Partaj judiciar. Decizia nr. 886/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 886/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 886/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.886
Ședința publică din 15.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - I. S.
JUDECĂTOR - G. S.
GREFIER - N. - C. I.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentele–reclamante Ș. L. F., Ș. A. M. împotriva deciziei civile nr.50 A din 08.01.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. I..
Cauza are ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata-pârâtă R. I., legitimată cu CI . nr._, lipsind recurentele-reclamante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se obiectul și stadiul procesual al dosarului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că Întâmpinarea depusă de intimata R. I. la data de 17 și respectiv 20.08.2015 a fost comunicată recurentelor, potrivit dovezilor aflate la fila 32-33 dosar.
P. cererea înregistrată la data de 24.06.2015 recurenta-reclamantă Ș. L. F. a transmis originalul chitanței nr._/1 din 29.10.2012 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei însoțită de o copie semnată a cererii de recurs.
Curtea constată că cererea de recurs promovată în cauză de recurentele–reclamante Ș. L. F., Ș. A. M. este legal timbrată.
Intimata-pârâtă R. I., prin avocat, invocă excepția nulității recursului pentru insuficienta timbrare.
Curtea, deliberând, respinge excepția invocată, având în vedere dispozițiile art.11 din Legea nr.147/1996, și acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului.
Apărătorul intimatei-pârâte R. I. solicită a se consemna că recurentele au fost obligate și la plata sumei de 1.500 lei.
Solicită admiterea excepției nulității recursului, în temeiul dispozițiilor art.306 alin.3 C.pr.civ., având în vedere că neindicarea motivelor de casare sau modificare ale deciziei, prevăzute de art.304 C.pr civ., sau imposibilitatea încadrării din oficiu a criticilor formulate într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului atrage sancțiunea nulității.
Curtea, deliberând, respinge excepția nulității recursului, apreciind că, cel puțin chestiunea referitoare la faptul că instanța de apel nu i-a pus în vedere posibilitatea formulării unei cereri de ajutor public judiciar, constituie o chestiune de legalitate și nu de temeinicie.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimata-pârâtă R. I., prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr.50A pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ .
În ce privește cheltuielile de judecată, înțelege să le valorifice pe calea unei acțiuni distincte.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei S. 3 București la data de 18.02.2011 reclamantele Ș. L. F. si Ș. A. - M. au chemat – o in judecata pe parata R. I., solicitand instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa constate ca reclamantele au calitatea de constructor de buna credința ai imobilului situate in București, sector 3, . si să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul menționat prin atribuirea lui paratei s obligarea acesteia la plata valorii de circulație către reclamante, cu cheltuieli de judecata.
P. sentința civilă nr.6007/2014, Judecătoria S. 3 București a respins excepția lipsei calității procesual active ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesual pasive ca neîntemeiată, a respins excepția inadmisibilității capătului I de cerere ca neîntemeiată, a admis excepția inadmisibilității capătului II de cerere, a respins capătul II de cerere ca inadmisibil și a respins în rest cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen reclamantele.
La termenul de judecată din data de 08.01.2015, intimata a invocat excepția de netimbrare a apelului și tribunalul a rămas în pronunțare pe acest aspect
P. decizia civilă nr.50A/08.01.2015 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a admis excepția de netimbrare și, pe cale de consecință, a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelantele – reclamante Ș. L., Ș. A. M. împotriva sentinței civile nr. 6007/2014 pronunțate în dosarul nr._ de Judecătoria Sector 3, în contradictoriu cu intimata – pârâtă R. I..
Tribunalul nu a mai redat în cuprinsul decizii motivarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond precum și motivele de apel, acest lucru fiind inutil din perspectiva soluției pronunțate în apel.
Analizând excepția invocată, tribunalul a reținut că apelantele nu au achitat taxa de timbru în cuantum de 2802,11+4 lei și timbru judiciar în cuantum de 4,5+0,15 lei, nedepunând la dosarul cauzei dovada achitării acestor taxe deși au fost citate cu această mențiune și nici nu au formulat cerere de ajutor public.
Față de această situație și în raport de dispozițiile art.20 alin.1-3 din Legea nr.146/1997 și ale art. 9 din OG nr.32/1995, potrivit cărora taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță sancționându-se cu anularea cererii, tribunalul a anulat apelul ca netimbrat fără să mai intre în cercetarea fondului apelului.
Împotriva acestei decizii, la data de 29.05.2015 au declarat recurs reclamantele Ș. L. F. și Ș. A. M. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 09.06.2015.
În motivarea apelului lor, întemeiat pe dispozițiile art.302, art.304 pct.6,8 și următoarele Cod procedură civilă, recurentele – reclamante au arătat că în mod inexplicabil instanța nu le-a pus în vedere posibilitatea formulării cererii de ajutor public judiciar, fiind mamă singură, ce îngrijește, își crește singură copila, în condițiile în care a fost dată afară din casă de intimată, și deși am achitat o taxă inițială de 200 lei, astfel cum
a trimis exemplar la instanță, și pe care îl va prezenta și în original, ca să dovedească buna sa credință.
Instanța de fond, ca și cea de apel, care nici nu a mai intrat în cercetarea fondului, desconsiderând înscrisurile doveditoare, care erau mai mult decât grăitoare cu privire la legitimitatea acțiunii sale, în care a arătat că în fapt construcția casei în care locuiește intimata din ., sector 3, a fost achitată de reclamanta Ș. L. F. și soțul său decedat, însă au avut garsonieră pe care au vândut-o, împrumuturi efectuate de către mama sa, care singură a depus eforturi considerabile, supraomenești să achite aceste credite, dovezile sunt la dosar, deci înscrisurile nu au fost apreciate la justa lor valoare.
Intimata nu a demonstrat că ar fi avut sumele de bani cu care s-au edificat construcția și îmbunătățirile acesteia.
Însă, în principal, instanța anulând apelul ca netimbrat (fila 2 din decizie) fără să mai intre în cercetarea fondului, reclamantele consideră că au fost nedreptățite, și constituie o denegare de judecare a cauzei.
Recurentele – reclamante solicită instanței admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârilor pronunțate, si să se admită acțiunea principală pe baza înscrisurilor, probelor din dosar, care sunt mai mult decât edificatoare în sensul susținerilor lor.
Cum fiica sa este încă minoră, achită parțial taxa de timbru, căci se chinuie singură să crească un copil, făcând eforturi deosebite să îi asigure o creștere și educație cât mai ridicate, aspecte la care nici nu s-au gândit onorabilii magistrați.
La data de 17.08.2015 intimata – pârâtă R. I. a depus întâmpinare solicitând admiterea excepției netimbrării recursului și, pe cale de consecință anularea recursului ca netimbrat, pe apelul formulat în principal, admiterea excepției nulității recursului, având în vedere prevederile art. 302 ind.1 alin. (1) lit. c, art. 303 și art. 3061it. c) Cod procedură civilă și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a Deciziei Civile nr. A50 din 08.01.2015 pronunțată de Tribunalul București.
În motivarea întâmpinării, intimata – pârâtă a arătat că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 18.02.2011, recurentele-reclamante din prezenta cauză au chemat-o în judecată, solicitând instanței de judecată:
1 - "să constate că reclamanta Ș. L. F., împreună cu soțul său Ș. F. D., decedat în data de 30 martie 2010, sunt constructori de bună credință asupra construcției din BCA, compusă din: la parter, 1 bucătărie, 1 cameră de zi, 1 dormitor, 1 baie, 1 hol si casa scării, la etaj: 3 dormitoare, 1 baie, 2 balcoane, 1 hol, si casa scării si la mansardă: un spațiu polivalent, 1 baie si casa scării, pe terenul proprietatea pârâtei Raduică I., situat în București, ., sector 3 ", să se dispună ieșirea din indiviziune asupra casei situate la nr.10, pe ., București, prin atribuirea acesteia în natură pârâtei Raduică I. si obligarea pârâtei Raduică I. să plătească reclamantelor Ș. L.-F. si Ș. A.-M. valoarea de circulație actuală a casei stabilite pe baza unei expertize construcții. "
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 494 si art. 728 C.civ. de la 1864.
În dosar s-a pronunțat Sentința Civilă nr. 6007/02.05.2013 prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată privitor la primul capăt de cerere, si ca inadmisibilă privitor la al doilea capăt de cerere, hotărâre împotriva căreia recurentele-reclamante din prezenta cauză au declarat apel.
P. Decizia Civilă nr. A50 pronunțată în data de 08.01.2015, Tribunalul București a admis excepția netimbrării apelului, ridicată de intimata-pârâtă Raduică I. având în vedere dispozițiile art.20 alin.1-3 din Legea nr.146/1997.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ș. L. si Ș. A. M..
Față de recursul formulat împotriva Deciziei civile nr. A50/08.01.2011, intimata – pârâtă solicită admiterea excepției netimbrării recursului si pe cale de consecință, anularea ca netimbrat. Solicită acest lucru având în vedere dispozițiile art. 11 si art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Totodată, solicită admiterea excepției nulității recursului în temeiul art.306 alin.3 Cod procedură civilă, având în vedere că neindicarea motivelor de casare sau modificare ale deciziei civile, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, sau imposibilitatea încadrării din oficiu a criticilor formulate într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului atrage sancțiunea nulității cererii de recurs.
În conformitate cu dispozițiile art. 3021 alin. 1 lit. c) C.proc.civ., recurentele aveau obligația de a arăta și dezvolta motivele de recurs, iar potrivit art. 303 alin. 1-2 C.proc.civ - recursul se va motiva înăuntrul termenului de recurs, termen care curge de la comunicarea hotărârii.
Potrivit art. 306 alin. 3 c.proc.civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă, dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile prevăzute de art. 304 C.proc.civ, per a contraria, neindicarea motivelor de casare și modificare prevăzute de art.304 C.proc.civ. sau imposibilitatea încadrării din oficiu a criticilor formulate într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului atrage sancțiunea nulității cererii de recurs.
În speță, recurenta a indicat ca temei legal al recursului art.304 pct.6 si 8 Cod procedură civilă, dar în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei care face obiectul recursului, critici ce ar presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
Intimata – pârâtă solicită să e observe că succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare, prevăzute de art. 304 C.pr.civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs, caz în care se impune aplicarea sancțiunii nulității recursului.
În cererea formulată, recurentele nu s-au conformat exigențelor prevăzute art.302 ind.1 alin.(l) lit.c) C.proc.civ., nu au formulat critici care să poată fi încadrate, chiar și din oficiu, de către instanța de judecata în vreunul din cazurile de casare sau modificare, prevăzute de art.304 C.proc.civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei pronunțate în apel, care să poată face obiectul recursului, critici ce ar îl presupus indicarea punctuală de către recurente a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
În cele câteva rânduri care alcătuiesc cererea de recurs, nu sunt indicate texte de lege încălcate de instanța de control judiciar sau interpretate greșit de către ace stă instanță. Nu este indicat în concret ce a acordat instanța de apel mai mult decât s-a cerut, ori ce a acordat si nu s-a cerut.
De asemenea, nu este indicat ce act juridic dedus judecății, a fost interpretat greșit sau al cărui conținut lămurit si vădit neîndoielnic a fost interpretat greșit sau schimbat de către această instanță.
Instanța de judecată, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut art. 304 C.proc.civ., iar criticile formulate de recurente nu se circumscriu acestui cadru legal, intimata solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată și pe cale de consecință să se constate nulitatea recursului, conform art. 306 alin. (3) C.proc.civ, coroborat cu art. 302 ind. 1 alin. (1) lit. c) Oi art. 303 C.proc.civ.
Pe fondul recursului, intimata – pârâtă solicită respectuos respingerea recursului ca nefondat, pe de o parte pentru faptul că nu a fost indicat nici un motiv de nelegalitate al deciziei recurate, iar pe de altă parte pentru faptul că acțiunea formulată este neîntemeiată.
Solicită să se observe că apelanta Ș. L.-F., atât prin acțiunea formulată, cât si pe tot parcursul dosarului, a făcut afirmații contradictorii, încercând obțină foloase sau drepturi pe care nu le-a avut niciodată. O dovadă a acestui lucru este chiar faptul că nici măcar nu poate descrie, defini sau caracteriza, o situație de fapt pe care se presupune ca a trăit-o si din care să rezulte pretențiile deduse judecății. Toate aceste pretenții ale recurentei Ș. L. nu sunt reale, intenția acesteia fiind aceea de a dezbate o succesiune nedeschisă încă, respectiv succesiunea intimatei – pârâte.
Așa cum rezultă din actele si lucrările dosarului, acesta nu a putut relata povestea în fapt, nu a putut indica cum s-au întâmplat lucrurile, dar dorește ca instanța de judecata să constate că este constructor de bună-credință si, mai mult decât atât, dorește să iasă din indiviziune.
Arătă numai două dintre aspectele contradictorii din acțiunea formulată: Recurenta afirmă că împreună cu soțul său au ridicat, din bani proprii, imobilul casă în anul 2006 si că, în același an au împrumutat suma de_ lei, suma pe care până în anul 2010 nu au putut sa o restituie din veniturile obținute, ba mai mult plătește îi în prezent acest împrumut.
Dacă au fost atât de muncitori si strângători cum au strâns bani pentru o casă în 2 ani de căsnicie, dar în 4 ani nu au reușit să plătească 13.000 lei?
De asemenea, recurenta-reclamantă afirmă în acțiunea formulată că, amândoi (ea si soțul ei) erau muncitori si strângători, iar în acțiunea de divorț introdusă si soluționată cu un an înaintea prezentei acțiuni, motivele determinante pentru care a solicitat desfacerea căsătoriei si avute in vedere de instanța de judecata la pronunțarea divorțului au fost: lipsa banilor cauzată de faptul că fiul său nu muncea deloc, beția si consecința acesteia, ..
Precizează că, au existat mai multe acțiuni de divorț în cei 6 ani de căsătorie si toate au fost introduse pentru aceleași motive. In toata perioada cat au fost căsătoriți tot timpul s-au certat, nu s-au înțeles niciodată si mai mult decât atât, au stat mai mult despărțiți decât împreuna.
Intimata – pârâtă solicită instanței de recurs respingerea recursului formulat ca nefondat și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a Deciziei Civile nr.A50 din 08.01.2015, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 308 alin. 2 C.proc.civ.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale care reglementează această cale de atac extraordinară și nedevolutivă, instanța constată că recursul permite reformarea hotărârilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, legiuitorul sancționând cu nulitatea recursul, a cărui motivare nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.
Deși recurenta nu și-a întemeiat în drept calea de atac promovată, din examinarea cererii de recurs rezultă că aceasta a înțeles să critice legalitatea soluției instanței de apel de anulare a apelului ca netimbrat, din perspectiva posibilității formulării unei cereri de ajutor public judiciar, precum și a neanalizării fondului litigiului de către tribunal. Dând eficiență prevederilor art 306 alin 3 cod procedură civilă, care permite instanței să dea calificarea juridică legală motivelor de critică formulate, Curtea constată că aspectele de nelegalitate invocate se încadrează în dispozițiile art 304pct 9 cod procedură civilă, urmând ca analiza acestora să se realizeze din această perspectivă.
În privința acestui motiv de recurs, Curtea pornește în analiza sa de la dispozițiile procesuale invocate, reținând că acest motiv de recurs conține două ipoteze și anume situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal precum și ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Suntem în situația în care hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, de unde se deduce că lipsa de temei legal, la care face referire legiuitorul nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Altfel spus, instanța de recurs este în situația de evalua dacă hotărârea nu este motivată în drept sau dacă în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii nu există un text de lege( de drept material) care să justifice soluția pronunțată. În cea de-a doua ipoteză, hotărârea este considerată a fi dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, în cazul în care instanța recurs la dispozițiile legale incidente, dar le-a încălcat în litera sau spiritul lor sau le-a aplicat eronat, cu precizarea că, în măsura în care nu se pot încadra în alte motive de recurs, acest motiv de critică include în mod excepțional și nerespectarea normelor procesual civile. Deși textul art 304 pct 9 cod procedură civilă face referire doar la normele legale, s-a statuat, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară, faptul că intră sub incidența acestui motiv de reformare și situația în care soluția recurată a fost pronunțată cu nesocotirea unor principii juridice sau alte reguli de drept, create pe cale jurisprudențială sau doctrinară, care împreună conturează regimul juridic al instituției sau categoriei juridice respective.
Făcând aplicarea în cauza a acestor aspecte teoretice, Curtea constată că recursul este nefondat, în condițiile în care în mod corect tribunalul a procedat la anularea apelului ca netimbrat, aceasta fiind sancțiunea procesuală pentru nerespectarea obligației de plată a taxelor de timbru stabilite de instanță. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului de apel, se constată că recurenta a fost în mod legal încunoștințată prin citație de necesitatea achitării taxei judiciare dar nu s-a conformat în totalitate acestei îndatoriri. Faptul că a achitat parțial taxa judiciară de timbru, în cuantum de 200 de lei, din suma totală de 2806 lei, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, având în vedere stadiul procesual al dosarului, precum și faptul că judecarea apelului promovat are caracter unitar, ceea ce presupune plata integrală a taxei judiciare fixate de instanță. Întrucât suntem într-o cale de atac, nu este incidentă regula, aplicabilă în privința judecății la fond, în sensul că acțiunea se soluționează în limita timbrajului achitat, ceea ce presupune că este vorba de o acțiune structurată pe mai multe capete de cerere sau sunt deduse judecății pretenții pecuniare, iar reclamantul a plătit taxa judiciară de timbru aferente doar anumitor capete de cerere sau parțial pentru suma cerută de la pârât.
În ipoteza în care recurenta apelantă era în imposibilitate de plată a taxei judiciare de timbru integral avea la dispoziție alte modalități legale pentru rezolvarea acestei situații, în sensul că se putea prevala de dispozițiile OUG 51/2008, prin formularea unei cereri de ajutor public judiciar. Din această perspectivă, Curtea subliniază faptul că nu se poate reține obligația instanței de apel de a informa partea că are această posibilitate, în condițiile în care cunoașterea normelor legale constituie o obligație legală generală, care nu cunoaște excepție, astfel, că era obligația apelantei să se intereseze de modalitățile pe care legea i le pune la dispoziție pentru rezolvarea situației timbrajului. Potrivit dispozițiilor art 129 cod procedură civilă, legiuitorul a instituit în sarcina părților îndatorirea de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, de a-și exercita drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și de a-și proba pretențiile și apărările corespunzător. Achitarea taxei judiciare de timbru reprezintă un act de procedură, ce vizează legala investire a instanței de judecată și fără a cărui îndeplinire organul judiciar nu este îndrituit să treacă la soluționarea pe fond a litigiului. Curtea constată că această argumentație constituie un răspuns și pentru cea de-a critică formulată prin cererea de recurs, legat de refuzul nejustificat, în opinia recurentei, de a intra pe fondul cauzei, considerând necesar doar să sublinieze faptul că prin neachitarea taxei judiciare de timbru, tribunalul nu era legal investit, potrivit normelor legale( art 20 alin 1-3 din legea 146/1997) să procedeze la soluționarea fondului pretențiilor sau criticilor, în funcție de stadiul procesual al dosarului, formulate de părți.
În ceea ce privește ultimele două motive de critică( 3 și 4 din cererea de recurs), Curtea constată că nu pot face obiect de analiză deoarece nu vizează soluția pronunțată de instanța de apel( anularea ca netimbrată a căii de atac) ci chiar fondul litigiului dintre părți, care a generat prezentul proces.
Aspectele legate de dificultățile materiale cu care se confruntă recurentă ar fi avut relevanță la acordarea ajutorului public judiciar, în ipoteza în care s-ar fi formulat o astfel de cerere, dar nu pot constitui un motiv viabil pentru exonerarea totală sau parțială a reclamantei, în faza procesuală a recursului, de la plata taxei judiciare de timbru aferente apelului.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act că intimata pârâtă și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentele – reclamante Ș. L.-F. și Ș. A.-M. împotriva deciziei civile nr.50 A/08.01.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă R. I. și autoritatea tutelară Primăria sectorului 3 București.
Ia act că intimata – pârâtă și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. I. S. G. S.
GREFIER
N. C. I.
Red.I.S.
Tehnored.C.S./I.S.
2 ex./
T.B. Secția a IV-a Civilă – I.Târțău
- E.A.
Jud. sector 3 București - A.M.V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 308/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 408/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
