Pretenţii. Decizia nr. 563/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 563/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 563/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.563 A
Ședința publică de la 15.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE –I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-reclamant F. G., împotriva sentinței civile nr. 1287 din 15.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. J..
Cauza are ca obiect – pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 08.12. 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; în vederea deliberării și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.12. 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, la data de 07.06.2010, sub nr._, reclamantul F. G. a solicitat obligarea pârâtei S. J. la plata sumei de 275.000 euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a susținut că, în temeiul precontractului de vânzare - cumpărare nr. 186/06.09.2009, încheiat cu S.C. Building Development International S.R.L., a virat suma de 275.000 euro în contul personal al pârâtei, soluție propusă de aceasta și de administratorul societății, fără ca, până în prezent, să-i fie emise și comunicate facturile fiscale pentru plățile efectuate. Reclamantul a mai arătat că, în aceste condiții, este în imposibilitate de a face dovada debitului față de societate și de a se înscrie în tabelul creditorilor acesteia.
La solicitarea Tribunalului, la termenul de judecată din data de 08.06.2012, reclamantul a precizat că temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă îmbogățirea fără just temei.
La data de 30.09.2010 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, pentru netimbrare; excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât nu este parte în precontractul invocat în acțiune, iar sumele de bani achitate în contul său se reflectă în contabilitatea societății; excepția litispendenței în raport de dosarul nr._ .
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că reclamantul nu și-a mai îndeplinit obligațiile de plată a prețului, motiv pentru care societatea a formulat o acțiune de rezoluțiune a precontractului, dosar în cadrul căruia acesta a solicitat, prin cerere reconvențională, obligarea societății și a pârâtei la plata sumei de 275.000 euro, cerere anulată ca netimbrată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 C.p.c.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 04.03.2011, Tribunalul a respins ca rămasă fără obiect excepția netimbrării cererii, ca neîntemeiată excepția litispendenței și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1287/15.06.2012 Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive; a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. G. și cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; a luat act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive, astfel cum a fost motivată de pârâtă, este neîntemeiată, constatând că, în raport de cauza cererii de chemare în judecată – îmbogățirea fără justă cauză – inexistența unei măriri a patrimoniului pârâtei cu suma de bani achitată de reclamant este o apărare pe fondul cererii, și nu o veritabilă excepție de procedură.
Pe fondul cererii de chemare în judecată a constatat că prin precontractul de vânzare-cumpărare atestat sub nr. 186/06.09.2007 de av. S. V., S.C. Building Development International S.R.L., în calitate de promitent vânzător, s-a obligat să vândă reclamantului, în calitate de promitent-cumpărător, șapte apartamente din ansamblul imobiliar în curs de construcție situat în București, .. 38-40, în schimbul prețului de 943.000 euro inclusiv TVA.
Reclamantul a achitat în contul pârâtei suma totală de 275.000 euro astfel: 10.000 euro achitați la data încheierii precontractului, 427.960 RON la data de 07.09.2007, 90.000 euro la data de 23.05.2008, 45.000 euro la data de 14.11.2008.
Prin notificarea depusă la filele 113-116, S.C. Building Development International S.R.L. a adus la cunoștința pârâtului că suma de 275.000 euro a fost achitată din eroare în contul personal al pârâtei, și nu în cel al societății, astfel cum părțile s-au înțeles, însă această sumă va fi înregistrată corespunzător în contabilitatea societății.
Instanța de fond a constatat că recunoașterea ca valabilă a plății sumei de 275.000 euro, achitată din eroare în contul pârâtei, rezultă și din cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._, din corespondența purtată de societate cu reclamantul și din răspunsul societății la întrebările 9 și 10 din interogatoriul administrat în cadrul dosarului nr._ .
Mai mult, s-a reținut că și din rezoluția din data de 06.10.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București rezultă că, în urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că suma de 275.000 euro, plătită din eroare în contul personal al pârâtei, a fost ulterior transferată în conturile societății, fiind înregistrată în contabilitate. De asemenea, în urma controlului efectuat de Garda Financiară cu privire la relațiile comerciale între societate și reclamant, s-a constatat că acesta din urmă figurează în contul contabil 419 cu sold creditor 781.731, 91 lei.
Instanța de fond a constatat că, în același sens au fost și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, care au stabilit că în contabilitatea societății a fost înregistrată la data de 30.04.2010 stingerea prin compensare a creanței în sumă de 931.451 lei pe care societatea o avea de încasat de la reclamant, iar stingerea datoriei prin compensare s-a făcut în numele acestuia. În acest sens, expertul a avut în vedere nota contabilă_ prin care s-a înregistrat în contabilitate compensarea sumei de 931.451 pe care reclamantul o are față de aceasta cu suma pe care societatea o are de achitat asociatului, valoarea de 931.451 lei regăsindu-se în fișa contului 4111 – F. G. rulaj creditor, în rulajul creditor al contului 4111 Clienți și rulajul debitor 4553 din balanța de verificare la data de 30.04.2010.
Or, având în vedere toate aceste probe, din care rezulta în mod clar recunoașterea ca valabilă a plății de către societate, Tribunalul a constatat că neregularitățile privind înregistrările contabile invocate atât de expertul parte, cât și de reclamant în cadrul obiecțiunilor nu sunt relevante sub aspectul valabilității plății în raport de dispozițiile art. 1092 și urm. C.civ.
Instanța a observat că nemulțumirea reclamantului (care l-a determinat să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată) nu decurge din refuzul societății de a recunoaște plata, ci din faptul că nu i s-au eliberat chitanțe cu care să facă dovada debitului său. Or, dificultățile decurgând din efectuarea plății în contul unuia din asociați, cu obligația, ca, acesta din urmă să transfere banii în contul societății nu pot justifica obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani deoarece ar duce la o îmbogățire fără just temei chiar a reclamantului. Este evident că, în condițiile în care plata s-a făcut în contul unei persoane fizice, documentele liberatoare de obligație nu mai pot fi aceleași ca în cazul plății directe în contul persoanei juridice întrucât aceasta trebuie să respecte dispozițiile contabile în materie. Mai mult, dacă cu privire la plata sumei de 275.000 euro în contul pârâtei se poate reține eroarea reclamantului, din răspunsul la întrebarea 7 din interogatoriu rezultă că, chiar și după ce i-au fost comunicate conturile societății, reclamantul cu bună știință a continuat să facă plățile în contul pârâtei, apreciind că aceasta este în interesul său, pârâta fiind singura care îi oferea garanții.
Prin urmare, constatând că suma de 275.000 euro achitată în contul pârâtei a fost transferată de aceasta în conturile societății, care a recunoscut plata ca valabilă, Tribunalul a constatat că, în cauză, nu este îndeplinită una dintre condițiile îmbogățirii fără just temei, respectiv aceea constând în mărirea nejustificată a patrimoniului pârâtei.
Mai mult, nici condiția privind absența oricărui mijloc juridic pentru recuperarea, de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite, nu poate fi reținută. Astfel, potrivit susținerilor reclamantului, motivul pentru care a formulat cererea de chemare în judecată a fost acela privind imposibilitatea de a face dovada debitului său și de a se înscrie la masa credală. Or, în contextul situației de fapt reținută anterior, Tribunalul a constatat că dreptul reclamantului ar fi putut fi valorificat prin cereri formulate în contradictoriu cu societatea, cu care are raporturi contractuale, chiar și în cadrul unei acțiuni în constatarea dreptului de creanță.
Pentru toate aceste motive, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără just temei, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
În temeiul art. 274 C.p.c., Tribunalul a respins ca neîntemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată și a lua act că aceasta din urmă nu a solicitat cheltuieli.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel înregistrate la data de 01.08.2012, apelantul a susținut că instanța de fond a reținut în mod corect că a plătit în contul pârâtei suma de 275 000 Euro, dar a greșit atunci, când, fără nici o probă, a concluzionat că această sumă ar fi fost transferată de pârâtă, în numele său, în contul . SRL.
În opinia sa expertiza a stabilit, cu certitudine, faptul că a plătit pârâtei suma anterior menționată, dar nu precizează la ce date s-au făcut plățile și în numele cui. Deși expertul reține stingerea prin compensare a creanței în sumă de 931.451 lei, reține în același timp și faptul că nu i s-a prezentat un proces verbal de compensare, motiv pentru care nu poate demonstra că sumele au fost virate în contul . SRL pentru și în numele reclamantului.
S-a susținut de apelant că așa zisa compensare reținută de instanța de fond este, în realitate, un fals grosolan, întrucât . SRL nu i-a predat nici un bun cu a cărui contravaloare să se compenseze suma de 931.451 lei .
Instanța de fond ar fi trebuit să sancționeze refuzul expertului de a răspunde clar obiectivelor stabilite și să țină seama de răspunsul la interogatoriu al administratorului . SRL, Stuffi Francesco, din dosarul nr._, prin care afirma că pârâta din prezenta cauză a împrumutat sumele primite de la reclamant. Ar fi trebuit să constate că în lipsa unui document eliberat de pârâtă reclamantul nu-și poate valorifica nici un drept împotriva . SRL și sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, respectiv mărirea patrimoniului pârâtei prin micșorarea patrimoniului reclamantului cu sumele virate în contul acesteia.
La data de 25.03.2013 apelantul reclamant a depus la dosar cerere de completare a motivelor de apel prin care a susținut că instanța de fond a greșit atunci când a reținut că sumele de bani în litigiu au fost virate în contul pârâtei din eroare, deși probele administrate în cauză au dovedit că aceste plăți s-au făcut în urma convenției părților; expertiza contabilă nu.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile art. 296 cod procedură civilă și de criticile formulate de apelantul reclamant prin motivele de apel, care stabilesc limitele devoluțiunii cauzei în prezenta cale de atac, Curtea va reține că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiune, apelantul reclamant F. G. a solicitat obligarea pârâtei S. J., în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, la plata sumei de 275.000 euro, susținând, în esență, că a virat în contul pârâtei suma anterior menționată, în baza înțelegerii cu aceasta și cu S.C. Building Development International S.R.L., pentru a fi transmisă ulterior S.C. Building Development International S.R.L., în executarea parțială a precontractului de vânzare - cumpărare nr. 186/06.09.2009, încheiat între reclamant și această societate.
Pârâta s-a apărat pe fond, arătând că suma solicitată de reclamant prin acțiune se reflectă în contabilitatea S.C. Building Development International S.R.L, însă după achitarea acesteia reclamantul nu și-a mai îndeplinit obligațiile de plată a prețului, asumate prin antecontractul nr. 186/06.09.2009, motiv pentru care societatea a formulat o acțiune de rezoluțiune a precontractului, dosar în cadrul căruia acesta a solicitat, prin cerere reconvențională, obligarea societății și a pârâtei la plata sumei de 275.000 euro, cerere anulată ca netimbrată.
Prin sentința apelată, instanța de fond a respins pe fond acțiunea reclamantului, reținând că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de lege pentru obligarea pârâtei la despăgubiri în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, deoarece, reclamantul are la îndemână o altă acțiune pentru valorificarea pretențiilor sale și nu există în cauză o mărire nejustificată a patrimoniului pârâtei.
În ceea ce privește prima condiție, instanța a reținut că dreptul reclamantului ar fi putut fi valorificat prin cereri formulate în contradictoriu cu S.C. Building Development International S.R.L, cu care are raporturi contractuale, prin înscrierea la masa credală și chiar prin formularea unei acțiuni în constatarea dreptului de creanță.
Referitor la condiția micșorării nejustificate a pârâtei, instanța a reținut că nu este îndeplinită, deoarece, din probele administrate, a rezultat că suma de 275.000 euro, achitată de reclamant în contul pârâtei, a fost transferată de aceasta în conturile S.C. Building Development International S.R.L, care a recunoscut plata ca valabilă și a compensat, potrivit concluziilor expertizei efectuată în cauză, creanța în sumă de 931.451 lei pe care societatea o avea de încasat de la reclamant.
Criticând această soluție, apelantul reclamant a susținut, în esență, că, îmbogățirea fără justă cauză este singura posibilitate pentru acoperirea prejudiciului său și nu există dovezi privind stingerea datoriei sale față de S.C. Building Development International S.R.L prin compensare, prin emiterea de chitanțe liberatorii sau transmiterea vreunui bun din cele menționate în antecontract.
În dovedirea, respectiv combaterea motivelor de apel, părțile au solicitat proba cu înscrisuri și suplimentarea expertizei efectuate la fond, în senul de a preciza expres care sunt obligațiile supuse compensării, dacă această compensare a fost înregistrată în contabilitatea S.C. Building Development International S.R.L, iar dacă la momentul compensării, obligațiile compensate îndeplineau condițiile prevăzute de lege, respectiv dacă erau certe, lichide și exigibile.
Probele au fost apreciate de instanța de apel ca fiind utile, concludente și pertinente pentru soluționarea cauzei și au fost încuviințate prin încheierea de ședință din data de 23.09.2013.
Prin suplimentul la expertiză efectuat în apel, expertul a concluzionat în sensul că la data de 30.04.2010 a fost stinsă prin compensare datoria apelantului reclamant, în sumă de 941.451 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de avans emise în baza precontractului de vânzare cumpărare nr.186/06.09.2007, cu creanța asociatului Francesco Stuffi rezultată din împrumuturile acordate, societății, cu precizarea expresă că la data compensării creanțele erau certe, lichide și exigibile.
Îmbogățirea fără justă cauză este definită în doctrină ca fiind: faptul juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin micșorarea corelativă a patrimoniului altei persoane, fără ca pentru acest efect să existe o cauză justă sau un temei juridic.
Pentru ca îmbogățirea fără justă cauză să dea naștere raportului juridic de obligații și acțiunea în restituire să fie admisă, literatura de specialitate și practica judiciară anterioară intrării în vigoare a noului cod civil, au prevăzut necesitatea îndeplinirii anumitor condiții, atât materiale, cât și juridice, cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Condițiile materiale ale intentării acțiunii în restituire sunt: existența unei îmbogățiri a pârâtului, ce poate consta, inclusiv în mărirea patrimoniului prin dobândirea unui bun sau creanță; existența unei însărăciri a reclamantului, ce poate rezulta inclusiv din ieșirea unei creanțe din patrimoniu; între îmbogățirea pârâtului și însărăcirea reclamantului să fie o legătură sau corelație directă, în sensul că trebuie să aibă o cauză unică sau aceeași origine.
Condițiile juridice ale acțiunii în restituire sunt: îmbogățirea și însărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice¸ îmbogățitul să fie de bună-credință, cu mențiunea că buna-credință se prezumă și deci nu trebuie dovedită; însărăcitul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva pârâtului.
Ori de câte ori sunt îndeplinite aceste condiții, îmbogățirea fără justă cauză dă naștere unui raport obligațional între persoana al cărei patrimoniu s-a mărit, în dauna patrimoniului altei persoane, în cadrul căruia cea din urmă este creditorul obligației de restituire, care trebuie să se facă, în limita îmbogățirii debitorului, chiar dacă paguba suferită de creditor a fost mai mare.
Invocând îmbogățirea fără justă cauză a intimatei pârâte, apelantul reclamant solicită prin acțiune obligarea acesteia la plata sumei de 275 000 Euro, pentru motivele de fapt arătate anterior.
Prin sentința apelată instanța de fond a reținut că reclamantul a achitat în contul pârâtei suma totală de 275.000 euro astfel: 10.000 euro achitați la data încheierii precontractului, 427.960 RON la data de 07.09.2007, 90.000 euro la data de 23.05.2008, 45.000 euro la data de 14.11.2008. Această situație de fapt a intrat în puterea lucrului judecat, în condițiile în care intimata pârâtă nu a declarat apel, iar apelantul pârât nu a criticat prin motivele de apel această reținere a instanței.
De altfel, transferul sumei de bani din patrimoniul reclamantului în patrimoniul pârâtei a fost recunoscută și în apel, de apărătorul ales al acesteia, disputa între părți vizând doar îndeplinirea sau nu de către pârâtă, ulterior transferului sumei de bani, a obligației de a transmite această sumă către S.C. Building Development International S.R.L, în executarea precontractului de vânzare - cumpărare nr. 186/06.09.2009, încheiat între această societate și reclamant sau de a restitui banii reclamantului.
Reclamantul a susținut că banii nu au fost transmiși societății anterior menționate și nici nu i-au fost restituiți de pârâtă, pârâta a susținut că banii se reflectă în contabilitatea S.C. Building Development International S.R.L, care a stins obligația reclamantului la plata sumei menționată în acțiune prin compensare.
Din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel a rezultat că la data de 30.04.2010 a fost stinsă prin compensare datoria apelantului reclamant, în sumă de 941.451 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de avans emise în baza precontractului de vânzare cumpărare nr. 186/06.09.2007, cu creanța asociatului Francesco Stuffi rezultată din împrumuturile acordate, societății, cu precizarea expresă că la data compensării creanțele erau certe, lichide și exigibile.
Compensația reprezintă un mod de stingere a obligațiilor care constă în stingerea datoriilor reciproce până la concurența celei mai mici dintre ele. Așadar, este vorba de stingerea unor datorii pe care o persoană (fizică sau juridică) le are față de altă persoană ce are în același timp datorie față de prima persoană.
În consecință, indiferent de felul compensației (legală, convențională sau judiciară) legea nu permite decât compensarea obligațiilor reciproce ale părților. Ori compensarea reținută de expert ca fiind făcută și înregistrată în contabilitatea S.C. Building Development International S.R.L, are în vedere compensarea datoriei apelantului reclamant, în sumă de 941.451 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de avans emise în baza precontractului de vânzare cumpărare nr. 186/06.09.2007, dar nu cu o creanță pe care societate ar fi avut-o față de acesta, ci cu creanța unui terț, respectiv a asociatului Francesco Stuffi rezultată din împrumuturile acordate societății, operațiune care nu poate produce efectele unei compensări legale între părți.
În consecință, transferul sumei de bani menționată în acțiune din patrimoniul reclamantului în patrimoniul pârâtei coroborată cu împrejurarea că operațiunea compensării invocată de pârâtă nu poate produce efecte juridice, pentru motivele anterior arătate, iar la dosar nu există dovezi din care să rezulte stingerea în alt mod a datoriei reclamantului față de S.C. Building Development International S.R.L, dovedește, fără putință de tăgadă, îndeplinirea în cauză a uneia dintre condițiile materiale ale îmbogățirii fără justă cauză, respectiv micșorarea patrimoniului reclamantului cu această sumă.
. judecat a considerentelor prin care instanța de fond a reținut că suma de bani transferată de reclamant a intrat în contul pârâtei coroborată cu recunoașterea făcută de aceasta prin apărător ales, în sensul că banii astfel primiți nu au fost ulterior transferați în contul S.C. Building Development International S.R.L, instanța apreciază ca fiind dovedite în cauză și celelalte două condiții materiale ale temeiului juridic invocat de reclamant, respectiv condiția măririi patrimoniului pârâtei cu suma ieșită din patrimoniul reclamantului, mărire care continuă să existe și corelația directă între această mărire și micșorarea patrimoniului reclamantului.
Micșorarea patrimoniului reclamantului și mărirea patrimoniului pârâtei în modalitatea anterior menționată apare ca fiind lipsită de o cauză justă și nu se poate considera că reclamantul ar avea la îndemână altă cale legală pentru repararea prejudiciului suferit, respectiv o acțiune în pretenții împotriva S.C. Building Development International S.R.L, în condițiile în care este evident și chiar recunoscut în cauză faptul că pârâta nu a virat suma de bani primită de la reclamant în contul acestei societăți.
În consecință, apreciind că sunt îndeplinite în cauză condițiile îmbogățirii fără justă cauză a intimatei pârâte, Curtea va dispune, în baza art. 296 cod procedură civilă, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata sumei de 275 000 Euro/ contravaloarea în lei a acestei sume la data efectuării plății, restul dispozițiilor sentinței urmând a fi menținute.
În baza art. 274 cod procedură civilă, instanța va obliga intimata pârâtă la 4000 lei/ contravaloarea în lei a acestei sume la data efectuării plății cheltuieli de judecată, către reclamant
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant F. G., cu domiciliul ales în București, ., sector 1 la Societatea de Avocați M. și Asociații împotriva sentinței civile nr.1287 din 15.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. J. cu domiciliul ales în București, .. 42, ., sector 4.
Schimbă în parte a sentința apelată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul F. G. împotriva pârâtei S. J. și obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 275 000 Euro/ contravaloarea în lei a acestei sume la data efectuării plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata pârâtă la 4000 lei/ contravaloarea în lei a acestei sume la data efectuării plății cheltuieli de judecată, către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M.
GREFIER,
L. C.
Red.I.B.
Tehnored.I.B
4 ex/6.02.2015
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1898/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 576/2014. Curtea... → |
|---|
