Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 807/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 807/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 807/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.807
Ședința publică de la 29.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-petent S. I., împotriva deciziei civile nr.616.A. din 31.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 1, C. G. și M. BUCUREȘTI PRTIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect – plângere împotriva încheierii de Carte Funciară.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 22.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.04.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 616/A din 31 mai 2012, Tribunalul București – Secția a IV a Civilă a respins excepția inadmisibilității promovării căi de atac a apelului, invocată de intimatul-petent, ca lipsită de temei; a admis apelul formulat de apelantul C. G., împotriva sentinței civile nr._ din 24 mai 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent S. I. și intimații M. București prin Primarul General și O. de C. și Publicitate Imobiliară Sector 1 București; a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că: a respins plângerea formulată de petentul S. I. împotriva încheierii nr._ din 04 februarie 2011 pronunțată de O. de C. și Publicitate Imobiliară –sector 1, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 22 martie 2011, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2011, petentul S. I. a formulat în contradictoriu cu M. București prin Primarul General și cu O. de C. și Publicitate Imobiliară Sector 1 București, plângere împotriva încheierii nr._ din 03 martie 2011, comunicată la data de 08 martie 2011 și împotriva încheierii de Carte funciară nr._ din 12 ianuarie 2011.
Prin încheierea din data de 12 aprilie 2011, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. de C. și Publicitate Imobiliară a sectorului 1 București pentru considerentele menționate în respectiva încheiere.
Prin sentința civilă nr._ din 24 mai 2011, instanța a admis plângerea împotriva încheierilor de Carte funciară nr._ din 03 martie 2011 și nr._ din 12 ianuarie 2011 și a dispus desființarea respectivelor încheieri și menționarea reclamantului în calitate de coproprietar devălmaș al imobilului din București ..
Analizând actele dosarului, tribunalul a constatat că apelul este admisibil și fondat, pentru următoarele considerente:
- Asupra admisibilității apelului:
Apelul este fondat, fiind declarat într-o cauză căreia îi este aplicabilă procedura necontencioasă, iar potrivit art. 336 alin. 3 Cod de procedură civilă, calea de atac în materie necontencioasă (de regulă, recursul) poate fi declarată de orice persoană interesată, chiar dacă aceasta nu a fost citată la judecarea cererii.
Cartea a III-a din codul de procedură civilă este dreptul comun în materie necontencioasă, așa încât această prevedere se aplică și în cauza de față, în care calea de atac este apelul, potrivit dispozițiilor speciale și derogatorii ale art. 50 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, întrucât acolo unde norma specială nu dispune, ea se completează cu norma generală în materie.
Urmând de aici că este admisibil apelul declarat de C. G., persoană interesată, în condițiile în care înscrierea în Cartea funciară a petentului-intimat S. I. drept coproprietar devălmaș al imobilului ce face obiectul urmăririi silite declanșate de apelant este de natură a afecta (cel puțin prin temporizare – art. 493 Cod de procedură civilă – dar și prin diminuarea gajului general) drepturile creditorului urmăritor, excepția inadmisibilității este lipsită de temei.
2. Asupra fondului apelului:
Sentința apelată a fost pronunțată cu încălcarea legii, fiind incidente dispozițiile art. 295 alin. 1 și art. 296 Cod de procedură civilă, care impun reformarea sa, prin schimbarea în tot și respingerea plângerii formulate de petent, ca neîntemeiată.
Astfel, prin sentința civilă nr._ din 17 decembrie 2008, Judecătoria sectorului 1 București a admis cererea formulată de reclamanta S. C. și a constatat că reclamanta a dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului situat în . – 42 (40bis), sector 1, în suprafață de 348 mp.
În mod legal imobilul a fost intabulat în Cartea funciară pe numele proprietarului S. C. (extras din Cartea funciară – fila 17 dosar fond), având în vedere mențiunile sentinței anterior amintite; registratorul de Carte funciară nu are a face o judecată asupra fondului raporturilor juridice supuse înscrierii, ci trebuie să respecte dispozițiile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (în forma anterioară Noul Cod Civil, față de data introducerii cererii și de art. 223 alin. 1 din Legea nr. 71/2011), conform cărora în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții:
„a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;
b) identifică corect numele sau denumirea părților și menționează codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;
c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz;
d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română;
e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului;
f) este însoțit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepția scutirilor legale”.
Din această dispoziție legală a rezultat că actul sau faptul juridic supus intabulării (precum uzucapiunea) trebuie să rezulte dintr-un înscris care atestă nemijlocit acel fapt juridic, iar nu din alte probe extrinseci, ori circumstanțiale. De aceea, argumentele intimatului-petent, întemeiate pe procesul-verbal de contravenție din care a rezultat că a edificat fără autorizație construcția împreună cu soția sa, proprietarul tabular, respectiv pe certificatul de atestare fiscală, nu pot fi primite, având în vedere că aceste înscrisuri nu fac dovada dreptului de proprietate și nu îndeplinesc exigențele art. 48 din Legea nr. 7/1996.
Așa fiind, în condițiile în care potrivit hotărârii judecătorești, doar S. C. este proprietarul terenului, prin efectul uzucapiunii, petentul-intimat nu putea fi înscris în Cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate decât cu încălcarea legii.
Pe de altă parte, în afara acestui aspect de ordin formal, s-a constatat că efectele uzucapiunii se produc în mod retroactiv, până la data începerii posesiei, dată care, în mod cert, intimatul-petent și actuala sa soție nu erau căsătoriți (având în vedere că sentința a fost pronunțată în anul 2008; prin aceasta s-a reținut, potrivit depozițiilor martorilor, că reclamanta stăpânea imobilul de mai bine de 30 de ani; intimatul-petent s-a căsătorit în anul 1981, așadar după începerea posesiei utile), așa încât terenul este bun propriu (nefiind așadar aplicabile prevederile art. 30 ale fostului Cod al familiei), iar prin efectul accesiunii, aceeași concluzie se impune și cu privire la construcție.
În fine, tribunalul a observat că cererea intimatului-petent și a soției sale a fost formulată după ce prin somația emisă la data de 28 iunie 2010 în dosarul de executare nr. 372/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc „D., I. și Crafcenco” s-a început executarea silită imobiliară asupra imobilului pentru un debit personal al numitei S. C. (filele 22 și 33 dosar fond), de unde a rezultat, pe calea unei prezumții simple îngăduite de art. 1203 cod civil din 1864, că înscrierea urmărită de intimatul-petent are ca scop temporizarea (art. 493 Cod de procedură civilă) și zădărnicirea cel puțin parțială a executării silite (ca efect al partajului).
Din cele ce preced a rezultat că apelul este fondat, a fost admis, potrivit art. 48 și art. 52 din Legea nr. 7/1996, art. 295 – 296 Cod de procedură civilă, urmând ca sentința apelată să fie schimbată în tot, cu consecința respingerii plângerii formulate de petentul-intimat împotriva încheierii nr._ din 04 februarie 2011 a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară sector 1, ca neîntemeiată.
Cererea apelantului, de trimitere a cauzei spre rejudecare, nu a fost primită, nefiind incidente niciunul din motivele indicate de art. 297 alin. 1 Cod de procedură civilă; astfel, apelantul nu a fost parte la judecata necontencioasă de la prima instanță, pentru a putea invoca o nelegală citare a sa ca motiv de apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Stănciou I..
În esență și-a motivat recursul în sensul că, potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă decizia este lipsită de temei legal, atât pentru faptul că apelul lui C. G. este inadmisibil, că nu-și găsește incidența art. 336 alin. 3 Cod de procedură civilă, iar datorită caracterului contencios al cererii reclamantului, apelantul nu avea calitate procesuală activă a promovării căii de atac.
În subsidiar, data începerii posesiei este cea a intrării terenului în patrimoniu și nu se poate înlătura un coproprietar atâta timp cât a semnat cererea de intabulare (motive de recurs, filele 2 – 4, dosar curte).
Recursul este nefundat.
S-a invocat din oficiu excepția formulării tardivă a recursului dar din analiza actelor poștale se reține că recursul este formulat în terme și excepția se va respinge.
Recursul cale extraordinară de atac de reformare este exercitat strict și limitativ pentru motive concret determinate (art. 304 pct. 1 – 9 Cod de procedură civilă) care vizează legalitatea deciziei pronunțate în apel.
Art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă vizează două ipoteze. Prima, când hotărârea este lipsită de temei legal, adică atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată (a nu se confunda cu nemotivarea hotărârii).
Este un prim motiv de recurs dar susținerile scrise nu referă la această situație ci la faptul că greșit nu s-a reținut caracterul contencios al cererii și nu poate fi primit un astfel de motiv de recurs.
A doua ipoteză privește faptul când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicare greșită a legii (adică s-a aplicat o normă generală nesocotind o normă specială, s-a aplicat o normă care nu este incidentă în speță).
Or, din motivele scrise de recurs nu reiese așa ceva și ca atare (faptul că ar curge un termen de posesie, semnătura cererii de intabulare de un coproprietar, nu sunt motive în sensul art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, nu sunt motive de nelegalitate.
Așa fiind conform art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă se va respinge recursul ca nefundat.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului.
Respinge recursul formulat de recurentul – petent S. I., împotriva deciziei civile nr. 616/A din 31 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații O. de C. și Publicitate Imobiliară Sector 1, C. G. și M. București prin Primarul General, ca nefondat.
Se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. T. D. A. F. P.
Grefier,
Rădița I.
Red.C.M.T.
Tehnodact.C.F.
2ex./21.05.2013
T.B.-S.4.-L.gh.Z.;D.N.T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 388/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 678/2012. Curtea de... → |
|---|
