Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1572/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1572/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 1572/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1572
Ședința publică de la 24.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-petentă Z. M. G., împotriva deciziei civile nr.419.A. din 08.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât, O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ-BIROUL DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 4 BUCUREȘTI.
P. are ca obiect – plângere împotriva încheierii de Carte Funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recurenta-petentă a solicitat prin motivele de recurs și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 C.p.civ.
Curtea având în vedere că în cauză, recurenta-petentă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, va reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 17.12.2012 sub nr. unic de dosar_, petenta Z. M. G. a formulat, în contradictoriu cu intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară – Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4, plângere împotriva încheierii de respingere nr._/27.11.2012, emise de intimată la cererea de reexaminare depusă de petentă, solicitând admiterea plângerii și, în consecință, întabularea dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului apartament situat în București, ., ., ., sector 4, identificat cu număr cadastral_-C1-U4, înscris în Cartea Funciară_-C1-U4.
Prin sentința civilă nr. 9907/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei O. de C. și Publicitate Imobiliară – Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4 București, invocată de instanță din oficiu.
S-a respins plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de petenta Z. M. G., în contradictoriu cu intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4 București, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins plângerea formulată de petenta Z. M. G. împotriva încheierii de carte funciară nr._/27.11.2012 pronunțată de O. de C. și Publicitate Imobiliară București – Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4, ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că petenta Z. M. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în București, ., ., prin actul de adjudecare încheiat la data de 08.10.2012 în dosarul de executare nr. 86/2012 al B. G. I.-M. și M. I..
Instanța a apreciat că încheierile nr._/12.10.2012 și nr._/27.11.2012 sunt legale și temeinice atât timp cât nu s-a făcut dovada achitării impozitului prevăzut de dispozițiile legale sus-menționate, iar impozitul este datorat și în situația de față.
Dobânditorul se găsește în culpă în privința neîndeplinirii obligației de a aduce proba plății impozitului, care trebuie atașată la dosarul de intabulare de către cel care formulează respectiva cerere.
Petenta avea obligația să solicite organului fiscal competent să stabilească impozitul și să emită decizia de impunere, conform procedurilor legale. Dobânditorul avea obligația de a pretinde executorului judecătoresc înscrisul doveditor al plății impozitului, deoarece distribuirea sumelor rezultate din vânzarea silită nu se putea efectua decât cu respectarea ordinii de preferință prevăzute de art. 563 C.pr.civ..
Prin decizia civilă nr.419 A/08.04.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul formulat de apelanta-petentă Z. M. G., în contradictoriu cu intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară – Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4 București, împotriva sentinței civile nr. 9907/03.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, în ceea ce privește critica referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a O.C.P.I., că, în mod corect, prima instanță a constatat că O.C.P.I. nu are calitate procesuală pasivă în cauză față de Decizia nr. 72/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale I.C.C.J. prin care s-a stabilit că, în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art.50 din Legea nr. 7/1996 republicată, O. de C. și Publicitate Imobiliară (O.C.P.I.) nu are calitate procesuală pasivă, deoarece activitatea de publicitate imobiliară are un caracter necontencios ce se menține și în situația plângerilor formulate împotriva încheierii de respingere a înscrierilor în cartea funciară.
Tribunalul a constatat că, în cadrul procesual stabilit de apelanta - petentă înainte de închiderea dezbaterilor, instanța de fond s-a pronunțat în mod corect pe plângerea formulată în condițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 și a constatat că aceasta nu a declarat venitul obținut la organul fiscal competent și nu a solicitat emiterea deciziei de impunere.
Apărările privind sarcina plății impozitului datorat din venitul din transferul proprietăților imobiliare nu au fost avute în vedere în acest litigiu față de cadrul procesual stabilit de petentă prin plângerea formulată.
Contrar susținerilor apelantei - petentei că instanța de fond nu a luat act de modificarea cadrului procesual pasiv, tribunalul a constatat că această „modificare” a intervenit după închiderea dezbaterilor; or, față de prevederile art. 132 C.pr.civ., este evident faptul că modificarea cererii se poate face numai până la închiderea dezbaterilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta Z. M. G., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv, deși ambele instanțe au reținut că nu are calitatea de contribuabil, au menționat culpa sa întrucât nu a făcut dovada achitării impozitului și nu poate fi sancționată prin refuzul de înscriere în cartea funciară din cauza neîndeplinirii obligațiilor fiscale de o altă persoană.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.771 și art.1512 lit.a din Codul fiscal, coroborate cu art.48 din Legea nr.7/1996, apreciind că pentru intabularea dreptului de proprietate registratorul de la biroul de carte funciară are obligația să verifice plata impozitului, în lipsa unei dovezi în acest sens, cererea de înscriere formulată de reclamantă fiind corect respinsă.
Potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, „în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative: [….] g) îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.”
Conform art. 77¹ alin. 1 din Codul Fiscal, la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, contribuabilii datorează un impozit. În continuare, alin. 6 al aceluiași articol mai prevede că pentru impozitul astfel datorat, în cazul în care transferul dreptului de proprietate se realizează prin alte proceduri decât cea notarială sau cea judecătorească (spre exemplu procedura executării silite), îi revine contribuabilului obligația de a declara în maxim 10 zile de la data transferului venitul obținut organului fiscal competent pentru calcularea impozitului datorat. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
În primul rând, faptul că art.47 și 48 din Legea nr.7/1996 nu prevăd obligativitatea pentru cel care depune o cerere de înscriere a unui drept în cartea funciară de a depune și chitanța de plată a impozitului pe tranzacții prevăzut de art.771 alin.1 și 3 din Codul fiscal nu trebuie privit izolat ci coroborat și cu alte texte legale aplicabile în cauză, inclusiv din alte acte normative. Astfel, din coroborarea art. 48 alin. 1 lit. g din Legea n. 7/1996 cu art. 771 alin.6 teza finală din Codul fiscal, rezultă că pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului. Rezultă așadar că prin prevederile sale Codul fiscal completează condițiile ce trebuie întrunite pentru întabularea dreptului de proprietate, registratorii având obligația de a verifica plata impozitului, în lipsa unei dovezi în acest sens cererea de înscriere urmând a fi respinsă, întocmai precum în cauza de față.
Art. 151² lit. a) din Normele metodologice ale Codului Fiscal prin contribuabil, în sensul art. 77¹ din Codul Fiscal, definește persoana fizică obligată la plata impozitului, care în cazul transferului dreptului de proprietate prin acte juridice între vii este vânzătorul, credirentierul, transmițătorul în cazul contractului de întreținere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacție, etc., cu excepția transferului prin donație. De asemenea, art. 151 ind. 7 din Normele metodologice prevede pentru situația de la art. 77¹ alin. 6 din Codul Fiscal în care, dacă nu a fost îndeplinită obligația de declarare a venitului de către contribuabil, în cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului.
Aceste prevederi au fost interpretate corect de tribunal, astfel că încheierile nr._/12.10.2012 și nr._/27.11.2012 sunt legale și temeinice atât timp cât nu s-a făcut dovada achitării impozitului prevăzut de dispozițiile legale sus-menționate, iar impozitul este datorat și în situația de față.
Deși este indiscutabil faptul că obligația de plată incumbă contribuabilului, adică persoanei care a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului și care a primit o valoare patrimonială în schimb, obligația de a prezenta dovada plății impozitului revine titularului cererii de intabulare, adică dobânditorului, care are interesul pentru înscrierea dreptului său real în cartea funciară. Dobânditorului are obligația de a aduce proba plății impozitului, care trebuie atașată la dosarul de intabulare de către cel care formulează respectiva cerere.
În plus, conform dispozițiilor legale mai sus enunțate, Curtea reține că în urma adjudecării imobilului, recurenta, în vederea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996, avea obligația să solicite organului fiscal competent să stabilească impozitul și să emită decizia de impunere, conform procedurilor legale. Mai mult, în situația vânzării silite a imobilului, dobânditorul avea obligația de a pretinde executorului judecătoresc înscrisul doveditor al plății impozitului, deoarece distribuirea sumelor rezultate din vânzarea silită nu se putea efectua decât cu respectarea ordinii de preferință prevăzute de art. 563 C.pr.civ. Or, art. 563 lit. d C.pr.civ. prevede expres și imperativ că, anterior plății creditorilor, se achită creanțele bugetare provenite din impozite fără nicio distincție. Recurenta avea posibilitatea formulării unei contestații împotriva procesului verbal de distribuire a sumelor, cale de atac ce se soluționează de urgență și cu precădere, suspendând totodată eliberarea sumelor rezultate din executarea silită conform art. 570 C.pr.civ. Față de aceste aspecte, Curtea nu poate reține criticile recurentei în sensul că aceasta ar fi sancționată din cauza lipsei de diligență a organului fiscal, care nu s-a înscris la distribuirea prețului obținut din adjudecare pentru recuperarea impozitului, atât timp cât, astfel cum s-a reținut mai sus, revenea petentei, în calitate de adjudecatar, sau executorului judecătoresc obligația de a solicita organului fiscal stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului.
Așadar, se reține că, premergător intabulării dreptului real imobiliar pe numele dobânditorului cu titlu oneros, obligația de achitare a impozitului este imperativă și fără derogări, indiferent de persoana căreia îi incumbă obligația de plată și de omisiunile organelor sau persoanelor implicate în efectuarea actului de înstrăinare. Interesul statului este de a încasa suma datorată cu titlu de impozit, scop în care a prevăzut sancțiunea respingerii cererii de intabulare a noului proprietar.
Se mai reține că aceste prevederi determină o îngrădire a dreptului de proprietate, însă se apreciază că prin statuarea obligației de a se face dovada plății impozitului nu s-a constituit o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantate de art. 1 din protocolul 1 CEDO, având în vedere că aceasta își are izvorul în lege și este proporțională cu scopul urmărit, în condițiile în care recurenta avea posibilitatea să plătească ea însăși impozitul și ulterior să recupereze contravaloarea acestuia de la cei care îl datorează, eventualele dificultăți întâmpinate în recuperarea sumelor astfel achitate neaducând atingere dreptului de proprietate în substanța sa.
De altfel, recurenta a încercat să modifice acțiunea în fața instanței fondului, depunând după închiderea dezbaterilor în condițiile art.150 Cod de procedură civilă, cerere de chemare în judecată în calitate de pârâți a debitorilor P. F. și P. E., fila 48 din dosarul de fond.
În mod corect, instanța fondului nu a avut în vedere cererea de modificare a cadrului procesual pasiv, nefiind respectate prevederile art.132 Cod de procedură civilă și respectând principiul disponibilității, cauza a fost soluționată într-o procedură cu caracter necontencios.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins recursul ca nefondat și a constatat că O. de C. și Publicitate Imobiliară, Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4 București a respins în mod corect intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, ., ., ., sector 4.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-petentă Z. M. G., împotriva deciziei civile nr.419 A din 08.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ-BIROUL DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 4 BUCUREȘTI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./03.12.2014
TB-S.3 – I.I.; C.P.
Jud.S.4 – M.B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 496/2014. Curtea de Apel... | Succesiune. Decizia nr. 1723/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
