Partaj judiciar. Decizia nr. 836/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 836/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 836/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIAA IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 836 R
Ședința publică de la 06.05.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
…………………
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți D. D. și D. O., împotriva deciziei civile nr. 1006A/17.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. (A.) M. și C. A., având ca obiect „succesiune”.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 15.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea la data de 17.04.2014, la data de 24.04.2014, 29.04.2014 și apoi la data de 06.05.2014, hotărând următoarele:
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 21.01.2009 sub nr. 984 /299/2009, reclamanții D. D. și D. O. au solicitat în contradictoriu cu pârâții A. M. și C. A. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în București, ., sector 1 compus din teren în suprafață de aproximativ 100 mp și construcție formată din 4 camere și dependințe prin atribuirea imobilului în natură și să se constate că sulta a fost achitată prin plata sumei de bani reprezentând contravaloarea cotei indivize deținută de către pârâți.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au dobândit prin succesiune de la autorul lor, G. A. cota parte indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 1 compus din teren în suprafață de aproximativ 100 mp și construcție formată din 4 camere și dependințe. S-a menționat că autorul lor dobândise această cotă indiviză, la rândul său, prin succesiune de la părinții săi și de la sora sa, M. M., conform certificatelor de moștenitor. Reclamanții au susținut că bunul se află în posesia lor, pârâții au dobândit cota parte indiviză de ¼ din dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil prin succesiune de la defuncta lor mamă C. Comana, decedată la data de 09.09.2002. S-a menționat că în anul 1973 a intervenit o înțelegere între autorul lor, G. A. și autoarea pârâților, C. Comana în sensul achitării unei sume de bani de către G. A. reprezentând contravaloarea cotei indivize deținută de C. Comana. Reclamanții au subliniat că din conținutul înscrisului sub semnătură privată rezultă recunoașterea defunctei C. Comana atât cu privire la suma primită, 2500 lei, cât și cu privire la scopul pentru care a fost achitată această sumă. Reclamanții au precizat că au încercat soluționarea amiabilă a litigiului, sens în care le-a solicitat pârâților să se prezinte la notar pentru încheierea actelor în formă autentică și deși inițial au fost de acord, ulterior au refuzat.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 728 și urm. C. civ., art. 673 ind. 1 și urm. C. proc. civ., art. 111 C. proc. civ.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri .
Prin întâmpinarea depusă la data de 04.06.2009, pârâții C. (A.) M. și C. A. au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției dreptului material la acțiune și au solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate disp. art. 115-120 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 19.10.2011, instanța a luat act că pârâții renunță la susținerea excepțiilor invocate prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._/07.09.2012 Judecătoria Sector 1 Bucureștia admis în parte acțiunea, a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului compus din construcție și teren situat în București, .. 2, sector 1, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea topografie F. L. și prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea construcții E. C.; a atribuit în natură către reclamanți imobilul situat în București, .. 2, sector 1 compus din teren în suprafață de 152 mp, identificat prin punctele de contur 1, 2, 3, 4 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză topografie întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea topografie F. L. și construcția aflată pe acesta, în suprafață utilă de 52, 40 mp alcătuită din două camere, bucătărie, magazie, WC, identificată în Anexa 2 la raportul de expertiză construcții întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea construcții E. C.; a obligat reclamanții să plătească pârâților sultă în cuantum de 122.616 lei, câte 61.308 lei pentru fiecare pârât în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; a respins capătul de cerere privind constatarea ca achitată a sultei prin plata sumei de bani reprezentând contravaloarea cotei indivize, ca neîntemeiat; a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 354,82 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 24 687/13.10.1924, transcris sub nr._/13.10.1972 de Tribunalul I., Secția notariat numiții G. I. și G. I. au dobândit în timpul căsătoriei un teren situat în București, .. 2, sector 1, pe care au edificat în regie proprie o construcție.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 588/20.09.1972 eliberat de fostul Notariat de Stat (f.11), de pe urma defunctului G. I., decedat la data de 29.02.1972, cu ultim domiciliu în Medgidia, ., nr. 1, județul C. au rămas ca moștenitori B. V., G. A., M. M., C. Comana, în calitate de descendenți de gradul I cu o cotă de ¼ fiecare din moștenire și ca bunuri dreptul indiviz de ½ din imobilul situat în București, .. 2, sector 1, iar de pe urma defunctei G. I., decedată la data de 04.04.1972, cu ultim domiciliu în București, .. 2, sector 6 au rămas ca moștenitori B. V., G. A., M. M., C. Comana, în calitate de descendenți de gradul I cu o cotă de ¼ fiecare din moștenire și ca bunuri dreptul indiviz de ½ din imobilul situat în București, .. 2, sector 1.
Conform certificatului de moștenitor nr. 815/14.05.1991 eliberat de fostul Notariat de Stat (f. 9), rectificat prin încheierea de rectificare nr. 2758/29.08.2008 emisă de BNP B. R. C. de pe urma defunctei M. M., decedată la data de 02.10.1976, cu ultim domiciliu în București, ., sector 1 a rămas ca moștenitor G. A., în calitate de frate căruia i-a revenit întreaga masă succesorală și ca bunuri cota de ¼ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 2, sector 1.
Conform certificatului de moștenitor nr. 41/29.08.2008 eliberat de BNP B. R. C. ( f. 6), de pe urma defunctului G. A., decedat la data de 09.09.2006, cu ultim domiciliu în București, .. 2, sector 1 au rămas ca moștenitori D. D. și D. O., în calitate de fii, cu o cotă de ½ fiecare din masa succesorală, iar ca bunuri cota parte indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 2, sector 1.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 176/24.11.2003 de BNP Nemesis ( f. 140), la data de 09.09.2002 a decedat C. Comana, cu ultim domiciliu în București, ., sector 5, moștenitorii rămași de pe urma acesteia fiind pârâții C. A. și A. ( C.) M., în calitate de descendenți de gradul I.
Conform certificatului de moștenitor nr. 56/28.11.2008 eliberat de BNP B. R. C. ( f. 206), de pe urma defunctei B. V., decedată la data de 06.11.2007, cu ultim domiciliu în București, .. 1, sector 1 au rămas ca moștenitori D. D. și D. O., în calitate de nepoți de frate, cu o cotă parte indiviză de ½ fiecare din masa succesorală, iar ca bunuri cota parte indiviză de 1/4 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 2, sector 1.
Potrivit raportului de expertiză topografică efectuat de expert F. L. ( f. 112) terenul situat în București, .. 2, sector 1, identificat prin punctele 1, 2, 3, 4 pe schița de plan ( f. 118) este în suprafață de 152 mp, este bine delimitat de jur împrejur, are ca vecinătăți la Nord proprietatea lui D. D., la est fosta Fabrică, la sud proprietatea numiților R. R. și R. C., la vest se învecinează cu . este în valoare tortală de 108 845 Euro ( 463 464 lei ).
Potrivit raportului de expertiză construcții efectuat de expert E. C. ( f. 95) imobilul construcție situat în București, .. 2, sector 1 în suprafață utilă totală de 52, 40 mp este compus din două camere, bucătărie ( 12 mp), hol ( 5, 40 mp) și anexe WC ( 1,20 mp) și magazie ( 7, 50 mp), identificate în Anexa 2 și este în valoare de 27 000 lei.
La data de 11.01.1973 s-a întocmit un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță” cu următorul conținut: „Subsemnata C. Comana... am primit suma de 2500 lei de la fratele meu G. A. pentru partea mea de moștenire de la părinții mei I. și I. G., decedați din .. 2, sector 8 București, iar partea mea de succesiune care mi se cuvine să plătesc de 212 lei o plătesc eu iar diferența de majorare va plăti fratele meu A. G. prin care noi recunoaștem și semnăm.”
Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 197/18.06.2012 întocmit de expert criminalist autorizat A. B. înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță este semnat de defuncta C. C..
Instanța a reținut că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță nu s-a transmis valabil dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ¼ din imobilul situat în București, .. 2, sector 1 compus din teren și construcție, fiind necesară întocmirea actului în formă autentică, conform actelor normative din perioada 1947-1990, prin care s-a instituit un control administrativ prealabil al înstrăinării tuturor categoriilor de terenuri și s-a impus condiția formei autentice a actului de înstrăinare, retinand si adoptarea Legilor nr. 58 si 59/1974 prin care practic terenurile au fost scoase din circuitul civil general, singura lor modalitate de dobândire recunoscută fiind moștenirea legală.
Instanța a constat că masa succesorală supusă partajării se compune din imobilul situat în București, ., sector 1 alcătuit din teren în suprafață de 152 mp și construcție situată pe acesta în suprafață utilă de 52, 40 mp.
Potrivit actelor depuse la dosar, instanța a constat că părțile sunt în stare de indiviziune, reclamanții D. D. și D. O. având o cotă indiviză de 3/4 din masa succesorală, iar pârâții C. ( A.) M. și C. A. având o cotă indiviză de ¼ din masa succesorală.
Art. 728 alin. 1 C.civ. prevede că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, dipoziție legală care este aplicabilă proprietății comune pe cote-părți temporare. Conform art. 6739 C.p.civ. prevede că la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Instanța a dispus încetarea stării de indiviziune și a procedat la formarea și atribuirea loturilor cuvenite părților.
În raport de criteriile prevăzute de art. 673 ind. 9 C.pr.civ, concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză și față de dorința părților, instanța a atribuit în natură către reclamanții D. D. și D. O. imobilul situat în București, ., sector 1 alcătuit din teren în suprafață de 152 mp, identificat prin punctele 1 2, 3, 4 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză topografie întocmit de expertul tehnic judiciar F. L. și construcția situată pe acesta în suprafață utilă de 52, 40 mp compusă din două camere, bucătărie, hol, magazie, WC, identificate în Anexa 2 la raportul de expertiză construcții întocmit de expertul tehnic judiciar E. C..
Conform celor prezentate, reclamanții D. D. și D. O. au dreptul la bunuri în valoare de 367 848 lei și primesc bunuri în valoare de 490 464 lei, iar pârâții C. ( A.) M. și C. A. au dreptul la bunuri în valoare de 122 616 lei și nu primesc bunuri în natură.
Având în vedere prevederile art. 742 C. civ., pentru egalizarea loturilor, s-a stabilit în sarcina reclamanților obligația de plată a unei sulte către pârâți în cuantum de 122 616 lei, câte 61 308 lei pentru fiecare pârât în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Constand ca prin înscrisul sub semnătură privată nu s-a transmis valabil cota indiviză din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 1, instant a apreciat ca lipsit de temei solicitarea reclamanților de a se constata că sulta reprezentând contravaloarea cotei indivize a fost achitată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ, față de obiectul acțiunii ce instanța a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 354, 82 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, onorariu experți de specialitate topografică și construcții.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții D. D. și D. O., in termen legal, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 04.12.2012, sub nr. de dosar_ .
Prin decizia civilă nr. 1006A din 17.10.2013, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a atribuit în natură către reclamanți imobilul situat în București, ., sector 1, identificat în raportul de expertiză topografică întocmită de expertul F. L. și construcția aflată pe această identificată în raportul de expertiză E. C., în valoare de 216.466 RON, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de C. M..
A obligat reclamanții să plătească pârâților sultă în cuantum de_,5 lei, câte_,25 pentru fiecare pârât în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
A menținut celelalte dispoziții.
Pentru a pronunța această decizie, instanta de apel a reținut că imobilul din București, .. 2, sector 1 a fost dobandit de numiții G. I. și G. I. prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 24 687/13.10.1924, transcris sub nr._/13.10.1972 de Tribunalul I., Secția Notariat . Acestia au avut patru copii: B. V., G. A., M. M., C. Comana.
Verificand inscrisurile din dosar, respectiv certificatele de mostenitor nr. 588/20.09.1972, nr. 41/29.08.2008, nr. 815/14.05.1991, nr. 56/28.11.2008 s-a constatat ca Galbeaza A. si B. V. au transmis apelantilor reclamanti cota de ¾ din imobilul din București, .. 2, sector 1, iar C. Comana a transmis intimatilor parati cota de 1/4 din imobilul din București, .. 2, sector 1.
S-a mai retinut ca la data de 11.01.1973 s-a întocmit un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță” cu următorul conținut: „Subsemnata C. Comana... am primit suma de 2500 lei de la fratele meu G. A. pentru partea mea de moștenire de la părinții mei I. și I. G., decedați din .. 2, sector 8 București, iar partea mea de succesiune care mi se cuvine să plătesc de 212 lei o plătesc eu iar diferența de majorare va plăti fratele meu A. G. prin care noi recunoaștem și semnăm.”
Semnatura de pe aceasta chitanta apartine defunctei C. C. conform raportului de expertiză criminalistică nr. 197/18.06.2012 întocmit de expert criminalist autorizat A. B..
In ce priveste motiv de apel, in care se sustine legala transmitere a cotei indivize mostenite de catre Comana C. catre Galbeaza A., tribunalul a apreciat, la fel ca si instanta de fond, că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță, din 11.01.1973, nu s-a transmis valabil dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ¼ din imobilul situat în București, .. 2, sector 1 compus din teren și construcție, intrucat acest inscris nu a fost intocmit în formă autentică cu respectarea prevederilor mentionate in art. 11 din Decretul nr. 144/1958, ce era in vigoare la data incheierii conventiei.
Valabilitatea conventiei din 11.01.1973 trebuie analizata in raport de prevederile legale aplicabile la data intocmirii, astfel ca sustinerile apelantilor reclamanti in sensul ca instanta de fond a aplicat in continuare prevederile Decretului nr. 144/1958 nu vor fi primite.
Decretul nr. 144/1958 din_ privind reglementarea eliberarii autorizatiilor de construire, reparari si desfiintarii constructiilor, precum si a celor referitoare la instrainarile si impartelile terenurilor cu sau fara constructii a intrat in vigoare la data de 29 martie 1958 si a fost abrogat de Legea nr. 50/1991 la data de 07 august 1991.
La momentul incheierii conventiei din 11.01.1973, era incident art. 11 din Decretul nr. 144/1958, în raport de care, tribunalul a apreciat că instrainarea cotei indivize de ¼ din imobilul situat în București, .. 2, sector 1 compus din teren și constructie se putea face numai cu autorizatia prealabila data, in conditiiile Decretului nr. 144/1958 si numai in forma autentica. per a contrario, nefiind indeplinite aceste conditii, instrainarea nu s-a realizat, iar plata facuta este o plata nedatorata ce putea fi solicitata spre restituire in termenul de prescriptie.
Chestiunile inserate in apel, in sensul ca dupa abrogarea Decretului nr. 144/1958 se revine la principiul consensualismului, nu pot fi avute in vedere in prezenta speta, avand in vedere obiectul cu care a fost investita instanta de fond. Aspectele mentionate de apelanti ar fi putut fi avute in vedere in situatia in care s-ar fi solicitat pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare cumparare in ce priveste instrainarea cotei indivize de ¼, in sensul ca, inscrisul incheiat la data de 11.01.1973 ce nu echivala cu o vanzare perfecta si legala, intrucat nu s-a incheiat in formele prevazute de lege, reprezenta o promisiune de vanzare cumparare.
In acest context, sustinerea apelantilor reclamanti in sensul ca sulta a fost achitată prin plata sumei de bani reprezentând contravaloarea cotei indivize, nu a fost primita intrucat plata, ca modalitate de stingere a obligației nu a avut la baza un act juridic valabil apt sa dea nastere la o obligație de plată si de transmitere a cotei indivize de ¼ ce era detinuta de C. Comana si in consecinta a fost inlaturata.
Tribunalul a considerat ca instanța a constat in mod corect că părțile sunt în stare de indiviziune, apelantii reclamanți D. D. și D. O. având o cotă indiviză de 3/4 din masa succesorală, iar intimatii pârâți C. ( A.) M. și C. A. cu o cotă indiviză de ¼ din masa succesorală, astfel ca primul motiv de apel este gasit neintemeiat.
Al doilea motiv de apel a fost apreciat de tribunal ca fiind intemeiat, fata de concluziile raportului de expertiză efectuat în apel și față de dorința apelantilor reclamanti, in care sensul atribuirii în natură către apelantii reclamanți D. D. și D. O. a imobilului situat în București, .. 2, sector 1, alcătuit din teren în suprafață de 152 mp, identificat prin punctele 1 2, 3, 4 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză topografie întocmit de expertul tehnic judiciar F. L. și construcția situată pe acesta în suprafață utilă de 52, 40 mp compusă din două camere, bucătărie, hol, magazie, WC, identificata în Anexa 2 la raportul de expertiză construcții întocmit de expertul tehnic judiciar E. C..
Avandu-se in vedere raportul de expertiza evaluatorie efectuat in apel, prin care s-a stabilit ca valoarea de circulatie a imobilului este de 216.466 RON, valoare ce nu a fost contestata, in cadrul unor obiectiuni, de partile din cauza, precum si faptul ca apelantii au solicitat atribuirea in natura a imobilului, in cadrul dezbaterilor pe fondul apelului, tribunalul, apreciind ca reala valoarea de circulatie mentionata in raportul de expertiza efectuat de expertul C. M. si constatand cotele partilor ca fiind de ¾ si respective ¼ precum si prevederile art. 742 C.civ., pentru egalizarea loturilor, a pus în sarcina reclamanților obligația de plată a unei sulte către intimatii pârâți în cuantum de 54.116,5 6 lei, câte 27.058,25 lei pentru fiecare intimat pârât.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții D. D. și D. O..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că prin abrogarea Decretului nr. 144/1958 și revenirea la principiul consensualismului nimic nu împiedică instanța să valideze actul juridic care atestă fără echivoc voința reală a părților.
Nu intră în discuție termenul de prescripție deoarece de la data achitării prețului bunul a intrat în posesia cumpărătorului.
Același fapt juridic, respectiv achitarea sumei de bani în anul 1973 pentru cota indiviză din succesiune nu poate să determine supraviețuirea unei norme abrogate în cazul unei cereri și constatarea inaplicabilității respectivei norme în cazul altei cereri.
În concret, în măsura în care s-a acceptat că Decretul nr. 144/1958 nu își găsește aplicabilitatea în cazul cererilor având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare, prevederile anacronice ale acestui act normativ nu pot fi invocate valabil pentru respingerea cererii de constatare a achitării prețului pentru cota indiviză.
Finalitatea acestei hotărâri ar fi aceea a generării unui nou litigiu, într-o cauză având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare cu deznodământ cu totul previzibil în condițiile în care în prezenta cauză au fost administrate toate probele, inclusiv expertiza grafologică.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Obiectul ieșirii din indiviziune îl constituie imobilul situat în București, ., sector 1, deținut în indiviziune de părți, respectiv ¾ de către recurenții reclamanți și ¼ de către intimații pârâți.
Partajul reprezintă o modalitate de sistare a stării de indiviziune, în sensul că bunurile stăpânite în comun pe cote părți sunt împărțite materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra unui bun din cele ce formează obiectul coproprietății.
Încetarea stării de indiviziune se poate realiza prin mai multe modalități, respectiv în conformitate cu acordul de voință al coindivizarilor sau în baza unei hotărâri judecătorești prin împărțirea în natură a bunului când se permite divizarea ori prin atribuirea bunului în natură unuia sau unora dintre coproprietari, prin vânzarea bunului și împărțirea prețului obținut.
Atunci când bunul este atribuit în natură unuia dintre coproprietari, se prevede obligația acestuia de a achita celorlalți coproprietari valoarea cotei ce le revine, sumă de bani numită „sultă”.
În speță, constatând că imobilul deținut în indiviziune de către părți nu este comod partajabil în natură, instanța a dispus atribuirea acestuia în favoarea recurenților reclamanți și obligarea acestora la plata unei sulte de 122.616 lei către intimații pârâți.
Instanța de apel a reținut în mod corect că vânzarea de către autoarea intimaților pârâți (Comana C.) către autorul recurenților reclamanți (G. A.), în baza chitanței de mână încheiată la data de 11.01.1973, a cotei de moștenire cuvenită vânzătoarei de pe urma părinților săi (I. și I. G.), nu reprezintă un act valabil de transfer al dreptului de proprietate asupra acestei cote în patrimoniul defunctului G. A., pentru ca acesta să-l poată transmite prin moștenire recurenților reclamanți, în calitate de fii.
Însă, chiar și în condițiile încheierii acestui act juridic cu nerespectarea prevederilor art. 11 din Decretul nr. 144/1958, act normativ ce era în vigoare la data încheierii convenției, sancțiunea nu este cea a nevalabilității actului, întrucât, conform principiului conversiunii actelor juridice, consacrat de art. 978 Cod civil, actul sub semnătură privată valorează ca o promisiune de vânzare-cumpărare, executarea sau nu a obligațiilor asumate printr-un asemenea act juridic putând fi invocată doar de partea interesată, în speță de cumpărător (autorul recurenților reclamanți).
Antecontractul de vânzare cumpărare nu este supus nici unei condiții speciale de formã, acesta având un caracter consensual, lipsa formei autentice nefiind o condiție de opozabilitate. Astfel, deși nu are efecte translative de proprietate, el presupune un acord de voință contractual în care părțile își asumă reciproc drepturi și obligații, care pot fi transmise prin moștenire, în condițiile dreptului comun. Așadar, antecontractul de vânzare cumpãrare, ca orice contract, își produce efectele fațã de pãrțile contractante dar și fațã de succesorii acestora în calitatea lor de avânzi cauza indiferent de forma actului.
În speță, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță”, întocmit la data de 11.01.1973, C. Comana (autoarea intimaților pârâți) a primit de la fratele său G. A. (autorul recurenților reclamanți) suma de 2.500 lei pentru partea de moștenire cuvenită promitentei vânzătoare de la părinții acesteia, I. și I. G..
Este necontestat faptul că acest înscris emană de la autoarea intimaților pârâți, expertiza criminalistică efectuatã în cauză confirmând ca semnãtura de pe înscrisul sub semnãturã privatã aparține promitentei vânzãtoare C. Comana.
Acest înscris, deși nu are valoarea unui act translativ de proprietate, nefiind încheiat în formă autentică, face dovada că autorul recurenților reclamanți a plătit suma de 2.500 lei pentru drepturile succesorale cuvenite surorii sale, C. Comana, promise spre vânzare, sumă asupra cărora recurenții reclamanți au un drept de creanță, transmis prin moștenire de autorul lor, G. A., promitent cumpărător al drepturilor succesorale cuvenite surorii sale de pe urma părinților.
Este adevãrat cã în temeiul art. 7 alin. (2) Decret nr. 167/1958 în privința obligațiilor fãrã termen de executare, deci care urmeazã a se executa la cererea creditorului, termenul de prescripție începe sã opereze de la nașterea raportului obligațional, dar în spețã nu se pune în discuție obligația de „a face” decurgând din antecontract în sarcina promitentei vânzătoare, ci valorificarea dreptului de creanță al recurenților reclamanți, cules prin moștenire de la autorul lor G. A., drept care s-a născut la data când reclamanții au cunoscut faptul cã perfectarea vânzãrii nu mai este posibilã, respectiv la data de 18.01.2008, când s-a împlinit termenul de 10 zile în care intimații pârâți trebuiau să își manifeste opțiunea de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică (filele 20 – 23 –dosar fond). În acest sens trebuie avut în vedere și faptul că recurenții reclamanți au avut posesia bunului și au plătit impozitele aferente acestuia, nefiind tulburați de promitenta vânzătoare și nici de moștenitorii acesteia.
În ceea ce privește natura dreptului ce se urmărește a fi valorificat de recurenții reclamanți în prezentul litigiu, Curtea are în vedere și faptul că în speță, instanțele au dispus sistarea stării de coproprietate prin atribuirea bunului recurenților reclamanți, cu obligarea acestora de a plati celorlalti copartajanti (intimații pârâți) sultă in bani, ce reprezinta dreptul pe care-l au asupra bunului. Or, copartajanții cărora li se atribuie bunul imobil devin proprietarii acestuia și, in acelasi timp, debitori fata de ceilalti copartajanti, catre care au fost obligați la plata sultei.
În temeiul efectului declarativ al partajului, încetează, așadar, dreptul de coproprietate și ia naștere un drept de proprietate exclusivă al coproprietarului căruia i se atribuie bunul și un drept de creanță al celuilalt coindivizar, constând în echivalentul corespunzător cotei sale din dreptul de proprietate.
În speță, instanta de apel, a dispus, ca urmare a sistării stării de intdiviziune prin atribuirea imobilului în favoarea recurenților reclamanți, obligarea acestora la plata unei sulte de 122.616 lei către intimații pârâți. Această modalitate de partajare a dat naștere, în lumina celor arătate anterior, unui drept de proprietate exclusiv al recurenților reclamanți asupra imobilului, dar și unui drept de creanță al intimaților pârâți asupra valorii sultei.
Însă, atât suma plătită de autorul recurenților reclamanți la data încheierii înscrisului sub semnătură privată cât și sulta calculată în prezentul litigiu constituie echivalentul cotei de proprietate pe care intimații pârâți o dețin asupra imobilului.
Prin urmare, ne aflăm în situația în care ambele părți dețin drepturi de creanță reciproce, reprezentând contravaloarea cotei de proprietate a intimaților pârâți (dobândită prin moștenire de la autoarea lor – C. Comana).
Or, în situația în care există obligații reciproce, în cadrul carora aceleasi persoane sunt, în acelasi timp, creditor si debitor una fata de cealalta, acestea pot fi stinse fie integral, dacă aceste datorii reciproce sunt egale ca valoare, iar dacă însă una din datorii este mai mică se vor stinge până la valoarea acesteia.
În acest context, cererea recurenților reclamanți, prin care aceștia au solicitat să se constate că sulta datorată pentru cota indiviză deținută de intimații pârâți a fost achitată la data de 11.01.1973, când s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată, nu poate fi respinsă de plano, scopul urmărit de recurenții reclamanți prin această cerere fiind acela de a se constata stingerea obligației de plată a sultei în baza actului juridic invocat.
Or, având în vedere valoarea juridică recunoscută înscrisului sub semnătură privată, care situează părțile în poziția de creditori și debitori reciproci, este necesar a se stabili cuantumul celor două creanțe, fără de care nu pot fi verificate limitele încetării raporturilor juridice obligaționale dintre părți.
În acest sens, se impune efectuarea unei expertize contabile, care să actualizeze, în raport de indicele de inflație, suma achitată de autorul recurenților reclamanți cu prilejul încheierii înscrisului sub semnătură privată din data de 11.01.1973, pentru ca ulterior să se poată verifica dacă a operat o stingere integrală a obligației de plată a sultei, așa cum susțin recurenții reclamanți prin cererea de chemare în judecată, sau dacă această obligație a fost stinsă doar partial.
Față de cele reținute, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) și (4) C.proc.civ. va admite recursul, va casa decizia recurată și va reține pricina pentru rejudecare pe fond.
În acest sens, se va acorda termen la data de 02.09.2014, pentru când se vor cita toate părțile și când se va pune în discuție proba cu expertiză contabilă și obiectivele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți D. D. și D. O., împotriva deciziei civile nr. 1006A/17.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. (A.) M. și C. A.,
Casează decizia recurată și reține cauza pentru rejudecarea în fond.
Acordă termen la 02.09.2014, cu citare părți, C.2 R.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. F. G. D. Z.
GREFIER
S. V.
Red. D.L.M.
Tehnored. T.I./D.L.M.
2 ex./29.05.2014
Jud. apel:
L.I.F.
G. E. R.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 820/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 764/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
