Pretenţii. Decizia nr. 171/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 171/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.171 A
Ședința publică din 23.04.2014
Curtea constituită din:
Președinte - M. G. R.
Judecător - A. DorisTomescu
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă M. V., împotriva sentinței civile nr.1822 din 18.10.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocatul L. I. în calitate de reprezentant al apelantei reclamante M. V., în baza împuternicirii avocațiale eliberate de Baroul București (fila 2 din dosarul nr._/3/2011, al Tribunalul București - Secția a III-a Civilă) și lipsește reprezentantul instituției intimate pârâte, S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care: avocatul apelantei depune la dosar dovada achitării taxei de timbru potrivit rezoluției, iar instanța constată că apelul este legal timbrat.
Avocatul apelantei depune și copiile unor încheieri de ședință, ca practică judiciară cu privire la scutirea de la plata taxelor de timbru și arată că nu are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul apelantei reclamante M. V. solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, anularea hotărârii atacate și, judecând cauza pe fond, să fie admisă cererea de chemare în judecată.
Susține că este constantă practica unor instanțe (exemplu Judecătoria sectorului 5 București), astfel cum a demonstrat prin înscrisurile reprezentând jurisprudență depuse astăzi la dosar, de a se constata că acțiunea în pretenții de genul celei care face obiectul prezentei cauzei este scutită de plata taxelor de timbru, conform art.15 lit.r din Legea nr.146/1997, dar și potrivit art.50 din Legea nr.10/2001. Consideră, așadar, că reclamantei i s-a pus în vedere în mod abuziv să timbreze cererea sa și tot abuziv i-a fost respinsă și cererea de reexaminare, în total dezacord cu actele normative invocate mai înainte.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a civilă, sub nr._/3/2011, reclamanta M. V. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 89.700 lei, reprezentând prejudiciul cauzat cu ocazia valorificării unei părți de 230.000 lei din creanța garantată asupra statului în cuantum de 1.016.602 lei conferită de Titlul de despăgubire nr. 5740/30.06.2009 emis de Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; obligarea pârâtului la plata sumei de 786.602 lei, reprezentând restul echivalentului creanței garantate asupra statului conferita de Titlul de despăgubire nr. 5740/30.06.2009 emis de Guvernul României - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, sub condiția suspensivă ca reclamanta să restituie pârâtului cantitatea de 786.602 de acțiuni deținute la Fondul Proprietatea; obligarea pârâtului statul român la actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 1.016.602 lei, începând cu data de 30.06.2009 și până la momentul plății efective a sumei mai sus arătată; obligarea pârâtului la plata sumei de 200 RON reprezentând daune moratorii, pentru fiecare zi de întârziere începând cu 30 de zile de la data rămânerii definitive și executorii a hotărârii ce va soluționa prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 25/06.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III–a Civilă, în dosarul nr._/3/2011 s-a admis excepția de necompetență materială.
S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M. V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII–a C. Administrativ și Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 6734/27.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2011 s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
S-a declinat cauza formulată de reclamanta M. V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerului Finanțelor Publice, spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția civilă.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza pentru soluționarea acestuia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Prin decizia nr.5096/19.04.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2011 s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M. V. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului București – Secția civilă.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut următoarele:
Obiectul prezentului litigiu vizează o acțiune în pretenții în temeiul răspunderii civile delictuale, conform art.998-999 din Codul civil, determinată de încălcarea dispozițiilor Titlul VII al Legii nr.247/2005.
În speță, reclamanta a solicitat, în temeiul răspunderii civile delictuale, acordarea de despăgubiri reprezentând diferența dintre suma stabilită prin decizia-titlu de despăgubire și suma efectiv obținută ca urmare a vânzării acțiunilor acordate la Fondul proprietatea, în baza titlului de conversie emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În raport cu obiectul cererii și temeiul de drept al acesteia s-a constatat că raportul juridic dedus judecății este unul de drept civil, iar față de cuantumul despăgubirilor cerute devin incidente prevederile art.2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei.
După soluționarea conflictului negativ de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, sub nr._, instanță care a stabilit în sarcina reclamantei, față de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, precum și de valoarea pretențiilor, obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 12.874,02 lei și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei, pentru primul termen de judecată acordat în cauză, la data de 18.10.2013.
Prin sentința civilă nr.1822/18.10.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția de netimbrare și a anulat cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin rezoluție, tribunalul a pus în vedere petentei să achite taxa judiciară de timbru în cuantum provizoriu de_,02 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul de drept invocat de reclamantă, respectiv obligarea pârâtului la plata unei sume de bani cu titlu de prejudiciu rezultat din valorificarea creanței garante asupra statului, actualizarea acestei sume cu indicele de inflație, obligarea la daune moratorii în temeiul art.998-999 Cod civil, temei de drept reținut și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin regulatorul de competență, art.1073, 1075, 1082 și 1091 și 1101 Cod civil, tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecată nu se încadrează în categoria cererilor introduse de proprietari sau succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat în perioada 06.03._89 prevăzute de art.15 lit. r din Legea nr.146/1997.
Cererea nu se încadrează nici în categoria acțiunilor accesorii și incidente, înțelesul acestora fiind dat de Codul de procedură civilă, iar nu de faptul că ar avea legătură cu cererea de restituire a imobilelor preluate abuziv.
După soluționarea irevocabilă a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, prin încheiere irevocabilă pronunțată la data de 23.09.2013, în dosarul asociat nr._ /a1, în ședința publică de la acest termen de judecată, tribunalul, constatând că reclamanta, deși legal citată nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, a invocat excepția de netimbrare, asupra căreia, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 20 alin.1 și 2 din Legea nr.146/1997, modificată și completată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii (...), instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În conformitate cu art. 20 alin. 3 din Legea nr.146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere că reclamanta a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în cuantumul stabilit de instanță, și după soluționarea irevocabilă a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, conform dovezii de citare aflată la fila 7 din dosar, iar până la acest termen de judecată, respectiv 18.10.2013, nu și-a îndeplinit obligația procesuală, tribunalul, în temeiul dispozițiilor legale invocate, a admis excepția de netimbrare și a anulat cererea, ca netimbrată.
Împotriva sentinței civile nr.1822/18.10.2013 a formulat apel reclamanta M. V..
Apelanta susține că Tribunalul București a considerat în mod abuziv, printr-o interpretare restrictivă a legii, cum că în speță nu sunt incidente disp. art. 15 lit.(r) din Legea nr.146/1997, deși în toate cauzele de acest gen, dintre care multe au fost admise în justiție, nu s-a plătit nici o taxă de timbru, cu precizarea că atunci când inițial i s-a pus în vedere prin citativ achitarea acestei taxe de timbru, cererile de reexaminare formulate au fost întotdeauna admise, constatându-se astfel de către instanțele de reexaminare, incidența în speța a disp. art. 15 lit.(r) din Legea nr.146/1997.
Apelanta – reclamantă precizează că anexează prezentei cereri sentințe în cauze identice precum și încheierile de ședință unde cererile de reexaminare în astfel de spețe au fost admise în mod irevocabil.
Și pe această cale a apelului, reiterează odată în plus cum că în conformitate cu disp. art. 15 lit.(r) din Legea nr.146/1997: „Art. 15. - Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: ... r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente". Astfel, solicită ca în baza disp. art. 18 alin.(2) din Legea nr.146/1997 să se constate că apelanta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, întrucât prezenta cerere având drept obiect recuperarea prejudiciul cauzat cu ocazia valorificării creanței garantate asupra statului, reprezentând restituirea prin echivalent a unui imobil preluat în mod abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se încadrează în sfera de aplicare a disp. art. 15 lit.(r) din Legea nr.146/1997 ultima teză.
Cu precizarea că în conformitate cu cauza B. vs. România, Curtea CEDO a statuat faptul ca cetățenii UE au dreptul la o jurisprudența unitară, inclusiv în ceea ce privește jurisprudența aferentă scutirilor de la plata taxei de timbru. Conform jurisprudenței constante a CEDO, incertitudinea jurisprudențială este de natură a reduce încrederea justițiabililor în justiție și contravine principiul securității raporturilor juridice ca element esențial al preeminentei dreptului. Dacă normele juridice nu sunt rodul imaginației unor persoane, ci sunt rezultatul experienței acumulate de o societate aflată într-un anumit stadiu de dezvoltare, atunci și hotărârile judecătorești care transpun normele juridice la cazuri concrete trebuie să valorifice jurisprudența anterioară, neputând fi lăsate la infinit în voia hazardului.
Pentru aceste motive, apelanta – reclamantă solicită ca în baza disp. art. 296 Cod de procedură civilă să fie admis apelul, așa precum a fost formulat, în sensul respingerii excepției de netimbrare, dispunând totodată rejudecarea cauzei pe fond și să se dispună admiterea acțiunii așa precum a fost formulată.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin motivele de apel formulate, apelanta invocă nelegalitatea deciziei din apel, sub aspectul greșitei anulări a apelului ca netimbrat, susținând că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. r din legea 146/1997 acțiunea sa era scutită de plata taxei de timbru.
Din actele și lucrările dosarului, curtea reține că potrivit deciziei civile nr. 5096/19.04.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obiectul prezentului litigiu vizează o acțiune în pretenții, în temeiul răspunderii civile delictuale, conform art. 998-999 Cod civil, constând în acordarea de despăgubiri reprezentând diferența dintre suma stabilită prin decizia – titlu de despăgubire și suma efectiv obținută ca urmare a vânzării acțiunilor la Fondul proprietatea, raportul juridic dedus judecății fiind unul de drept civil.
Urmare acestei decizii, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a III a civilă care, prin rezoluție, a pus în vedere apelantei că are obligația de a achita o taxă de timbru în cuantum de_,02 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, reclamanta a formulat cerere de reexaminare, invocând scutirea de la plata taxei de timbru în raport de dispozițiile art. 15 lit. r din legea 146/1997, cerere respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 23.09.2013.
Ca atare, Curtea constată că modalitatea în care s-a stabilit în sarcina sa obligația de a timbra cererea, obligație formală și care nu privește fondul cererii de chemare în judecată, a fost supusă de apelantă controlului reglementat potrivit dispozițiilor speciale ale art. 18 din Legea nr. 146/1997.
În aceste condiții, ținând seama de caracterul irevocabil al încheierilor prin care sunt soluționate cererile de reexaminare formulate în temeiul prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, norme de procedură cu caracter special, Curtea apreciază că a admite posibilitatea supunerii aspectelor vizate prin cererea de reexaminare unui alt control decât cel stabilit prin dispozițiile art. 18 alin. 3 din actul normativ menționat, ar echivala cu a lipsi de orice efect aceste prevederi, ce instituie caracterul irevocabil al încheierii date asupra cererii de reexaminare.
Apreciază Curtea că o astfel de concluzie, justificată de altfel pe argumente de interpretare sistematică și logică evidente, nu restrânge nepermis dreptul reclamantei de acces la o instanță, din perspectiva accepțiunii date acestei noțiuni în jurisprudența CEDO, câtă vreme o astfel de reglementare poate fi încadrată în marja de apreciere ce se recunoaște legiuitorului în stabilirea limitelor pe care le impune în exercitarea drepturilor procesuale.
Concluzionând, curtea arată că a considera altfel și a aprecia că apelanta poate invoca, în apel, motive ce vizează nelegalitatea modului de stabilire a taxei de timbru de către instanța de fond, ar reprezenta atât o nesocotire a caracterului irevocabil al încheierii mai sus menționate, cât și o încălcare a dispozițiilor care, reglementând posibilitatea părții de a contesta modul de stabilire a taxei de timbru și procedura soluționării unei astfel de contestații, a prevăzut expres faptul că o astfel de cerere se soluționează de aceeași instanță, de un alt complet și nu de instanța de control judiciar.
De altfel, și dacă am aprecia că aspectele invocate de apelanta pot fi cenzurate pe calea apelului, curtea reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 15 lit. r din legea 146/1997, în raport de calificarea obiectului prezentei acțiuni și a temeiului juridic al acesteia, acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile răspunderii civile delictuale, calificare realizată de Înalta Curte pe calea regulatorului de competență.
Pentru aceste considerente, curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamantă M. V., cu domiciliul ales la av.I. L., în București, ..36, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.1822 din 18.10.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. R. A.-D. T.
GREFIER
E. C.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
4 ex./22.05.2014
TB-S.3 – I.L.M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1116/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 534/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
