriptelor, să observe încălcarea de către instanță a achitării taxei de timbre care a fost achitată ulterior și nu la valoarea prevăzută de lege-aceasta fiind-o sancțiune imperativă de anulare a acțiunii-taxa fiind obligatorie a fi plătită la primul termen de judecată.
Prin cerere, apelantele-pârâte au învederat un alt aspect pe care nu-l pot concepe în ceea ce privește valoarea stabilită de către instanță în sensul rezultat din dispozitivul sentinței prin care acestea sunt obligate a plăti reclamantei fiecare câte 33.149 lei cu titlu de sultă învederând că fiecare au cota de 1/3 echivalenta sumei de 33.149 lei.
În aceste condiții, apelantele-pârâte au solicitat tribunalului admiterea apelului, așa cum a fost formulat și pe cale de consecință admiterea în parte a apelului și reținerea cauzei în stare de judecată întrucât în opinia lor instanța de la B. și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În drept, apelul formulat împotriva sentinței civile nr.5067/17.10.2011 a fost întemeiat pe dispozițiile art.282 C. și următoarele din codul de procedură civilă și codul civil vechi.
Pentru susținerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 5067/17.10.2011, apelantele-pârâte au înțeles să se folosească de proba cu acte, martori, expertiză etc.
La data de 16.01.2012, apelantele-pârâte au revenit cu completări și precizări ale cererii principale de apel împotriva sentinței civile nr.5067/12.10.2011, formulate și motivate-învederând faptul că, în încheierea din 13.04.2011 de la fila 69, s-au “consemnat cu totul alte propoziții de către grefier” printer care și aceea că “pârâtele nu au avut nimic de comentat” în sensul că “nu pot prezenta cuantumul cheltuielilor și nu mai dețin chitanțele cu privire la înmormântare” știindu-se totuți că se discuta de “trei înmormântări pe care numai ele pârâtele apelante le-au suportat, și aici referindu-se la defuncții lor părinți col. r. Mustata I., Mustata G. și fratele lor Mustata R. care la data decesului era divorțat de reclamanta”
Prin cerere, apelantele-pârâte au solicitat aplicarea dispozițiilor art.129 alin5 C., învederând faptul că la instanța de fond au consemnat lucruri nereale-motivul înlăturării martorilor nefiind motivate, iar prezenta pârâtelor în sală când, cel puțin T. M. nici nu avea cum să fie prezentă întrucât aceasta este nedeplasabilă - apelanta pârâtă suferind de screloză în plăci iar la acea dată aceasta era reprezentată prin procurator-mandatar despre care nu se face niciun fel de vorbire.
Un alt aspect pe care apelantele-pârâte l-au învederat în cererea de completare este faptul că încheierea interlocutorie aflată la fila 71 nu le-a fost comunicată-când aceasta este obligatorie în vederea atacării o dată cu fondul.
Prin cererea de completare s-a mai învederat faptul că expertiza tehnică judiciară este supraevaluată și cu care apelantele-pârâte nu pot fi de acord - considerând omologarea acesteia mai mult decât un abuz, învederând faptul că, părinții lor defuncți au locuit în apartamentul cu pricina de la darea sa în folosință recte anul 1969-data dării în folosință a blocului 12-și nu data consemnată și reținută în expertiză, vechimea acestuia și calcului rezultat fiind inadmisibil,- întrucât în expertiză nu se face vorbire despre acest aspect și rezultat din Cartea Constructorului-care trebuia să stea la baza calculelor efectuate de către expert.
La data de 20.12.2011, apelantele-pârâte au formulat apel împotriva încheierii din data de 23.11.2011-a Judecătoriei B. prin aceea că la cererea reclamantei s-a încuviințat în mod nelegal și netemeinic “îndreptarea unei erori materiale”- rezultate de sentința civilă 5067/2011 ale aceleiași instanțe-care se referă la cuantumul datorat reclamantei-eroare material-soluționată de către instanță în mod “operativ” și interesat învederând întreg dispozitivul și modul de soluționare a cererii principale-sigur apelată de către apelantele-pârâte.
Așa cum au precizat și în motivele de apel – apelantele - pârâte au învederat faptul că instanța de fond nu a luat în considerare și nu a pus în discuție în niciun mod și în nicio formă “expertiza efectuată ”- asupra apartamentului părinților lor știind că acesta a avut în decursul timpului și a suferit unele îmbunătățiri efectuate numai de către S. E.-posesoarea bunului-iar instanța prin soluțiile date la general nu a avut în vedere și pasivul defuncților lor părinți.
Ca atare situație, apelantele-pârâte au arătat că, învederând apelul formulat împotriva sentinței civile 5067/12.10.2011-nelegală și netemeinică-nu pot fi de acord și cu această îndreptare material ca și calcul știind că reclamanta din această cauză nu a participat cu nimic la pasivul-fostului soț, fratele lor Mustata R. și pasivul părinților lor.
În drept, apelul împotriva încheierii de la 23.11.2011, a fost întemeiat pe dispozițiile art.282 C. și următoarele din acesta ca și pe dispozițiile Codului Civil-privind succesiunea.
Prin decizia civilă nr. 38 A /10.04.2012 tribunalul a respins apelul declarat apelantele - pârâte S. E., și T. M., împotriva sentinței civile nr.5067/17.10.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ și împotriva încheierii din data de 23.11.2011 a Judecătoriei B., cu privire la îndreptarea unei erori materiale cu privire la sentința civilă nr.5067/2011.
Analizând sentința civilă apelată raportat la motivele invocate de apelante, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Referitor la primul motiv de apel și care constă în nemulțumirea apelantelor pentru faptul că instanța de fond nu a avut în vedere cheltuieli de înmormântare suportate de acestea și faptul că a fost respinsă proba cu martori în dovedirea acestor cheltuieli, tribunalul o găsește neîntemeiată.
Astfel, cheltuielile de înmormântare menționate de apelante prin cererea de apel puteau fi solicitate de acestea la instanța de fond prin formularea unei cereri reconvenționale în condițiile art. 119 – 120 C.p.civ.
În lipsa unei cereri reconvenționale prin care apelantele – pârâte aveau posibilitatea să solicite cheltuielile de înmormântare, nu a existat temeiul legal pentru instanța de fond de a avea în vedere aceste cheltuieli.
Totodată din încheierea de ședință din data de 02.02.2011, termen de judecată la care s-a pus în discuție probatoriul la instanța de fond, rezultă că apelantele – pârâte nu au solicitat proba cu martori, astfel că instanța nu le-a respins această probă, așa cum acestea au susținut în motivele de apel.
Pe de altă parte, solicitarea cheltuielilor de înmormântare direct la instanța de apel reprezintă o cerere nouă care, potrivit art. 294 C.p.civ., nu poate fi formulată pentru prima dată la instanța de apel.
Este neîntemeiat și motivul de apel prin care se critică nesoluționarea de către instanța de fond a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză.
Astfel, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 14.09.2011, instanța a acordat cuvântul pe obiecțiunile formulate de apelanta pârâtă S. E. la raportul de expertiză și s-a pronunțat asupra acestora motivând soluția de respingere a obiecțiunilor.
Sunt nefondate susținerile apelantelor și în ceea ce privește achitarea taxei de timbru de către intimata – reclamantă având în vedere că, după expertiza evaluatoare, la dispoziția instanței, a fost completată taxa de timbru și timbru judiciar în condițiile art. 20 alin. 2 din Legea 146/1997.
Referitor la nemulțumirile apelantelor – pârâte în ceea ce privește obligarea acestora de a plătii intimatei – reclamantei fiecare câte_ lei cu titlu de sultă, acest aspect a fost clarificat prin încheierea de ședință din data de 23.11.2011 a Judecătoriei B. prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale, și s-a stabilit că apelantele pârâte datorează intimatei – reclamante, împreună, o sultă de_ lei.
Referitor la criticile aduse încheierii de ședință din data de 23.11.2011 a Judecătoriei B. prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 5067/2011 a aceleiași instanțe, după cum se observă apelantele pârâte sunt nemulțumite de modul în care s-a efectuat expertiza evaluatoare și de faptul că instanța nu a avut în vedere pasivul succesoral, aspecte care au fost invocate prin apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 5067/2011 a Judecătoriei B. și care au fost analizate de tribunal.
De altfel, aceste aspecte nu puteau fi invocate prin intermediul apelului formulat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale.
Prin cererea înregistrata pe rolul tribunalului la data de 31.05.2012, intimata-reclamanta G. L. a solicitat lămurirea înțelesului dispozitivului deciziei civile nr. 38A/10.04.2012 în sensul că la termenul din data de 21.02.2012 a depus note de ședință prin care a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și a depus chitanța doveditoare a acestor cheltuieli iar în sentința civilă se menționează faptul că nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 62/A/ 12.06.2012 a fost respinsă cererea de completare dispozitiv ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit art.281 ind.2 C.p.c. daca prin hotărârea data instanța a omis sa se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii in același termen in care se poate declara după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar in cazul hotărârilor date in fond după casarea cu reținere, in termen de 15 zile de la pronuntare. Cererea se soluționează de urgenta, cu citarea partilor, prin hotărâre separata. Prevederile art.281 ind.1 al.3 se aplica in mod corespunzător. Dispozițiile prezentului articol se aplica si in cazul când instanța a omis sa se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.
Tribunalul observă că prin cererea depusa la data de 31.05.2012 (in interiorul termenului legal) intimata-reclamanta G. L. a criticat decizia Tribunalului I. nr.38/A/10.04.2012 in sensul că nu s-a pronunțat si asupra cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariul de avocat, solicitate de parte, cheltuieli in dovedirea cărora intimata susține ca a depus chitanța de plata la termenul de judecata din 21.02.2012.
Verificând actele depuse de petenta G. L. se constata ca aceasta a depus in dosarul de apel la data de 14.02.2012 prin serviciul registratura chitanța de plata a onorariului de avocat in suma de 700 lei (f.35).
Dar, prin concluziile de fond, susținute oral la termenul de judecata din 10.04.2012, apărătorul intimatei-reclamante, aflat in substituire, nu a solicitat cheltuieli de judecată, aspect ce a fost consemnat în practicaua deciziei.
De altfel, petenta nu a depus la dosar nicio cerere scrisa prin sa solicite obligarea celorlalte parti la plata cheltuielilor de judecata; o astfel de solicitare nu se regăsește nici in cuprinsul cererii depusă la 14.02.2012, odată cu chitanța de plata a onorariului de avocat.
Concluzionând, tribunalul apreciază cererea intimatei-reclamante G. L. de completare a dispozitivului deciziei civile nr.38/A/10.04.2012 cu obligația apelantelor-parate la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariul de avocat făcut de aceasta parte in cursul judecății apelului, ca neîntemeiată și o va respinge în consecință având în vedere că partea nu a făcut o astfel de solicitare, nici în scris și nici prin concluziile orale în calea de atac.
Pentru aceste motive, raportat la prevederile art.281 ind.2 C.p.c., cererea de completare a dispozitivului deciziei dată în apel a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva Deciziei civile nr. 38A pronunțata in data de 10.04.2012 de către TRIBUNALUL I. a declarat recurs pîrîta S. E. arătînd în dezvoltarea motivelor următoarele:
Pîrîta a formulat apel în termen și legal timbrat, împotriva Sentinței civile nr. 5067/17.10.2011 a judecătoriei B.,in temeiul dispozițiilor art. 282 Cod proc. Civila și următoarele, solicitând instanței de APEL să-l admită în parte și să rețină cauza în stare de judecată, solicitând acesteia în baza documentelor aflate la dosarul cauzei și a cererilor efectuate în timpul judecații fondului ce nu au fost soluționate legal de către instanța de fond, urmare dezbaterilor ce urmau a avea loc în fața instanței de apel TRIBUNALUL - în baza criticilor putea încuviința și administra probe a căror necesitate rezultă din aceste dezbateri - potrivit art. 292 alin 1 Cod proc. Civilă.
Mai mult pentru judecarea corectă a apelului același TRIBUNAL B. - „putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea de probe noi „- propuse în condițiile art. 292 - învederând solicitarea noastră expresă în acest sens, exprimată în scris la instanța de fond prin audierea a doi martori, neaudiați și îndepărtați nemotivat. Martori care aveau ca scop susținerea și prezentarea în fața instanței că atât eu recurenta cât și sora mea T. M. am fost singurele care am efectuat înhumarea atât a părinților noștri MUSTAȚA I. și MUSTAȚA GEORGETTE cât și a fratelui nostru divorțat de către reclamanta intimata G. L., respectiv defunctul MUSTAȚA R..
De asemenea aceeași martori propuși și neaudiați de către instanța de fond aveau pentru mine posibilitatea în a prezenta celor doua instanțe „îmbunătățirile efectuate la apartamentul a cărui partajare s-a solicitat „ și să enumere aceste îmbunătățiri în mod cert ca și vecini, mai mult să indice ce persoană a efectuat aceste îmbunătățiri, precum să rezolve și anul de construcție al imobilului trecut eronat în expertiza dispusă de către instanța de fond - mărindu-l într-un mod nejustificat valoarea, respectiv calculând existenta construcției la data încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Prezentând în scris aceste pertinente adevăruri instanței de fond, prin criticarea „EXPERTIZEI,, - DEPUSE LA DOSAR - Instanța de Apel - în mod nelegal si netemeinic a îndepărtat aceste solicitări, prevăzute de altfel de lege, motivând în opinia sa că aceste aspect nu au făcut obiectul la instanța de fond.
Ori așa cum rezultă din documentele aflate la dosar, subsemnata am criticat în scris în primul rând „expertiza,, - critici care nu au fost luate în considerare de către instanța de fond, iar instanța de apel le-a îndepărtat fără nici un motiv.
Logic vorbind prin sentințele date cele doua instanțe nu au rezolvat valoarea îmbunătățirilor trecute în expertiză în sensul că acestea sunt prezentate - totuși expertul depunând și fotografii în acest sens - îmbunătățirile fiind trecute în mod nejustificat la cota de 1/3 pentru fiecare parte.
În aceste condiții nelegal si netemeinic instanța de apel și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, hotărârea necuprinzând motive temeinice pe care să se sprijine, acordând mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut și aici se referă la acele îmbunătățiri care au fost efectuate exclusiv de persoana care locuiște în imobil.
Referindu-se tot la imobilul a cărui partajare s-a solicitat - expertul desemnat aleatoriu să efectueze expertiza - nu a observat faptul că imobilul a fost construit de peste 40 de ani mai mult ca respectiv atât recurenta ,cât și părinții săi defuncți, mai întâi au locuit în . darea sa în folosință respectiv 1969, că a locuit mai întâi cu chirie iar cumpărarea s-a făcut potrivit contractului de vânzare cumpărare, depus la dosar, valoarea sa fiind cotată în expertiză ca la o construcție nouă și asta repet, raportat la contractual de vânzare cumpărare încheiat și aflat la dosarul cauzei, solcitînd să se constate din scripte pricinuirea unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestei expertize pe care o consideră prin reiterare și instanței de recurs ca fiind nulă aceasta urmând a se reface, solicitarea depusă în scris instanței de fond nefiind luată în seamă instanța de apel fără motiv legal și temeinic și nemotivat îndepărtând acest aspect ce nu este singurul.
Recunoscând calitatea de moștenitor al fiicei decedate, a fratelui MUSTAȚA R. inițiatoarea acțiunii principale, este o recunoaștere mai mult decât morală și obligatorie potrivit legii pentru care niciodată nu s-au opus, nici acum când în calitate de urmași drepturile sale au fost preluate de reclamanta mama a sa fosta soție supraviețuitoare a defunctului frate, fapt care îi obligă totuși în a exprima și punctul nostru de vedere cu privire la cheltuielile de înmormântare pentru cei trei defuncți, precum și la cheltuielile efectuate cu prilejul pomenirii acestora potrivit obiceiului locului, valori și cheltuieli ce trebuiau puse în discuție și pe care nu le putea proba decât cu martorii ce au fost înlăturați - cele două instanțe având un comportament mai mult decât bizar știind că în orice partaj de regulă se pune în discuție atât activul cât și pasivul - reclamanta fiind prin soluțiile date favorizată într-un mod nejustificat.
Un alt aspect pe care dorim al scoate în evidență este și acela ca instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererile transmise prin fax - în mod nejustificat făcând erori cu privire la reprezentarea părților și în deosebi la mențiunea că cei doi mandatari nu se cunosc - când mandatarul său Capitanu P. și cu mandatarul surorii sale T. M. sunt cumnați, instanța de apel făcând vorbire de un reprezentant inventat pe nume de femeie respective T. L..
Ca atare situație solicită să se constate că această decizie ca și sentința civilă dată în cauza la fond sunt nelegale și netemeinice urmând să se dispună casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
IN D. - ne întemeiem RECURSUL pe dispozițiile art. 303, 304 alin. 4; 6; 7; 8 și 9 cod proc. civila.
PROBE- actele din dosar.
Împotriva deciziei nr. 62A a Tribunalului I. a declarat recurs reclamanta G. L., arătînd următoarele:
La data de 31.05.2012 a depus o lămurire a înțelesului dispozitivului sentinței 38A/10.04.2012 în sensul că a cerut cheltuieli de judecată care nu ne-au fost acordate. În dosarul_ pe rolul Tribunalului I., la data de 14.02.2012 a depus o cerere olografă prin care a pus concluzii deoarece la acel termen instanța rămăsese în pronunțare pe excepția de insuficientă timbrare ridicată de intimata - reclamanta G. L. și cerea să i se acorde cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, cu chitanța atașată. Instanța a respins excepția ridicată deși apelanții - pârâți nu timbraseră cererea de apel nici până la cel de-al treilea termen, motiv pentru care dosarul a fost repus pe rol, iar la următorul termen nu a considerat necesar să reitereze o cerere pe care o făcuse deja în scris. În aceste condiții s-a considerat îndreptățită să ceară instanței să se pronunțe asupra unei cereri pe care crezuse că a omis-o. Dar instanța a respins cererea de lămurire a înțelesului dispozitivului sentinței pe motivul că cererea de cheltuieli de judecata nu se regăsește în cuprinsul cererii din data de 14.02.2012. Deoarece acest lucru nu este conform cu realitatea solicită casarea deciziei civile nr. 62A a Tribunalului I. și lămurirea dispozitivului sentinței civile 38A tot a Tribunalului I. în sensul de a se acorda cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat în cuantum de 700 lei dovediți cu chitanța atașată la cererea din data de 14.02.2012.
În drept: art. 304 indice 1 C. Pr. Civ.
Analizînd excepția insuficientei timbrări a recursului declarat de recurenta– pârâtă S. E. E. împotriva deciziei civile nr.38A/10.04.2012, Curtea o apreciază ca fondată urmînd să o admită în raport de prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr.146/1997 și de împrejurarea că, deși a fost citată pentru termenul din 14.03.2011 cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate în dosarul de recurs, recurenta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația procesuală stabilită în sarcină.
Pentru aceste considerente, Curtea, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 teza a III-a, va anula recursul declarat de recurenta– pârâtă S. E. ca insuficient timbrat.
Analizând decizia nr.62A/12.06.2012, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs de recurenta – reclamantă G. L.,, Curtea reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii.
Astfel, se reține că în mod corect a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului în sensul acordării cheltuielilor de judecată către reclamantă, întrucît acestea nu au fost solicitate, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de la data 10.04.2012, în care s-au consemnat susținerile pe fondul cauzei ale avocatului reclamantei. Întrucît cele consemnate în încheiere fac dovadă pînă la înscrierea în fals, susținerile din recurs, în sensul că cele menționate nu sunt conforme cu realitatea, nu pot fi reținute.
Față de cele expuse, avînd în vedere și art. 316 alin. 1 C., recursul declarat de recurenta – reclamantă G. L. împotriva deciziei civile nr.62A/12.06.2012, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de recurenta– pârâtă S. E. împotriva deciziei civile nr.38A/10.04.2012, pronunțată de Tribunalul I., Secția Civilă, în dosarul nr._ și a sentinței civile nr. 5067/17.10.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă T. M., ca insuficient timbrat.
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă G. L. împotriva deciziei civile nr.62A/12.06.2012, pronunțată de Tribunalul I., Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă T. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la data de 14.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. T. M. D. O. C. B. T.
GREFIER
E. D. C.
Red. MDO
Tehnored. NC/MDO
2 exemplare/data redactării………….
Tribunalul I.
Judecător: N. G. / M. E.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 407/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 24/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
