Revendicare imobiliară. Decizia nr. 209/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-02-2012 în dosarul nr. 209/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 209 R
Ședința publică de la 01.02.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant B. G. împotriva Deciziei civile nr. 96/22.06.2011 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. I., având ca obiect, revendicare imobiliară.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond, au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 01.02.2012, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1918 din 8.10.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. G. de obligare a pârâtului B. I. de a lăsa în pașnica folosință și posesia o suprafață de 1000 mp teren intravilan situat în . . și de demolare a construcției realizată abuziv și cu rea credință, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 1700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din 30.11.2009 s-a respins cererea formulată de pârâtul B. I., de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1918 din 8.10.2009.
Pentru a dispune în acest sens, în sinteză, s-au reținut următoarea situație de fapt și de drept.
La 22.07.1994 a fost emis titlul de proprietate nr._ pe numele B. Ș., autor al reclamantului B. G.. Potrivit mențiunilor din titlu, la rubrica teren intravilan este înscrisă suprafața de teren de 1000 mp, situat în tarlaua 68 . vecinătăți: la N – B. V, la E – DN 51, la S – C. G., la V – V. Ghe.
La 25.11.2004 s-au dezbătut succesiunea defunctului B. Ș., autor al reclamantului, încheindu-se actul de partaj voluntar autentificat sub nr.4511/25.11.2004, reclamantul primind lotul nr.2, din care face parte suprafața de teren de 1000 mp, teren arabil intravilan, situat în tarlaua nr.68, .> Din depozițiile martorilor Ș. G., B. I., G. I. și N. A., amplasamentul suprafeței de teren de 1000 mp ce a revenit reclamantului nu s-a modificat de la data punerii în posesie a autorului pârâtului și până în prezent, martorii audiați arătând că au lucrat suprafața de teren ce aparține reclamantului și care este distinctă de cea a pârâtului, în perioada cuprinsă între anii 1994 – 2007. Se arată că martorul B. I., propus de pârât și care este fratele reclamantului arată că suprafața de teren pe care a lucrat-o în anul 1994 pentru reclamant este aceeași cu cea deținută în prezent de acesta.
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat de BNP T. M. sub nr.1058/6.05.2005 pârâtul a cumpărat de la B. I., suprafața de 722,06 m – 700 mp în acte autentice, situat în intravilanul comunei Poroschia, . vecini la N – D. D., la E – DN 51, la S – DC și la V – Ciorobescu V., nr.cadastral 437. Terenul a fost dobândit de vânzător în urma actului de partaj voluntar autentificat sub nr.4503/2004 la BNP T. M., intabulat în C.F. sub nr.245 prin încheierea nr.1145/2005 vânzătorul fiind moștenitor al defunctei – B. A., titulară a dreptului de proprietate pe numele căreia a fost emis titlul de proprietate nr._/10.06.1997. S-a mai reținut că de la data încheierii contractului pârâtul devenind proprietar, a început edificarea unei case.
Instanța a reținut că începând cu anul 2005 pârâtul s-a învecinat cu reclamantul și că terenul cumpărat s-a aflat pe același amplasament pe care se găsește și astăzi.
Prin încheierea de rectificare nr.511/2.02.2007 emisă de BNP R. A. s-a rectificat actul de partaj, prin menționarea următoarelor vecinătăți la N – B. V, la E – DN 51, la S – C. Ghe., la V – V. Gh.
La 22.10.2008 a fost înregistrată la Judecătoria A. o cerere de rectificare a titlului de proprietate nr._/1994 care a fost anulată prin sentința civilă nr.2459/19.11.2008,întrucât reclamantul nu a recunoscut semnătura și nu și-a însușit acțiunea.
La 23.10.2008 pârâtul a formulat o cerere de rectificare a titlului de proprietate solicitând instanței să constate eroarea materială strecurată în cuprinsul titlului de proprietate nr._/10.06.1997, în sensul modificării și rectificării numărului topografic cu privire la suprafața de 722,06 mp, teren intravilan, aflat pe raza comunei Poroschia în sola 68 . vecinătăți la N – B. Gh, la V – Ciorobescu V., la S - DD și la E – DN 51.
Prin sentința civilă nr.2581/28.11.2008 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a admis cererea și s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/10.06.1997 emis pe numele B. A., în sensul că suprafața de 700 mp este situată în sola 68, . la N – B. Gh, la V- Ciorobescu V, la S – DC, la E – DN 51.
În temeiul sentinței civile nr.2581/28.11.2008 au fost modificate și celelalte acte subsecvente intervenite, respectiv actul de partaj voluntar nr.4503/2004, prin actul adițional nr.236/23.02.2009, înscrierea la OCPI Teleorman sub nr.cadastral 437(C.F.245/M) menționându-se că suprafața de 722, 06 mp se află în .> Instanța a apreciat că neînțelegerile dintre părți își au originea în modificarea titlului de proprietate nr._/10.06.1997 emis pe numele B. A. în sensul că suprafața de 700 mp este situată în sola 68 . la N – B. Gh., la V – Ciorobescu V., la V – DC, la E – DN 51.
S-a mai reținut că în urma acestei modificări, între cele două titluri de proprietate nr._/2.07.1994 emis pe numele lui B. Ș. și nr._/10.06.1997 emis pe numele B. A. exista identitate în privința amplasamentului pentru sola 68 .> S-a apreciat de către instanță că în fapt este vorba de două suprafețe de teren distincte, clar individualizate, care se suprapun numai scriptic, în ceea ce privește amplasamentul acestora. De asemenea, s-a reținut că nu se poate vorbi de o singură suprafață de teren pentru care să existe două titluri de proprietate ce ar urma să fie comparate, nefiind întrunite condițiile acțiunii în revendicare.
S-a mai reținut că reclamantul nu a fost niciodată tulburat în exercitarea posesiei asupra terenului ce i-a revenit ca urmare a actului de partaj, singura inadvertență decurgând din suprapunerea scriptică pe același amplasament a celor două suprafețe.
Din declarația martorului G. I. s-a reținut că reclamantul a refuzat modificarea titlului său de proprietate în condițiile în care i s-a adus la cunoștință că numărul parcelei este greșit indicat.
În ce privește expertiza întocmită instanța a apreciat că expertul și-a depășit atribuțiile, prin afirmația a reclamantului că sentința civilă nr.2581/28.11.2008 că nu este opozabilă.
Pentru aceste considerente în temeiul art.480 cod civil s-a respins acțiunea, iar în temeiul art.274 Cod procedură civilă reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul B. G.. Prin sentința civilă nr.59A din 16.04.2010 a Tribunalului Teleorman s-a admis apelul, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul B. G..
Prin decizia civilă nr._ din 14.10.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis recurs, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului.
Prin decizia civilă nr.96 din 22.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Teleorman s-a respins apelul ca nefondat.
Pentru a dispune în acest sens s-au reținut, în sinteză, următoarele:Reclamantul B. G. revendică de la pârâtul B. I., o suprafață de teren intravilan de 1000 mp, situată în . . și ridicarea construcției edificate de pârât pe acest teren.
S-a arătat că ambele părți au susținut că terenul le aparține.
Instanța de apel a reținut în raport și de considerentele instanței de apel, că atât reclamantul cât și pârâtul au posedat și posedă, așa cum rezultă din probele administrate, fiecare câte o suprafață de teren, care sunt învecinate. S-a arătat că deși din probele administrate, rezultă că reclamantul din anul 1994 și până în prezent posedă un teren învecinat cu acela asupra căruia poartă litigiul, el reclamantul nu se pretinde proprietar pe terenul posedat de el ci, pe terenul posedat de pârât. Ambele părți se pretind astfel proprietari asupra terenului aflat în . una din părți nu se pretinde proprietar asupra terenului aflat în .> Reținând că ambele părți dețin titluri cu privire la același teren instanța de apel a procedat la compararea de titluri, conform principiilor statornicite de doctrină și practica judiciară în materia revendicării.
Procedând la analiza titlurilor de proprietate prezentate de părți s-a reținut că titlurile emană de la persoane diferite,sunt necontestate, se află în circuitul civil și sunt apte de a produce efecte juridice, titlul reclamantului, fiind actul de partaj voluntar autentificat sub nr.4511/25.11.2004 act prin care reclamantului i-a revenit lotul în care a fost inclusă suprafața de teren de 1000 mp situată în ., act rectificat prin încheierea autentificată sub nr.511/2.02.2007 în sensul precizării vecinătăților.
Titlul pârâtului este contractul de vânzare cumpărare nr.1058/2005, modificat prin actul adițional nr.280/2009 prin care s-a modificat numărul parcelei ce a făcut obiectul contractului, în loc de . .> S-a arătat de instanțe că atunci când titlurile provin de la autori diferiți operează principiul „in pari cauza melior est causa possidentis” potrivit cu care în situații egale cea mai bună situație este a posesorului. Partea care are o posesie mai veche și mai caracterizată are în favoarea sa o prezumție de proprietate.
Din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor și din expertiza întocmită de expert D. D. a rezultat cu certitudine faptul că reclamantul nu are și nu avut niciodată posesia terenului pe care îl revendică.
Însuși reclamantul la întrebarea nr.12 din interogatoriu ce i-a fost luat de către pârât a recunoscut că a aflat că terenul pe care îl revendică ar fi al său, după numărul parcelei, în anul 2007, când a făcut demersuri pentru întocmirea cărții funciare.
S-a reținut astfel de către instanța de apel că din anul 1994 și până în anul 2007 reclamantul nu a pretins niciodată că este proprietarul terenului revendicat și că reclamantul și-a exercitat prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului aflat în .> Instanța de apel a reținut că titlurile au fost scrise greșit, ceea ce rezultă și din sentința civilă nr.2581/2008 a Judecătoriei A. prin care titlul emis pe numele B. A. s-a modificat, în sensul că, în loc de . trecut . deși nu poate fi opusă reclamantului cu putere de lucru judecat, conform art.1201 Cod civil, în virtutea principiului relativității efectelor hotărârilor judecătorești, creează în favoarea pârâtul B. I. încă o prezumție de proprietate care o consolidează pe cea deja reținută, rezultând din faptul posesiei vechi și caracterizate.
Față de motivele invocate de reclamantă s-a arătat că acestea nu sunt de natură să conducă la schimbarea sentinței pronunțate, sentința fiind temeinică și legală.
S-a arătat că a fost complinită critica privind compararea titlurilor de către instanța de apel ocazie în care s-a găsit preferabil titlul pârâtului, chiar dacă titlul reclamantului este mai vechi.
Critica referitoare la nesoluționarea capătului doi din cerere s-a reținut că este neîntemeiată, aspect ce rezulta și din decizia nr.4238/ R/2010, obligatorie conform art.315 Cod procedură civilă și în care s-a reținut că instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii introduse, în integralitatea sa, insuficienta motivare fiind un viciu ce poate fi complinit de către instanța de apel.
Instanța de apel a arătat că față de soluția pronunțată în capătul de cerere în revendicare, cererea de demolare a construcției este neîntemeiată, întrucât potrivit art.492 Cod civil proprietarul terenului este și proprietarul construcției aflate pe teren.
S-a arătat că în apel intimatul nu a adus clarificări legate de autorizația sa de construire, care a fost emisă fără specificarea numărului de parcelă și de . nu îl transformă într-un constructor de rea credință, atâta vreme cât a realizat edificiul pe terenul său.
S-a arătat că este nefondată critica potrivit cu care însăși intimatul în răspunsurile la interogatoriu ar fi arătat că autorizația de construire a fost emisă pentru tarlaua 68 . nu conține aceste elemente.
În final s-a arătat că celelalte critici referitoare la nulitatea sentinței de fond nu se vor mai analiza, deoarece au fost lămurite de instanța de recurs.
Pentru aceste considerente în temeiul art.296 Cod procedură civilă apelul a fost respins ca nefondat iar în temeiul art.274 Cod procedură civilă reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei și a încheierii de ședință din 23.03.2011 a declarat recurs reclamantul B. G..
În motivarea cererii de recurs întemeiată pe art.304 pct.1,7 și 9, art.24 alin.1, art.167 Cod procedură civilă și art.480 și 494 și urm. Cod civil au fost susținute următoarele critici:
Printr-un prim motiv, întemeiat pe art.304 pct.1 Cod procedură civilă s-a susținut că hotărârile recurate au fost pronunțate de o instanță ce nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că în conformitate cu art.24 alin.1 Cod procedură civilă judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.
Recurentul arată că în rejudecarea cauzei completul de judecată a fost alcătuit din aceeași judecători care au pronunțat o hotărâre în primul ciclu procesual, fiind încălcate art.24 alin.1 Cod procedură civilă .
Pentru acest motiv recurentul reclamant a solicitat casarea deciziei recurate.
Printr-un al doilea motiv întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la art.167 Cod procedură civilă s-a susținut că încheierea prin care au fost încuviințate probele pentru intimatul – pârât în fața instanței de apel este nelegală.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că în mod greșit s-au încuviințat probatorii cu martori pe ambele capete de cerere, și eronat s-au aplicat dispozițiile art.167 Cod procedură civilă .
Recurentul – reclamant a arătat că în fața instanței de fond au fost administrate toate probele necesare soluționării unei acțiuni în revendicare și a unei cereri de ridicare a construcțiilor edificate abuziv și nu se mai impunea suplimentarea probatoriilor față de obiectul dosarului.
Se mai arată de recurent că ceea ce prezenta relevanța erau titlurile exhibate de către părți în cadrul acțiunii în revendicare și care au fost depuse încă din prima zi la instanță, însă ignorate în mod nejustificat.
De asemenea, s-a susținut că orice declarație de martor nu putea duce la modificarea titlurilor de proprietate iar administrarea probei a avut drept consecință doar creerea unei false probleme.
Printr-un al treilea motiv, întemeiat pe art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă s-a susținut că au fost interpretate greșit dispozițiile care guvernează acțiunea în revendicare în condițiile în care titlul sau este preferabil celui viciat al intimatului pârât.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că instanța a făcut trimitere la un principiu de drept „in pari cauza melior . în cauză și la declarațiile celor patru martori audiați în apel.
Se arată de recurentul – reclamant că premisa principiului „situația egală” este eronat reținută în condițiile în care titlul său de proprietate este mai vechi iar pe de altă parte există două suprafețe de teren distincte.
Recurentul – reclamant arată că titlul intimatului pârât are vicii fiind modificat în noiembrie 2008 în într-o procedură inopozabilă recurentului și în condițiile în care terenul nu era liber.
În continuarea motivului recurentul reclamant face o prezentare a titlurilor exhibate de părți cu indicarea viciilor titlului modificat al intimatului pârât și cu încălcarea caracterului perpetuu al dreptului său de proprietate iar sentința civilă nr.2581/28.11.2008, în temeiul căreia s-a modificat titlul,nu-i este opozabilă și nu poate duce la privarea sa de proprietate.
Se concluzionează de recurent că s-a făcut o greșită aplicare a legii și pe motive contradictorii și străine cauzei deduse judecății.
În continuarea prezentării viciilor titlului pârâtul se arată că deși în autorizația de construire nu este menționată tarlaua și . afla terenul, totuși din răspunsul la întrebarea nr.14 din interogatoriu și din mențiunea despre Cartea Funciară din anul 2007 rezultă că ambele se referă la . de 700 mp.
Recurentul arată că în raport de aceste probatorii și de faptul că modificarea Cărții Funciare s-a făcut în anul 2009 la data începerii construcției intimatul a fost de rea credință, și deci se impune conform art.494 Cod civil ridicarea construcțiilor pe cheltuiala celui ce le-a făcut.
Prin întâmpinare intimatul pârât a solicitat respingerea recursului.
În raport de primul motiv de recurs s-a susținut că judecătorii nu erau incompatibile pentru că nu au dezlegat o problemă litigioasă de natură a dezinvesti instanța . Se arată de intimat că incompatibilitatea prevăzută de art.24 alin.1 Cod procedură civilă se referă doar la judecătorii care au judecat fondul pricinii.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privind nelegalitatea încheierii de încuviințare a probelor s-a arătat că prin decizia nr.4233 R din 14.10.2010 a Curții de Apel București s-a dispus să se aprecieze asupra necesității administrării de noi probatorii necesare pentru soluționarea cauzei și că instanța de apel doar s-a conformat dispozițiilor instanței de recurs.
Referitor la motivul trei de recurs s-a arătat că și acesta este nefondat, instanța făcând o corectă aplicare a legii atât pe capătul de cerere în revendicare cât și pe ridicarea construcției.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ce privește primul motiv de recurs și apărările făcute pe acest motiv se constată că decizia civilă nr.59 A din 16.04.2010 a fost pronunțată de completul format din judecător Gadac P. și C. N. L..
Prin această decizie, așa cum s-a mai constatat, s-a admis apelul s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În al doilea ciclu procesual judecătorii C. - N. L. și Gadac P. au formulat cerere de obținere care au fost respinse prin încheierea de ședință din 17.02.2011.
Decizia civilă recurată nr.96 din 22.06.2011 a fost pronunțată de judecători C. N. L. și I. M.. Motivul privește deci numai pe judecător C. L..
Examinând decizia civilă nr.59A din 16.04.2010 (pag.9 din decizie paragrafele 5,6,7,8,9,10) se constată că instanța de apel a făcut aprecieri cu privire la fondul acțiunii în revendicare, a făcut apreciere cu privire la temeinicia reținerii situației de fapt de către instanța de fond.
Rezultă că, instanța de apel a antamat fondul cauzei dedus judecății, fiind fără relevanță concluzia potrivit cu care instanța de fond nu ar fi fost rezolvat, acțiunea concluzie care este greșită, de vreme ce instanța de fond s-a pronunțat pe fondul acțiunii în revendicare (fără însă să facem aprecieri asupra temeiniciei sau legalității hotărârii instanței de fond).
În concluzie,judecătorul C. N. L. era incompatibilă și în mod corect a făcut cerere de obținere dar nelegal s-a respins această cerere prin încheierea din 17.02.2011 care este nulăs.
Primul motiv de recurs este deci fondat fiind incidente dispozițiile art.304 pct.1 raportat la art.24 alin.1 Cod procedură civilă, temei de drept care potrivit art.312(3) Cod procedură civilă atrage casarea hotărârii.
În speță, așa cum s-a constatat s-a mai dispus o casare, pe temeiul art.312 pct.5 Cod procedură civilă .
Apreciem însă că în temeiul art.124(5) Cod procedură civilă se impune o casare cu trimitere, fie pentru întocmirea fie a unei noi expertize, fie pentru suplimentarea expertizei, motivat de faptul că la momentul efectuării expertizei la instanța de fond nu s-a făcut o comparație între planul parcelar existent la data emiterii titlului autorului reclamantului și al autorului pârâtului și mențiunile, din titlu pentru a se stabili dacă titlurile au fost corect emise în raport de planul parcelar.
Din raportul de expertiză efectuat la instanța de fond s-a făcut doar o comparație între mențiunile din titlurile de proprietate și situația de fapt. Or, pentru a se stabili adevărul, respectiv care din cele două titluri probează dreptul de proprietate asupra terenului din tarlaua 68 . comparație și cu planul parcelar, motivat de faptul că punerea în posesie și eliberarea unui titlu are la bază, un plan parcelar, fiind evident faptul că unul dintre titluri a avut înscrise mențiuni eronate.
Cât timp exista dubii asupra mențiunilor din actele de proprietate exhibate de părți nu se poate dispune o soluție în cunoștință de cauză.
Cum o asemenea probă se poate face de către instanța de apel, conform art.305 Cod procedură civilă, se impune trimiterea cauzei la Tribunalul Teleorman pentru efectuarea expertizei.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs și la apărările intimatului, din verificarea încheierii din 13.05.2011 se constată că instanța de apel a încuviințat probe pentru intimatul pârât constând în interogatoriu, martori și înscrisuri iar pentru apelantul reclamant, interogatoriu.
Se mai constată că prin decizia nr.4239 R din 14.10.2010, instanța de recurs a dispus că instanța de apel, putea ca să completeze probatoriu fără să mai desființeze sentința de fond. În acest sens, instanța de apel a fost ținută de dispozițiile art.315 Cod procedură civilă și deci încheierea de ședință și încuviințarea probatoriului s-a făcut legal.
Nefiind întrunite dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă acest motiv de recurs este nefondat.
Ultimul motiv de recurs va fi avut în vedere de instanța de apel după efectuarea expertizei, de care poate depinde, soluționarea prezentei cauze și care nu poate fi examinând de către instanța de recurs atâta timp cât nu este lămurită situația de comparare a planului parcelar cu mențiunile din titlu.
Pentru aceste considerente în temeiul art.312(3) Cod procedură civilă se va admite recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant B. G. împotriva Deciziei civile nr. 96/22.06.2011 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. I..
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
22.02.2012
Jud.apel – Trib.Teleorman – C. N. L.
- I. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 80/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1362/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
