Legea 10/2001. Decizia nr. 1467/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1467/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2012 în dosarul nr. 1467/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1467
Ședința publică de la 19.09.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
JUDECĂTOR - I. A. H. P.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenta –reclamantă G. E., împotriva sentinței civile nr.1833 din 28.10.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M. BUCUREȘTI PRIN P. G. și P. G. AL M. BUCUREȘTI.
P. are ca obiect – Legea nr.10/2001.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 05.09.2012, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 12.09.2012 și apoi la 19.09.2012, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.07.2009 petenta G. E. a formulat, în contradictoriu cu P. M. București, contestație împotriva dispoziției nr._/09.06.2009 emisă de pârâtă și a solicitat să se anuleze dispoziția nr._/09.06.2009 prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului teren situat în București, ., sector 5 și să-i fie restituit în natură acest teren preluat abuziv conform Decretului nr. 92/1950, poziția 3081.
În motivarea contestației s-a arătat că reclamanta este persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului și în mod eronat P. M. București a divizat suprafața totală de 5608 mp, cum rezultă din actele de proprietate, propunând în mod greșit măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 2066 mp și construcțiile demolate în suprafață construită de 544,67 mp și respingând greșit cererea privind restituirea terenului în suprafață de 3542 mp pe motiv că nu a fost făcută dovada preluării abuzive a acestei suprafețe.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.
La data de 04.12.2009 reclamanta și-a precizat cererea (fila 18 dosar fond) arătând că înțelege să se judece cu Municipiul București, prin P. G. și P. G. al M. București. Totodată a arătat că nu contestă dispozițiile art. 1 alin.1 din dispoziția nr._/09.06.2009 privind propunerea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 2066 mp și construcțiile demolate în suprafață construită de 544,67 mp ci doar dispozițiile art. 1 alin.2 din dispoziție solicitând, în principal, constatarea nelegalității acestuia, constatarea că este persoană îndreptățită pentru restituirea în natură a terenurilor în suprafețele de 920 mp situat în București, ., 100 mp în Turceni nr. 7 iar pentru diferența de 2522 mp ce nu poate fi restituită în natură să fie propuse măsuri reparatorii în echivalent iar în subsidiar să se constate că pentru terenul de 3542 mp este persoană îndreptățită și să se propună acordarea de despăgubiri.
În motivare se arată că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 prin care, în calitate de moștenitoare a autorilor săi, a solicitat despăgubiri pentru terenul în suprafață de 5608 mp și clădirile A, B, C, D și E, demolate, situate în București, . și parcelele de teren ce au fost ulterior dezmembrate și care au primit numere poștale pe . Ierarhi). Ulterior, în temeiul Legii nr.247/2005 și-a precizat notificarea solicitând restituirea în natură a terenului de 3900 mp și despăgubiri pentru cel ce nu poate fi restituit în natură.
Prin dispoziția nr._/09.06.2009, P. G. al M. București a admis notificarea reclamantei doar în parte propunând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 2066 mp și construcțiile demolate în suprafață construită de 544,67 mp și respingând cererea privind restituirea terenului în suprafață de 3542 mp pe motiv că nu a fost făcută dovada preluării abuzive a acestei suprafețe.
Se arată că imobilul în suprafață de 5608 mp a aparținut socrilor reclamantei G. C. și G. J., fiind dobândit prin actul de răscumpărare nr. 177 din 18.08.1922, pe acesta fiind edificate 5 construcții, demolate după preluarea abuzivă de către stat.
Întreg imobilul in litigiu situat în . a fost preluat de către stat in baza Decretului nr. 92/1950, fără a se identifica prin suprafață.
Se arată că reclamanta a făcut dovada existenței dreptului de proprietate, astfel că nu se aplică dispozițiile art. 24 din Legea nr.10/2001 care prevăd că în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Se mai arată că după anul 1950 a avut loc o sistematizare a terenului, deschizându-se în zonă . preluate abuziv au fost parcelate, atribuindu-li-se numere poștale noi și după anul 1957 au fost atribuite ca loturi în folosință.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1, 3, 4 alin.2, 10, 20 alin.2 și 3, 21, 24, 26 din Legea nr.10/2001, art. 7 alin.7 din Legea nr.1/2009, art. 6 din Legea nr.213/1998, Decizia nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin sentința civilă nr.1833/28.10.2011, a respins ca neîntemeiată contestația.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Prin dispoziția nr._/09.06.2009, P. G. al M. București la art. 1 alin.1 a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 2066 mp și construcțiile demolate în suprafață construită de 544,67 mp, situate în București, ., sector 5 în favoarea contestatoarei G. E. iar la art. 1 alin.2 a respins cererea privind restituirea terenului în suprafață de 3542 mp, situat în București, ., sector 5, ca nedovedită, pe motiv că nu a fost făcută dovada preluării abuzive a acestei suprafețe.
Potrivit art. 1-6 din Capitolul II din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobată prin HG nr. 498/2003, această decizie de respingere a notificării poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la Secția Civilă a tribunalului in a cărei circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare în termen de 30 de zile de la comunicare.
Împotriva art. 1 alin.2 din această dispoziție a formulat contestație reclamanta G. E..
Potrivit art.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condițiile prezentei legi, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit art.3, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, printre altele persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.
În ceea ce privește calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea imobilului, respectiv a autorului lor, instanța reține următoarele:
Din extrasul de naștere (fila 123) rezultă că M. G. (fost A.), născut în 31.08.1923 a fost adoptat de J. G. și C. G. prin hotărârea de adopții a Tribunalului I. din 26 iunie 1928 și înscrisă în registrul de adopții al comunei București la nr. 1932 din 1928.
Din testamentele (filele 106 și 109) reiese că J. G. și C. G. au testat unul în favoarea celuilalt pentru cota de ½ din avere, cealaltă cotă de ½ urmând a reveni fiului adoptiv M. A. G..
Din certificatul de moștenitor nr. 79 din 28.12.2000, reiese că de pe urma defunctului G. M., decedat la 23.06.2000, a rămas ca moștenitoare reclamanta G. E., în calitate de soție supraviețuitoare.
De asemenea, din certificatul de calitate de moștenitor nr.10/28.02.2002, reiese că de pe urma defuncților G. J., decedată la 23.09.1966 și G. C., decedat la 03.05.1976, a rămas ca moștenitoare G. E..
Prin urmare, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta a formulat notificarea nr. 679 din 03.07.2001 (fila 49) prin care a solicitat restituirea imobilelor situate în . în suprafață de 5608 mp și construcțiile, precum și cel din .. 27 în suprafață de 261 mp și construcția.
Cu privire la imobilul din . nu face obiectul prezentului dosar), instanța a reținut că acesta a fost cumpărat de la M. I., F. I., Gh. D. M. și A. P. de soții C. și J. G., fiind preluat abuziv de stat și restituit în natură reclamantei G. E. prin Dispoziția Primarului general al M. București nr. 6519/05.10.2006.
În ceea ce privește dovada întinderii dreptului de proprietate cu privire la imobilul din București, ., instanța a reținut următoarele:
Din actul de vânzare-cumpărare din 04.12.1913 (fila 115) reiese că D. I. a vândut numiților C. și J. G. lotul nr.117 din planul moșiei Văcărești cu o întindere de 12 prăjini, situat în București, ..
Din actul de donație din 07.02.1927(filele 51-52) reiese că D. P. a donat copiilor J. G., M. Hrissu și H. P., imobilul în suprafață de 1000 mp situat în București, ..
Din actul de vânzare-cumpărare din 16.03.1927 (fila 116) reiese că M. Hrissu și Ș. Hrissu au vândut numiților J. G. și C. G. terenul în suprafață de 333 mp situat în București, ..
Totodată H. P. vinde prin contractul de vânzare-cumpărare din 13 iulie 1928 (fila 117), numiților J. G. și C. G., cota sa de 1/3 din terenul de 1000 mp situat în București, ., fost nr. 5.
Din succesiunea acestor acte translative de proprietate reiese că J. G. și G. C. au dobândit întreg terenul de 1000 mp situat în . ce a făcut obiectul contractului de donație de către D. P. și terenul de 12 prăjini de la D. I..
Din actele dosarului și nota de reconstituire (fila 78) rezultă că . a devenit Pieptănari nr. 37, potrivit renumerotării imobilelor din anul 1948.
Reclamanta se prevalează de actul de răscumpărare nr. 177 din 18.08.1922 (fila 206) prin care soților J. G. și C. G. li s-a răscumpărat dreptul embatic pentru un teren de pe moșia Văcărești în suprafață de 5608 mp ce se învecina la Nord cu I. Moris, la Sud cu moștenitorii lui G. C., la Est cu Cimitirul Evanghelic și la Vest cu Drumul Pieptănarilor, în calitate de embaticari.
În primul rând, tribunalul a reținut că embaticul era o formă de arendare a unei proprietăți pe o perioadă de timp îndelungată, ce dădea dreptul arendașului de a se bucura de prerogativele dreptului de proprietate.
Prin urmare, acest înscris nu poate face dovada unui act de proprietate cu privire la suprafața de teren menționată în cuprinsul său, nefiind un titlu de proprietate.
Pe de altă parte, situația este contradictorie cu privire la suprafața deținută de autorii reclamantei și care a fost preluată abuziv de stat.
Astfel, instanța a reținut că imobilul din București, . a fost preluat abuziv de stat prin Decretul de naționalizare nr. 92/1950 de la numiții G. C. și J., ce au fost înscriși în anexa decretului la poziția 3081. Din adresa nr. 6180/23.11.2001 (fila 86) reiese că acesta era compus din 2066 mp teren și 5 corpuri de clădire, având o suprafață construită de 544,67 mp, ce au fost demolate în baza DCS nr. 36/16.02.1987, adică exact suprafețele pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin art. 1 alin.1 din dispoziția nr._/09.06.2009, pe care contestatoarea nu a înțeles să îl conteste.
Conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, se instituie o prezumție de proprietate, în absența unor probe contrare, atât în ceea ce privește calitatea de proprietar cât și în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate, în persoana care a fost individualizată în actul prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Astfel conform acestui articol „în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.”
Potrivit acestor dispoziții și succesiunii actelor de proprietate enumerate, tribunalul a reținut că reclamanta nu a făcut dovada prin acte de proprietate că autorii ei dețineau la data preluării de către stat și a terenului în suprafață de 3542 mp, suprafață pentru care a fost respinsă notificarea.
Mai mult, instanța a reținut că, deși reclamanta a formulat notificare inițial pentru suprafața de 5608 mp, ulterior la 14.01.2002, prin notificarea înaintată (fila 46), aceasta recunoaște că socrii săi au avut în proprietate imobilul situat în București, ., sector 5, alcătuit din teren în suprafață de 2066 mp și 5 corpuri de clădiri.
Instanța a reținut că există la dosarul cauzei (fila 26) un înscris ce reprezintă o cerere adresată de G. C. cu privire la situația juridică a imobilelor sale din Pieptănari nr. 37 și Sf. Erarhi, nr. 6 și 9, în care se precizează că a deținut cu soția în indiviziune suprafața de 5608 mp în ., din care 200 mp și 2514 mp au dobândit nr. 6 și 9 pe . pentru care a continuat să plătească impozit până în anul 1957, precum și un referat (fila 28) din care rezultă că imobilele din .. 6 și 9 nu se regăsesc înregistrate și întrucât au făcut parte din același corp cu imobilul din Pieptănari, nr. 37, reiese că ar fi fost naționalizate odată cu acesta, însă așa cum s-a reținut reclamanta nu a prezentat un titlu de proprietate pentru terenul în suprafață de 5608 mp.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât:
- A aplicat greșit dispozițiile legale privind embaticul.
- La termenul din data de 29.02.2012, recurenta a invocat și un motiv de nelegalitate de ordine publică, respectiv pronunțarea hotărârii în contradictoriu cu o parte care nu avea calitate procesuală pasivă (P. M. București) și nu a fost pronunțată în contradictoriu cu partea chemată în judecată – Municipiul București prin P. G..
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:
La termenul de judecată din data de 04.12.2009 contestatoarea a modificat cadrul procesual pasiv și a chemat în judecată Municipiul București prin P. G., în locul Primăriei M. București.
Prin dispozitivul sentinței civile nr.1833/28.10.2011, ce face obiectul prezentului recurs, instanța de fond a respins contestația în contradictoriu cu P. M. București și nu cu intimatul chemat în judecată, respectiv Municipiul București prin P. G..
Întrucât soluția este pronunțată în contradictoriu cu alte părți decât cele chemate în judecată, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – reclamantă G. E., împotriva sentinței civile nr.1833/28.10.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații – pârâți P. M. BUCUREȘTI prin P. G. și P. G. AL M. BUCUREȘTI.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.09.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. A.-D. T. I.-A. H.-P.
GREFIER
Ș. P.
Red.E.V.
Tehdact.R.L.
2 ex./02.11.2012
TB-S.3 – I.P.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 24/2012. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 238/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
