Uzucapiune. Decizia nr. 219/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 219/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 3903/243/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 219/R/2014

Ședința publică din 24 ianuarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-D. C.

JUDECĂTORI: A.-A. P.

C.-M. C.

GREFIER: A.-A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. O. I., împotriva sentinței civile nr. 1644/28.01.2013 a Judecătoriei Cluj-N. și a deciziei civile nr. 338/A/26 iunie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată B. R., având ca obiect uzucapiune – servitute.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamantul G. O. I. a fost formulat în termen legal, a fost motivat, a fost comunicat părții adverse și a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 36 lei și cu timbre judiciare în valoare de 2 lei (f. 6 din dosar).

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent G. O. I., lipsă fiind pârâta intimată B. R..

Curtea constată următoarele:

La data de 10.01.2014 a fost înregistrat la dosar un înscris întitulat „Motive”, care a fost formulat și expediat prin poștă de reclamantul recurent, prin care acesta arată că formulează concluzii scrise. În acest înscris au fost inserate și 14 planșe fotografice privind imobilul în litigiu.

La data de 13.01.2014 au fost înregistrate la dosar câteva înscrisuri, care au fost expediate prin poștă, respectiv următoarele înscrisuri:

- o întâmpinare (olografă), formulată de pârâta intimată B. R., prin care se solicită casarea rezoluției, ca fiind neîntemeiată și ilegală, și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată;

- o întâmpinare (olografă), formulată de dl. T. M.-T. prin care explică o stare de fapt referitoare la drumul pe care-l revendică dl. G. I.;

- un înscris olograf, formulat de dl. C. A., prin care explică o stare de fapt referitoare la imobilul în litigiu și arată că nu este de acord cu solicitările reclamantului recurent G. I..

Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent împrejurarea că la data de 10.01.2014 au fost înregistrate la dosar concluziile scrise formulate de către acesta, prin care a adăugat motive noi față de motivele din recursul inițial, care au fost formulate peste termenul legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, astfel încât, aceste motive noi nu mai pot fi luate în considerare.

Reclamantul recurent solicită judecarea recursului în baza probelor de la dosar.

Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent împrejurarea că în recurs nu se mai poate solicita reanalizarea probelor, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate.

De asemenea, Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent împrejurarea că, prin recursul inițial a formulat critici și împotriva sentinței (f. 3 din dosar).

Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție inadmisibilitatea recursului formulat de reclamant împotriva sentinței, așa cum rezultă din scriptul expediat prin fax la data de 19.11.2013, și înregistrat la dosar la data de 20.11.2013 (f. 2 din dosar).

Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent că în prezentul dosar nu pot fi invocate dispoziții din Noul Cod de Procedură Civilă, deoarece dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă nu sunt incidente în cauză.

Reclamantul recurent arată că a formulat o cerere pentru rectificarea erorilor din cartea funciară, iar prin scriptul depus la dosar, pentru prezentul termen de judecată, a formulat lămuriri, deoarece a crezut că nu s-a înțeles ceea ce a cerut. Totodată, arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului recurent în susținerea recursului.

Reclamantul recurent solicită admiterea recursului formulat. De asemenea, arată următoarele:

A formulat o cerere pentru rectificarea erorilor din cartea funciară, unde apar înscrise doar două numere topografice cu privire la imobilul pe care l-a cumpărat, în loc de patru numere topografice, iar acest aspect nu s-a cunoscut până când s-a efectuat raportul de expertiză.

Potrivit schiței de carte funciară, imobilul pe care l-a achiziționat se află pe patru numere topografice, respectiv pe nr. topo.: 132, 133, 134 și 135.

Despre aceste greșeli nu a știut nici vânzătoarea, iar instanța a constatat că niciuna dintre părți nu a contestat înscrierile în C.F., deoarece nu a observat aspectul anterior menționat.

Vânzătoarea susține că el a cumpărat doar imobilele înscrise în cele două numere topografice, respectiv în nr. topo. 132 pe care se află casa și nr. topo. 133, pe care se află curtea, dar din contractul de vânzare-cumpărare rezultă că a cumpărat casă, curte și grădină.

Dl. C. A. susține că pe nr. topo. 130 se află casa, iar pe nr. topo. 133 se află o stradă, dar el apreciază că este doar o continuare a grădinii.

Apreciază că singura probă interpretată greșit atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel este contractul de vânzare-cumpărare.

Consideră că instanța de fond și instanța de apel au tratat cererea pe care el a formulat-o, ca pe o cerere de revendicare, însă el a formulat o cerere de rectificare și, totodată, arată că în situația în care cererea pe care a formulat-o se va interpreta ca fiind o cerere de revendicare, va pierde casa.

De asemenea, consideră că cele două instanțe au interpretat greșit până și schițele depuse la dosar și, în mod greșit, au instituit un drum de servitute, pe proprietatea unor persoane fizice, dar nu există așa ceva și nici nu a solicitat instituirea unui drum de servitute.

Pentru a ajunge la concluzia anterior arătată, instanța s-a raportat la mențiunile din întâmpinarea formulată de către pârâta B. R..

Prin cererea pe care a formulat-o, solicită a se completa cartea funciară cu cele două numere topografice care nu s-au trecut în C.F.

Pârâta B. R. moștenește după dl. C. I. Rigan, iar dl. T. M.-T. și dl. C. A. (moștenitor după dl. C. I. Rigan) sunt proprietarii imobilelor învecinate cu imobilul în litigiu, iar aceștia au depus acte la dosar.

Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent împrejurarea că înscrisurile depuse la dosar de către dl. T. M.-T. și dl. C. A. sunt doar declarații.

Reclamantul recurent arată următoarele:

Există un drum de 1 km până la holda vecinului C., dar pentru că în trecut, cu acordul d-lui C. I. Rigan (decedat), dl. C. A. a circulat pe un drum care trecea prin curtea imobilului pe care el l-a cumpărat, acesta are pretenții ca și acum să circule pe acel drum, respectiv prin curtea imobilului pe care el l-a cumpărat de la pârâta B. R..

Înainte de acest proces, d-na B. R. a fost la el să-i ceară bani pentru porțiunea aceea mică de teren.

A cerut doar rectificarea cărții funciare.

Primăria are calitate procesuală, pentru că aceasta are interes să-și facă ordine în evidențele sale.

Spre imobilele învecinate cu imobilul în litigiu există o intrare din .. C. A. vrea să folosească acea servitute de trecere care a fost lăsată la înțelegere cu dl. C. I. Rigan, antecesorul pârâtei B. R..

D-na B. R. i-a vândut casă, curte și grădină, iar acestea trebuie înscrise corect în cartea funciară, pentru că au fost înscrise greșit.

Primăria nu a verificat faptul că imobilul cumpărat de către el se întinde pe patru numere topografice, iar în cartea funciară sunt scrise doar două numere topografice.

Chiar expertul care a efectuat raportul de expertiză în cauză a spus că imobilul cumpărat de către el se întinde pe patru numere topografice și acestea trebuiau trecute corect în cartea funciară.

Prin precizarea motivelor de recurs nu a făcut altceva, decât să interpreteze schițele depuse la dosar.

În contractul de vânzare-cumpărare se spune că i s-a predat imobilul înscris pe acele numere topografice, dar starea de fapt de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu este aceeași cu cea prezentă.

Este vorba de o greșeală și această greșeală poate fi corectată, iar în acest sens trebuie făcută o rectificare de carte funciară.

În opinia sa, procesul este simplu, pentru că printr-o astfel de acțiune, precum cea pe care a formulat-o, se poate constata că imobilul pe care l-a cumpărat se întinde pe patru numere topografice, iar în cazul admiterii acțiunii, se va dispune trecerea corectă în cartea funciară.

Reclamantul recurent depune la dosar următoarele înscrisuri: un bilet de călătorie pentru dovedirea cheltuielilor de transport; un înscris întitulat „Răspuns la întâmpinări” și un înscris întitulat „Motive”, ce reprezintă concluzii scrise, care sunt nesemnate de reclamantul recurent. Totodată, arată că solicită cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport, însă biletul de călătorie pe care l-a depus la dosar reprezintă contravaloarea unui drum, dar el are de parcurs acest drum dus-întors.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 1644/2013, Judecătoria Cluj-N. a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. O. I. împotriva pârâtei B. R., a dispus înființarea unei servituți de trecere asupra fondului aservit înscris în CF 226 Nădaștia de Jos nr. top. 133 și în favoarea fondului dominant, teren înscris în CF 1009 Nădaștia de Jos, format din casă, curte intravilan și grădină intravilan nr. top. 134, 135, a dispus înscrierea în CF a dreptului de servitute, a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.

Prin decizia civilă nr. 338/A din 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G. O. I. împotriva sentinței civile nr. 1644/2013 pronunțată la data de 28 ianuarie 2013 în dosar nr._, care a fost menținută în întregime.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că primul motiv de apel este neîntemeiat, căci instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere având ca obiect uzucapiunea, prin încheierea din 22.10.2012.

În ce privește cererea de instituire a dreptului de servitute, tribunalul a constatat că în petitul subsidiar al cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței să constate că terenul cu nr. topo. 133 este în realitate o servitute de trecere și să dispună înscrierea servituții existente pe aceasta . înscriși sub B 6, 7 în CF 1009 Nadaștia de Jos.

Contrar susținerilor reclamantului apelant, cu privire la acest petit nu s-a formulat cerere de renunțare la judecată, situație în care instanța nu putea să facă aplicarea disp. art. 246 Cod pr.civ.

Nici tribunalul nu a putut să ia act de renunțarea reclamantului apelant la judecata acestui capăt de cerere, cu toate că în aceasta etapa procesuala reclamantul a formulat cerere de renunțare la judecată, în considerarea faptului că potrivit art. 246 alin. 4 Cod pr. civ., după ., renunțarea la judecată se poate face numai cu învoirea celeilalte părți. Or, intimata opunându-se admiterii apelului, ce cuprinde și solicitarea legată de constatarea renunțării la judecata cererii de constatare sau instituire servitute, implicit s-a opus și renunțării la judecată.

Așadar, reclamantul a formulat cerere de instituire și intabulare a dreptului de servitute, astfel încât nu a putut pretinde că instanța s-ar fi pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut.

Instanța nu avea nici un temei să respingă cererea de instituire și intabulare drept de servitute, câtă vreme parcelele proprietatea reclamantului nu au acces la calea publică, or potrivit disp. art. 616 Cod civil, în cazul acestui gen de fonduri legea prevede instituirea unei căi de acces.

Înscrierea dreptului de servitute s-a dispus în contradictoriu cu pârâta B. R., moștenitoarea proprietarului C. I. Rigan, calitate dovedită prin certificatul de moștenitor.

Este lipsită de relevanță împrejurarea că în acest certificat nu au fost menționate și parcelele cu nr. top. 132 și 133, câtă vreme acest act constată calitatea pârâtei de moștenitoare a proprietarului tabular al acestor doua parcele.

În aceeași calitate de succesoare a proprietarului tabular C. I. Rigan, pârâta B. R. are calitate procesuală în acțiunea de rectificare Cf, căci potrivit art. 22 alin 1 lit. a) și art. 34 din Legea nr. 7/1996, înscrierile din cartea funciara se rectifica în contradictoriu cu cel al cărui drept este înscris în cartea funciara sau cu moștenitorul acestuia, nicidecum în contradictoriu cu Primăria orașului C., chiar dacă aceasta instituție ar fi pricinuit prin neglijența sa înscrierea eronată a dreptului.

Având în vedere aceste considerente, apreciază că instanța a reținut corect existența calității procesuale pasive a pârâtei B. R. și a soluționat temeinic și legal excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria orașului C..

În motivarea acțiunii reclamantul a făcut referire la acte de tulburare a folosinței parcelei cu nr. top. 133 de către acest pârât, însă nu a formulat pretenții concrete față de acesta.

Soluția dată de judecătorie cererii de rectificare CF este temeinică și legală.

Textele legale invocate de reclamant, ce își găsesc reglementarea legală în art. 34 pct. 3 și 4 din Legea nr. 7/1996, nu sunt incidente în cauză, căci acestea sunt aplicabile în cazul în care de la data înscrierii au survenit modificări în situația imobilului, astfel încât înscrierea din CF nu mai a fost în concordantă cu starea faptica actuală a imobilului.

În speța, neconcordanța înscrierii cu situația reală a parcelelor, după cum a invocat reclamantul, a existat chiar de la momentul înscrierii, nu a survenit ulterior, respectiv construcția nu a existat niciodată pe imobilul cu nr. top. 135 ci pe . 132, iar parcele cu nr. top. 133 nu a avut destinația de drum, ci de curte.

Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat încheiat de reclamant la data de 11 iulie 1996 cu pârâta B. R. și numita T. M., în calitate de moștenitoare ale defunctului C. I. Rigan, a rezultat că reclamantul a dobândit numai parcelele cu nr. top. 134 și 135 înscrise în CF 1009 Nădaștia de Sus, nu și parcelele cu nr. top. 133 și 132.

Pârâta B. R. a negat înstrăinarea parcelei cu nr. top. 133, iar despre .. 132 nu și-a precizat poziția.

Prin acțiunea formulată, reclamantul a invocat existența unor erori săvârșite la înscrierea celor 4 parcele cu nr. top. 132, 133, 134 și 135 înscrise inițial în CF 226 Nădaștia de Sus, și anume în ceea ce privește categoria de folosință și destinația, arătând că .. 133 având destinația de curte, în loc de drum, .. 132 având destinația de curte și casă, nu grădină în intravilan și în afară de aceasta, că toate cele 4 parcele reprezintă un singur corp funciar, iar acest aspect trebuie să se reflecte ca atare în cartea funciară.

În opinia instanței, cererea reclamantului de rectificare CF în sensul arătat este condiționată de dovedirea de către acesta a împrejurării că în realitate toate cele 4 parcele au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de el în anul 1996.

Reclamantul nu a făcut această dovadă, situație în care interesul său în rectificarea cărții funciare nu s-a relevat, or potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996 rectificarea CF se poate solicita de orice persoană interesată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G. I. solicitând casarea sentinței pronunțată de judecătorie și a deciziei pronunțată de tribunal, ca netemeinice.

În motivarea recursului, recurentul arată în esență că s-au înlăturat tacit toate probele administrate de reclamant, fără a se motiva și s-a judecat doar după afirmațiile pârâtei B..

Cu privire la nr top 134 expertul arată că nu a existat nici o casă dar casa s-a aflat pe nr top 132. Nu s-a motivat de ce nu s-a modificat destinația acestui nr top.

Eroarea de înscriere în cf nu este o cauză de ineficacitate a actului.

Consideră că înainte de formularea apelului a renunțat tacit la servitute și rectificarea nr top 133.

Mai arată că a depus cerere pentru rectificarea erorilor de înscriere în cartea funciară a imobilului situat în ., nr. 30, orașul C., deoarece nu este clarificată suprafața terenului de 110 mp cu nr. top 133 pe care o deține împreună pârâtul C. A..

S-a adresat Primăriei dar aceasta i-a indicat că terenul este al unei persoane fizice și din aceste motive a demarat procesul cu două capete de cerere, uzucapiune și constatarea servituții de trecere, însă după efectuarea expertizei topografice a renunțat la uzucapiune și apoi la constatarea servituții.

Potrivit schiței de cartea funciară, imobilul se află pe patru numere topografice, situație confirmată și prin raportul de expertiză, răspunsul la expertiză, schițele topografice întocmite de expert, probele înlăturate nemotivat de ambele instanțe, care nu știu să citească o carte funciară raportat la harta cărții funciare, și nu au înțeles probele. Instanțele au înlăturat toate probele de la dosar și au soluționat cauza pe baza declarațiilor pârâtei B. R., nu au ținut cont de susținerile expertului topografic care a indicat corect unde se află casa recurentului și destinația fiecărui nr. top pe care se află imobilul acestuia.

Soluția judecătoriei conține dispoziții absurde și are multe lacune în considerente, iar decizia tribunalului a păstrat sentința în mod nelegal.

Cererea pârâtei B. din întâmpinare nu a fost timbrată și nu avea mandat de la vecini.

Recurentul solicită să i se răspundă punctual asupra capetelor de cerere din cererea de apel.

Dacă instanța consideră necesar suplimentarea probatoriului, solicită casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare. Menționează că probele administrate de recurent nu au fost contestate de nici una dintre părți.

Solicită citarea tuturor părților implicate în proces.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2835/11.07.2011 vânzătoarele Odaroni M. și B. R. au vândut imobilul înscris în CF 1009 Nădăștia de Jos, nr. top 134 și 135 sub B 4, 5, compus din casă, curte și grădină. În curtea imobilului se mai afla o bucătărie de vară, o șură care a fost demolată de recurent după 2 ani de la cumpărarea imobilului și o fântână, care a fost modificată în timp. Imobilul de la nr. 30 reprezintă o entitate care nu a fost niciodată dezembrat.

Nici recurentul, nici vânzătoarele nu au știut timp de 16 ani de erorile de înscriere în cartea funciară a imobilului.

Apreciază că în privința nr. top 135, acesta a fost înscris corect în cartea funciară.

Referitor la interpretarea raportului de expertiză, arată că numerele topo 132, 133, 134 și 135 formează faptic corpul de avere predat faptic în teren de vânzător cumpărătorului.

O altă absurditate a celor două hotărâri ale instanțelor de fond constă în aceea că au creat o servitute de trecere peste un teren aparținând proprietarului imobilului de la nr. 30 Nădăștia de Jos.

Referitor la capetele de cerere din recurs, rămân toate cele din apel, mai puțin capătul de cerere privind uzucapiunea, pârâții să fie reintroduși în proces și instanța să rectifice erorile și omisiunile de înscriere a imobilului în cartea funciară.

Înscrierea din anul 1998 și până în prezent nu a fost niciodată în concordanță cu starea faptică a imobilului, ceea ce impune corectarea acestei erori de înscriere și nu menținerea ei.

Instanța fiind darnică, i-a luat terenul de sub casă și curtea și a dat-o pârâtei, ciopârțind imobilul.

Toate susținerile pârâtei B. R., că ea nu a vândut decât ce scrie în contract, făcute cu rea credință, trebuie înlăturate ca nedovedite, acestea fiind contrazise de toate actele de la dosar.

A motivat și în ce privește cheltuielile de judecată iar în privința calității procesuale pasive a Primăriei orașului C. și a pârâtului C. A. consideră că a fost greșit admisă.

Recurentul mai face referiri la probe, expertiză, cartea funciară etc., dar din conținutul acestora (fila 8-11 dosar recurs) reiese că se expune o stare de fapt și se fac referiri la probe ori aprecieri personale.

Pârâta intimată B. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii sentinței Tribunalului Cluj, ca temeinică și legală.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Curtea constată că la data de 10.01.2014 au fost înregistrate la dosar concluziile scrise formulate de către recurent, prin care acesta a adăugat motive noi față de motivele din recursul inițial, care au fost formulate peste termenul legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, astfel încât aceste motive noi nu mai pot fi luate în considerare, fiind tardive.

În conformitate cu dispozițiile art. 303 C.proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 306 C.proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Potrivit art. 103 Cod procedură civilă „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.”

Potrivit art. 301 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.” iar în conformitate cu dispozițiile art. 303 C.proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, Curtea va constata că motivele noi formulate prin concluziile scrise depuse la data de 10.01.2014 sunt depuse tardiv.

Curtea mai constată că în recurs nu se mai poate solicita reanalizarea probelor, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate.

Recurentul mai face referiri la probe, expertiză, cartea funciară etc., dar din conținutul acestora (fila 2-11 dosar recurs) reiese că se expune foarte detaliat o stare de fapt și se fac referiri extinse la probe ori aprecieri personale la fel de extinse, însă toate acestea sunt inadmisibile și nu pot fi analizate în recurs. Chiar dacă acestea sunt expuse extins, nu vor fi analizate separat și detaliat, pentru că sunt inadmisibile și vor fi respinse în acest fel, ca inadmisibile, în totalitate.

Este întemeiată excepția inadmisibilității acestor motive de recurs, avându-se în vedere că prin conținutul acestora se învederează că prin decizie s-a făcut o greșită reținere a stării de fapt, a interpretării probelor și se evocă critici privind temeinicia.

Controlul instanței de recurs este limitat la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. și poate viza numai motive de nelegalitate.

Cum aceste motive de recurs invocate tind la modificarea deciziei urmare a unei reaprecieri a probelor, a stării de fapt și a temeiniciei, Curtea va admite excepția inadmisibilității lor, deoarece instanța de recurs nu examinează faptele cauzei, existența și aprecierea lor aparținând puterii suverane a instanțelor de fond. Controlul exercitat de instanța de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, anume dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept.

De asemenea, Curtea constată că recurentul, prin recursul inițial, a formulat critici și împotriva sentinței, prin urmare constată inadmisibilitatea recursului formulat de reclamant împotriva acesteia, așa cum rezultă din scriptul expediat prin fax la data de 19.11.2013, și înregistrat la dosar la data de 20.11.2013 (f. 2 din dosar).

Potrivit art. 299 alin. 1 teza I Cod procedură civilă „Hotărârile date fără drept de apel, cele date in apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționala sunt supuse recursului.“

Prin urmare nu este admisibilă atacarea cu recurs a unor alte hotărâri judecătorești decât a celor prevăzute expres și limitativ de art. 299 Cod procedură civilă, fără ca prin această să nu se încalce principiul legalității căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.

Din principiul legalității căilor de atac, rezultă că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, astfel că formularea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege este inadmisibilă.

Sentința atacată de recurent cu recurs putea fi atacată doar cu apel, cale de atac care de altfel a și fost exercitată de reclamant.

În ce privește celelalte motive de recurs, care pot fi analizate ca motive de nelegalitate, recurentul arată în esență că s-au înlăturat tacit toate probele administrate de reclamant, fără a se motiva și s-a judecat doar după afirmațiile pârâtei B..

Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat deoarece instanța de apel a motivat soluția aleasă, după cum reiese din expunerea de mai sus a motivării instanței de apel, și nu a luat în considerare doar susținerile pârâtei, chiar dacă poziția procesuală a acesteia coincide cu soluția instanței.

Mai trebuie observat că în apel reclamantul nu a formulat cereri în probațiune, după cum reiese din cererea de apel și din încheierea de la termenul când instanța de apel a reținut cauza în pronunțare.

Recurentul susține că privitor la nr top 134 expertul arată că nu a existat nici o casă dar casa s-a aflat pe nr top 132. Nu s-a motivat de ce nu s-a modificat destinația acestui nr top. Eroarea de înscriere în cf nu este o cauză de ineficacitate a actului. Mai arată că a depus cerere pentru rectificarea erorilor de înscriere în cartea funciară a imobilului situat în ., nr. 30, orașul C., deoarece nu este clarificată suprafața terenului de 110 mp cu nr. top 133 pe care o deține împreună pârâtul C. A..

Curtea constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat deoarece, așa cum a reținut corect și instanța de apel, textele legale invocate de reclamant, ce își găsesc reglementarea legală în art. 34 pct. 3 și 4 din Legea nr. 7/1996, nu sunt incidente în cauză, căci acestea sunt aplicabile în cazul în care de la data înscrierii au survenit modificări în situația imobilului, astfel încât înscrierea din CF nu mai a fost în concordanță cu starea faptică actuală a imobilului.

În speță, neconcordanța înscrierii cu situația reală a parcelelor, după cum a invocat reclamantul, a existat chiar de la momentul înscrierii, nu a survenit ulterior, respectiv construcția nu a existat niciodată pe imobilul cu nr. top. 135 ci pe . 132, iar .. 133 nu a avut destinația de drum, ci de curte.

Cererea reclamantului de rectificare CF este condiționată de dovedirea de către acesta a împrejurării că în realitate toate cele 4 parcele au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de el în anul 1996.

Mai trebuie constatat că reclamantul a solicitat prin acțiunea inițială să se constate uzucapiunea asupra nr top 133 sau, în subsidiar, o servitute de trecere asupra aceluiași topografic.

Oricare dintre aceste petite contrazic susținerile ulterioare privind rectificarea cf și prin urmare cea ce se poate constata este poziția foarte inconstantă a reclamantului.

Recurentul consideră că înainte de formularea apelului a renunțat tacit la servitute și rectificarea nr top 133. Recurentul arată că s-a adresat Primăriei dar aceasta i-a indicat că terenul este al unei persoane fizice și din aceste motive a demarat procesul cu două capete de cerere, uzucapiune și constatarea servituții de trecere, însă după efectuarea expertizei topografice a renunțat la uzucapiune și apoi la constatarea servituții.

Curtea constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat deoarece instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere având ca obiect uzucapiunea, prin încheierea din 22.10.2012.

Contrar susținerilor reclamantului recurent, cu privire la acest petit nu s-a formulat cerere de renunțare la judecată, situație în care instanța nu putea să facă aplicarea disp. art. 246 Cod pr.civ.

Nici tribunalul nu putea să ia act de renunțarea reclamantului la judecata acestui capăt de cerere, cu toate că în apel reclamantul a formulat cerere de renunțare la judecată, în considerarea faptului că potrivit art. 246 alin. 4 Cod pr. civ., după ., renunțarea la judecată se poate face numai cu învoirea celeilalte părți. Or, intimata opunându-se admiterii apelului, ce cuprinde și solicitarea legată de constatarea renunțării la judecata cererii de constatare sau instituire servitute, implicit s-a opus și renunțării la judecată.

Așadar, reclamantul a formulat cerere de instituire și intabulare a dreptului de servitute, astfel încât nu a putut pretinde că instanța s-ar fi pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut.

Recurentul susține că potrivit schiței de cartea funciară, imobilul se află pe patru numere topografice, situație confirmată și prin raportul de expertiză, răspunsul la expertiză, schițele topografice întocmite de expert, probele înlăturate nemotivat de ambele instanțe, care nu știu să citească o carte funciară raportat la harta cărții funciare, și nu au înțeles probele. Instanțele au înlăturat toate probele de la dosar și au soluționat cauza pe baza declarațiilor pârâtei B. R., nu au ținut cont de susținerile expertului topografic care a indicat corect unde se află casa recurentului și destinația fiecărui nr. top pe care se află imobilul acestuia.

Curtea a reținut mai sus faptul că din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat încheiat de reclamant la data de 11 iulie 1996 cu pârâta B. R. și numita T. M., în calitate de moștenitoare ale defunctului C. I. Rigan, a rezultat că reclamantul a dobândit numai parcelele cu nr. top. 134 și 135 înscrise în CF 1009 Nădaștia de Sus, nu și parcelele cu nr. top. 133 și 132.

În ce privește înlăturarea probelor, de asemenea s-a arătat mai sus că în apel reclamantul nu a solicitat probe, iar hotărârea instanței de fond nu poate fi criticată în recurs în această privință, pentru că reclamantul poate critica doar decizia din apel în calea de atac a recursului, iar pe de altă parte formularea omisio medio a unor critici în recurs în ce privește sentința este de asemenea inadmisibilă.

Aceleași considerente privind inadmisibilitatea sunt valabile și pentru motivul de recurs în care se arată că soluția judecătoriei conține dispoziții absurde și are multe lacune în considerente.

Decizia tribunalului nu a păstrat sentința în mod nelegal, întrucât argumentele instanței de apel sunt corecte și nu s-au relevat de către recurent acele critici de nelegalitate care ar putea duce la casarea sau modificarea deciziei.

Afirmația recurentului, că ambele instanțe nu știu să citească o carte funciară raportat la harta cărții funciare, este pur gratuită și ar trebui de fapt circumscrisă unui motiv de nelegalitate, însă este doar o afirmație generică, cel mai probabil generată de nemulțumirea recurentului privind soluția pronunțată în cauză.

Susținerea recurentului că cererea pârâtei B. din întâmpinare nu a fost timbrată și nu avea mandat de la vecini este nefondată în condițiile în care aceasta a formulat doar apărări iar asupra vreunei cereri a acestei părți, a pârâtei, care să fi fost formulată procedural, anume o cerere reconvențională, care să necesite timbrajul sau un mandat, instanța nu s-a pronunțat și nici nu a fost formulată.

Recurentul mai solicită să i se răspundă punctual asupra capetelor de cerere din cererea de apel, însă nici acest motiv de recurs nu este fondat, în condițiile în care instanța de apel a răspuns tuturor criticilor formulate în apel, iar recurentul nici măcar nu arată căror critici nu i s-a răspuns, ci formulează o afirmație generică ce ascunde de fapt doar nemulțumirea în general față de soluția pronunțată.

Recurentul mai arată că dacă instanța consideră necesar suplimentarea probatoriului, solicită casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare. Menționează că probele administrate de recurent nu au fost contestate de nici una dintre părți.

Curtea a reținut mai sus că reclamantul nu a formulat în apel cereri în probațiunea iar în alt fel referirile la probațiune nu pot fi analizate în recurs, motivele pe acest aspect fiind inadmisibile.

În ce privește solicitarea recurentului privind citarea tuturor părților implicate în proces, Curtea constată că nu se constituie în motiv de nelegalitate cât timp toate părțile au fost citate și nu s-a constatat și nici nu s-a invocat nelegala citare a reclamantului sau a vreunei alte părți.

În ce privește aprecierile recurentului privind compunerea imobilelor acestea sunt ineficiente cât timp din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat încheiat de reclamant la data de 11 iulie 1996 cu pârâta B. R. și numita T. M., în calitate de moștenitoare ale defunctului C. I. Rigan, a rezultat că reclamantul a dobândit numai parcelele cu nr. top. 134 și 135 înscrise în CF 1009 Nădaștia de Sus, nu și parcelele cu nr. top. 133 și 132 iar cu privire la topograficele dobândite nu se pot reține cazurile ce ar duce la incidența rectificării cărților funciare.

Recurentul arată că după cca. 11 ani casa s-a ruinat și a fost nevoit să o demoleze. A construit în anul 2008 o nouă casă pe locul celei vechi, nimeni nu a avut nicio obiecție în acest sens. Nici recurentul, nici vânzătoarele nu au știut timp de 16 ani de erorile de înscriere în cartea funciară a imobilului. Apreciază că în privința nr. top 135, acesta a fost înscris corect în cartea funciară. Referitor la interpretarea raportului de expertiză, arată că numerele topo 132, 133, 134 și 135 formează faptic corpul de avere predat faptic în teren de vânzător cumpărătorului. Înscrierea din anul 1998 și până în prezent nu a fost niciodată în concordanță cu starea faptică a imobilului, ceea ce impune corectarea acestei erori de înscriere și nu menținerea ei.

Mai susține recurentul că instanța fiind darnică, i-a luat terenul de sub casă și curtea și a dat-o pârâtei, ciopârțind imobilul. Toate susținerile pârâtei B. R., că ea nu a vândut decât ce scrie în contract, făcute cu rea credință, trebuie înlăturate ca nedovedite, acestea fiind contrazise de toate actele de la dosar.

Curtea constată că lipsa unor obiecțiuni a proprietarilor nu constituie temei pentru rectificarea cărții funciare, cât timp singurul temei, în cauză, sunt cazurile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, iar dacă reclamantul a construit o casă nouă în locul uneia vechi pe un teren pe care nu l-a cumpărat, chiar dacă este învecinat cu unul pe care l-a cumpărat nu poate constitui un temei pentru rectificare. Nu se pune nici problema evicțiunii cât timp până în prezent obiectul contractului nu a fost modificat.

Aprecierile recurentului, că în privința nr. top 135 acesta a fost înscris corect în cartea funciară, nu schimbă soluția pronunțată iar referirile la interpretarea raportului de expertiză sunt sub incidența inadmisibilității, potrivit celor de mai sus unde se arată că art. 304 pct. 10 și 11 Cod procedură civilă au fost abrogate, în condițiile în care nu se indică o critică concretă de nelegalitate care să poată fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.

Recurentul arată că o altă absurditate a celor două hotărâri ale instanțelor de fond constă în aceea că au creat o servitute de trecere peste un teren aparținând proprietarului imobilului de la nr. 30 Nădăștia de Jos.

Curtea constată că nici acest motiv de recurs nu poate fi primit pentru că, pe de o parte locul înfundat se analizează între proprietăți ale căror titulari sunt proprietari diferiți, iar pe de altă parte instanța nu avea nici un temei să respingă cererea de instituire și intabulare drept de servitute, câtă vreme parcelele proprietatea reclamantului nu au acces la calea publică, or potrivit disp. art. 616 Cod civil, în cazul acestui gen de fonduri legea prevede instituirea unei căi de acces.

Instanțele au reținut corect calitatea procesuală pasivă, pentru că înscrierea dreptului de servitute s-a dispus în contradictoriu cu pârâta B. R., moștenitoarea proprietarului C. I. Rigan, calitate dovedită prin certificatul de moștenitor. Este lipsită de relevanță împrejurarea că în acest certificat nu au fost menționate și parcelele cu nr. top. 132 și 133, câtă vreme acest act constată calitatea pârâtei de moștenitoare a proprietarului tabular al acestor doua parcele.

În aceeași calitate de succesoare a proprietarului tabular C. I. Rigan, pârâta B. R. are calitate procesuală în acțiunea de rectificare Cf, căci potrivit art. 22 alin 1 lit. a) și art. 34 din Legea nr. 7/1996, înscrierile din cartea funciară se rectifica în contradictoriu cu cel al cărui drept este înscris în cartea funciară sau cu moștenitorul acestuia, fiind singura chestiune relevantă, nicidecum în contradictoriu cu Primăria orașului C., chiar dacă aceasta instituție ar fi pricinuit prin neglijența sa înscrierea eronată a dreptului sau ar fi înscris în evidențe ca drum ori stradă un anumit teren.

Având în vedere aceste considerente, instanța a reținut corect existența calității procesuale pasive a pârâtei B. R. și a soluționat temeinic și legal excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria orașului C., care nu este proprietar.

Raportat la petitele formulate, respectiv instituire servitute și rectificare de carte funciară, și la împrejurarea că pârâtul C. A. nu are vreun drept tabular cu privire la parcelele ce fac obiectul petitelor, instanța a stabilit în mod corect faptul că pârâtul C. A. nu are calitate procesuală pasivă în cauză. În motivarea acțiunii reclamantul a făcut referire la acte de tulburare a folosinței parcelei cu nr. top. 133 de către acest pârât, însă nu a formulat pretenții concrete față de acesta.

În ce privește cheltuielile de judecată acestea au fost în mod corect respinse, cât timp pârâta nu este în culpă procesuală, iar în apel nu s-au indicat motive noi cu privire la acest aspect.

În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul G. I. împotriva deciziei civile nr. 338/A din 26.06.2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 24.01.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I.-D. C. A.-A. P. C.-M. C.

GREFIER

A. A. M.

Red. I.D.C./Dact. V.R.

2 ex./14.02.2014

Jud.fond: I. B. - Judecătoria Cluj-N.

Jud. apel: C.-V. B./C.-A. C. - Tribunalul Cluj

← Conflict de competenţă. Sentința nr. 75/2014. Curtea de Apel CLUJ		Legea 10/2001. Decizia nr. 906/2014. Curtea de Apel CLUJ →

Uzucapiune. Decizia nr. 219/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uzucapiune. Decizia nr. 219/2014. Curtea de Apel CLUJ