Pretenţii. Decizia nr. 391/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 391/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2012 în dosarul nr. 391/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.391
Ședința publică de la 5 martie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. B..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 899 din 04.05.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. D. N. și G. M. L. C..
Cauza are ca obiect – pretenții, despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic A. C., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimații-reclamanți G. D. N. și G. M. L. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a sentinței civile atacate și admiterea excepției lipsei de interes în ceea ce privește constatarea caracterului politic al măsurii dispuse față de autorul reclamanților.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică. Faptul că autorul reclamanților a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr.118/1990 nu reprezintă un motiv pentru a se constata că prezenta acțiune este lipsită de interes.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la data de 22.12.2010 și înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._-3-2010, reclamanții G. D. N. și G. M. L. C., au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate caracterul politic al condamnării autorului reclamanților, G. N., la ani de închisoare pentru tentativă la subminarea economiei naționale, prin sentința nr. 58/1973 pronunțată de Tribunalul M. Teritorial București și să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 8.000 lei, sumă care urmează să fie indexată de la data plății acesteia și până la data pronunțării hotărârii, precum și la despăgubiri în cuantum de 50.000 euro reprezentând daune morale pentru suferințele provocate în regimul comunist autorului reclamanților prin condamnarea acestuia la șase ani închisoare; s-a solicitat, de asemenea instanței, ca prin sentința ce va pronunța să se dispună repunerea autorului reclamanților în drepturile avute anterior condamnării și anume de ofițer în rezervă.
Prin sentința civilă nr. 899 din 04.05.2011, Tribunalul București Secția a V a Civilă, a admis, în parte, această cerere și, pe cale de consecință, a constatat caracterul politic al condamnării autorului reclamanților G. N. pentru tentativă de subminare a economiei naționale prin sentința penală nr. 58/1973 pronunțată de Tribunalul M. Teritorial București în dosarul cu nr. 27/1973.
Prin aceiași sentință au fost respinse celelalte capete de cerere, precum și excepția prescripției, pentru următoarele argumente:
Reclamanții invocă faptul că antecesorul lor a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru o perioadă de 6 ani - pedeapsă pe care a executat-o integral - pentru o presupusă tentativă la subminarea economiei naționale, constând în faptul că „a încercat să folosească o organizație socialistă împotriva intereselor acesteia și a împiedicat activitatea normală ... fapta fiind de natură a submina economia națională, activitatea de comerț exterior a statului român în situația dată, cu implicațiile și pe plan intern (păgubirea economiei naționale) și pe plan extern (lezarea relațiilor comerciale cu alte state).
Astfel, prin sentința penală nr. 58/ 26.03.1973 pronunțata de Tribunalul M. Teritorial București, depusă la dosarul cauzei, autorul lor, G. N., a fost condamnat la 6 ani închisoare pentru tentativa la subminarea economiei naționale prevăzută de art. 20, art. 173 alin. 1, raportat la art. 165 alin. 1 din Codul penal și i s-au interzis drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din Codul penal din 1936 pentru o perioada de 4 ani și degradarea militară a autorului lor, care, la acel moment era ofițer de rezerva.
Prin Hotărârea nr. 1243 din 16 iulie 1990 emisă de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decretului-lege nr.118-1990 s-a admis cererea antecesorului reclamanților și s-a constatat că acesta se încadrează în dispozițiile prevăzute de actul normativ mai sus menționat și ca atare i-au fost acordate drepturile menționate în această lege.
În drept, în speță, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 lit.a, b din Legea nr. 221/2009, potrivit cărora „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. 4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Cu toate acestea, tribunalul a reținut că, prin Decizia nr.1354/21.10.2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 s-a stabilit că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstituționale, iar, prin Decizia nr.1358/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din_ s-a reținut că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Prin urmare, tribunalul a stabilit care este efectul juridic al celor două decizii pronunțate de Curtea Constituțională. Astfel, art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale dispune că „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
Pe cale de consecință, efectele art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr.221/2009, atât în forma sa inițială, cât și în cea modificată potrivit O.U.G. nr. 62/2010, fiind suspendate timp de 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziilor instanței de control constituțional, înseamnă că acestea nu se produc în intervalul de timp menționat.
Instanța de control constituțional a reținut că, în ceea ce privește reabilitarea persoanelor condamnate din motive de ordin politic, prin O.U.G. nr. 214/1999, persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, decizia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă putând fi folosită ca proba în fața instituțiilor abilitate, în ceea ce privește aprecierea caracterului politic al infracțiunilor a căror săvârșire a atras măsura confiscării bunurilor.
Curtea Constituțională a mai reținut că, în materia acordării altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist, există o . acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atât din punct de vedere moral, cât și social, ca urmare a persecuției politice la care au fost supuse în regimul comunist, legiuitorul fiind preocupat constant de îmbunătățirea legislației cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice și etnice, acte normative care stabilesc o . drepturi, cum ar fi: dreptul la o indemnizație lunară; scutire de plata impozitelor și a taxelor locale; asistență medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun aparținând societăților cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douăsprezece călătorii gratuite, anual, pe calea ferată română, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale; soțul (soția) celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, precum și soțul (soția) celui decedat după ieșirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare, din prizonierat sau după încetarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu au dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei, neimpozabilă, dacă ulterior nu s-au recăsătorit; restituirea bunurilor sau despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, în condițiile Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, tribunalul a constatat că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situație similară cu cea avută anterior - ceea ce este și imposibil - ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin înseși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că nu poate exista decât o obligație "morală" a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă, făcând trimitere în acest sens chiar la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (invocată de reclamantă) care a statuat, prin Hotărârea din 12 mai 2009 in Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin Hotărârea din 2 februarie 2010 în Cauza K. și Iouri Kiladze contra Georgiei, că dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor. Totodată, instanța de la Strasbourg are o jurisprudența constantă în sensul ca art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu garantează dreptul de a dobândi un bun (Hotărârea din 23 noiembrie 1983 în Cauza V. der Mussele contra Belgiei, Hotărârea din 9 octombrie 2003 în Cauza Slivenko contra Letoniei, Hotărârea din 18 februarie 2009 în Cauza Andrejeva contra Letoniei).
Referindu-se la problema restituirii bunurilor confiscate de către stat, aceeași Curte a stabilit că nu se poate interpreta că ar exista vreo obligație generală a statului de a restitui proprietăți care au fost expropriate înainte de ratificarea Convenției ori că ar exista posibilitatea impunerii unor restricții asupra libertății statelor de a stabili scopul și condițiile oricărei restituiri către foștii proprietari (Hotărârea din 28 septembrie 2004 în Cauza Kopecky contra Slovaciei, Hotărârea din 4 martie 2003 în Cauza Jantner contra Slovaciei, Decizia asupra admisibilității din 13 decembrie 2005 în Cauza Bergauer și alții contra Cehiei).
Astfel, tribunalul a reținut, din jurisprudența constantă a instanței europene că, în materia reglementarilor privind reabilitarea, restituirea proprietăților confiscate sau acordarea de compensații pentru acestea, statele contractante au o largă marjă de apreciere în stabilirea măsurilor specifice de implementare a politicilor sociale și economice, a condițiilor de acordare a despăgubirilor (Hotărârea din 23 noiembrie 2000 în Cauza Ex-Regele Greciei și alții contra Greciei). Acordarea de despăgubiri pentru daune morale este lăsată la libera apreciere a legiuitorului, care este competent să stabilească condițiile și criteriile de acordare a acestui drept. Parlamentul, elaborând politica legislativă a țării, este în măsura să opteze pentru adoptarea oricărei soluții legislative de acordare a unor măsuri reparatorii celor îndreptățiți pentru daunele suferite în perioada comunistă, dar cu respectarea prevederilor și principiilor Constituției.
Față de considerentele expuse și deciziile Curții Constituționale care sunt general obligatorii și produc efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, Tribunalul a reținut că, nemaiexistând cadrul legal în limitele căruia reclamanta a înțeles să-și organizeze apărarea, dispărând temeiul de drept menționat, în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă, existând reglementări paralele și anume, Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, și O.U.G. nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare, la care, însă, reclamanții au apelat anterior prezentului demers procesual instanța a admis în parte acțiunea și a constatat caracterul politic al condamnării autorului lor G. N. pentru tentativă de subminare a economiei naționale prin sentința penală nr. 58/26.03.1973 pronunțată de Tribunalul M. Teritorial București în dosarul nr. 27/1973 în baza dispozițiilor art.4 din Legea nr.221/2009 și a respins restul capetelor de cerere ca neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția prescripției invocată de pârât instanța a găsit-o neîntemeiată și a respins-o ca atare având în vedere că potrivit Legii221/2009 „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. 4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la” și ca atare acțiunea este introdusă în termen.
Prin recursul întemeiat pe dispoziția art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a criticat sentința civilă mai sus menționată în sensul că, în mod greșit, prima instanță a aplicat și interpretat dispozițiile art. 1 din Decretul Lege nr. 118/1990.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, recurentul apreciază că acțiunea este lipsită de interes.
Astfel, din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că autorul reclamanților a beneficiat de prevederile actului normativ precitat fiindu-i stabilită o indemnizație lunară de 959,35 lei.
Însăși Curtea Constituțională a reținut, prin decizia nr. 1358/21.10.2010, că există reglementări paralele în legătură cu persoanele împotriva cărora s-a dispus măsura condamnării pentru motive politice, măsuri administrative abuzive precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, prin Decretul Lege nr. 118/1990 iar, pe de altă parte, Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 06.03._89.
Curtea Constituțională a constatat că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de personale persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei într-o situație similară cu cea avută anterior, ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Întrucât autorul reclamanților a beneficiat de Decretul Lege nr. 118/1990 ca urmare a recunoașterii caracterului politic al măsurii arestării, instanța nu mai poate constata acest lucru, devenind incident art. 111 din Codul de procedură civilă; cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând cauza, prin prisma criticilor susținute în motivarea recursului, având în vedere actele depuse la dosar, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În condițiile reglementate prin dispoziția art. 1-4 din Legea nr. 221/2009, instanța de fond a procedat la examinarea cererii reclamanților, și, în acest context, a constatat caracterul politic al condamnării în ceea ce privește pe autorul reclamanților intimați.
Prin urmare, susținerea recurentului, în sensul respingerii acțiunii, ca lipsită de interes, prin raportare la dispozițiile art. 111 din Codul de procedură civilă, cât și la argumentul că autorul reclamanților a beneficiat de prevederile unu alt act normativ, nu este fondată.
Așa cum am arătat, argumentele de mai sus, invocate în motivarea recursului, sunt străine pricinii care, a fost soluționată în funcție de prevederile unei legi speciale, astfel cum dealtfel reclamanții au solicitat, iar nu pe dispozițiile dreptului comun. Obținerea unor drepturi în condițiile Decretului Lege nr. 118/1990 nu poate fi asimilată unei acțiuni în realizarea dreptului, astfel cum pretinde recurentul, după cum nici acțiunea pendinte nu are trăsăturile unei acțiuni în constatarea dreptului, astfel cum aceasta se găsește reglementată prin dispoziția art. 111 din Codul de procedură civilă.
Reclamanții au sesizat instanța cu o cerere prin care solicitau instanței constatarea caracterului politic al condamnării autorului reclamanților în contextul cadrului reglementat de legea specială astfel că, potrivit principiului specialia generalibus derogant norma de procedură civilă a fost înlăturată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.899 din 04.05.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. D. N. și G. M. L. C..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.M.
Tehdact.D.M./R.L.
2 ex./27.03.2012
TB-S.5 – J.B.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 100/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 213/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
