Pretenţii. Decizia nr. 238/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2012 în dosarul nr. 238/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 238
Ședința publică de la 13 februarie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. B..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentele-reclamante M. GABEIELA și D. I., împotriva sentinței civile nr. 860 din 11.05.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Cauza are ca obiect – pretenții, despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentele-reclamante M. Gabeiela și D. I., personal, lipsind intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea având în vedere lipsa reprezentantului Ministerului Public, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentele-reclamante M. Gabeiela și D. I., personal, lipsind intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Recurentele-reclamante, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta-reclamantă M. G. și Droner I., având pe rând cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii și a pretențiilor referitoare la despăgubirile morale suferite de familie în urma deportării autorului său în URSS.
Menționează că la acel moment acestea aveau vârstele cuprinse între 6 ani și, respectiv 8 ani iar mama acestora era grav bolnavă și ulterior a decedat; acestea au rămas orfane și nu au primit nici un fel de despăgubiri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, având în vedere că, măsura deportării autorului reclamantelor în URSS nu face obiectul de reglementare al Legii nr.221/2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, sub nr._, reclamantele M. G. și D. I. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să se constate caracterul politic al măsurii de deportare a tatălui lor, D. Ș., în U.R.S.S. și să fie obligat pârâtul la repararea prejudiciului moral suferit de reclamante urmare a aplicării acestei măsuri.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 16.02.2011, reclamantele au estimat cuantumul despăgubirilor morale solicitate prin acțiune la valoarea de 500.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantele au susținut că tatăl lor a fost deportat în fosta U.R.S.S. la data de 5.01.1945, unde a și decedat ulterior, situație ce a influențat în mod negativ întreaga familie.
Prin sentința civilă nr.860/11.05.2011, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că autorul reclamantelor a fost deportat în fosta U.R.S.S. în ianuarie 1945, dar din probele administrate nu a rezultat că această măsură ar fi fost dispusă de autoritățile statului român pentru a se putea angaja răspunderea acestuia.
De asemenea, s-a reținut că măsura a fost luată anterior perioadei de referință a Legii nr.221/2009, or prezumția instituită de legiuitor cu privire la caracterul politic al condamnării și măsurilor administrative asimilate acestora, prin dispozițiile art.3 și 4 din Legea nr.221/2009, se referă strict la măsurile dispuse în perioada menționată în lege – 6.03.1945 – 22.12.1989, neputând fi extinsă la alte situații.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs reclamantele.
Prin motivele de recurs, au fost invocate dispozițiile art.3 din Legea nr.221/2009, privind măsurile administrative cu caracter politic, susținându-se că deportarea etnicilor germani la muncă forțată de reconstrucție în fosta U.R.S.S., în ianuarie 1945, reținerea deportaților în lagărele sovietice de muncă silnică o perioadă lungă de timp, prin încălcarea evidentă a dreptului la libertate, constituie o măsură administrativă abuzivă cu caracter politic ce se încadrează în normele juridice prevăzute de Legea nr.221/2009.
Analizând recursul declarat de recurentele reclamante, în raport de dispozițiile Legii nr. 221/2009, de înscrisurile existente la dosar și de ciritca de nelegalitate invocată de acestea, Curtea va reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea adresată primei instanțe recurentele reclamate au solicitat, în calitate de succesoare ale tatălui lor D. Ș., constatarea caracterului politic al măsurii cu caracter administrativ luată împotriva acestuia ,prin deportarea într-o colonie din URSS ,obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata prejudiciului moral suferit în urma acestei măsuri, estimat la suma de 500 000 lei .
În drept au invocat dispozițiile art. 5 alin. 1 lit.a ,raportat la art. 3 din Legea nr. 221/2009 .
Conform dispozițiilor art. 5 alin.1 din Legea nr. 221/2009 orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 06.03._89 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic ,precum și ,după decesul acestei persoane ,soțul sau descendenții acesteia pînă la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată ,în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a acestei legi ,obligarea statului la acordarea de despăgubiri pentru prejudicial moral suferit prin condamnare, acordarea de despăgubiri reprezentînd echivalentul bunurilor confiscate prin hotărîre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative ,repunerea în drepturi ,dacă este cazul .
Legea nr. 221/02.06.2009 are în vedere ,astfel cum rezultă din textul normativ redat mai sus ,dar și din denumirea sa – legea privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora ,pronunțate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 – condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora ,pronunțate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 ,măsura administrativă luată față de autorul recurentelor, în ianuarie 1945, excedînd acestei perioade ,cum în mod corect a reținut și instanța de fond .
Mai mult de atît ,la data de 21.10.2010 ,Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr. 1358/2010,obligatorie pentru celelalte instanțe,prin care a reținut neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 ,cum în mod corect a reținut și instanța de fond .
Deși au trecut mai mult de 45 de zile de la data publicării acestei decizii, Parlamentul sau Guvernul ,nu au pus de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției, situație în care dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 și-au încetat aplicabilitatea și ,implicit efectele juridice ,conform dispozițiilor art. 147 din Constituție,iar acțiunea apelantei reclamante ,întemeiată pe acest text de lege nu mai poate fi primită de instanța de judecată .
O astfel de soluție ,nu încalcă egalitatea cetățenilor în fața legii, astfel cum se susține de recurente și nici Convenția Europeană a Drepturilor Omului .
CEDO a recunoscut statelor libertatea de a aprecia cu privire la acordarea măsurilor reparatorii în astfel de cazuri ,iar neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin1 din Legea nr. 221/2009 a fost reținută de Curtea Constuituțională pentru că S. R. avea la data edictării acestei norme alte acte normative în vigoare care regelementau aceleași drepturi ,de care ,inclusiv apelanta reclamantă sau autorul acesteia puteau beneficia ,respectiv Decretul Lege nr. 118/1990 ,OUG 214/1990 ,aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001 .
În consecință ,apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică ,Curtea va dispune ,în baza art. 312 c.pr.civ.,respingerea recursului ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele-reclamante M. GABEIELA și D. I., împotriva sentinței civile nr. 860 din 11.05.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehnored.B.I.
2 ex/
-------------------------------------------
T.B.- Secția a III-a – S.M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1467/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 239/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
