Obligaţie de a face. Decizia nr. 1717/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1717/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 1717/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1717
Ședința publică de la 14.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant, T. C. V., împotriva deciziei civile nr.90.A. din 28.01.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți, I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE și I. JUDEȚEAN DE POLIIE PRAHOVA.
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant, T. C. V., personal, lipsesc cei doi intimați-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care recurentul face dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, pentru taxa de timbru stabilită prin rezoluția de primire a dosarului de 4,00 lei.
Se referă instanței faptul că la data de 12.11.2014, intimatul-pârât, I. Județean de Poliție Prahova a depus o întâmpinare la recursul de față, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Recurentul-reclamant, învederează faptul că nu are cereri prealabile de formulat în cauză și nici probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în susținerea recursului.
Având cuvântul, recurentul reclamant arată că a formulat această acțiune și a cerut obligarea Poliției Române să întrerupă producerea de zgomote, care depășesc nivelul maxim prevăzut de lege, care se produc într-un imobil, vizavi de locuința sa.
Inițial, a gândit această cerere pe logica bunului simț. Considerând că Poliția trebuie să oprească desfășurarea faptelor ilicite.
A identificat și temeiul de drept, respectiv, art. 26 din Constituția României; legea de organizare și Funcționare a Ministerului de Interne, a Poliției Române, precum și o dispoziție a șefului I.G.P.R. nr. 643/2005, care spun că, Poliția are obligația să asigure ordinea și liniștea publică, fie prin oprirea desfășurării faptelor ilicite, fie prin zădărnicirea comiterii lor.
Arată că vizavi de locuința sa, există un spațiu în care se află trei locații unde se desfășoară nunți: un spațiu are o capacitate de 100 de persoane; altul are o capacitate de 150 persoane și altul de 250 persoane și că de aici a izbucnit un întreg conflict între el, vecini și proprietarii acelor locații, iar că la dosar există măsurători sonore, inclusiv procese verbale de constatare a contravențiilor constatate de Poliție.
Instanța de fond a reținut toată această situație de fapt, invocată și dovedită, numai că s-a respins acțiunea, întrucât ar avea la dispoziție o altă cale și anume cea a răspunderii pentru prejudiciul suferit adresată celui care l-a produs, astfel încât, această cale pe care a urmat-o ar fi inadmisibilă.
În apel se reține același lucru, cum că nu se poate ca o autoritate a statului să fie obligată pe calea unei acțiuni civile să facă acest lucru.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C.p.civ. critică faptul că nimic din ceea ce a invocat, respectiv, atitudinea Poliției, neîndeplinirea obligațiilor pe care le are și implicit posibilitatea de a se adresa instanței, pentru obligarea lor ca să-și îndeplinească misiunea ce o au, nu au fost cercetate.
Motivul doi de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.p.civ. se referă la faptul că au fost încălcate temeiurile pe care le-a invocat și se referă la art. 26 din Constituție, potrivit cărora, Autoritatea Statului are obligația să ocrotească, viața privată și dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției, pentru apărarea drepturilor sale.
Concluzionând, solicită în principal, admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât nu a fost cercetat nimic.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, schimbarea hotărârii din apel, în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință, admiterea acțiunii.
Curtea reține cauza spre soluționare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.90A/28.01.2014 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul – reclamant T. C. V., împotriva sentinței civile nr.5469/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în contradictoriu cu intimații – pârâți I. G. al Poliției Române și I. Județean de Poliție Prahova.
Pentru a pronunța această decizie civilă, tribunalul a reținut, în esență, că prin sentința civilă nr.5469/12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocata de pârâtul I. G. al Politiei Romane. A respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul T. C. V., domiciliat, în contradictoriu cu pârâții I. G. AL POLITIEI ROMANE, si I. J. DE POLITIE PRAHOVA, având ca obiect obligarea pârâților să oprească producerea zgomotelor in incinta imobilului situat in Campina, .. 1, jud. Prahova, ce depășesc nivelul maxim admis de Ordinul Ministerului Sănătății nr.536/1997, să asigure și sa mențină starea de legalitate în acest imobil.
La 09.09.2011, este formulată precizare a obiectului acțiunii (fila nr. 77 din vol. II al dosarului Curții de Apel București), prin care se solicita obligarea pârâților să oprească producerea zgomotelor în incinta imobilului situat in Campina, ..1, jud. Prahova, ce depășesc nivelul maxim admis de Ordinul Ministerului Sănătății nr.536/1997, să asigure și să mențină starea de legalitate in acest imobil.
La 08.09.2011, pârâtul I. de Politie al județului Prahova formulează întâmpinare (fila nr. 1 din vol. II al dosarului Curții de Apel București), prin care solicita respingerea acțiunii al cărui obiect este nedefinit, enumerând in continuare sancțiunile care au fost aplicate după efectuarea controalelor la complexul deținut de ..A
La rândul său, pârâtul I. G. al Politiei Romane formulează întâmpinare (fila nr. 66 din vol. II al dosarului Curții de Apel București), prin care invoca excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la dispozițiile art.12 alin.2 din Legea nr. 218/2002 si solicita totodată respingerea cererii, făcând referire la activitatea desfășurata de IJP Prahova și alte autorități publice, având drept consecința aplicarea unor sancțiuni.
Prin sentința civila nr.5316/23.09.2011 Curtea de Apel București a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei sector 5, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.11.2011.
Prin sentința civila nr.3122/06.04.2012 Judecătoria sector 5 a declinat competenta in favoarea Curții de Apel București si constatând conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație si Justiție pentru soluționarea acestuia.
Prin decizia nr.298/22.01.2013 Înalta Curte de Casație si Justiție Secția de C. administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sector 5, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței sub nr._ .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul T. C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat ca nefondat apelul formulat, având în vedere că obiectul cauzei îl constituie obligație de a face, anume, apelantul reclamant a solicitat instanței ca intimații pârâți să fie obligați să oprească producerea zgomotelor în incinta imobilului situat în Campina, .. 1, jud. Prahova, ce depășesc nivelul maxim admis de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997, să asigure și să mențină starea de legalitate în acest imobil.
De la început trebuie precizat că, pentru ca instanța să poată admite o cerere care are drept cauză obligație de a face, este necesar ca acea obligație să fie una prevăzută de lege, și să îl privească pe reclamant.
În cauza de față, reclamantul apelant a solicitat ca pârâții, cu atribuții în menținerea ordinii publice, potrivit legii, (cum în mod corect a motivat acesta) să ia măsuri față de o terță persoană, măsuri specifice atribuțiilor de menținere a ordinii publice.
Or, pentru aceste măsuri, există o procedură prevăzută de lege: se formulează plângere la organele de poliție, care, in urma investigațiilor, aplică sancțiunile prevăzute de lege, dacă este cazul. La fel, dacă este necesară intervenția unor alte organisme, de ex. Garda de Mediu.
Nu este posibil ca, pe calea procedurală a unei acțiuni civile, organele de menținere a ordinii publice să fie obligate să ia măsuri specifice atribuțiilor legale.
Prin urmare, soluția instanței de fond este corectă, precum și indicațiile cu privire la eventualele acțiuni care ar putea acorda satisfacție apelantului-reclamant, constatându-se, în mod legal, că instanța nu poate obliga pârâții, într-o maniera mai mult decât generală și printr-o greșita interpretare a obligației de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite, să aplice sancțiuni pentru fapte ce nu s-au produs încă, sancțiuni care să conducă în final la sistarea sau măcar suspendarea activității societății comerciale, dacă amenda contravenționala, prin ea însăși, nu este in măsura să determine respectarea de către ., a dispozițiilor legale referitoare la nivelul maxim de zgomot permis.
Pe cale de consecință tribunalul a respins, apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs T. C. V..
În esență a susținut că potrivit art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă instanțele (de fond și apel) nu au cercetat acțiunea încălcând principiul disponibilității și nici motivele de apel (filele 2-5 dosar curte).
Recursul este nefondat.
Articolul 304 pct.5 Cod procedură civilă constituie dreptul comun în materia actelor de procedură (include toate neregularitățile procedurale).
Or, din actele și lucrările dosarului nu se confirmă susținerea recurentului sub acest aspect, astfel că motivul de recurs este neîntemeiat.
Articolul 304 pct.9 Cod procedură civilă vizează două ipoteze:
Prima se referă la faptul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, adică din modul cum a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
Verificând decizia civilă recurată și sub acest aspect, nu se constată că motivul de recurs este întemeiat.
A doua ipoteză se referă la faptul că hotărâre civilă ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, adică s-a aplicat o normă generală nesocotind existența unei norme speciale sau s-a aplicat o normă care nu este incidentă în speță.
Și sub acest aspect nu se constată că există motive de nelegalitate a deciziei civile recurate.
Or, cum motivele de recurs s-au reținut a fi nefondate potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.316 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant, T. C. V., împotriva deciziei civile nr.90A din 28.01.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți, I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE și I. JUDEȚEAN DE POLIIE PRAHOVA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.C.M.T.
Tehnored.C.S.
Ex.2/.2015
T.B. Secția a III-a Civilă – A.C.T.
- A.G.
Jud.sector 5 București – I.N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1659/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 496/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
