Legea 10/2001. Decizia nr. 423/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 423/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 423A
Ședința publică de la data de 29.10.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - S. M.
JUDECĂTOR - F. L. E.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții – reclamanți G. C. și G. E. împotriva sentinței civile nr.45/20.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cauza având ca obiect „ Legea nr.10/2001 – pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții – reclamanți G. C. și G. E. – reprezentați de avocat M. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014(fila 4 dosar) lipsind intimații – pârâți Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea pune în discuție calificarea căii de atac în raport de valoarea obiectului litigiului dedus judecății, de 283.000 Euro, și de dispozițiile art. 466 din noul C.pr.civ.
Reprezentantul recurenților-reclamanți consideră că apelul este calea de atac incidentă în cauză.
Curtea, după deliberare, în complet de recurs, având în vedere valoarea obiectului litigiului de 283.000 euro și de prevederile art. 7 alin.2 din Legea nr.76/2012 și ale art. 466 Cod procedură civilă, constată că apelul este calea de atac incidentă în cauză, dosarul urmând să fie trecut pe lista de apeluri și să fie judecat în complet de apel format din primii doi judecători înscriși pe lista de ședință.
Curtea, în complet de apel legal constituit, acordă cuvântul pe probe.
Reprezentantul apelanților – reclamanți arată că nu are de administrat alte probe.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelanții – reclamanți G. C. și G. E. prin avocat solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât judecata nu s-a făcut pe fondul cauzei.
În ceea ce privește calculul termenului de prescripție, solicită să se constate că în raport de răspunsul RA APPS_/28.10.2010, se întrerupe termenul de prescripție a acțiunii deoarece aceasta nu privește acordarea unui drept locativ ci acordarea unei locuințe în temeiul Legii nr.1/2009, cu compensarea valorii pe care o au de recuperat urmare pierderii imobilului, conform legii.
La interpelarea instanței, reprezentantul apelanților – reclamanți arată că nu știe dacă există o altă acțiune cu privire la prețul actualizat al imobilului în litigiu.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 14.08.2013, astfel cum a fost precizata la data de 13.09.2013 reclamanții Gogoneața C. și Gogoneața E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de entitate desemnata de legea speciala (Legea nr.10/2001, modificata prin Legea nr. 1/2009), precum si in calitate de reprezentant al Statului R., în temeiul art. 194 si urm. C.proc.civ., restituirea sumei 283.000 euro, echivalent în lei la data plații, ce reprezintă valoarea reala a imobilului, calculată după standardele internaționale așa cum dispun prevederile Legii nr. 1/2009.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat ca Legea nr. 1/2009, modificata si completata Legea nr. 10/2001, a menționat ca foștii proprietari ale căror contracte încheiate in temeiul Legii nr. 112/1995 au fost anulate, beneficiază de un nou drept, respectiv cel de a li se restitui prețul de piața al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale.
Reclamanții au arătat că au cumpărat imobilul conform contractului de vânzare-cumpărare nr.6813/1996, încheiat cu R.A.-A.P.P.S. Acțiunea in revendicare a fost admisa prin sentința civila nr.316/22.02.2011 a Tribunalului București, rămasa irevocabila, iar actul de vânzare-cumpărare nr.6813/1996 a fost anulat prin decizia nr. 275/2005 a Curții de Apel București.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. I pct. 18 din Legea nr. 1/2009, care a modificat Legea nr. 10/2001, art. 50 pct.4 si art.501 din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune si excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice in nume propriu si ca reprezentant al Statului R..
Prin sentința civilă nr. 45/20.01.2014 Tribunalul București Secția a IV-a civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții au investit tribunalul cu o cerere in pretenții prin care au solicitat restituirea prețului de piața al imobilului, considerând ca sunt îndreptățiți a recupera suma de 283.000 EURO.
Prin decizia nr. 225/12.03.2004 pronunțata in dosarul nr. 2541/2003 de Tribunalul București Secția a IV a Civila, irevocabila la data de 24.02.2005, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare nr. 6813/20.11.1996, încheiat intre RAPPS, in calitate de vânzător si Gogoneața C. si Gogoneața E. in calitate de cumpărători privind imobilul din București, ., apartamentul nr.1, sector 1, reținându-se ca părțile contractante au fost de rea credința.
Prin sentința civila nr. 316/22.02.2011 pronunțata in dosarul nr._ de Tribunalul București Secția a IV a Civila s-a dispus obligarea paratei RAPPS sa restituie reclamantelor Pungulescu F. si M. E. R. imobilul din București, ., apartamentul nr.1, sector 1.
In Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut posibilitatea de a solicita restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile precum si posibilitatea restituirii prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Deci, in funcție de modul cum s-au respectat prevederile Legii nr. 112/1995 se poate solicita restituirea preț de piața al imobilului sau prețul reactualizat.
Reclamanții au indicat ca temei legal dispozițiile art. 501 introdus prin punctul 18 din Legea nr. 1/2009 începând cu 06.02.2009,potrivit cu care proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, considerând ca au fost de buna credința la încheierea contractului de vânzare cumpărare si ca vânzarea a respectat prevederile Legii nr. 112/1995.
Reținând ca nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare nr. 6813/20.11.1996, încheiat intre RAPPS, in calitate de vânzător si Gogoneața C. si Gogoneața E. in calitate de cumpărători privind imobilul din Bucurețti, ., apartamentul nr.1, sector 1 a fost constatată anterior apariției Legii nr. 1/2009, tribunalul a apreciat ca dreptul cumpărătorilor evinși de a cere restituirea prețului plătit pentru imobilul in litigiu, s-a născut la data la care actul normativ mai sus menționat a intrat in vigoare (06.02.2009), acest drept fiind supus termenului general de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958 (lege aplicabila in prezentul litigiu).
Ca urmare, dreptul cumpărătorilor evinși de a cere restituirea valorii de circulație pentru imobilul in litigiu s-a născut la data intrării in vigoare a Legii nr. 1/2009, respectiv 06.02.2009, de la acest moment începând sa curgă termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, iar pana la data introducerii acțiunii de către reclamanți, respectiv 14.08.2013, au trecut mai mult de 3 ani.
Răspunsul dat de RAPPS la cererea înregistrata sub nr._/26.08.2010 nu reprezintă o recunoaștere de către parat a dreptului cumpărătorilor evinși de a obține restituirea valorii de circulație pentru imobilul in litigiu, ci reprezintă un acord in vederea vinderii unei locuințe, in condițiile legii.
F. de soluția data excepției prescripției nu se mai impune a fi analizata excepția lipsei calității procesuale pasive precum si fondul cauzei.
Împotriva sentinței civile nr. 45/2014 au declarat recurs reclamanții Gogoneața C. și Gogoneața E., în motivarea căruia a susținut următoarele critici:
Hotărârea instanței de fond este profund nelegala, întrucât a fost emisa cu încălcarea vădita a dispozițiilor art.488 alin. l pct. 8 NCPC în sensul ca in emiterea acestei sentințe au fost aplicate in mod greșit dispozițiile de drept material care guvernează prescripția dreptului la acțiune si cauzele de întrerupere a cursului acesteia.
Recurenții reclamanți au mai arătat că s-a dat o interpretare greșită însuși răspunsului emis de R.A. - A.P.P.S. prin Adresa nr._/2010, la ultima cerere, adresata acestei entități, înregistrata sub același număr.
Astfel, au susținut recurenții reclamanți, cererea a fost adresata in temeiul Legii nr. 1/2009, care a modificat Legea nr.10/2001, prin care au solicitat cumpărarea unui imobil in condițiile compensării prețului noului imobil cu valoarea de piața a imobilului al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost anulat. Răspunsul R.A. - A.P.PS. la aceasta cerere a fost formulat in temeiul acelorași acte normative, care nasc dreptul la restituirea valorii de piața a imobilului.
Recurenții reclamanți au precizat că termenul de prescripție a fost astfel întrerupt, prin emiterea de către R.A.-A.P.PS a adresei nr._/28.10.2010, un nou termen începând sa curgă din data de 28.10.2010, data la care s-a comunicat acest răspuns.
Astfel, in raport de momentul introducerii acțiunii, respectiv 14.08.2013, termenul de 3 ani prevăzut de lege nu era împlinit, așa cum greșit a considerat instanța.
Prin hotărârea de fond s-a dat o interpretare greșita atât dispozițiilor art.16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, cat si sensului cererii de chemare în judecată si adresei R.A.A.P.PS., instanța considerând ca acest act nu a avut vocația de a întrerupe cursul prescripției.
Aceasta interpretare nu este justa, întrucât în raport de cererea reclamanților, cat si de răspunsul R.A. A.P.PS., se află în prezența nu a unui "acord cu privire la atribuirea unei locuințe", ci în prezenta unei acceptări de principiu a dreptului recurenților de a obține restituirea valorii de piață a imobilului, prin compensarea prețului, in momentul in care RA.A.P.PS. va dispune de un nou imobil, în vederea vânzării.
În consecință, recurenții reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate, și rejudecând, să se dispună potrivit art.498 alin.2 NCPC trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea judecării in fond.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.483 si urm. NCPC, Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctiva.
Intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu au formulat întâmpinare în apel.
Prin încheierea de la termenul din data de 29.10.2014 Curtea a calificat calea de atac incidentă în cauză ca fiind apelul, pentru considerentele arătate în practicaua hotărârii.
Analizând sentința apelată, precum și actele și lucrările dosarului, în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Întrucât termenul de prescripție a început să curgă înainte de . Codului civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 (1.10.2011), în conformitate cu dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 (potrivit cărora „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”), în mod corect a reținut prima instanță de fond faptul că în cauza de față sunt incidente dispozițiile în materia prescripției extinctive cuprinse în Decretul nr. 167/1958, astfel încât regimul prescripției este supus în totalitate legii vechi, atât sub aspectul termenului, modalității de calcul, suspendare, întrerupere, repunere în termen, etc., cât și sub aspectul modalității de invocare, în sensul obligației instanțelor de judecată ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune este prescris, potrivit art. 18 din decret.
În acest sens a decis și instanța supremă prin decizia în interesul legii nr. 1/2014, publicată în M. Of. nr. 283 din 17 aprilie 2014: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
Prin apelul de față apelanții-reclamanți nu contestă nici durata termenului de prescripție de 3 ani, nici momentul la care a început să curgă termenul de prescripție, ci contestă modul de aplicare și interpretare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 datorită greșitei interpretări a probei constând în adresa nr._/28.10.2010.
Curtea va respinge această critică, reținând că, prin promovarea acțiunii, reclamanții
au urmărit restituirea prețului de piață al imobilului, posibilitate de despăgubire ce nu exista
în norma juridică anterioară modificării operate prin Legea nr. 1/2009, astfel că în mod corect s-a reținut de către tribunal că termenul de prescripție pentru valorificarea dreptului subiectiv nou creat prin actul normativ special – drept subiectiv având un conținut nou, inexistent anterior și deci nesusceptibil de sancțiunea prescripției înainte de a avea existență juridică - a început să curgă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009.
Prin urmare, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, dreptul subiectiv supus prescripției extinctive este dreptul reclamanților de a obține valoarea de circulație a bunului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 6813/20.11.1996, reglementat de art. 501 din Legea nr. 10/2001; iar nu dreptul de prioritate al reclamanților la cumpărarea unui imobil reglementat de art. 20 din același act normativ.
Or, prin adresa nr._/28.10.2010, RAPPS nu a recunoscut dreptul a cărui acțiune se prescrie, în litigiu în prezentul dosar, ci a arătat că este de acord, în principiu, cu privire la repartizarea unei locuințe conform Legii nr. 1/2009 care a modificat Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, Curtea constată că tribunalul a făcut o corectă interpretare a probei constând în adresa nr._/28.10.2010 emisă de APPS – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor art. art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, reținând că această adresă nu face dovada intervenirii cazului de întrerupere prevăzut de această normă juridică.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.pr.civ., Curtea va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți G. C.– cu domiciliul în București, ., . și G. E. – cu domiciliul în București, .. 12-14, . împotriva sentinței civile nr. 45/20.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice – cu sediul în București,.,sector 5 și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice – reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București – cu sediul în București, . Gerota nr.13, sector 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR,
C. M. S. S. M.
GREFIER,
D. L.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. GC/4ex./12.11.2014
Jud. fond - L. I. F.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1723/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1498/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
