Legea 10/2001. Decizia nr. 906/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 906/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 7274/117/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 906/R/2014 | |
Ședința publică din data de 28 mai 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | T. D. – președintele Secției I-a civilă |
JUDECĂTORI: | A.-T. N. M.-C. V. |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele T. A.-K. și Z. T.-R., împotriva sentinței civile nr. 97 din 27 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe pârâtul P. M. CLUJ-N., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 26 mai 2014, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Se constată că prin memoriul de recurs, reclamantele au solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 97 din 27 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, a fost respinsă plângerea formulată de către reclamantele T. A. K. și Z. T. R., împotriva pârâtului P. mun. Cluj-N., privind Dispoziția nr. 3874/19.07.2011 de modificare a Dispoziției nr. 8376/26.09.2007 emisă de pârât.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că inițial, prin Dispoziția nr. 8376/26.09.2007 s-a restituit în natură apartamentul nr. 1 din imobilul construcție, situat în Cluj-N., ., în cotă de câte 1/6 parte în favoarea reclamantelor și totodată, pentru etajul I, azi apartamentul nr. 2, pentru terenul în suprafață de 242 m.p., pentru fostul apartament în suprafață de 46 m.p. situat la mansardă, pentru partea din subsol nerestituită și înstrăinată în baza Legii nr. 112/ 1995, în suprafață de 63,43 m.p., pentru terenul curte, în suprafață de 234 m.p. și pentru terenul construit atribuit cumpărătorilor în baza Legii nr. 112/1995 și nerestituit, în suprafață de 167 m.p., s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale.
Ca urmare a controlului exercitat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosarul a fost returnat unității deținătoare pentru a se menționa în mod expres în dispoziție suprafața fiecărui imobil, construcție - apartament, motivând soluția administrativă adoptată cât privește suprafețele, pentru a se arăta dacă imobilului i-au fost adăugate noi corpuri pe aria desfășurată inițială, față de imobilul preluat de stat.
De asemenea, s-a impus motivarea imposibilității restituirii în natură a terenului, în suprafață de 234 m.p., ocupat de trei garaje de tablă, având în vedere natura construcțiilor ce se află amplasate pe teren, considerându-se necesară restituirea în natură.
În consecință, P. a emis o nouă dispoziție, nr. 3874/19.07.2011, prin care s-a modificat parțial dispoziția anterioară în sensul că s-a acordat dreptul de folosință special și pentru terenul curte, în suprafață de 77 m.p., în cotă de câte 1/6 parte, în favoarea reclamanților, modificându-se implicit, suprafața terenului curte, pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv pentru suprafața de 57 m.p.
Raportat la conținutul acestei dispoziții, tribunalul a invocat în ședința publică din 16.11.2012, excepția inadmisibilității repunerii în discuție a îndreptățirii reclamantelor asupra imobilelor construcție în litigiu având în vedere precizările orale făcute de reprezentantul reclamantelor, excepție pe care a admis-o, în contextul în care chestiunea restituirii în natură a apartamentelor a fost tranșată în mod definitiv prin prima dispoziție pe care reclamantele nu au contestat-o din perspectiva stabilirii de măsuri reparatorii în echivalent pentru partea de construcție ce nu poate fi restituită în natură fiind înstrăinat în temeiul Legii nr.112/1995 sau desființată, făcându-se referire la apartamentul din mansardă.
În ceea ce privește terenul însă, respectiv restituirea diferenței de suprafață până la 242 de m.p., tribunalul a apreciat că nu se poate realiza în condițiile în care expertul constructor M. M. a arătat că această curte asigură accesul auto, pe teren fiind amplasate garaje, construcții ușoare, demontabile, un bătător pentru covoare și containere pentru gunoiul menajer, iar în partea sud-estică fiind afectat de existența unei rețele aeriene de curent.
Accesul la subsolul construcției se face din curte, iar pe fațadele dinspre curte ale construcției există ferestre și coridoare exterioare, ceea ce necesită diminuarea suprafeței terenului cu suprafața necesară asigurării servituții de vedere în cazul restituirii în natură a terenului, curte.
Expertul a concluzionat că raportat la prev. art. 10 pct. 3 și 4, dar mai ales, raportat la art. 7 pct. 3 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. 250/2007 și modificate prin H.G. 923/2010, terenul litigios este necesar bunei utilizări a construcției și nu poate fi restituit în natură.
Având în vedere aceste constatări, precum și prev. art. 7 al.5 din Legea nr. 10/2001, conform cărora nu se restituie în natură, terenurile aferente imobilelor aferente care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și dispozițiile pct. 7.3 din Normele Metodologice a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora prin noțiunea de teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii 10/2001 tribunalul a apreciat că terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință, tribunalul a apreciat că nu se impune restituirea în natură, buna utilizare a construcției reclamând păstrarea curții în favoarea municipalității, aspect care de altfel reiese și din planșele foto anexate. Oricum, reclamantele dețin o cotă parte materială din acest teren.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele T. A.-K. și Z. T.-R., solicitând instanței casarea sentinței și ca urmare a rejudecării cauzei, admiterea acțiunii în totalitate.
În motivarea recursului, reclamantele au arătat că terenul de 242 mp curte aferentă imobilului situat în . poate fi restituit în natură, potrivit dispozițiilor art. 7 din HG nr. 250/2007, modificat prin HG nr. 923/2010, din raportul de expertiză a rezultat că terenul curte solicitat de reclamante nu este afectat de rețele de gaz sau rețele publice de apă și canalizare, motiv pentru care nu există nici un impediment să fie restituite în natură potrivit dispozițiile art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007.
Singurele construcții demontabile sunt un bătător de covoare și containerele de gunoi, care pot fi mutate cu ușurință și în acest caz, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 pct. 4 din Normele de aplicare ale Legii nr.10/2001 care instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile.
Referitor la liniile electrice aeriene menționate în raportul de expertiză, acesta pot fi mutate oricând, fără a afecta retrocedarea în natură a curții imobilului.
Totodată recurentele învederează că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 pct. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 10 modificate prin HG nr. 923/2010, referitoare la exceptările de la restituirea în natură a terenurilor aferente imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, deoarece parterul și jumătate din subsol le-a fost restituit recurentelor, iar apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 se află la etajul 1 și 2 al construcției și nu afectează direct restituirea în natură a terenului.
Prin întâmpinare, P. municipiului Cluj-N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea tribunalului este temeinică și legală. Suprafața de 234 mp rămasă cu destinația de curte aferentă locuințelor din . păstreze afectațiunea pentru buna utilizare a locuințelor.
Imposibilitatea restituirii în natură a terenului nu se referă doar la existența garajelor, containerelor de gunoi și a rețelei aeriene de electricitate, ci a avut în vedere și faptul că accesul la subsolul construcției se face din curtea revendicată, iar pe fațadele dinspre curte ale construcției există coridoare exterioare și ferestre care necesită diminuarea suprafeței terenului cu suprafața necesară asigurării servituții de vedere în ipoteza în care o parte din teren se restituie în natură.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurentele au criticat sentința tribunalului, întrucât nu s-a restituit în natură curtea imobilului situat în Cluj-N., ..
Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că terenul obiect al litigiului este înscris în CF_ Cluj-N., nr. top 9918/2/2, ramura de folosință curte și suprafața de 234 mp. Terenul măsurat de către expert este de doar 205 mp și are forma unui triunghi, fiind traversat în colțul S-E de o linie elecrtrică aeriană de 0,40 KW, iar în cazul restituirii în natură a acestui teren ar necesita instituirea unei servituți ocazionale pentru intervenții în caz de necesitate.
Apoi, s-a mai reținut că accesul la subsolul construcției se face din curte și pe acest teren sunt amplasate și containerele pentru gunoiul menajer, iar în cazul restituirii în natură a unei părți din terenul în litigiu ar trebui asigurată o suprafață de teren pentru depozitarea resturilor menajere și accesul auto la containere.
În raportul de expertiză se mai reține că pe fațadele din curte ale construcției există ferestre și coridoare exterioare, care ar necesita diminuarea suprafeței terenului care ar putea fi restituit în natură, creându-se un culoar cu o lățime de 2 m pe laturile construcției dinspre curte pentru asigurarea servituții de vedere.
Construcția edificată pe terenul mai sus descris este compusă din subsol, parter și trei etaje, întrucât imobilul a fost supraetajat cu două etaje după naționalizare.
Într-adevăr, apartamentele care au făcut obiectul Legii nr. 112/1995 sunt situate la etajul 1 și 2 al construcției, însă proprietarilor acestora trebuie să li se asigure posibilitatea să își depoziteze în curte containerele pentru gunoiul menajer, să li se asigure posibilitatea de acces la subsolul construcției, să le fie respectată servitutea de vedere.
Ori, având în vedere suprafața reală a curții de 205 mp, forma de triunghi a terenului, curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantelor de restituire în natură a terenului.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr.10/2001, regula este că imobilele preluate abuziv se restituie în natură, însă dacă restituirea în natură este posibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr.10/2001, pentru imobilele preluate abuziv ca și în cazul de față, se restituie în natură terenurile dacă terenul este liber, însă pentru terenurile afectate de servituți legale sau alte amenajări de utilitate publică și ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr.10/2001.
Contrar susținerilor reclamantelor, terenul solicitat constituie curtea unui imobil compus din subsol, parter și trei etaje, imobil care este compus din mai multe apartamente, iar pentru buna funcționare a acestor apartamente nu poate fi desființată rampa destinată containerelor pentru colectarea gunoiuui menajer, nici desființat bătătorul pentru covoare, deoarece toate aceste construcții ușoare sunt necesare pentru normala utilizare a apartamentelor.
Nu este lipsit de importanță faptul că accesul la subsolul construcției se face prin aceeași curte interioară, deci practic întreaga suprafață a curții interioare este folosită pentru buna utilizare a construcției.
În aceste circumstanțe, nu este incident art. 10 pct. 3 și 4 din HG nr. 205/2007, încât terenul să poată fi restituit în natură.
Reclamantele trebuie să observe că imobilul preluat de la antecesorii lor a fost modificat, după naționalizare au mai fost construite trei etaje, iar stabilirea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001 nu poate aduce atingere dreptului de proprietate al proprietarilor apartamentelor edificate după preluarea imobilului de către Statul Român.
Prin urmare, curtea constată că instanța de fond a respectat dispozițiile Legea nr. 10/2001, nefiind incident art. 304 pct 9 C.pr.civ.
Așadar, în temeiul art. 312 Cod proc. civ., curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele T. A.-K. și Z. T.-R. împotriva sentinței civile nr. 97 din 27.02.2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. A.-T. N. M. C. V.
GREFIER
M. L.-T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/13.06.2014
Jud.primă instanță: O.C.T.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 219/2014. Curtea de Apel CLUJ | Strămutare. Sentința nr. 38/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
