Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr. 392/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 392/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2012 în dosarul nr. 392/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.392
Ședința publică de la 5 martie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul-intervenient . C. SA - IN INSOLVENȚĂ, precum și de recurentul - intervenient M. M., împotriva încheierii de ședință din 14.09.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – petiționară FEDERAȚIA R. DE F..
Cauza are ca obiect – modificări acte constitutive persoane juridice.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-intervenient M. M., personal și în calitate de împuternicit al recurentului-intervenient . C. SA - în Insolvență și consilier juridic S. A., în calitate de reprezentant al intimatei-petente Federația R. de F., în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură a unei cereri de intervenție în interesul recurenților formulată de F. C. Municipal Dunărea la data de 19.01.2012.
Curtea acordă cuvântul asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție formulată de F. C. Municipal Dunărea.
Recurentul-intervenient M. M. invocă excepția lipsei calității de reprezentant al intimatei Federația R. de F., atât a președintelui M. S. cât și a domnului S. A., persoana care a semnat în numele petiționarei cererea la fond, având în vedere că de la grefa Tribunalului București a primit un extras din care rezultă faptul că modificările în ceea ce privește actul constitutiv al Federației Române de F. nu au mai fost făcute din anul 2004.
Arată că s-au depus extrase din statutul adoptat de Adunarea Generală în anul 2001, respectiv în anul 2004 din care rezultă că mandatul președintelui, respectiv al consiliului director este pe o perioadă de 2 ani în ceea ce privește membrii, respectiv, vicepreședinții și președintele au mandat de 4 ani, însă din 20.12.2002 până astăzi au trecut mai mult de 4 ani și din acest registru nu rezultă că S. M. este președintele Federației Române de F..
De asemenea există la dosar procesul verbal al ședinței din care rezultă că S. M. nu a fost împuternicit de Adunarea Generală în ceea ce privește dreptul acestuia de a formula cererea la fond cu privire la modificările statutului Federației Române de F..
Depune la dosar dovada susținerilor orale și comunică un exemplar reprezentantul intimatei-petiționare.
Reprezentantul intimatei-petiționare învederează că ne aflăm în fața unei proceduri necontencioase și principalul punct referitor la recursul intervenienților este admiterea unor cererii de intervenție care au fost respinse ca inadmisibile, însă excepția invocată de recurentul M. M. s-ar putea invoca după soluționarea cererii cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție a celor doi recurenți.
Curtea, dată fiind calitatea părții care invocă această excepție absolută de recurent, apreciază că excepția invocată azi reprezintă un motiv de ordine publică, un motiv de recurs care va fi analizat odată cu cererile de recurs aflate la dosar și acordă cuvântul asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție formulată de F. C. Municipal Dunărea.
Recurentul-intervenient M. M. solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție, având în vedere că dispozițiile legale permit ca în recurs în interesul părților să poată interveni și o altă persoană.
Reprezentantul intimatei-petiționare solicită respingerea cererii de intervenție formulată de F. C. Municipal Dunărea în interesul recurenților - intervenienți.
Recurentul-intervenient M. M. învederează că în temeiul dispozițiilor art.79 din OG nr.26/2000 Ministerul Justiției a elaborat un regulament în ceea ce privește registrul special și din acest regulament rezultă că terțe persoane pot formula în fața instanței cereri cu privire la radierea mențiunilor respective din registrul tribunalului și în condițiile în care s-a prevăzut această posibilitate, consideră că dispozițiile speciale cu privire la cererea de intervenție nu interzice acest aspect.
Curtea, după deliberare, admite în principiu cererea de intervenție accesorie depusă la dosar de către F. C. Municipal Dunărea și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul-intervenient M. M. solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate și motivate, considerând pe fondul cauzei că cererea intimatei este neîntemeiată.
Solicită să se constate că legea nu interzice formularea acestor cereri de intervenție și, că instanța de fond în mod nelegal a respins aceste cereri.
La întrebarea instanței, recurentul-intervenient M. M. arată că cererile de intervenție au fost formulate în interes propriu întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect respingerea cererii formulate de Federația R. de F., având în vedere că prin cererea formulată se solicită, în fapt recunoașterea unor drepturi care contravin drepturilor intervenienților, în sensul că Federația R. de F. solicită ca tribunalul să-i acorde dreptul de a judeca persoane interveniente, de a pronunța hotărâri definitive și irevocabile, fără a ține cont de faptul că arbitrajul este lăsat la latitudinea părților litigante și fără a se observa că sunt încălcate dispozițiile art.340 și următoarele din Codul de procedură civilă.
De asemenea, prin acel act Federația R. de F. se stabilesc căi de atac, în sensul că hotărârea pronunțată de instanțele federației pot fi atacate numai la Tribunalul arbitral al sportului, iar hotărârile Tribunalului arbitral pot fi atacate în justiție în fața Tribunalului elvețian. Curtea Constituțională prin hotărârea 408/2001 stabilește că legea sportului nu reglementează nici puterea judecătorească și nici puterea legislativă.
Sub acest aspect consideră că cererea de intervenție este admisibilă în principiu, solicitând a fi respinsă cererea formulată de intimata Federația R. de F..
Arată că cererea este formulată de M. S. și aceeași persoană l-a împuternicit pe domnul consilier juridic S. A. în sensul de a reprezenta Federația R. de F. atât în fața instanței de apel cât și în această fază procesuală în condițiile în care din registrul Tribunalului București rezultă că mandatul său a încetat în anul 2005, dată până la care în prezent nu au fost făcute nici un fel de modificări. Din lista membrilor prezenți la ședința Adunării Generale rezultă un număr de 200 de membri iar din extrasul eliberat de Tribunalul București rezultă că federația are un număr de 81 membri asociați, iar în mare parte aceste persoane nu corespund cu cele care au participat la ședința Adunării Generale, în sensul că din anul 2001 asociații s-au dizolvat înființându-se societăți comerciale pe Legea nr.31 a societății comerciale, însă în condițiile în care numai membrii asociați pot participa la ședința Adunării Generale, consideră că dreptul unui membru afiliat nu este acela de a face parte din Adunarea Generală și a adopta decizii în Adunarea Generală.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea încheierii atacate și anularea cererii formulate de intimata Federația R. de F., ca fiind formulată de o persoană fără calitate, iar în subsidiar, respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Reprezentantul intimatei-petiționare învederează că ne aflăm în fața unei proceduri necontencioase și Federația R. de F. a formulat o cerere de a se lua act de modificările statutului și a fi înregistrate cu scopul de publicitate și pentru a fi aduse la cunoștință terților modificările statutului.
Menționează că orice terță persoană poate formula o acțiune în anularea hotărârii Adunării Generale a federației care prin modificările statutului pe calea dreptului comun într-o procedură contencioasă unde atât federația cât și respectiva parte să-și prezinte argumentele. În cauza de față, ne aflăm în prezența unei proceduri necontencioase care privește un control de legalitate în art.40 din Constituția României.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, petenta FEDERAȚIA R. DE F., înscrisă în Registrul Federațiilor ținut la grefa Tribunalul București sub nr. 60/08.05.2002, reorganizată potrivit Legii Educației Fizice și Sportului nr. 69/2000, cu Certificat de înscriere nr. 48/08.05.2002, având Autorizație de funcționare nr. 1143/10.05.2002 și Certificat de Identitate Sportivă nr._/10.05.2002 eliberate, în condițiile legii, de Ministerul Tineretului și Sportului, reprezentată legal prin M. S. – președinte a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se ia act de modificările aduse Statutului Federației Române de F. prin Hotărârea Adunării Generale a FRF din data de 09 mai 2011 și să se dispună înregistrarea acestora în Registrul Federațiilor aflat la grefa Tribunalului București.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 09 mai 2011, Adunarea Generală a FRF a decis la punctul 13, modificarea și completarea statutului FRF. Trebuie menționat că aceste modificări au fost determinate de necesitatea coroborării dispozițiilor statutare cu prevederile statutelor FIFA și UEFA, astfel cum cele două foruri internaționale au solicitat.
În drept, au fost invocate dispozițiile Ordonanței de Guvern nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile și ale Legii 69/2000 a educației fizice și sportului.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: Hotărârea Adunării Generale a FRF din data de 09 mai 2011, autentificată sub nr. 1533 din 16.05.2011 de către BNPA C. C. A. - S. M.; Statutul FRF autentificat sub nr. 1534 din 16.05.2011 de către BNPA C. C. A. - S. M..
La data de 31.05.2011 M. M. - agent de jucători licențiat de F.R.F. și consilier juridic înscris la nr. 40S 6620 în Tabloul profesional al consilierilor juridici ținut de Colegiul Consilierilor Juridici din București a formulat cerere de intervenție în interes propriu ( filele 40-49), în baza art. 49 alin. 1 și 2 cu referire la art. 50 alin. 1 și 2 coroborate cu art. 331 C.proc.civ., în dosarul nr._, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție, așa cum dispune art. 52 alin. 1 C.proc.civ., întrucât în baza hotărârii adunării generale a petentei FRF din data de 09.05.2011, a cărei autorizare se solicită, petenta F.R.F. urmărește stabilirea unor drepturi potrivnice intervenientului intimat; în baza hotărârii adunării generale a petentei FRF din data de 09.05.2011, a cărei autorizare se solicită de către petentă instanței, se solicită autorizarea desfășurării unor activități interzise prin Constituție și prin lege; respingerea cererii formulată de petenta Federația R. de F. ca netemeinică și nelegală.
Intervenientul a solicitat în vederea soluționării prezentei, potrivit art. 172 alin. 1 C.proc.civ., să de dispună ca petenta să depună toate actele ce au stat la baza aprobării hotărârii prin care intervenientul a fost declarat persona non grata precum și dovada de convocare la ședința adunării generale a petentei din data de 09.05.2011 respectiv dovada de comunicare a hotărârii prin care am fost declarat persona non grata.
La data de 07.07.2011, petenta a depus la dosar note scrise, cu privire la cererea de intervenție în nume propriu formulată de M. M., arătând că într-adevăr la data de 09 mai 2011, în cadrul Adunării Generale a Federației Române de F., la propunerea Comitetului Executiv, domnul M. M. a fost declarat persoana non grata ca urmare a încălcării grave și în mod repetat a Statutului și Regulamentelor FRF, precum și datorită prejudiciilor de imagine aduse Federației Române de F. prin declarațiile acordate mass-media.
Cu privire la solicitarea domnului M. de a i se aduce la cunoștință dovada de convocare la ședința Adunării Generale a FRF, în temeiul prevederilor art. 27 alin. 1 și 2 din Statutul FRF, convocarea se comunică în scris membrilor afiliați, calitate pe care intervenientul nu o deține.
Cu privire la fondul prezentei cauze, petenta a solicitat să se ia act de modificările aduse Statutului Federației Române de F. prin Hotărârea Adunării Generale a FRF din data de 09 mai 2011 și să dispună înregistrarea acestora în Registrul Federațiilor aflat la grefa Tribunalului București.
În fapt, la data de 09 mai 2011, Adunarea Generală a FRF a decis la punctul 13, modificarea și completarea statutului FRF. Trebuie menționat că aceste modificări au fost determinate de necesitatea coroborării dispozițiilor statutare cu prevederile statutelor FIFA și UEFA, astfel cum cele două foruri internaționale au solicitat.
Petenta a menționat că a obținut Avizul prevăzut expres de art. 36 alin. 4 din Legea nr. 69/2000, a Educației fizice și sportului.
În drept, au fost invocate dispozițiile Ordonanței de Guvern nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile și ale Legii 69/2000 a educației fizice și sportului.
Intervenientul M. M. a depus la data de 07.07.2011, note scrise, prin care a solicitat instanțe admiterea în principiu a cererii de intervenție, conform art. 52 alin. 1 C.proc.civ. motivat de faptul că în doctrină și în jurisprudență se consideră că intervenția principală poate fi formulată în orice materie întrucât nicio dispoziție a legii nu o limitează.
Prin încheierea de ședință din data de 14.07.2011, tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de M. M., față de prevederile art.49 și 50 Cod pr.civ. prin raportare la obiectul cererii deduse judecății.
La data de 04.08.2011, . C. SA a formulat, în baza art. 49 alin. 1 și 2 cu referire la art. 50 alin. 1 și 2 coroborate cu art. 331 C.proc.civ. cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție, așa cum dispune art. 52 alin. 1 C.proc.civ. întrucât, în doctrină și în jurisprudență se consideră că intervenția principală poate fi formulată în orice materie întrucât nicio dispoziție a legii nu o limitează (filele 134-140).
S-a arătat că sunt îndeplinite condițiile ca cererea de intervenție să fie declarată admisibilă în principiu, motivat de faptul că există o cerere formulată de petenta FRF ce este dedusă judecății instanței civile a Tribunalului București și al cărui obiect îl face pct. 13 din hotărârea adunării generale a petentei FRF adoptată în data de 09.05.2011 și, în al doilea rând, în baza pct. 13 din hotărârea adunării generale a petentei FRF din data de 09.05.2011, petenta F.R.F. urmărește stabilirea unor drepturi ce sunt opozabile intervenientei.
În baza aceleiași hotărâri a adunării generale a petentei FRF din data de 09.05.2011, petenta F.R.F. solicită instanței autorizarea desfășurării unor activități (opozabile intervenientei), interzise prin Constituție și prin lege și a căror consecință, limitează și îngrădește drepturile intervenientei. Relevant este și faptul că, între cererea principală si cererea de intervenție există conexitate, iar instanța are competenta de a soluționa (art. 35 alin. 2 și 3 coroborat cu art. 33 alin. 1 toate din OG nr. 26/2000) atât cererea principală cât și cererea de intervenție. Totodată, cererea de intervenție îndeplinește și condițiile impuse de art. 50 alin. 1 coroborat cu art. 112 C.proc.civ., iar aceasta a fost formulată în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor. Pentru opozabilitatea hotărârii adunării generale a petentei FRF din data de 09.05.2011 și pentru ca drepturile ce vor fi acordate de instanță petentei să fie opozabile intervenientei, este necesar ca intimatul intervenient să fie introdus în cauză.
În ședința publică din data de 14.09.2011, tribunalul a luat act de susținerile reprezentantului petentei, în sensul că nu mai susține excepția lipsei calității de reprezentant a domnului M. M. cu privire la cererea de intervenție a S.C. F. C. U C. S.A. și a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.C. F. C. U C. S.A., raportat la obiectul cererii principale (modificare acte constitutive ale federației petente), procedură care are un caracter necontencios, precum și la conținutul cererii de intervenție în interes propriu, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art. 49 alin. 2 C.proc.civ. Totodată, tribunalul a avut în vedere împrejurarea că toate aspectele invocate în cuprinsul cererii de intervenție cu privire la anularea Hotărârii Adunării Generale a F.R.F. din data de 09.05.2011 fac obiectul unor acțiuni ce urmează a se desfășura pe calea procedurii contencioase, în cadrul dosarelor menționate la acest termen de către reprezentantul titularei cererii de intervenție în interes propriu.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin încheierea din 14.09.2011 a admis cererea formulată de petenta FEDERAȚIA R. DE F.; a luat act de modificările aduse Statutului Federației Române de F. prin Hotărârea Adunării Generale a Federației Române de F. din data de 09.05.2011; a dispus înregistrarea acestor modificări în Registrul Special aflat la grefa Tribunalului București ; a dispus comunicarea către P. de pe lângă Tribunalul București a copiei hotărârii Adunării Generale a Federației Române de F. din data de 09.05.2011 și a prezentei încheieri.
În considerentele încheierii tribunalul a analizat cererea formulată de petentă în raport de dispozițiile art.33 raportat la art.35 din O.G. nr.26/2000, cu modificările ulterioare și ținând seama și de dispozițiile art.36 alin.4 din Legea nr.69/2000, cu modificările ulterioare, tribunalul constată că prin Hotărârea Adunării Generale a Federației Române de F. din data de 09.05.2011 s-a modificat Statuatul F.R.F,în sensul celor menționate în hotărâre .
S-a arătat că, prin avizul depus la dosar (fila 55) cu nr.06 din 09.06.2011 Autoritatea Națională pentru Sport avizează modificările Federației Române de F. având în vedere Hotărârea Adunării Generale Ordinare din 09.05.2011 autentificate de notar public S. M. sub nr.1533 din 16.05.2011 și Statutul autentificat sub nr.1534 din 16.05.2011 de notar public S. M. .
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.33 raportat la art.35 din O.G.nr.26/2000 modificată, și ale art.36 alin.4 din Legea nr.69/2000 cu modificările ulterioare, motiv pentru care a admis cererea și a luat act de modificările aduse Statutului Federației Române de F. prin Hotărârea Adunării Generale a Federației Române de F. din data de 09.05.2011, urmând a dispune înregistrarea acestor modificări în Registrul Special aflat la grefa Tribunalului București.
În baza art.11 alin.2 din O.G.nr.26/2000 s-a dispus comunicarea către P. de pe lângă Tribunalul București a copiei Hotărârii Adunării Generale a Federației Române de F. din data de 09.05.2011 ,a Statutului modificat al F.R.F. și a încheieri.
Împotriva încheierii din 14.09.2011 a formulat recurs . C. SA reprezentată legal de împuternicit M. M. și împotriva încheierilor din 14.07.2011 și 14.09.2011 a formulat recurs M. M..
Împotriva încheierii din 14.07.2011 prin care s-a respins cererea de intervenție a intervenientului M. M., recurentul M. M. a invocat ca motive de nelegalitate în temeiul art.304 pct. 4 Cod procedură civilă apreciind că a fost dată de instanță cu depășirea atribuțiilor conferite de lege puterii judecătorești, fiind astfel încălcate dispoziții din Constituție, din legea nr. 304/2004, Legea nr.303/2004, din Convenție și Codul de procedură civilă.
Se susține că în temeiul art. 49 alin. 1 și 2 cu referire la art.335 Cod procedură civilă, s-a creat posibilitatea recurentului de a interveni în cauza dedusă judecății, însă tribunalul a încălcat aceste dispoziții respingând cererea de intervenție ca inadmisibilă.
Instanța de fond a nesocotit art. 129 Cod procedură civilă întrucât intervenientul justifică un interes legitim în promovarea cererii de intervenție deoarece: este agent de judecători licențiat de intimata FRF, iar prin dispozițiile din statut, opozabile intervenientului, petenta FRF îl obligă pe recurent să supună litigiile rezultate din activitatea de agent numai instanțelor private înființate de petenta FRF.
Prin dispozițiile art. 57 și 58 din statutul FRF intervenientului îi este interzis dreptul la justiție, îi este impusă o jurisdicție neprevăzută de Constituție, iar prin art.35 alin. 4 lit.c din statut Comitetul Executiv este autorizat să numească în numele intervenientului arbitrii instanțelor arbitrale ce vor avea competența de a soluționa litigiile intervenientului.
Prin art.56 alin.2 lit.j din statut petenta FRF solicită instanței recunoașterea sancțiunii de persona non grata și autorizarea petentei de a putea declara pe intervenient persona non grata.
Astfel, prin respingerea cererii de intervenție i s-a încălcat dreptul de acces la justiție, drept prevăzut de Constituție și Convenția Europeană și dreptul la un proces echitabil, instanța depășindu-și astfel atribuțiile conferite de lege, soluția pronunțată modificând dispozițiile învederate în condițiile în care puterii judecătorești nu-i sunt conferite prerogative de putere legislativă.
Un alt motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, apreciind că instanța nu a acordat ceea ce s-a cerut, respectiv admiterea în principiu a cererii de intervenție, în condițiile în care se justifică un interes legitim, recurentul reluând activitățile menționate la primul motiv de recurs trecute în statutul FRF.
De asemenea, se susține că hotărârea este nelegală și conform art.304 pct. 7 Cod procedură civilă apreciind că încheierea cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât s-a stabilit să se ia act de modificările aduse statutului deși intervenientul a învederat că se solicită să se ia act de un tribunal arbitral a cărui activitate să fie opozabilă intervenientului, Comitetul Executiv să numească în numele intervenientului și pentru intervenient arbitrii instanțelor arbitrale ce vor avea competența de a soluționa litigiile intervenientului, petenta FRF solicitând în fapt instanței să îi interzică dreptul de a se adresa instanțelor de drept comun.
În conformitate cu art.335 Cod procedură civilă legiuitorul a stabilit obligația instanței de a respinge cererea petentei întrucât prin obiecțiile ridicate de intervenient, cererea principală prezintă un caracter contencios.
Hotărârea instanței este nelegală și sub aspectul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, judecătorul fondului având obligația să asigure intervenientului dreptul la un proces echitabil iar cererea petentei nu justifică soluționarea acestei în procedură necontencioasă.
Petenta FRF nu are competențe legislative și nu poate să-și stabilească atribuțiile și competențele în afara Legii nr.69/2000, prin autorizarea dreptului de a declara persoana non grata, intervenientului i se încalcă și îngrădește dreptul la o activitate economică și dreptul la muncă.
Încheierea din 14.09.2011 este nelegală în baza art.304 pct.4,5,7,8, și 9 Cod procedură civilă, întrucât instanța de fond a recunoscut în fapt o putere legislativă și una judecătorească; s-a creat posibilitatea interzicerii dreptului la justiție de către o federație sportivă națională;procedura de judecată și competența instanței este lăsată la aprecierea judecătorului iar judecătorul nu se supune legii; instanța de judecată poate pronunța soluții cu caracter particular al căror efect să fie mai presus de Constituție și lege.
. C. SA reprezentat de același M. M. a criticat încheierea din 14.09.2011 susținând că încheierea este nelegală în baza art.304 pct. 4 Cod procedură civilă apreciind că a fost dată de instanță cu depășirea atribuțiilor conferite de lege puterii judecătorești, fiind astfel încălcate dispoziții din Constituție, din Legea nr.304/2004, Legea nr.303/2004, din Convenție și Codul de procedură civilă.
Art.1 alin. 3,4,și 5 din Constituție stabilește că România este un stat de drept, drepturile persoanelor fiind garantate prin lege și Constituție. Statul Român este organizat potrivit principiului separației și echilibrului puterilor în stat, iar Constituția și legea sunt obligatorii și pentru instanța de fond.
În temeiul art.16 alin.2 coroborat cu art.124 și 126 alin.1 și 2 din Constituție, instanța de fond trebuia să înfăptuiască justiția în numele legii, cu scopul asigurării supremației legii întrucât judecătorul fondului nu este mai presus de lege, iar justiția este unică și este aceeași pentru toți, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite prin lege.
Prin respingerea cererii ca inadmisibilă au fost modificate dispozițiile art. 21 alin.1-3, art.6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 49 alin.1 și 2, art. 335 și art. 129 alin. 5 și 6 Cod procedură civilă, fiindu-i astfel interzis dreptul de acces la justiție, la un proces echitabil, nu s-a pronunțat asupra motivelor ce au determinat intervenienta să formuleze cererea de intervenție și nu a pronunțat o soluție în numele legii.
Apreciază că au fost modificate și dispozițiile art.1 și art.4 alin. 1 din Legea nr.303/2004, art.49 alin.1 și 2 Cod procedură civilă și art.335 Cod procedură civilă, art.129 alin. 5 și 6, respectiv art.261 alin. 1 Cod procedură civilă întrucât puterea legiuitoare a creat posibilitatea recurentului de a interveni în cauza dedusă judecății, iar instanța de fond a respins cererea ca inadmisibilă. Consideră că prin încheierea recurată s-a creat legea și s-au modificat dispozițiile Codului de procedură civilă, întrucât recurenta avea un interes legitim în promovarea cererii de intervenție.
Recurenta este membru asociat al intimatei Federația R. de F. și desfășoară în cadrul organizat de intimată FRF o activitate cu caracter sportiv și patrimonial, statutul ce a fost autorizat de instanța de fond este opozabil recurentei, modificările autorizate de instanță sunt lovite de nulitate absolută, iar nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată.
În temeiul art. 49 și 335 Cod procedură civilă instanța trebuia să admită cererea de intervenție și să respingă cererea principală, soluția dată de tribunal fiind nelegală pentru că puterii judecătorești nu-i sunt recunoscute prerogative de putere legislativă, și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a pronunțat o soluție prin care au fost modificate dispozițiile Constituției și a legii, veridicitatea și opozabilitatea: Constituției, Legii nr.303/2004, Convenției și Codului de Procedură Civilă nu pot fi contestate de nici o instanță de judecată.
Se mai arată că sunt incidente și dispozițiile art.304 pct. 6 Cod procedură civilă, intervenientul justificând un interes legitim în condițiile în care Statutul F.R.F. ce a fost autorizat îi încalcă drepturile. De altfel, susținerile recurentei au fost reținute de instanța de fond fila 4 a încheierii recurate), numai că instanța nu a admis în principiu cererea de intervenție.
Prin autorizarea statutului de către instanță, recurentei îi sunt aplicate sancțiuni de către F.R.F întrucât statutul în cauză îngrădește recurentei accesul la justiție; statutul în cauză prevede sancțiuni și sunt aplicate recurentei întrucât s-a adresat justiției. De altfel, este de notorietate faptul că recurenta a fost sancționată de Comitetul Executiv al F.R.F întrucât s-a adresat instanțelor de judecată.
Nu se poate susține teza conform căreia instanța a acordat ceea ce s-a cerut întrucât, pe de o parte, instanța de fond nu a admis, în principiu, cererea recurentei, iar pe de altă parte, instanța de fond nu a respins cererea intimatei raportat la împrejurarea, reținută de instanța de fond, că cererea intimatei face obiectul unor acțiuni ce urmează a se desfășura pe calea procedurii necontencioase.
Hotărârea instanței de fond este nelegală în baza art.304 pct.7 C.proc.civ., întrucât încheierea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii.
Recurenta justifică un interes legitim, iar potrivit art.49 alin.1 și 2 C.proc.civ. are posibilitatea legitimă să intervină în cauza de dusă judecății întrucât drepturile conferite de încheierea pronunțată în cauză îi sunt opozabile recurentei.
În conformitate cu art.335 C.proc.civ. legiuitorul a stabilit obligația instanței de a respinge cererea intimatei întrucât prin obiecțiile ridicate de re curentă, cererea principală prezintă un caracter contencios. Or, motivarea instanței este străină de natura pricinii. De altfel, în baza statutului autorizat de instanța de fond, intimata desfășoară activități, pe de o parte, opozabile recurentei, pe de altă parte, interzise prin Constituție și prin lege și în condițiile în care puterea legislativă și puterea judecătorească nu sunt înfăptuite de FRF .
Instanța de fond stabilește în încheierea recurată că intimata solicită ca instanța de fond să ia act de modificările aduse statutului ( ... ), or în fapt s-a solicitat autorizarea unei activități opozabile recurentei ce este interzisă C. și prin lege.
Totodată, instanța susține, în mod eronat, că FIFA și UEFA pot impune statului român să recunoască puterea legislativă și puterea judecătorească ce sunt înfăptuite, în baza statutului ce a fost autorizat de instanța de fond, de intimata FRF. De altfel, chiar UEFA precizează faptul că FRF are obligația de a respecta legea aplicabilă în România.
Hotărârea instanței de fond este nelegală în baza art.304 pct.9 C.proc.civ., fiind lipsită de temei legal; dată cu încălcarea dispozițiilorart.1 alin. (1) (3) (4) și (5) art. 16. alin. 2 art. 21 alin. 1-3 art. 24 alin. 1 art. 61 alin. 1 art. 124 alin. 2 din Constituție, art. 6 pct. 1 din Convenție, art. 49 alin. 1 și 2 art. 129 alin. 5 și 6 art. 261 alin. 1 art. 335 C.proc.civ., art. 2 art. 3 OG nr.26/2000, Decretului nr. 31/1954.
Judecătorul fondului avea obligația să asigure recurentei dreptul la un proces echitabil, iar cererea intimatei nu justifică soluționarea acesteia în procedură necontencioasă, întrucât intimata FRF nu are competențe de putere legislativă și nu poate să-și stabilească atribuțiile și competențele în afara Legii nr. 69/2000. De altfel, dreptul la asociere nu este un drept absolut, prin urmare trebuie exercitat potrivit legii sportului.
Instanța de fond, a acordat FRF, atribute opozabile recurentei, ce nu corespund legii care a justificat înființarea și funcționarea intimatei FRF și nici dreptului privind libera asociere.
S-a solicitat instanței acordarea unei autorizații ce conferă intimatei dreptul de a adăuga la legea sportului. De altfel, prin admiterea cererii intimata poate să adauge la lege.
S-a solicitat instanței acordarea unei autorizații ce conferă intimatei FRF dreptul de a înființa un tribunal arbitral cu obligația recurentei de a supune litigiile, fără ca recurenta să aibă posibilitatea de a-și da consimțământul în legătură cu soluționarea litigiilor sale, de către tribunalul arbitral înființat de intimată. Totodată se interzice recurentei dreptul de a deduce judecății instanțelor civile soluțiile pronunțate de tribunalul intimatei. Or, potrivit C.proc.civ., Cartea IV, Despre Arbitraj, Capitolul Il, Convenția arbitrală:
- art. 340 stabilește ca persoanele ce au capacitate deplină de exercițiu al drepturilor lor să poată conveni să soluționeze pe calea arbitraj ului litigiile patrimoniale dintre ele.
- art. 3401 stabilește că "Arbitrajul poate fi încredințat, prin convenție arbitrală, uneia sau mai multor persoane, învestite de părți .,. ".
- art. 343 impune: (1) Convenția arbitrală se încheie, în scris, sub sancțiunea nulității. (2) Ea se poate încheia sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înțelegeri de sine stătătoare denumită compromis.
În fapt, s-a solicitat instanței acordarea unei autorizații ce conferă intimatei FRF dreptul de a înființa și organiza un arbitraj forțat ce are competența de a pronunța soluții definitive și irevocabile opozabile recurentei. Or, dacă art.364 stabilește că Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare, de altfel, art.3641 interzice părților a renunța prin convenție arbitrală la dreptul de a introduce acțiune în anulare împotriva hotărârii arbitrale, consideră că soluția recurată este nelegală.
Așa fiind, respingerea cererii de intervenție este lipsită de temei legal întrucât nici un temei de drept nu stabilește faptul că o cerere de intervenție este inadmisibilă în situația în care intimata solicită recunoașterea unor drepturi ce sunt potrivnice recurentei. Pentru toate aceste considerente, solicită a se avea în vedere faptul că încheierea din data de 14.07.2011 este lipsită de temei legal.
De asemenea, încheierea recurată este pronunțată de instanța de fond cu încălcarea dispozițiilor precitate în prezentul recurs întrucât din soluția recurată nu rezultă aplicarea legii.
În ceea ce privește admiterea cererii petentei, consideră că încheierea din data de 14.09.2011 este netemeinică și nelegală în baza art. 304 pct.4, 5, 7, 8 și 9, întrucât instanța de fond a recunoscut în fapt o putere legislativă și una judecătorească; s-a creat posibilitatea interzicerii dreptului la justiție de către o federație sportivă națională; prin soluția pronunțată rezultă faptul că procedura de judecată și competența instanței este lăsată la aprecierea judecătorului iar judecătorul nu se supune legii; instanța de judecată poate pronunța soluții cu caracter particular al căror efect să fie mai presus de Constituție și de lege; Statutul intimatei poate produce efecte în lipsa avizului M.E.C.T.S ..
În conformitate cu Legea nr.69/2000, art.3 alin. (4) „Modificarea statutelor sau a actelor constitutive ale federațiilor sportive naționale este supusă procedurilor prevăzute de lege, după ce s-a obținut avizul expres al Ministerului Tineretului și Sportului”, potrivit alin.(5) „Federațiile sportive naționale organizează și funcționează în baza statutului propriu elaborat în conformitate cu prevederile prezentei legi și cu statutele federațiilor internaționale corespondente. În conformitate cu alin. (6) ( ... ) „modificarea statutelor și a actelor constitutive ale acestora, fără respectarea dispozițiilor alin.1 și 4 este nulă de drept.
Autorității Naționale pentru Sport și Tineret nu i-a fost conferit dreptul de a autoriza modificările statutului FRF. Așadar, și sub acest aspect, încheierea recurată este netemeinică și nelegală întrucât în lipsa avizului ministerului modificările statutului sunt nulede drept.
În recurs s-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurenților de către F. C. Municipal Dunărea, prin împuternicit M. M., admisă în principiu, în cuprinsul căreia s-a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a intimatei Federația R. de F., motivat de împrejurarea că dl.S. M. nu a fost împuternicit de Adunarea Generală a F.R.F. din 9.05.2011, în vederea solicitării înscrierii modificărilor în Registrul Tribunalului București.
De asemenea, au fost invocate chestiuni referitoare la organele de conducere și din statutul Federației Române de F., arătându-se cadrul general de înființare și funcționare a federațiilor, în final susținându-se că actul constitutiv trebuie să cuprindă elementele obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității la art.6 din O.U.G. nr.26/2000.
În acest sens, sunt invocate dispoz.art.35 pct.2 raportat la art.8 – 12 din O.U.G. nr.26/2000, art.36 alin.6 din Legea nr.69/2000, precum și art.28 pct.3 lit.j din Regulamentul din 26.04.2000 privind organizarea registrului asociațiilor și fundațiilor.
În principal, se susține că organele de conducere, organele de administrare și organele de control ale F.R.F. trebuiau să fie înscrie nominal în registrul federațiilor aflat la grefa Tribunalului București, sub sancțiunea nulității absolute exprese.
În cauza de față, F.R.F. a făcut în 8.05.2002 înscrierea în Registrul federațiilor aflat la grefa Tribunalului București, la Secțiunea I pct.10 găsindu-se și organele de conducere, administrare și control în componență nominală.
Ulterior, la data de 13.05.2004 se mai face o modificare a actului constitutiv în privința schimbării nominale a organelor de conducere, acestora fiindu-le acordat un mandat de 2 ani, mandat care a încetat la 14.03.2006.
Se consideră că nici măcar organele centrale de conducere menționate în Registrul federațiilor ținut la grefa Tribunalului București, în persoana președintelui M. S., a vicepreședinților și a secretarului, nu mai pot îndeplini legal aceste funcții, în condițiile în care mandatul acestora a expirat în termen de 4 ani de la investitură.
Pe cale de consecință, la 20.12.2005 mandatul acestora a încetat de drept.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate, Curtea constată că cele două recursuri formulate de S.C. F. C. U C. S.A. reprezentată de M. M. și M. M., în calitate de agent de judecători, licențiat de F.R.F., conțin motive de recurs identice, atât în ceea ce privește temeiurile de drept invocate, respectiv dispozițiile art.304 pct.4, 5, 6, 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă, cât și în ce privește dezvoltarea acestora și argumentele de fapt și de drept în susținerea nelegalității și netemeiniciei hotărârii.
Având în vedere această împrejurare, Curtea va da considerente comune ambelor recursuri, atât în ceea ce privește încheierea din 14.07.2011, cât și cea din 14.09.2011.
În primul rând, se impune precizarea că din dezvoltarea motivelor de recurs, Curtea constată că temeiul de drept în care acestea pot fi încadrate, potrivit art.306 alin.3 Cod de procedură civilă, este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, respectiv când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Temeiurile de drept invocate de recurenți, respectiv art.304 pct.4, 5, 6, 7 și 8 Cod de procedură civilă nu se regăsesc în dezvoltarea motivelor de recurs, întrucât argumentele pe care se sprijină acestea se referă în exclusivitate la interpretarea și aplicarea greșită a legii, în concepția recurenților.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 14.07.2011, tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de intervenientul M. M., reținând că petentul nu justifică un interes legitim, astfel cum prevăd dispozițiile art.49 și 50 Cod de procedură civilă, de a interveni în cadrul unei proceduri necontencioase ce privește modificările aduse statutului F.R.F., prin cererea de intervenție formulată, contestându-se alte măsuri dispuse de Adunarea generală în baza statutului actual, nemodificat, reținând, de asemenea, și că hotărârea contestată a fost deja atacată de petent pe cale separată.
Analizând conținutul cererii de intervenție formulată în cauză la data de 7.07.2011, se constată că intervenientul M. M. a adus critici hotărârii Adunării Generale a F.R.F., desfășurată în data de 9.05.2011, prin care acesta a fost declarat persoana non grata.
Principala solicitare din cererea de intervenție este aceea de a se respinge cererea formulată de F.R.F. pe considerentul că hotărârea Adunării generale din 9.05.2011, a cărei autorizare se solicită, urmărește stabilirea unor drepturi potrivnice intervenientului, precum și desfășurarea unor activități interzise prin Constituție și lege, respectiv înființarea unui tribunal arbitral care, în opinia recurentului, îi îngrădește dreptul de acces la un tribunal și dreptul la apărare.
Prin încheierea din 14.09.2011, s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.C. C. F. C. U C. S.A, cu motivarea că raportat la obiectul cererii principale, la procedura necontencioasă și la conținutul cererii de intervenție în interes propriu, nu sunt îndeplinite cerințele art.49 alin.2 Cod de procedură civilă, reținând, de asemenea, că Hotărârea Adunării Generale a F.R.F. din 9.05.2011 face obiectul unor acțiuni separate, demarate de reprezentantul titularului cererii de intervenție în interes propriu.
În raport cu textele incidente în cauză, Curtea apreciază că soluția pronunțată de tribunal în ceea ce privește admisibilitatea cererilor de intervenție este legală, în cauză fiind corect interpretate și aplicate dispozițiile legale în materie.
Potrivit art.36 alin.4 și 5 din Legea nr.69/2000 „Modificarea statutelor sau a actelor constitutive ale federațiilor sportive naționale este supusă procedurilor prevăzute de lege, după ce s-a obținut avizul expres al Ministerului Tineretului și Sportului.
Federațiile sportive naționale se organizează și funcționează în baza statutului propriu elaborat în conformitate cu prevederile prezentei legi și cu statutele federațiilor internaționale corespondente”.
Procedura prevăzută de lege, despre care se menționează în textul sus citat, sau legea cadru în această materie este reprezentată de O.G. nr.26/2000 cu privire la asociații și fundații.
Potrivit art.33 din O.G. nr.26/2000, modificarea actului constitutiv sau a statutului asociației se face prin înscrierea modificării în registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul asociația, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.8 – 12. Cererea de înscriere a modificării va fi însoțită de hotărârea adunării generale, iar în cazul modificării sediului de hotărârea consiliului director.
Aceste dispoziții sunt aplicabile și federațiilor prin raportare la dispozițiile art.35 din același act normativ, cu referire la art.36 din Legea nr.69/2000.
Procedura prevăzută de aceste două acte normative, care reprezintă legea specială în cazul federațiilor sportive naționale – Legea nr.69/2000 – și legea cadru sau dreptul comun în materia asociațiilor și fundațiilor – O.G. nr.26/2000 – nu prevede posibilitatea unor terțe persoane de a interveni în procedura de verificare a legalității cererii de înscriere ori a cererii de modificare a actului constitutiv sau a statutului persoanei juridice.
Dispozițiile art.8-12 din O.G. nr.26/2000 stabilesc procedura cadru și condițiile de legalitate pentru dobândirea personalității juridice, în situația asociațiilor, fundațiilor sau federațiilor, procedură care are un caracter necontencios și care se supune cerințelor de legalitate dispuse de acest act normativ, precum și a legii speciale în situația federațiilor sportive, Legea nr.69/2000.
În cadrul acestei proceduri, intimata F.R.F. a făcut dovada îndeplinirii cerințelor legale, inclusiv a avizului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret.
Potrivit art.49 Cod de procedură civilă, oricine are interes, poate interveni într-o pricină ce urmează între alte persoane, intervenția fiind în interes propriu când se invocă un drept al său și este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia.
Dispozițiile art.49 Cod de procedură civilă nu pot fi interpretate în mod independent și fără a ține seama de actele normative speciale în materia asociațiilor și fundațiilor, care guvernează cauza dedusă judecății.
Aceste acte normative, astfel cum s-a arătat, stabilesc o procedură specială cu caracter necontencios de verificare a legalității cererii de înființare și a celor prin care se solicită să se ia act de modificările statutare, în cadrul căreia nu se regăsește și intervenția terților în cadrul acestei proceduri.
Este de reținut în cauză că intervenientul M. M. este agent de judecători, licențiat de F.R.F., iar S.C. C. F. C. U C. S.A este membru asociat al F.R.F., situație în care ambilor le sunt aplicabile dispozițiile art.23 din O.G. nr.26/2000.
În conformitate cu aceste dispoziții, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii, ale actului constitutiv și ale statutului sunt obligatorii chiar și pentru membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat împotrivă.
De asemenea, hotărârile adunării generale contrare legii, actului constitutiv sau dispozițiilor cuprinse în statut pot fi atacate în justiție de oricare dintre membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședință, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoștință despre hotărâre sau de la data când a avut loc ședința, după caz.
Cererea de amânare se soluționează în Camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul. Hotărârea instanței este supusă numai recursului.
De aceste dispoziții ambii intervenienți au beneficiat, în sensul că Hotărârea Adunării Generale din 9.05.2011 a fost atacată în justiție, potrivit art.23 din O.G. nr.26/2000, procesele aflându-se în curs de soluționare.
Din această perspectivă, astfel cum a reținut și tribunalul, și prin strictă raportare la temeiurile de drept invocate în cererea de intervenție în interes propriu formulate de ambii recurenți în primă instanță, art.49 și 50 Cod de procedură civilă, recurenții nu justifică un interes legitim în prezenta procedură.
Sub acest aspect, nu se poate susține că au fost încălcate dispozițiile legale constituționale nici sub aspectul depășirii atribuțiilor conferite de lege puterii judecătorești conform art.1, art.124, art.126, art.16, art.21, art.24, art.61 din Constituție, nici dispozițiile Legii nr.303/2004 ori art.6 pct.1 din C.E.D.O., și nici art.49, art.335 și art.129 Cod de procedură civilă.
Tribunalul a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale în materie, aceasta reprezentând atributul exclusiv al puterii judecătorești și nici nu a creat lege prin substituirea atribuțiilor puterii legislative.
În primă instanță, judecătorul cauzei a apreciat, prin raportare la obiectul cererii principale și al cererilor de intervenție, asupra admisibilității participării unor terți în cadrul unei proceduri speciale.
Respingerea ca inadmisibile a cererilor de intervenție nu înseamnă că instanța nu a acordat ceea ce s-a cerut, ci pur și simplu a apreciat asupra legalității formulării unei astfel de cereri.
Și sub aspectul dispozițiilor art.304 pct.7 C.proc.civ., hotărârea atacată este legală întrucât ea cuprinde toate elementele prevăzute de art.261 Cod de procedură civilă, respectiv stabilirea situației de fapt, prin raportare la obiectul cererii, la probele administrate și la textele legale aplicabile cauzei.
Motivarea reflectă toate aceste elemente, neavând nici un element străin de natura pricinii care să atragă anularea acesteia.
Motivele de nelegalitate care privesc fondul cauzei și care se referă la dispozițiile cuprinse în art.57 și 58 din Statutul modificat al F.R.F. nu pot forma obiect de critică în recursurile formulate de către intervenienți, întrucât fiind respinse aceste cereri ca inadmisibile, niciunul dintre recurenți nu a dobândit calitatea de parte care să îi confere posibilitatea formulării unor critici asupra fondului dedus judecății, respectiv legalității modificărilor din statutul federației în urma Hotărârii Adunării Generale din 9.05.2011
Dreptul de apărare și dreptul de acces la un tribunal sunt respectate și chiar exercitate de către recurenți, în condițiile art.23 din O.G. nr.26/2000, aceștia atacând în justiție pe cale separată Hotărârea Adunării Generale sus menționate, motivele solicitării anulării acesteia fiind exact cele menționate în cuprinsul cererilor de intervenție și vizând, pe de o parte, dispozițiile art.57 și 58 din Statut, precum și decizia de declarare a recurentului M. M. ca persoană non grata.
Cererea de intervenție în interesul recurenților formulată la 19.01.2012 de către F. C. Municipal Dunărea cuprinde, pe lângă motivele menționate în recursurile analizate, și apărarea potrivit căreia lipsește avizul Ministerului Tineretului și Sportului prevăzut de art.36 alin.4 din Legea nr.69/2000.
Această apărare nu poate fi primită, întrucât, astfel cum rezultă din dosarul cauzei și cum deja s-a menționat, acest aviz a fost obținut de petenta F.R.F., aflându-se în dosarul de fond la fila 55 eliberat sub nr.06/9.06.2011.
Celelalte susținerile privind greșita aplicare a legii au fost deja analizate de către Curte și sunt comune inclusiv acestei cereri.
De asemenea, F. C. Municipal Dunărea a invocat în scris și excepția lipsei calității de reprezentant a dl.S. M. și a consilierului juridic S. A., și în consecință anularea cererii, excepție pe care Curtea a apreciat-o ca fiind de ordine publică și pe care o va analiza în continuare.
Potrivit Hotărârii Adunării Generale ordinare a Federației Române de F. desfășurată la 25.01.2010, M. S. a fost ales în funcția de președinte al F.R.F., calitate care îi permite promovarea cererii prevăzute de art.33 din O.G. nr.26/2009 și art.36 alin.4 din Legea nr.69/2000.
În ceea ce privește calitatea de reprezentant a consilierului juridic, acesta are delegația din 20.05.2011 (fila 4 dosar fond) prin care a fost împuternicit să depună cererea și să efectueze orice alte demersuri necesare în vederea înregistrărilor și completărilor Statutului F.R.F., astfel cum acestea au fost aprobate de către Adunarea Generală din 9.05.2011.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge recursurile ca nefondate, față de dispozițiile art.312 alin.1 Cod de procedură civilă și pentru considerentele menționate anterior va respinge ca nefondată și cererea de intervenție în interesul recurenților formulată de F. C. Municipal Dunărea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-intervenient . C. SA - IN INSOLVENȚĂ, precum și de recurentul - intervenient M. M., împotriva încheierii de ședință din 14.09.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – petiționară FEDERAȚIA R. DE F..
Respinge cererea de intervenție în interesul recurenților formulată de F. C. Municipal Dunărea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/21.03.2012
-------------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – L.I.-C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 386/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 100/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
