Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1861/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1861/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-10-2012 în dosarul nr. 1861/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1861
Ședința publică de la 29 octombrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă - reclamantă R. A. C., împotriva deciziei civile nr. 300 A din 21.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant-pârât P. C. R. și cu Autoritățile Tutelare P. S. 6 BUCUREȘTI și P. S. 1 BUCUREȘTI.
Cauza are ca obiect – stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul reclamant-pârât P. C. R., personal și asistat de avocat F. F. N., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 29.10.2012, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta pârâtă-reclamantă R. A. C. și Autoritățile Tutelare P. S. 6 București și P. S. 1 București .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unei întâmpinări formulate de intimatul reclamant-pârât P. C. R., la data de 18.10.2012, la care a atașat un set de înscrisuri.
Se mai învederează împrejurarea că recursul nu a fost timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, astfel cum s-a dispus prin rezoluția administrativă, deși recurenta pârâtă-reclamantă P. C. R. a fost citată cu mențiunea timbrării nu a satisfăcut această cerință.
Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului și acordă cuvântul intimatului reclamant-pârât asupra excepției și pe fondul recursului.
Avocatul intimatului reclamant-pârât P. C. R. solicită anularea recursului ca netimbrat.
Pe fond, în situația în care se va timbra până la sfârșitul ședinței de judecată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4370/06.06.2011 Judecătoria S. 6 București a respins cererea formulată de reclamantul P. C. R. împotriva pârâtei R. A. C. și în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară P. S. 6 BUCUREȘTI și Autoritatea Tutelară P. S. 1 BUCUREȘTI, ca neîntemeiată; a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din relația părților a rezultat minora P. I.-M., născută la 27.08.2007.
Prin sentința civilă nr.162 din 12.01.2010, pronunțată de Judecătoria sector 1 București, minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei (pârâta din acest dosar), și s-a stabilit program de vizitare al minorei în favoarea tatălui (reclamant în acest dosar) astfel: vizitarea copilului trei zile pe săptămână, cu posibilitatea de a scoate copilul la plimbare, precum și de ziua de naștere a copilului; 2 week-end-uri pe lună, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 18.00; 2 săptămâni în vacanța de vară, cu posibilitatea prelungirii la 3 săptămâni cu acordul minorei sau cu posibilitatea scurtării programului, daca minora o solicită; săptămâna de C. alternativ cu una de Paști, în fiecare an la celălalt părinte. Prin sentința civilă nr. 4560 din 16.03.2010 pronunțată de judecătoria sectorului 1 București, în dosarul civil nr._/299/2009 s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.162 din 12.01.2010, fiind stabilit programul de vizitare al minorei astfel: vizitarea copilului trei zile pe săptămână luni, miercuri și vineri între orele 16:00 -18:00 cu posibilitatea ca pe timp de toamnă și iarnă intervalul orar sa fie 14:00- 16:00; primul și al treilea week-end, cu posibilitatea tatălui de a lua minora la domiciliul sau fără supravegherea mamei; 2 săptămâni în vacanța de vară, cu posibilitatea prelungirii la 3 săptămâni, cu acordul minorei sau cu posibilitatea scurtării programului, daca minora o solicită; săptămâna de C. alternativ cu una de Paști, în fiecare an la celălalt părinte.
Dacă se schimbă împrejurările avute în vedere atunci când s-au luat măsuri cu privire la drepturile și îndatoririle dintre părinți și copii, instanța judecătorească poate modifica aceste măsuri în temeiul art.44 alin.1 din Codul familiei „În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, a Autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.”.
Potrivit dispozițiilor art.1169 din Codul civil „Cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească”.
Din analiza materialului probator, instanța a reținut că reclamantul-pârât nu a făcut dovada schimbării împrejurărilor avute în vedere de instanță atunci când s-a stabilit în favoarea sa programul de vizitare al minorei I.-M., n.27.08.2007.
Din probele administrate în cauză, înscrisuri, interogatorii și declarații de martori rezultă că reclamantului i se permite să ia legătura cu minora. Pentru pronunțarea unei alte hotărâri având ca obiect modificarea programului de vizitare, reclamantul nu poate invoca că nu i s-a permis respectarea programului de vizitare, întrucât acesta avea posibilitatea de a pune în executare silită această sentință, fiind irevocabilă.
Mai mult, instanța a reținut că la dosarul cauzei nu există dovada faptului că s-au făcut demersuri prin care să se execute în mod concret sentința civilă nr. 4560 din 16.03.2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul civil nr._/299/2009. Astfel, faptul că la un moment dat pârâta-reclamantă nu a fost găsită la domiciliul său, astfel cum susține martorul V. C. (f.77 din dosar), pentru a executa obligația ce i-a fost impusă de către instanță nu poate conduce la ideea unei imposibilități a reclamantului-pârât de a avea legături personale cu minora, atâta timp cât hotărârea nu a fost pusă în executare chiar prin utilizarea forței agenților publici, în condițiile art. 5802 – 5805 C. proc. civ.
Instanța a reținut că programul de vizitare al minorei, stabilit prin sentința civilă nr. 4560 din 16.03.2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul civil nr._/299/2009, se înscrie în condițiile impuse prin Convenția de la Haga și art.6 lit.a din Legea nr.272/2004, care impun ca, la stabilirea modalității concrete de menținere a legăturilor personale a părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul și acesta, să se țină cont cu prioritate de interesul superior al copilului, ridicat la rangul de principiu, iar art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede necesitatea respectării relațiilor de familie, în speță, a relațiilor stabilite între părinți și copii lor minori. În acest sens sunt și dispozițiile art.14 alin.1 din Legea nr.274/2004, care instituie dreptul copilului, la rândul său, de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, precum și cele ale art.43 alin.3 coroborate cu art.97 alin.1 din Codul familiei, care prevăd dreptul părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul de a avea legături personale cu acesta.
Față de împrejurarea că reclamantul-pârât nu a făcut dovada schimbării împrejurărilor avute în vedere de către instanță la stabilirea programului de vizitare al minorei, în temeiul art.1169 din Codul civil, a respins ca neîntemeiată cererea principală.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că potrivit art.44 alin.1 din Codul familiei, „În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a Autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.”, atunci când s-au luat măsuri cu privire la drepturile și îndatoririle dintre părinți și copii, instanța judecătorească poate modifica aceste măsuri.
În speță pârâta-reclamantă prin cererea reconvențională a solicitat restrângerea programului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr.4560 din 16.03.2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul civil nr._/299/2009, în favoarea reclamantului-pârât, motivat de faptul că acest program nu este în interesul minorei, tatăl având o influență negativă asupra acesteia.
Față de împrejurarea că pârâta-reclamantă nu a făcut dovada potrivit art.1169 din Codul civil, schimbării împrejurărilor avute în vedere de către instanță la stabilirea programului de vizitare al minorei, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de aceasta.
Prin decizia civilă nr.300/A/21.03.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondate apelurile formulate de apelantul reclamant pârât și de apelanta pârâtă reclamantă împotriva sentinței instanței de fond.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că programul de legături personale tată minoră a fost stabilit în favoarea apelantului reclamant pârât de instanțele judecătorești la data de 16.03.2010, prin sentința civilă nr.162/ 12.01.2010, lămurită prin sentința civilă nr. 4560/16.03.2010.
Din răspunsurile date de pârâta reclamantă la interogatoriul luat de prima instanță ( fila 75) rezultă că au existat situații în care nu a fost respectat întocmai programul de vizitare minor astfel stabilit.
Din chiar modul de formulare a întrebărilor la interogatoriu, care nu se referă la imposibilități obiective de aplicare a programului de legături personale, și din declarațiile martorilor audiați în cauză de prima instanță rezultă că promovarea prezentelor cereri de modificare a programului de legături personale stabilit de instanța de divorț este justificată de faptul că între cei doi părinți sunt încă relații tensionate, iar aceștia nu reușesc să pună interesul copilului mai presus de aceste tensiuni.
Programul de legături personale stabilit de instanța de divorț este unul flexibil, și ține seama de vârsta minorei, și de programul de lucru al rec1amantului pârât, deoarece prevede doar posibilitatea ca pe timp de toamnă și iarnă intervalul orar să fie 14:00-16:00, astfel că nu este dovedită încălcarea programului de somn al copilului de către instanță.
Pentru reclamantul pârât a fost prevăzută posibilitatea luării minorei la domiciliu, tocmai în considerarea relațiilor tensionate între părinți, care ar fi împiedicat construirea unei relații afective firești tată-minoră în ipoteza în care aceștia s-ar fi întâlnit numai în prezența mamei.
A solicita din partea statului o intervenție mai mare în desfășurarea legăturilor personale părinte-copil, cu minimizarea întâlnirilor cu celălalt părinte și rudele acestuia, poate fi interpretată ca o invocare a propriei culpe, care nu poate fi protejată în justiție, deoarece ambii părinți trebuie să cunoască drepturile pe care legea le recunoaște copilului, anume acelea de a avea relații personale și contacte directe cu rudele și părinții - art. 14 și art.16 din Legea nr.272/2004 - și să aibă o atitudine care să nu împiedice realizarea acestor drepturi ale copilului ,respective să promovarea un comportament civilizat și tolerant față de fostul soț și rudele acestuia.
În ceea ce privește solicitarea pârâtei reclamante, de a se restrânge programul de vizită stabilit în favoarea tatălui, se observă că au fost efectuate cercetări penale în legătură cu suspiciunea de abuz sexual săvârșit asupra copilului de către tatăl său, iar în cursul acestor cercetări minora a fost evaluată psihologic, fiind întocmite rapoartele de evaluare psihologică din data de 23.06.2011 și din data de 15.11.2011. Concluziile ultimului raport au fost în sensul că minora se orientează emoțional către tatăl său și dorește prezența acestuia și relația cu paternitatea. Psihologul a precizat că la nivelul copilului au creat confuzie comunicarea ineficientă între părinți, accesul la realitatea dură a divorțului, oferirea de informații contradictorii prin care fiecare părinte se apără acuzându-l pe celălalt. Consecința a fost apariția unei "fracturi interioare" la copil, atitudinea de a avea secrete cu fiecare părinte și de a-l proteja pe fiecare în relația cu celălalt, aici fiind vizibilă tendința copilului de a-și proteja tatăl. În timpul demersului de evaluare psihologică, mai accentuat în faza de început a acestuia, copilul a prezentat atacuri de panică și stări de anxietate. Psihologul a subliniat că este important pentru copil să crească într-un mediu stabil și securizant pentru el, vidat de conflicte, care îl pot tulbura și pot produce tulburări în funcționare.
Având în vedere și comportamentul copilului la finalul unei ședințe, psihologul a recomandat consiliere psihologică pentru copil și pentru părinții copilului, pentru a-și înțelege și asuma corespunzător rolurile parentale.
Astfel, se observă că psihologul nu a afirmat abuzul, iar martora audiată pentru apelantul reclamant pârât, M. A.-E., a declarat că, asistând la întrevederi ale tatălui cu minora, a constatat existența unor relații potrivite între cei doi.
În concluzie, s-a reținut că în mod corect a respins prima instanță solicitările celor doi părinți de a se modifica programul de legături personale tată-fiică, nefiind dovedite apariția unor împrejurări care să justifice această schimbare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta reclamantă R. A. C., solicitând modificarea în parte a deciziei recurate, desființarea în parte a sentinței civile nr.4370/6.06.2011 și rejudecând cauza, să se dispună stabilirea unui nou program de vizitare a minorei o zi pe săptămână, cu respectarea programului de masă și de somn al minorei, având dreptul de a ieși împreună cu acesta în parc, pentru un interval de 2 ore; un week-end pe lună de sâmbătă de la orele 10,00 până duminică la orele 18,00, cu dreptul de a lua minora de la domiciliul recurentei pârâte reclamante; obligarea intimatului reclamant pârât la cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea prezentului recurs.
La termenul de judecată din 29.10.2012, Curtea, din oficiu, a invocat excepția netimbrării cererii de recurs, solicitând anularea acesteia ca netimbrată.
Deliberând cu prioritate asupra excepției, potrivit dispozițiilor art.137 Cod de procedură civilă, Curtea constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform rezoluției de primire a cererii de recurs, a fost stabilită în sarcina recurentei pârâte-reclamante obligația satisfacerii timbrajului în cuantum de 4 lei – taxă judiciară de timbru și 0,15 lei – timbru judiciar, cu mențiunea precizării valorii obiectului litigiului.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea constată că recurenta pârâtă-reclamantă a fost legal citată pentru termenul din 29.10.2012 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, dovada de citare regăsindu-se la fila 12 din dosarul de recurs, aceasta îndeplinind toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Cu toate acestea, recurenta pârâtă-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare până la termenul acordat.
În consecință, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, având în vedere, totodată, că recurenta pârâtă-reclamantă nu a justificat poziția adoptată de neplată a taxelor datorate prin motive obiective, mai presus de voința sa, Curtea urmează a dispune anularea recursului ca netimbrat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă, față de culpa procesuală reținută în sarcina recurentei, va fi obligată aceasta să plătească intimatului reclamant pârât suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta pârâtă-reclamantă R. A. C., împotriva deciziei civile nr. 300 A din 21.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant-pârât P. C. R. și cu Autoritățile Tutelare P. S. 6 BUCUREȘTI și P. S. 1 BUCUREȘTI.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/8.11.2012
------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – C.L.B.
- C.C.
Jud.Sector 6 – C.P.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 782/2013.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
