Succesiune. Decizia nr. 1723/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1723/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 1723/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1723
Ședința publică de la 17.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă V. L. R., împotriva deciziei civile nr. 301 A din 11.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. M. E..
Cauza are ca obiect – succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat P. R., în calitate de reprezentant al recurentei pârâte V. L. R., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 22.07.2014, emisă de Baroul București, aflată la fila 11 din dosar și avocat A. G., în calitate de reprezentant al intimatului reclamant D. M. E., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 14.11.2014, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că recursul a fost timbrat cu suma de 334,50 lei, astfel cu s-a dispus prin rezoluția administrativă și timbrul judiciar în valoare de 5 lei, conform chitanței aflată la fila 10 din dosar.
Părțile prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei pârâte solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului promovat de pârâtă și respingerea apelului promovat de reclamantul D. M. E., schimbarea în parte a sentinței civile pronunțată de instanța de fond și admiterea excepției tardivității cererii privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de înmormântare, precum și a sumei reprezentând diferența dintre suma lăsată de defunct într-un cont deschis pe numele pârâtei pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare.
Menționează că instanța de apel a respins în mod greșit apelul promovat de pârâtă motivat de faptul că în materia partajului judiciar sunt aplicabile reguli speciale privind posibilitatea formulării de cereri de completare, după momentul procedural reglementat de art.132 alin.1 din Codul de procedură civilă, având în vedere că temeinicia sau netemeinica excepției invocată trebuia analizată prin raportare la respectarea termenelor procedurale impuse de art.132 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Consideră că, în speță nu se aplică regulile partajului, prevăzut de art.6737 din Codul de procedură civilă, deoarece în cadrul prezentului dosar nu s-a pronunțat încheierea prevăzută de art.6736 din Codul de procedură civilă, în cauză fiind aplicabile prevederile art.132 alin.1 și 2 din Codul de procedură civilă. Reclamantul prin cererea modificatoare a acțiunii principale denumită inventar masă succesorală depusă la dosar la filele 374-375 din dosarul de fond, acesta a indicat bunurile mobile și imobile ce compun masa succesorală și a solicitat obligarea pârâtei la 3900 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și a sumei de 5400 lei, reprezentând diferența dintre suma de 7800 lei lăsați de defunct într-un cont deschis.
Mai arată că, instanța de apel, în mod greșit, a admis apelul promovat de reclamantul D. M. E., hotărârea pronunțată de instanța de fond cu privire la anularea ca netimbrat a acestui capăt de cerere fiind temeinică și legală, întrucât dovada achitării taxei de timbru nu exista la dosar la momentul la care pricina a fost strigată la ordine iar instanța de fond în mod corect a dispus anularea acestui capăt de cerere.
De asemenea, arată că instanța de apel, a interpretat și aplicat greșit dispozițiilor art.297 alin.1 din Codul de procedură civilă, apreciind că cel de-al doilea motiv de apel este neîntemeiat, având în vedere că la momentul la care a pronunțat soluția a casat întreaga sentință și a trimis cauza spre rejudecare, în condițiile în care a soluționat un motiv de apel formulat de reclamant. Instanța de apel, în mod neîntemeiat, a apreciat că există legături între restul cererilor formulate de reclamant și capătul de cerere care a fost anulat ca netimbrat și, prin urmare nu a mai analizat restul motivelor de apel formulate, pentru care apreciază că se impune a fi rejudecate de către instanța de fond. În opinia sa nu există legătură între aceste capete de cerere iar instanța ar fi trebuit să dispună desființarea în parte a sentinței atacate; această critică fiind întemeiată pe dispozițiile art.297 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apreciază că soluția pronunțată de instanța de apel este justă și clară, având în vedere că la momentul la care tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.6737 din Codul de procedură civilă, instanța a precizat că acest articol se aplică cauzei de față pentru situație de rațiune și cea reglementată de acel capitol din codul de procedură civilă pentru a se evita situația în care se partajează o masă succesorală incompletă.
În ceea ce privește soluția referitoare la admiterea apelului promovat de reclamant, consideră că este legală, având în vedere că la momentul la care i s-a pus în vedere să timbreze anumite capete de cerere reclamantul s-a prezentat la termenul acordat în acest sens și a depus taxele de timbru. Precizează că pricina a fost strigată la ordine, însă consideră că, instanța de apel în mod corect a stabilit că instanța de fond nu ar fi trebuit să procedeze la anularea acestui capăt de cerere, care în ședința publică practica instanțelor este de a rămâne în pronunțare și, în situația în care până la sfârșitul ședinței de judecată partea căreia i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru nu se prezintă, se va anula cererea ca netimbrată. Dezideratul cuprins în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se referă la soluționarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil nu ar fi fost încălcat în situația în care instanța s-ar fi pronunțat după terminarea ședinței de judecată și, în acest sens, consideră că instanța de fond l-a privat pe reclamant de dreptul de a susține cererea cu privire la constatarea nulității celor două acte pe care le-a atacat în cuprinsul cererii. Referitor la celelalte critici, apreciază că, instanța de apel, în mod corect, a procedat, la soluționarea acestora, având în vedere că atât testamentul cât și antecontractul de vânzare-cumpărare trebuie examinate împreună, deoarece și-au produs efectele juridice laolaltă.
Mai arată că celelalte capete de cerere au o strânsă legătură cu testamentul și antecontractul de vânzare-cumpărare, deoarece chiar dacă s-ar fi soluționat cererea privind constatarea nulității absolute a testamentului nu și-ar mai găsi obiectul cererea de liberalitate a testamentului, în situația în care acest testament ar fi constatat nul absolut. Prin urmare, pentru a nu fi privați de un grad de jurisdicție este judicioasă soluția pronunțată de instanța de apel de desființare și trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.06.2007, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția Civilă, sub nr._, reclamantul D. M. E. a chemat în judecată pe pârâta V. L. R. solicitând instanței, pronunțarea unei sentințe prin care să constate nulitatea relativă a testamentului defunctului său tată, autentificat sub nr. 1191/21.05.2004 de BNP Asociați T. P. V. și T. D.-M., să se constate deschisă succesiunea de pe urma tatălui său conform normelor moștenirii legale.
Prin cererea reconvențională formulată la data de 29.01.2008, pârâta V. L. R. a solicitat:
- să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului D. V. decedat la data de 09.03.2007, cu ultimul domiciliul în București, sector 2, .
- să se constate că masa succesorală este compusă din activ - bunuri imobile: dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în București, sector 2, ., .; dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 1/6 din teren în suprafață totală de 2000 mp situat în . 29/1, nr. parcelă 1269/2; bunuri mobile - colecție de cărți de valoare de primă ediție sau având dedicațiile autorului; 4 tablouri pictate de pictorul D. Juglea; o casetă cu tacâmuri de argint și pasiv - obligația de a încheia act de vânzare ce are ca obiect cota de 1/2 din apartamentul situat în București, sector 2, ., ., obligație născută din antecontractul nr. 1189/21.05.2004 autentificat de BNP Asociați T. P. V. și T. D.-M.;
- să se constate că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori pârâta reclamantă în calitate de legatară cu titlu universal moștenind o cotă de 1/2 din imobilul situat în București, sector 2, ., ., precum și 1/2 din bunurile mobile aflate în acesta conform testamentului autentificat sub nr. 1191/21.05.2004 de BNP Asociați T. P. V. și T. D.-M. și reclamantul pârât D. M. E., fiu, în calitate de moștenitor legal.
Reclamantul pârât D. M. E. a depus la data de 26.02.2008 întâmpinare la cererea reconvențională solicitând să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1189/21.05.2004 de BNP Asociați T. P. V. și T. D.-M. și a testamentului autentificat la aceeași dată de același birou notarial sub nr. 1191, pentru fraudă la lege și să se constate că prin testamentul întocmit i se încalcă rezerva succesorală, precizând în ședința publică din 28.10.2008 că solicită reducțiunea testamentului in limita cotității disponibile.
Prin încheierea de ședința de la termenul din 28.10.2008, instanța a calificat punctele 4 și 6 din întâmpinarea formulată de pârâtul reclamant la cererea reconvențională ca fiind o cerere completatoare de acțiune.
Reclamantul pârât a depus la fila 374 din dosarul instanței de fond o nouă cerere precizatoare și completatoare de acțiune prin care a indicat bunurile mobile care compun masa succesorală și a solicitat obligarea pârâtei reclamante la plata sumei de 3900 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare.
La data de 18.05.2010, reclamantul pârât a depus o altă cerere precizatoare și completatoare prin care a solicitat ca, în situația în care va fi recunoscut ca unic moștenitor al defunctului, pârâta reclamantă să fie obligată la plata sumei de 5400 lei reprezentând diferența dintre suma de 7800 lei bani lăsați de defunct într-un cont deschis pe numele pârâtei și administrat de aceasta pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare și suma efectiv cheltuită, 2400 lei.
Prin sentința civilă nr. 8596/21.06.2011, instanța de fond a admis în parte cererea principală, astfel cum a fost completată; a admis în parte cererea reconvențională precizată; a constatat deschisă succesiunea defunctului D. V. decedat la data de 09.03.2007, cu ultimul domiciliul în București, .,., sector 2; a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma acestuia se compune din: activ succesoral - dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., ., sector 2, în valoare totală de 220.827 lei; dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri mobile: birou cu sertar din lemn masiv, bibliotecă cu 2 corpuri din lemn masiv, 2 corpuri bibliotecă din lemn, masă extensibilă sufragerie, furnir, pat de perete pentru două persoane, cu ladă, fotoliu tapițat, lemn masiv, 6 scaune de sufragerie tapițate, lemn, 1960, 1 taburet tapițat, dulap cu trei uși, saltea relaxa, corp cu bibliotecă, din lemn, suprapus peste patul din camera de serviciu, congelator Arctic mic, telefon SIEMENS, 2 lămpi pandantiv cu câte 3 brațe,, radiator cu lămpi cuarț, obiecte de îmbrăcăminte fără valoare, cărți diverse, cca 1500 volume, colecția „ Revistelor Fundațiilor Regale „, 1940, cca 130 bucăți, manuscrise diverse, fără valoare, 2 acuarele, înrămate, cu sticlă autori necunoscuți, pictură în ulei reproducere după G., pe cadru de lemn neînrămată, pictură în ulei reproducere după Th. Palady, neînrămată, fără valoare artistică, 3 icoane, 2 busturi de ipsos reprezentând pe M. E. și I. C., fără valoare artistică, 1 bust lut ars, reprezentând pe prof. dr. G. M., 1 statuetă din lemn autor necunoscut, bibelouri diverse, 3 vaze mici, caseta, casetă tacâmuri pentru 12 persoane, rusești, alpaca argintată, mașina de scris portabilă „ TRIUMPH” 1940, servietă diplomat, fără valoare, bunuri mobile în valoare totală de 5690 lei, identificate prin raportul de expertiză tehnică prețuitoare bunuri mobile întocmit de doamna expert G. M.; dreptul de proprietate asupra cotei de 1/7 din terenul agricol situat în extravilanul Comunei Bănești Județul Prahova, dobândit prin Titlul de Proprietate nr._/22.11.1996, în valoare de 2419,99 lei, precum și pasiv succesoral - obligația de a încheia contractul de vânzare cumpărare cu privire la cota de ½ din imobilul situat în București, .,. pentru prețul de 15.000 Euro asumată de defunct prin antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1189/21.05.2004 de către BNP Asociați T. P. V. și T. D. M..
Prin aceeași sentință s-a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului: reclamantul pârât D. M. E., în calitate de fiu cu o cotă de 1/2 din masa succesorală și pârâta reclamantă V. L. R. în calitate de legatar cu titlu universal cu cotă de ½ din bunurile mobile cuprinse în masa succesorală și o cotă de ½ din imobilul situat în București, .,., sector 2, dreptul de proprietate asupra cotei de 1/7 din terenul agricol situat în extravilanul Comunei Bănești Județul Prahova, dobândit prin Titlul de Proprietate nr._/22.11.1996, în valoare de 2419,99 lei revenind doar reclamantului pârât D. M. E.; s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității cererii reclamantului pârât privind obligarea pârâtei reclamante la plata sumelor de 3900 lei și 5400 lei; s-a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind anularea testamentului autentificat sub nr.1191/21.05.2004 de BNP Asociați T. P. V. și T. D. M., anularea antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1189/21.05.2004 de către BNP Asociați T. P. V. și T. D. M., constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr.1191/21.05.2004 de BNP Asociați T. P. V. Și T. D. M., reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 1191/21.05.2004 de către BNP Asociați T. P. V. și T. D. M.; s-a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1189/21.04.2004 de către BNP Asociați T. P. V. Și T. D. M.; s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului pârât privind obligarea pârâtei reclamante la plata sumei de 2951,14 lei actualizată cu indicele de inflație reprezentând contravaloarea ratelor achitate cu titlu de preț; s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului pârât privind obligarea reclamantei pârâte la plata sumei de 3900 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare; s-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei reclamante la plata sumei de 5400 lei; a fost obligată pârâta reclamantă la plata sumei de 634,65 lei către reclamantul pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat și s-a luat act că pârâta reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată în acest dosar.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 09.03.2007 a decedat D. V., astfel cum rezultă din certificatul de deces . nr._, având ultimul domiciliu în București, ., ., sector 2, situație față de care, instanța urmează să constate deschisă, în temeiul disp. art. 650 C.civil, succesiunea rămasă de pe urma acestuia.
Din probele administrate s-a constata că, în timpul vieții, D. V. a încheiat cu pârâta reclamantă V. L. R., antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1189/21.05.2004, prin care s-a obligat să-i vândă acesteia cota indiviză de ½ din apartamentul situat în București, sector 2, ., ., pentru prețul de 15.000 Euro, pârâta reclamantă asumându-și obligația de a cumpăra cota indiviză de ½ din imobilul menționat.
Prin testamentul autentificat sub nr.1191/21.05.2004, pârâta reclamantă a fost instituită de D. V. legatară cu titlu universal asupra cotei indivize de ½ din apartamentul anterior menționat.
Pârâta reclamantă V. L. –R. a acceptat în termenul legal succesiunea defunctului D. V., așa cum rezultă din declarația autentificată sub nr. 2537/17.07.2007.
În privința reclamantului pârât D. M. E. instanța a reținut că are calitatea de fiu al defunctului D. V., acceptând la rândul său, în termenul legal, succesiunea, prin promovarea prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța a respins cererea reclamantului pârât privind anularea testamentului autentificat sub nr. sub nr. 1191/21.05.2004 de BNP Asociați T. P. V. și T. D. M. și a antecontractului de vânzare cumpărare, pentru dol, reținând dolul, ca viciu de consimțământ, poate fi reținut în cazul în care se regăsește elementul intențional, voința de a induce în eroare partea contractantă și elementul material, adică folosirea de mijloace viclene pentru inducerea în eroare, iar în speță, reclamantul pârât nu a dovedit existența unei astfel de intenții și nici folosirea de către pârâta reclamantă a unor mijloace viclene în acest sens. Ceea ce se invocă de către reclamantul pârât este faptul că pârâta reclamantă a profitat de starea de sănătate precară a defunctului, determinându-l să încheie antecontractul de vânzare cumpărare și testamentul, dar probatoriul administrat nu a susținut cauza de nulitate pretinsă.
Instanța a apreciat că nu se poate considera că prin manevre dolosive pârâta reclamantă l-a determinat pe defunct să încheie actele atacate, ,,profitând de labilitatea și slăbiciunea defunctului și alimentând totodată, nemulțumirea acestuia față de așa zisa lipsă de grijă pentru el a familiei apropiate,, având în vedere că reclamantul însuși a invocat existența unor relații foarte bune cu defunctul, până în momentul decesului, relatate și de martorii S. A. și N. M., fiind greu de presupus că această relație părinte copil ar fi putut fi umbrită de intervenția unei terțe persoane, chiar rudă fiind.
Pe de altă parte, dacă defunctul era nemulțumit de comportamentul fiului său, atunci este legitimă poziția sa de a lăsa o parte din avere unei alte persoane pe care a considerat-o demnă de acest lucru.
Instanța mai a reținut că în speță, încheierea de către defunct a antecontractului de vânzare cumpărare și a testamentului, nu poate da naștere unei prezumții simple, în sensul dovedirii dolului, în condițiile art.1203 teza I cod civil, în raport de următoarele motive:
În temeiul disp. art.1203 teza a II-a și a III-a C.civil, judecătorul nu trebuie să se pronunțe decât întemeindu-se pe prezumții, care să aibă o greutate și puterea de a naște probabilitatea, iar pentru a fi admisibile, prezumțiile simple trebuie să îndeplinească două condiții:1. prezumția să aibă o greutate și puterea de a naște probabilitatea; 2. să fie admisibilă proba testimonială .
În speță, însă, prezumția bazată doar pe starea de sănătate precară a defunctului și pe faptul că cele două acte au fost încheiate în aceeași zi este slabă și neconvingătoare și nu permite instanței să rețină incidența dolului.
Instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată și cererea reclamantului pârât privind constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr. 1191/21.05.2004 de BNP Asociați T. P. V. și T. D. M., motivat de faptul că prin încheierea acestuia ar fi fost încălcată rezerva succesorală, având în vedere că într-o asemenea situație sancțiunea aplicabilă o reprezintă reducțiunea liberalității excesive iar nu declararea nulității.
Instanța a constatat că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului fac parte dreptul de proprietate asupra imobilului București, .,. și dreptul de proprietate asupra cotei de 1/7 din terenul agricol situat în extravilanul Comunei Bănești Județul Prahova, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. NO 4819/23.10.1998 și Titlul de Proprietate nr._/22.11.1996.
În privința bunurilor mobile, instanța a avut în vedere bunurile mobile indicate de reclamantul pârât ca făcând parte din masa succesorală, identificate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de doamna expert G. M., necontestate de pârâta reclamantă.
A constatat totodată că succesiunea rămasă de pe urma defunctului include și un pasiv succesoral, ce cuprinde obligația de a încheia contractul de vânzare cumpărare cu privire la cota de ½ din imobilul situat în București, .,., sector 2, pentru prețul de 15.000 Euro, asumată de defunct prin antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1189/21.05.2004 de către BNP Asociați T. P. V. și T. D. M.. În acest sens, instanța a avut în vedere valabilitatea obligației asumată de defunct prin actul anterior menționat și a înlăturat susținerea reclamantului pârât, în sensul că părțile antecontractului au inserat o clauză de dezicere ce ar trebui activată.
Instanța a apreciat că această clauză, așa cum a fost descrisă în contract, susține ideea potrivit căreia intenția reala și comună a părților fost de a da arvunei o funcție confirmatoare, de garantare a executării promisiunii, promitentul vânzător fiind de acord cu instituirea unei interdicții de înstrăinare asupra bunului, părțile convenind de asemenea ca în situația nerespectării clauzelor contractuale de către vreuna dintre părți contractul să fie valorificat prin instanța de judecată, interpretarea dată clauzelor contractuale fiind în acord cu dispozițiilor art.969, 972, 978, 1073 și 1294 Cod civil, față de ponderea clauzelor ce stabilesc obligativitatea încheierii actului de vânzare-cumpărare în detrimentul clauzei ce ar putea fi interpretată ca una de dezicere.
Instanța a respins ca neîntemeiată și cererile reclamantului pârât privind obligarea pârâtei reclamante la plata sumei de 2951,14 lei actualizată cu indicele de inflație reprezentând contravaloarea ratelor achitate cu titlu de preț precum și obligarea reclamantei pârâte la plata sumei de 3900 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare, având în vedere că reclamantul pârât nu a făcut dovada pretenției sale în condițiile art. 1169 c. civil .
Față de compunerea și valoarea masei succesorale instanța a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere având ca obiect reducțiunea testamentului, reținând că nu a fost încălcată rezerva succesorală.
Astfel, masa succesorală are o valoare totală de228.936 lei, rezerva este de 114.468,1 lei, iar liberalitatea lăsată pârâtei reclamante are o valoare de 113.258,5 lei.
Instanța nu a luat în calcul la stabilirea valorii masei succesorale prețul antecontractului de vânzare cumpărare, având în vedere că la momentul soluționării prezentei cereri, contractul de vânzare cumpărare nu era încheiat pentru a se putea stabili cu certitudine dacă restul de preț de 3000 Euro face parte din masa succesorală, urmând ca aceste raporturi să fie ulterior lămurite de părți.
A constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului: reclamantul pârât D. M. E., în calitate de fiu cu o cotă de 1/2 din masa succesorală și pârâta reclamantă V. L. R. în calitate de legatar cu titlu universal cu cotă de ½ din bunurile mobile cuprinse în masa succesorală și o cotă de ½ din imobilul situat în București, .,., dreptul de proprietate asupra cotei de 1/7 din terenul agricol situat în extravilanul Comunei Bănești Județul Prahova, dobândit prin Titlul de Proprietate nr._/22.11.1996, identificat de domnul expert tehnic judiciar C. P. M., în valoare de 2419,99 lei. revenind doar reclamantului pârât D. M. E. .
A anulat ca netimbrat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1189/ 21.04.2004 de către BNP Asociați T. P. V. Și T. D. M., având în vedere admiterea excepției de netimbrare la termenul de judecată din 06.01.2009.
A respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei reclamante la plata sumei de 5400 lei, având în vedere că acest capăt de cerere a fost formulat în subsidiar, în situația în care instanța ar fi reținut calitatea reclamantului pârât de unic moștenitor.
În temeiul disp. art. 274, 276 c.pr.civ. instanța de fond a obligat pârâta reclamantă la plata sumei de 634,65 lei către reclamantul pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, având în vedere că cererile au fost admise în parte și că fiecare dintre părți are obligația de a suporta cheltuielile de judecată proporțional cu cota deținută, în speță ½ și a luat act că pârâta reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată în acest dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel motivat pârâta V. L. R., solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției tardivității cererii reclamantului-pârât privind obligarea apelantei pârâte-reclamante la plata sumei de 3900 de lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare și a sumei de 5.400 lei, reprezentând diferența dintre suma de 7.800 lei lăsați de defunct într-un cont deschis pe numele pârâtei-reclamante pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare și suma efectiv cheltuită de pârâta-reclamanta cu înmormântarea, de 2400 lei. Celelalte prevederi ale hotărârii urmează a fi menținute, ca fiind temeinice și legale.
A arătat că reclamantul-pârât, prin cererea modificatoare a acțiunii principale, denumita "inventar masa succesorala" și depusă în ședința de judecată din data de 27.04.2010 a indicat bunurile mobile și imobile ce compun masa succesorală și a solicitat obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 3900 de lei reprezentând cheltuieli de înmormântare achitate de el și a sumei de 5400 lei, reprezentând diferența dintre suma de 7800 lei lăsați de defunct într-un cont deschis pe numele pârâtei-reclamante și administrat de aceasta pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare și suma efectiv cheltuită de pârâta-reclamanta cu înmormântarea, adică 2400 lei.
La termenul de judecata din data de 27.04.2010, când instanța a înmânat pârâtei-reclamante aceasta cerere modificatoare, apărătorul apelantei pârâte-reclamante a invocat excepția tardivității cererii prin care reclamantul-pârât a solicitat plata de către pârâta-reclamantă a sumelor arătate mai sus deoarece a fost depășit termenul legal de formulare a cererii modificatoare a acțiunii principale, respectiv prima zi de înfățișare.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei excepții prin hotărârea dată pe fondul cauzei și a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere „obiectul cererii de chemare în judecata, necesitatea stabilirii componentei masei succesorale, cu atât mai mult cu cât s-a solicitat și reducțiunea testamentului întocmit de defunct”.
Consideră ca temeinicia sau netemeinicia excepției invocate trebuia analizata prin raportare la termenele procedurale care trebuiau respectate în cauza, astfel cum sunt prevăzute în art. 132 cod procedură civilă .
Astfel, acțiunea principala a fost formulata de către reclamant în anul 2007, s-au depus întâmpinări, cerere reconvenționala, nenumărate modificări ale acțiunii principale. Deși este adevărat ca intimatul reclamant-pârât a formulat de-a lungul timpului mai multe cereri precizatoare și unele apărări formulate au fost calificate ca fiind pretenții, înregistrându-se astfel dificultăți în stabilirea obiectului cererii de chemare în judecată totuși, până la data depunerii cererii modificatoare, aflată la filele 374-375 din dosarul de fond nu au fost solicitate în niciun fel sumele de 3900 de lei și de 5400 lei.
Or, la data formulării acestei cereri modificatoare, prima zi de înfățișare (27.04.2010) trecuse de foarte mult timp, situație în care instanța ar fi trebuit să rețină tardivitatea acesteia.
Apărarea formulată de către avocatul intimatului reclamant-pârât, în sensul ca acesta din urmă nu a fost asistat de avocat la data formulării cererii privind obligarea paratei la plata sumelor de 3900 lei și de 5400 lei, a susținut apelantu, nu putea fi primită, întrucât partea a fost asistată de apărător în timpul procesului și niciun text legal nu permite modificarea acțiunii prin adăugarea altei cereri, cată vreme partea adversă se împotrivește în termenul legal.
Împotriva aceleiași sentințe civile, în termen legal, a decartat apel și reclamantul D. M.-E., susținând că instanța de fond, în mod nelegal, a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare, deși, până la sfârșitul ședinței taxa de timbru a fost depusă la dosar, iar dacă ar fi lipsit, astfel cum a reținut instanța, mergând pe raționamentul judecătorului, ar fi trebuit sa anuleze toate capetele de cerere. Consideră atitudinea instanței de fond arbitrară, total în afara legii, iar hotărârea pronunțată în astfel, de condiții trebuie desființată și retrimisă instanței de fond pentru rejudecare, întrucât părțile nu pot fi lipsite de un grad de jurisdicție pe un capăt de cerere. Aceasta cu atât mai mult cu cat, pentru a înțelege cererea reclamantului de constatare a fraudei la lege, capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a testamentului și a antecontractului de vânzare-cumpărare trebuiau privite și analizate împreuna.
În continuare apelantul reclamant a arătat că instanța de fond a greșit și atunci când a respins capătul de cerere referitor la constatarea nulității relative a testamentului defunctului D. V. pentru dol.
În opinia sa, deși dolul este o cauză de nulitate relativă foarte greu de probat, împrejurările de fapt ale cauzei, precum și materialul probator administrat au întemeiat suficient cererea sa. Instanța ar fi trebuit sa aibă în vedere, în aprecierea temeiniciei cererii acestuia și faptul că, în privința dolului, un rol probator important il au și prezumțiile prevăzute de art. 1203 Cod civ.
În cauza pendinte a afirmat ca defunctul D. V. a fost captat și sugestionat în vederea îndepărtării fiului sau de la moștenirea ce i se cuvenea.
Intimata a afirmat în repetate rânduri, fără sa reușească să și probeze, că defunctul ar fi luat această măsură întrucât au existat conflicte și probleme grave între el și fiul său, ipoteză care nu a fost susținută de nici o probă. Dimpotrivă, martorii reclamantului (N. M.-A. și S. A.) au infirmat în totalitate această susținere, declarând că între defunct și fiul său exista o relație foarte apropiată, caldă, cordială, că defunctul avea încredere deplină în fiul său și că nu au existat conflicte nici între tată și fiu, nici între socru și noră. Faptul ca defunctul petrecea sărbătorile alături de familia fiului, că aceștia locuiau împreună, ca defunctul a fost întotdeauna sprijinit de fiul său și soția acestuia (într-o măsură rezonabilă față de posibilitățile financiare și de timp) pentru realizarea întâlnirilor cu prietenii, întâlniri la care defunctul ținea foarte mult, faptul că fiul său îl vizita la spital, toate aceste împrejurări pledează în mod evident pentru o relație foarte apropiată între cei doi.
În continuare, apelantul a susținut că, dacă intenția defunctului era într-adevăr să lase nepoatei sale moștenire apartamentul în litigiu și bunurile mobile din imobil, ar fi lăsat un simplu testament în care ar fi dispus cu privire la bunurile sale. În speță, este, însă, evidentă implicarea notarului care a fost solicitat să întocmească niște acte prin care fiul să fie fraudat.
Pârâta, în schimb, speculând starea precară de sănătate a lui V. D. și cunoscând problema neurologică a acestuia, a obținut, în mod spectaculos, printr-un act de generozitate extremă a defunctului, apartamentul în care apelantul și soția lui au locuit împreună cu defunctul și în care locuiesc și acum.
Interesant, cu privire la starea lui de spirit, este și faptul ca pe verso-ul antecontractului de vânzare-cumpărare defunctul a scris că dorește ca fiul și familia sa să ia cunoștință de vânzare numai după moartea sa.
In acest sens, a susținut apelantul, doctrina este de părere că ,,elementul obiectiv al dolului constă îndeobște într-un fapt pozitiv (acțiune). Este ceea ce se întâmplă nu numai în cazurile la care ne-am referit mai sus, ci și în cazul așa-zisei captații sau sugestii, care intervine în materia liberalităților și care constă, cel mai adesea, în specularea afecțiunii ori pasiunii unei persoane pentru a o determina să facă o donație sau un legat." (Gh. B. - D. Civil R.. Este surprinzător că o persoană care scrie felicitări și mesaje cordiale fiului său dorește să-l excludă pe acesta de la o moștenire în care bunul cel mai important a fost achitat în mare măsură din banii proprii ai fiului și că dorește ca familia sa să afle de actul sau de dispoziție abia după moartea sa.
Tocmai în considerarea celor mai sus afirmate, apelantul a susținut că instanța de fond a analizat superficial situația de fapt și materialul probator administrat și a concluzionat eronat că prezumția de dol născută din starea de sănătate precară a defunctului și din faptul ca cele două acte s-au încheiat în aceeași zi este slabă.
Judecătorul fondului a trecut cu vederea toate aspectele importante și nu a înțeles ceea ce martorii au afirmat, respectiv, faptul ca defunctul, chiar dacă avea probleme de sănătate, nu se găsea într-o asemenea stare încât să aibă nevoie de îngrijire permanentă.
A arătat că aceeași argumentație este valabila și cu privire la anulabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare, mai ales că acest act a fost încheiat în același moment cu testamentul.
În ceea ce privește nulitatea absolută a testamentului, apelantul a susținut că această solicitare nu poate fi analizată și înțeleasă decât împreună cu nulitatea antecontractului, întrucât împreună, aceste două acte compun instrumentul juridic specific pentru fraudarea legii prin încălcarea rezervei sale succesorale, care potrivit legii nu poate fi eludată.
Astfel, în situația de fata, folosindu-se două acte care, luate separat sunt perfect legale, s-a urmărit obținerea unui scop ilegal, iar instanța ar fi trebuit să rețină că tocmai aceasta este ipoteza fraudei la lege.
S-a afirmat ca încălcarea rezervei succesorale nu se sancționează cu nulitatea absoluta, însă în cazul de față operațiunea fraudării legii s-a realizat prin acțiunea și efectele conjugate ale celor doua acte, care tocmai de aceea trebuie analizate împreună, sens în care apelantul a solicitat trimiterea dosarului la instanța de fond pentru soluționarea cererii privind nulitatea absoluta a antecontractului de vânzare-cumpărare, pentru a nu fi privați de un grad de jurisdicție.
În continuare a susținut că la fel de eronat, instanța de fond a constatat ca nu i s-a încălcat rezerva succesorală, respingând cererea de reducțiune testamentară; încălcarea rezervei se poate observa cu ușurință, întrucât bunurile ce reprezintă activul succesoral au fost evaluate, iar valoarea imobilului ce formează obiectul testamentului este cea mai reprezentativă, celelalte bunuri neputând echilibra și compensa rezerva sa succesorală. Mai mult, așa cum rezultă din declarațiile martorilor propuși de apelant, bunurile mobile din casă au fost cumpărate de acesta, prin urmare defunctul nu putea dispune de ceea ce nu-i aparținea.
În opinia apelantului, instanța de fond a respins în mod greșit și cererea referitoare la creanța sa asupra moștenirii care rezida în 2951,14 RON, reprezentând sumele de bani achitate de apelant ca preț al apartamentului și sunt demonstrate cu înscrisuri olografe ale tatălui său care, chiar dacă nu arătau ca niște documente oficiale, reprezentau o recunoaștere directă a tatălui său cu privire la aceste sume; a precizat ca această creanță există numai în măsura în care nu va fi declarat moștenitor al tatălui său. Instanța, în mod nejustificat a ignorat înscrisurile ce emanau de la defunct.
A solicitat, de asemenea, să se includă în pasivul succesoral suma de 3900 lei, reprezentând contravaloarea a 1/2 din cheltuielile de înmormântare și obiceiuri creștine (pomeni, parastase), cheltuieli necombătute de intimată. A învederat că solicită această sumă în situația în care nu va fi recunoscut unic moștenitor. A solicitat și suma de 5400 RON, reprezentând diferența dintre suma de 7800 RON (bani lăsați de tatăl său într-un cont deschis pe numele pârâtei și administrat de aceasta, pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare și pomenile, fapt recunoscut de parată) și suma efectiv cheltuită de aceasta pentru înmormântare, respectiv 2400 RON, după propriile afirmații.
În final a arătat că tot în mod eronat a admis instanța de fond cererea intimatei de includere în pasivul succesoral a obligației de a încheia contractul de vânzare-cumpărare ce are ca obiect cota de 1/2 din apartamentul situat în București, ., ., sector 2.
Potrivit clauzelor aceluiași antecontract, tatăl său avea posibilitatea de a se răzgândi cu privire la încheierea acestui act, având obligația în acest caz de a restitui promitentei-cumpărătoare dublul avansului "primit" de la aceasta.
Din analiza atentă a acestei clauze, ca și a întregului act, nu rezultă că defunctul D. V. a promis irevocabil să vândă, iar clauza restituirii dublului avansului "primit" atestă faptul că nu s-a dat irevocabil consimțământul la perfectarea actului în forma autentica.
În aceste condiții nici apelantul, în calitate de succesor în drepturi al tatălui său, nu poate fi obligat la mai mult decât ar fi putut fi obligat autorul.
A invocat în acest sens și deciziile nr. 2199/1992 și nr. 179/1993, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care statuează că prevederile art. 1020 și 1021 Cod civ., potrivit cărora ,,numai partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea cu daune-interese, nu sunt aplicabile în convențiile în care părțile, de comun acord, inserează și o clauză de dezicere. Având valoarea unei clauze rezolutorii, invocarea acesteia pentru desființarea convenției este la îndemâna oricărei părți, rezoluțiunea convenției rezultând din dreptul prevăzut prin convenție de către părți în acest sens, iar nu din neexecutarea de către una dintre ele a obligațiilor contractuale asumate”.
În plus, a arătat că în cazul de față antecontractul de vânzare-cumpărare se referea la un bun aflat sub incidența legii 112/1995, care interzicea sub orice formă, orice tranzacție cu titlu oneros asupra bunurilor respective, timp de 10 ani de la cumpărarea acestora. Bunul nu era în circuitul civil și nu putea face obiectul nici măcar a unei promisiuni de vânzare.
Prin decizia civilă nr. 381A/11.04.2013 Tribunalul București - Secția a V a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă-reclmantă, a admis apelul formulat de apelantul reclamant, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în materia partajului judiciar, sunt aplicabile reguli speciale privind posibilitatea formulării de cereri de completare, după momentul procedural reglementat de art.132 alin.1 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 6737 Cod procedură civilă „În cazul în care, după pronunțarea încheierii prevăzute de art. 6736 alin. 1, dar mai înainte de pronunțarea hotărârii de împărțeală, se constată că există și alți coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse împărțelii, fără ca, privitor la acești coproprietari sau la acele bunuri, să fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanța va putea da o nouă încheiere, care va cuprinde, după caz, și coproprietarii sau bunurile omise”. Pentru identitate de rațiune, aceleași reguli trebuie aplicate și în măsura în care au fost omise elemente componente ale pasivului succesoral.
Tribunalul a apreciat că aceste dispoziții instituie un regim derogatoriu de la regulile de drept comun stabilite prin art.132 alin.1 Cod procedură civilă, permițând formularea cererilor de completare a masei succesorale, atât sub aspect activ cât și sub aspect pasiv, chiar și după pronunțarea încheierii de stabilire a masei succesorale și a moștenitorilor.
A apreciat, totodată, că, în privința cererii modificatoare formulată la data de 27.04.2010, prin care reclamantul pârât a indicat bunurile mobile și imobile ce compun masa succesorală și a solicitat obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 3900 de lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare achitate de el și a sumei de 5400 lei, reprezentând diferența dintre suma de 7800 lei lăsați de defunct într-un cont deschis pe numele pârâtei-reclamante și administrat de aceasta pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare, sunt incidente aceste dispoziții legale, astfel încât, excepția tardivității invocată de pârâta reclamantă a fost în mod corect respinsă de instanța de fond.
În ceea ce privește apelul formulat de apelantul reclamant pârât, Tribunalul a constatat că, prin încheierea de ședință de la termenul din 28.10.2008, s-a pus în vedere ca până la termenul următor, din data de 25.11.2008, reclamantul pârât să achite taxă de timbru în cuantum de 12 lei pentru capătul principal din cererea reconvențională la cererea reconvențională, astfel cum a fost calificat de instanță la termenul din 28.10.2008.
Reclamantul a achitat această taxă de timbru la 24.11.2008, pentru fiecare capăt de cerere suplimentar astfel cum rezultă din chitanțele aflate la filele 267-270.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora „Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”, Tribunalul a apreciat că în mod greșit a fost anulată cererea apelantului prin încheierea de ședință de la termenul din 25.11.2008, chiar dacă dovezile de achitare au fost depuse după strigarea cauzei, dar înainte de sfârșitul ședinței de judecată, astfel cum rezultă din referatul întocmit în cuprinsul acesteia, întrucât ceea ce se sancționează este neachitarea taxei de timbru până la termenul acordat, ipoteză neincidentă în cauză.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că în mod greșit a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, vizând greșita respingere a capătului de cerere referitor la constatarea nulității relative a testamentului defunctului D. V. pentru dol, Tribunalul l-a constat neîntemeiat.
S-a reținut că, potrivit art.960 alin.2 cod civil, dolul nu se presupune, ci trebuie dovedit, iar în cauza de față probatoriile administrate nu au dovedit dolul invocat.
Reclamantul a afirmat ca defunctul D. V. a fost captat și sugestionat de către pârâta reclamantă în vederea îndepărtării reclamantului de la moștenirea ce i se cuvenea.
Sub un prim aspect, al stării părților implicate, care să configureze motivele pentru care a fost încheiat acest act, Tribunalul a reținut, din probatoriul administrat, că defunctul avea o pensie semnificativă care să îi acopere cheltuielile și beneficia și de un ajutor social din partea Uniunii Scriitorilor, constând în servirea mesei de prânz la domiciliu, prin urmare nu se afla în mod real în starea de nevoie, care să impună apelul la ajutorul pârâtei reclamante, cu atât mai mult cu cât locuia împreună cu fiul său și beneficia și de sprijin din partea acestuia.
A reținut și că defunctul avea probleme de sănătate, dar nu se găsea într-o asemenea stare încât sa aibă nevoie de îngrijire permanenta.
Intimata - pârâta - reclamanta V. L. și defunctul aveau o relație foarte bună, apelanta dovedind că îi cumpăra și curăța hainele, îi ducea personal sau prin prieteni mâncare, inclusiv când a fost internat în spital, că îl ajuta cu mesele pe care le dădea în fiecare an. Aceste fapte nu reprezintă însă manevre dolosive ale pârâtei reclamante, chiar dacă nu ar fi fost făcute în mod total dezinteresat ci tocmai în ideea de a cultiva în mod profitabil o relație apropiată cu defunctul.
Tribunalul a reținut din declarațiile martorilor că într-adevăr defunctul avea o slăbiciune, aceea de a organiza petreceri cu mulți invitați din lumea bună, pe care reclamantul și soția acestuia nu mai erau dispuși să le susțină, aceasta fiind una din zonele sensibile în relațiile dintre reclamant și tatăl său, în timp ce pârâta reclamantă și-a oferit sprijinul și ajutorul în acest sens, pregătind felurile de mâncare și aducându-le chiar de la V. cu mașina.
Este posibil ca în acest fel, astfel cum susține apelantul reclamant, pârâta reclamantă să urmărească să creeze defunctului ideea efortului ei susținut pentru ca lui sa-i fie bine și să fie apreciat și în atenția grupului de prieteni, alimentând, totodată, nemulțumirea tatălui față de așa-zisa lipsă de grijă pentru el a familiei apropiate.
Numai că Tribunalul a apreciat că și aceste aspecte sunt insuficiente pentru a califica acțiunile pârâtei reclamante drept manopere dolosive, doctrina reținând că în lipsa unor manevre de inducere în eroare a dispunătorului prin crearea unei aparențe total diferită de realitate, simpla simulare fățarnică a unor sentimente de afecțiune sau prestarea unor îngrijiri interesate nu poate legitima testamentului.
S-a subliniat de instanța de control judiciar că un element determinant pentru a se putea reține dolul este acela ca manevrele viclene să fie folosite pentru a crea dispunătorului o imagine falsă asupra realității pentru a-l determina pe acesta să facă liberalitatea, pe care altfel nu ar face-o.
Or, în cauză faptele pârâtei reclamante nu au creat defunctului o altă imagine asupra realității decât cea adevărată, în condițiile în care defunctul însuși avea unele nemulțumiri în relația cu fiul său și chiar unele neînțelegeri cu nora sa căreia i-a adus unele acuze ofensatoare (conform martorilor F. V. și O. V.).
Pe de altă parte nu este complet exclus ca și în lipsa actelor pârâtei reclamante, în considerarea relației bune pe care defunctul o avea cu pârâta-reclamanta V. L., nepoată de soră, și cu mama acesteia, sora sa, relație rezultată din vizitele defunctului la Câmpina unde locuiau sora și nepoata sa, defunctul să urmărească să o gratifice într-un fel pe nepoata sa.
Reclamantul invocă prezumția de dol născută din starea de sănătate precară a defunctului arătând că defunctul a fost diagnosticat la un moment dat cu lacunarism cerebral, afecțiune care demonstrează o deficiență medicală majoră, uneori cu efecte ireversibile, și marchează un declin neurologic cu urmări vizibile în conduita pacientului și din faptul că cele două acte s-au încheiat în aceeași zi, arătând că dacă intenția defunctului era într-adevăr să lase nepoatei sale moștenire apartamentul în litigiu și bunurile mobile din imobil, ar fi lăsat un simplu testament în care ar fi dispus cu privire la bunurile sale.
Sub primul aspect invocat, Tribunalul a avut în vedere că, pe de o parte, eventuala labilitate psihică a defunctului ar exclude posibilitatea existentei unui dol prin captație, care presupune ca testatorul să fi fost într-o stare neafectată a discernământului său și pe de altă parte faptul că, din probatoriul administrat nu a reieșit ca acesta suferea de o astfel de manifestare, simpla modificare a comportamentului său în perioada de sfârșit a vieții, constând în faptul că îi plăcea să fie compătimit sau că nu mai făcea niște distincții de finețe între noțiuni, pe care le-ar fi făcut anterior sau că ar fi lăsat apa deschisă și ar fi inundat vecinii (conform martorei O. V.), sau faptul că se îmbrăca neglijent sau nepotrivit, putând fi pusă pe seama problemelor obișnuite ale vârstei.
În ceea ce privește susținerile reclamantului făcute tot în cadrul motivului al doilea de apel, privind modul de încheiere al testamentului și antecontractului de vânzare cumpărare, respectiv construcția juridică complexă care a avut ca efect lipsirea efectivă a reclamantului de cvasitotalitatea bunurilor succesorale, Tribunalul a apreciat că, într-adevăr, analiza acestor acte se impune a se face împreună pentru a se înțelege cererea reclamantului de constatare a fraudei la lege, dar aceste motive sunt semnificative pentru aprecierea cauzei de nulitate absolută a acestor acte constând în frauda la lege iar nu în aprecierea cauzei de nulitate relativă privind testamentul constând în dolul sub forma captației și sugestiei, prin urmare sunt supuse unei analize distincte.
În consecință, Tribunalul a concluzionat că prin anularea cererii reclamantului de anulare a antecontractului de vânzare cumpărare, nu a fost posibilă analiza completă și soluționarea unor aspecte esențiale ale fondului cauzei impuse de cererile de constatare a nulității absolute a testamentului și antecontractului de vânzare cumpărare pentru frauda la lege și pe cale de consecință, nici a cererii de reducțiune a testamentului în limita cotității disponibile și a cererilor dependente de constarea sau neconstatarea calității de moștenitor a reclamantului.
Având în vedere cererile formulate de apelant prin apel în sensul desființării sentinței și având în vedere dispozițiile art. 297 teza a doua Cod procedură civilă potrivit cărora „în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare”, Tribunalul a admis apelul formulat de apelantul reclamant D. M. E., a desființat sentința apelată și a trimise cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respingând totodată ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâta-reclamantă V. L. R..
Și împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs a susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile art. 132 alin. 1 cod procedură civilă, atunci când a apreciat că excepția tardivității cererii prin care reclamantul pârât solicita obligarea sa plata sumei de 3900 de lei reprezentând cheltuieli de înmormântare achitate de el și a sumei de 5400 lei, reprezentând diferența dintre suma de 7800 lei lăsată de defunct într-un cont deschis pe numele pârâtei-reclamante și suma efectiv cheltuită de aceasta cu înmormântarea, adică 2400 lei, a fost corect soluționată de instanța de fond.
În opinia recurentei, această cerere completatoare de acțiune putea fi formulată legal, potrivit textului de lege anterior menționat, doar până la prima zi de înfățișare, iar dispozițiile legale care reglementează partajul judiciar, reținute de instanța de apel în considerentele deciziei pronunțate, nu erau incidente în cauză, deoarece, nici acțiunea principală și nici cererea reconvențională nu au avut ca obiect partajul judiciar.
În continuare, recurenta a susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit legea și atunci când a apreciat că este nelegală soluția instanței de fond prin care s-a anulat cererea reclamantului pârât privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare indicat în acțiune, ca netimbrată
Se susține de recurentă că la momentul la care instanța de fond a strigat cauza, dosarul se afla la ordine și nu la amânare, iar taxa de timbru nu era plătită. În această situație, în mod corect prima instanță a pus în discuție nulitatea acestui capăt de cerere, pentru netimbrare și nu nulitatea întregii cereri principale, iar în baza dispozițiilor Legii nr. 146/1997 a anulat doar capătul de cerere din acțiune netimbrat.
A mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1 cod procedură civilă, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea procesului și finalizarea acestuia, dar și să îndeplinească toate actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Același articol prevede că toate drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință, în sensul art. 723 cod procedură civilă, motiv pentru care, consideră că nu se poate reproșa instanței de fond că a dat eficiență dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și l-a sancționat pe reclamant pentru nesocotirea acestor norme.
Prin ultimul motiv de recurs, recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 297 cod procedură civilă, deoarece a desființat sentința primei instanțe și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, deși celelalte capete de cerere fuseseră soluționate pe fond și nu aveau legătură cu capătul de cerere anulat ca netimbrat.
În drept recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă.
Analizând decizia instanței de apel, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă și de criticile dezvoltate de recurentă prin memoriul de recurs, Curtea va reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Art. 304 pct. 7 cod procedură civilă reglementează modificarea hotărârii recurate în cazul în care nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs – nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Invocând acest text de lege, recurenta nu arată care este, efectiv, ipoteza pe care o susține, situație care nu echivalează cu o motivare legală a recursului, din punct de vedere al dispozițiilor art. 304 pct. 7 cod procedură civilă.
Trecând peste această motivare defectuoasă a recursului, dat fiind și caracterul acestuia, consacrat în doctrină, de motiv de modificare de ordine publică, Curtea constată că decizia instanței de apel cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, cerințele impuse de art. 261 pct. 5 cod procedură civilă fiind pe deplin satisfăcute.
Acest text de lege trebuie interpretat în sensul că impune judecătorului motivarea soluției dată asupra fiecărui motiv de nelegalitate invocat în apel, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de apelant în susținerea unuia sau altuia dintre aceste motive.
Faptul că recurenta este nemulțumită de soluția pronunțată de instanța de apel, astfel cum a fost motivată de către aceasta nu echivalează cu o nemotivare a deciziei, care să poată fi invocată de parte în recurs, în baza art. 304 pct. 7 cod procedură civilă și să ducă la modificarea deciziei recurate.
Nefondate sunt și criticile prin care recurenta susține că instanța de apel ar fi aplicat greșit legea, atunci când a apreciat asupra depunerii în termen a cererii completatoare prin care reclamantul pârât solicita obligarea sa la plata sumelor de 3900 de lei și 2400 lei, asupra timbrării legale a capătului de cerere privind nulitatea antecontractului de vânzare cumpărare și asupra trimiterii cauzei pentru rejudecare asupra tuturor capetelor de cerere la prima instanță.
Cu privire la prima critică, Curtea reține că regula prevăzută de art. 132 cod procedură civilă privind modificarea acțiunii până la prima zi de înfățișare nu se aplică în cazul acțiunilor referitoare la succesiuni, fiind practic înfrântă de faptul că, într-un astfel de proces instanța este obligată să identifice bunurile și obligațiile care există în patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii, ceea ce presupune determinarea tuturor bunurilor mobile si imobile ce aparțineau defunctului la data decesului, cu singura condiție ca ele sa aibă o valoare ce poate fi apreciată în bani, dar și determinarea pasivului succesoral.
Această regulă specială, care se aplică prioritar, în raport cu regula de drept comun prevăzută de art. 132 cod procedură civilă se desprinde și din dispozițiile art. 673 indice 7 cod procedură civilă, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.
Potrivit acestei norme, în cazul în care, după pronunțarea încheierii de admitere în principiu, dar mai înainte de pronunțarea hotărârii de împărțeală, se constată că există și alți coproprietari sau alte bunuri ce au fost omise din masa succesorală, instanța va putea da o nouă încheiere, care va cuprinde, după caz, coproprietarii sau bunurile omise.
Intenția legiuitorului a fost ca într-un proces având ca obiect dezbatere succesorală, stabilirea masei succesorale să se facă, dacă este posibil, în mod complet și numai în ipoteza în care acest lucru nu ar fi posibil, respectiv, când bunurile ar fi descoperite după pronunțarea instanței prin hotărâre judecătorească, să se permită părților inițierea unui nou proces privind completarea masei succesorale.
Nu există rațiuni contrare pentru care aplicarea acestei reguli să nu se facă în cazul în care instanța nu pronunță o încheiere de admitere în principiu, sau părțile nu solicită partajul bunurilor, astfel cum se sugerează de recurentă.
Mai mult de atât, în cauza de față, primirea cererii completatoare formulată de reclamant era impusă și de soluționarea legală a capătului de cerere prin care se solicita constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr. 1191/21.05.2004 de BNP Asociați T. P. V. și T. D. M., motivat de faptul că prin încheierea acestuia ar fi fost încălcată rezerva succesorală, cerere pentru a cărei soluționare era imperios necesară stabilirea valorii masei succesorale și a cotității disponibile.
Nefondată este și critica prin care se susține că instanța de apel a apreciat greșit cu privire la timbrarea legală a capătului de cerere anulat de prima instanță.
Taxa de timbru datorată de reclamantul pârât pentru capătul de cerere anulat de prima instanță a fost achitată de acesta până la terminarea ședinței de judecată, situație în care se impunea a fi luată în considerare de instanță, cum în mod corect a apreciat și tribunalul.
Prin depunerea la dosar a dovezii privind achitarea taxei de timbru, în această modalitate, scopul Legii nr. 146/1997 a fost atins, iar anularea ulterioară a capătului de cerere prin care se invoca constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare nu poate fi altfel considerată decât ca o încălcare a dispozițiilor art. 6 din CEDO privind dreptul oricărei părți la un proces echitabil.
Cu privire la dispozițiile art. 297 cod procedură civilă, instanța de recurs constată că au fost corect aplicate de tribunal, în raport de soluția pronunțată de prima instanță asupra capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare, legătura de interdependență ce există între acest capăt de cerere și celelalte, cu a căror soluționare instanța a fost învestită de părți și, nu în ultimul rând, de cererea formulată de apelantul reclamant pârât, prin apel, de trimitere a cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Chiar dacă celelalte capete de cerere au fost soluționate de prima instanță pe fond, anularea sentinței primei instanțe în totalitate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță era impusă de soluția dispusă nelegal de aceeași instanță asupra capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare și de necesitatea soluționării unitare a cauzei, fiind evident faptul că de modul în care se va soluționa în primă instanță capătul de cerere anulat nelegal, depinde și soluționarea celorlalte capete de cerere, cum ar fi stabilirea masei succesorale și constatarea nulității relative a testamentului.
Nu se poate susține că nu există interdependență juridică între soluția ce se va pronunța cu privire la nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare și constatarea nulității testamentului pentru încălcarea rezervei succesorale, cât timp pentru a verifica dacă a existat o astfel de încălcare, trebuie stabilită mai întâi masa succesorală și implicit cotitatea disponibilă, iar aceasta depinde și de soluția ce se va da cererii de constatare a nulității antecontractului, în funcție de care, imobilul ce a făcut obiectul antecontractului ar putea intra sau nu în masa succesorală.
Există interdependență și între soluția ce se va pronunța pe fond cu privire la cererea anulată ca netimbrată, vizând constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare și anularea pentru dol a aceluiași antecontract, în funcție de admiterea sau nu a acesteia, putându-se aprecia dacă celălalt capăt de cerere este sau nu lipsit de obiect.
Pentru toate aceste considerente, reținând și lipsa de interes a recurentei de a invoca omisiunea instanței de apel de a analiza un motiv de apel invocat de intimatul apelant, Curtea va dispune, în baza art. 312 cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă - reclamantă V. L. R., împotriva deciziei civile nr. 381 A/ 11.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant pârât D. M. E..
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.11.2014
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red. I.B.
Dact. I.B
2 ex./16.12.2014
-------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – N.M.
- E.F.
Jud. Sector 2 – M.P.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 423/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
