Servitute. Decizia nr. 1002/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1002/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 16364/211/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1002/R/2014 | |
Ședința publică din data de 30 iunie 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | T. D. |
JUDECĂTORI: | A.-T. N. M.-C. V. |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. I., M. F.-M. și . Cluj-N., împotriva deciziei civile nr. 657 din 12 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, privindu-i și pe reclamanții H. I. și H. E., având ca obiect servitute – grănițuire, pretenții, obligația de a face.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2014, când părțile prezente prin reprezentanții lor legali avocați, au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr._ din 22 iunie 2012 a Judecătoriei Cluj-N., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I., ca neîntemeiată.
S-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții H. I. și H. E. în contradictoriu cu pârâții M. I., M. F.-M. și . Cluj-N. și în consecință, au fost obligați pârâții să construiască streașina imobilelor proprietatea lor, astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul lor, pe întreaga lungime a imobilului.
S-a dispus stabilirea mejdiei dintre proprietatea reclamanților situată administrativ în municipiul Cluj-N., . A, înscris în CF nr._ și imobilele aparținând pârâților, situate administrativ la nr. 10 A, B, C și D, înscrise în CF nr._,_ și_ Cluj-N., potrivit variantei a II-a, planșa nr. 4, din raportul de expertiză efectuat de expertul B. I., expertiză care face parte integrantă din sentință.
S-a respins în rest cererea reclamanților, ca neîntemeiată.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată și au fost obligați pârâții să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 3.783,65 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții H. I. și H. E. sunt proprietarii imobilului teren și construcție situat în Cluj-N., . A, înscris în CF nr._ Cluj-N., iar pârâții M. I. și M. F.-M. sunt proprietarii imobilului învecinat, situat în Cluj-N., ., înscris în CF nr._ Cluj-N., nr. top_/1.
La data de 11.07.2002, reclamanții H. I. și E. și-au dat în formă autentică acordul în favoarea pârâților M., pentru ca aceștia să își ridice o construcție pe granița dintre proprietăți și să își deschidă ferestre sub limita admisă legal, arătând totodată că sunt de acord cu mansardarea vechii construcții.
Prin autorizația de construire nr. 2004/04.10.2002, pârâta . a obținut autorizarea în sensul modificării soluției constructive autorizate cu A. C. nr. 2208/30.10.2002 și împrejmuirea terenului; în luna decembrie 2004, pârâții M. au obținut autorizația de construire nr. 1829 pentru extinderea și mansardarea locuinței familiale și acoperirea curții cu copertină, aceste lucrări vizând parcelele rezultate în urma dezmembrării, mai puțin cea înstrăinată către ., care în anul 2005 a mai dobândit în proprietate și ._/1/4 teren de construcții. Ulterior, prin autorizația de construire nr. 386 din 28.03.2008, pârâta . a fost autorizată să efectueze lucrări de recompartimentare și modernizare a brutăriei.
În data de 13.10.2008, pârâta . a fost sancționată contravențional în baza Legii nr. 50/1991, reținându-se că aceasta nu a respectat întrutotul proiectul tehnic avizat spre neschimbare, ce a stat la baza emiterii autorizației de construire nr. 386/28.03.2007.
Reclamanții au solicitat desființarea unui număr de 4 ferestre, însă cu privire la cele 3 ferestre din planșa nr. 7, reclamanții și-au dat acordul pentru construirea lor, în timp ce fereastra din planșa nr. 8 a existat înainte ca pârâții să dobândească dreptul de proprietate asupra imobilului de la nr. 20.
În privința ferestrelor situate pe zidul dinspre fațada vestică a casei sale, judecătoria a reținut că acordul autentic încheiat între părți a vizat ridicarea unei construcții pe graniță și deschiderea unor ferestre sub limita admisă legal, fiind de acord cu mansardarea vechii construcții.
În ceea ce privește desființarea streșinii aferente construcției, sunt incidente prevederile art. 615 Cod civil, pârâții având obligația să se îngrijească pentru ca apele ce se scurg de pe imobilul proprietatea lor, să nu afecteze în niciun fel proprietatea pârâților.
Referitor la grănițuirea dintre proprietăți, judecătoria a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 584 Cod civil, și întrucât din varianta a II-a a expertizei efectuate de expertul B. I., a rezultat că imobilul proprietatea pârâților se suprapune peste imobilul proprietatea reclamanților pe o suprafață de 8,92 mp pe întreaga lungime a imobilelor, imobilele reclamanților suprapunându-se și acestea peste proprietatea pârâților cu o suprafață de 1,41 mp, a dispus stabilirea mejdiei dintre proprietățile părților conform variantei a II-a, planșa nr. 4 din raportul de expertiză efectuat de expertul B. I..
Prin decizia civilă nr. 657 din 12 decembrie 2013 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții M. I., M. F.-M. și . împotriva sentinței civile nr._ din 22.06.2012 a Judecătoriei Cluj-N..
Au fost obligați apelanții să le plătească intimaților H. I. și H. E. cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 7.440 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că este nefondată susținerea apelanților că reclamanții nu ar avea interes în promovarea acțiunii în grănițuire, pentru considerentul că încălcarea liniei de hotar pretinsă este minimă, astfel că se află în limitele marjei de eroare la măsurătoare prevăzută de art. 7 din Ordinul nr. 634/2006, iar în cazul unei încălcări a proprietății pârâților, este necesară formularea unei acțiuni în revendicare.
În cazul în care stabilirea liniei de hotar relevă încălcări ale dreptului de proprietate, nu este impusă formularea acțiunii în revendicare deodată cu cea în grănițuire, proprietarul păgubit prin încălcarea dreptului său având alegerea de a promova acțiunea în revendicare pe cale separată sau nu, în speță formularea unei acțiuni în grănițuire nu era condiționată de formularea concomitentă a unui capăt de cerere în revendicare.
Împrejurarea că în discuție se află o suprafață mică de teren ce se situează în limitele marjei de eroare la măsurătoare admisă de lege, nu lipsește de interes acțiunea în stabilirea liniei de hotar atunci când unul dintre proprietari are îndoieli cu privire la amplasamentul liniei de hotar dintre cele două fonduri.
Neregularitățile procedurale invocate nu s-au confirmat, întrucât desemnarea expertului B. I. rezultă din cuprinsul încheierii date în camera de consiliu la data de 21.09.2011, iar obiectivul lucrării și încuviințarea pentru fiecare parte a experților asistenți reiese din încheierea din data de 26.09.2011. Eroarea în care s-ar fi aflat expertul B. I. în relația cu experții asistenți, este lipsită de interes, deoarece a privit ambele părți.
În ceea ce privește împrejurarea că stabilirea liniei de hotar a fost făcută prin raportare la documentația cadastrală de intabulare a fiecărei părți, în apel s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză de către expertul G. T., din care rezultă că apelanții încalcă proprietatea reclamanților pe o suprafață de 12,75 mp și existența unor diferențe minime față de linia de hotar stabilită prin hotărârea atacată.
Expertiza efectuată în apel a relevat că în zona de mejdie unde se află construcțiile apelanților, linia de hotar ar trebui mutată înspre proprietatea apelanților pe o distanță mai mare decât cea impusă prin expertiza efectuată în primă instanță până la 32 cm, însă pentru a nu li se agrava situația în propria lor cale de atac, s-a impus respingerea apelului.
Declarațiile martorilor audiați, sunt nerelevante în cauză față de specificul acțiunii în grănițuire, care impune stabilirea precisă sub aspect tehnic a amplasamentului proprietăților învecinate.
Semnele mejdiei stabilite convențional nu mai există în prezent, dar chiar dacă ar exista o graniță stabilită convențional, nu există impedimente legale în promovarea unei acțiuni în grănițuire, în situația în care unul dintre proprietarii învecinați are îndoieli cu privire la corectitudinea amplasamentului mejdiei stabilite în modul arătat.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții M. I., M. F.-M. și .. Cluj-N.-.
În motivarea recursului, pârâții au susținut că hotărârea atacată nu putea fi pronunțată în mod legal și temeinic fără să se răspundă și la obiecțiunile formulate de pârâți la termenul din 20 noiembrie 2014.
Având în vedere că pct. „A” a fost probat în această poziție de la vechiul proprietar de către recurenți, fără ca acest punct să se fi stabilit vreodată în mod tehnic, este posibil ca punctul real de graniță din această zonă să fie poziționat înspre proprietatea intimaților H. (?) întreabă recurenții.
„Având în vedere punctul de vedere exprimat de expertul asistent și luând în considerare cele expuse mai sus, considerăm că se impunea în speță și compararea cu suprafața înscrisă, folosirea metodei determinării suprafețelor imobilelor aflate în litigiu, precum și a celor din care provin”, au susținut în continuare recurenții.
Este necesar pentru a se realiza în mod corect grănițuirea în prezenta cauză, ca în metoda aceasta să se facă raportare și la documentația cadastrală înregistrată la OCPI în anul 2006.
Doamna expert nu a consemnat în cadrul raportului de expertiză susținerile părților cu ocazia efectuării măsurătorilor, astfel că se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei în vederea administrării unui probatoriu suplimentar, constând în completarea raportului de expertiză, citarea intimaților la interogator și audierea martorului B. I..
Hotărârea atacată este nelegală în condițiile în care intimații-reclamanți nu și-au dovedit interesul legitim și actual.
Instanța de judecată nu a analizat motivul de apel de la pct. I în condițiile în care ar fi trebuit să demonstreze faptul că le lipsește o suprafață de teren și că acea suprafață de teren, după analizarea tuturor proprietăților învecinate, s-ar fi constatat că se regăsește în terenul recurenților.
În condițiile în care reclamanții nu au chemat în judecată și ceilalți proprietari limitrofi pentru a se constata dacă terenul care se presupune că le lipsește, nu se regăsește eventual în proprietățile acestora, acțiunea se impunea a fi respinsă, cu atât mai mult cu cât din propriul lor teren lipsește suprafața de 82 mp.
Referirea la dispozițiile art. 7 din Ordinul nr. 634/2006 s-a făcut luând în considerare ca după măsurarea parcelei aparținând reclamanților, a celor care au rezultat din . a celorlalte parcele învecinate dacă mai există, ar fi trebuit să se efectueze o analiză comparativă și să se constate de unde a rezultat o eventuală diferență de suprafață, apoi să se analizeze dacă sunt aplicabile prevederile art. 7 din Ordinul nr. 634/2006.
Așa fiind, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, respingerea acțiunii introductive de instanță ca lipsită de interes sau ca inadmisibilă.
De asemenea, au mai arătat recurenții, că în mod nelegal s-a respins motivul de apel privind reducerea onorariului avocațial în baza art. 274 alin.(3) Cod procedură civilă.
Intimații H. I. și H. E. prin întâmpinarea depusă la dosar f.18-22, au solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, intimații au invocat nulitatea primului motiv de recurs, deoarece criticile invocate nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se invocă lipsa interesului reclamanților în promovarea acțiunii, intimații au arătat că prin probațiunea administrată în cauză, s-a dovedit că le lipsește o suprafață de teren ce se regăsește în terenul pârâților–recurenți, raportat la prevederile art. 584 Cod civil, interesul fiind recunoscut chiar de legiuitor, dat fiind că stabilirea limitelor de proprietate între cele două fonduri învecinate este în folosul ambilor proprietari ai imobilelor.
Art. 7 din Ordinul nr. 634/2006 se referă la modul de executare a lucrărilor în situația realizării unei documentații cadastrale și totodată la erorile admisibile în cazul unor astfel de lucrări. Dispozițiile Regulamentului se referă la erori de identificare a punctului de contur, care în cazul proprietăților împrejmuite sunt de 10 cm, or din raportul de expertiză efectuat de expertul G. T., rezultă că încălcarea proprietății reclamanților intimați este mai mare decât eroarea admisibilă conform art. 7 din Ordinul nr. 634/2006.
Față de amploarea cauzei, de întinderea ei în timp, nu se impunea reducerea cuantumului onorariului de avocat.
Recurenții M. I., M. F.-M. și . Cluj-N. au depus concluzii scrise la dosar f. 34-37 și note scrise f. 23-24.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității primului motiv de recurs, invocată de intimați, curtea constată că în actuala lui configurație, recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
După abrogarea pct. 10-11 ale art. 304 Cod procedură civilă, în recurs nu se mai pot invoca motive de netemeinicie, sau de reevaluare a probelor analizate de prima instanță și reanalizate de instanța de apel.
Prin urmare, motivele de recurs care vizează netemeinicia hotărârii, sunt inadmisibile față de configurația actuală a acestei căi extraordinare de atac.
Dispozițiile art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă, conform cărora modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, nu sunt incidente în speță, deoarece obiectul recursului îl formează decizia pronunțată în apel, prin care s-a respins apelul pârâților, astfel că nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Obiecțiunile depuse de pârâții-apelanți la termenul din 20 noiembrie 2013 f. 92-94 dos. apel (și nu la data de 20 noiembrie 2014 cum susțin în mod eronat recurenții la pag. 1 din recurs), au fost respinse motivat prin încheierea de ședință din data de 20 noiembrie 2013. Oricum, raportul de expertiză tehnică efectuat în apel de către expertul G. T., nu a dus la schimbarea sentinței, respectiv la agravarea situației pârâților, lucru posibil doar dacă și reclamanții ar fi declarat apel împotriva sentinței.
Restul criticilor ce s-ar putea subsuma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., sunt nefondate și urmează să fie respinse ca atare.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea constată că prin Ordinul nr. 634/2006 al directorului general al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară, s-a aprobat Regulamentul privind conținutul, modul de întocmire și recepție a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, având ca scop stabilirea procedurilor și modalităților prin care se întocmesc documentațiile cadastrale necesare înscrierii în cartea funciară a actelor și faptelor juridice, așa cum rezultă expres din dispozițiile art. 1 al acestui Regulament, dat în aplicarea prevederilor art. 19 și art. 59 din Legea nr. 7/1996, republicată, în forma atunci în vigoare.
Numai că în speță nu ne găsim în situația întocmirii și recepției documentației cadastrale în vederea înscrierii unor imobile în cartea funciară, ci în recursul pârâților împotriva deciziei instanței de apel, prin care s-a respins apelul acelorași pârâți în contra sentinței prin care s-a admis în parte acțiunea reclamanților împotriva pârâților și în consecință, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților (grănițuire), pe când cealaltă dispoziție a primei instanțe prin care au fost obligați pârâții să construiască streașina imobilelor proprietatea lor, astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul lor pe toată întinderea imobilului, nu a format obiectul criticilor din apel și respectiv recurs.
Dreptul la intentarea acțiunii în grănițuire rezultă din dispozițiile art. 584 Cod civil, conform cărora „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa”. Față de această dispoziție legală, a le respinge ca inadmisibilă sau ca lipsită de interes acțiunea reclamanților împotriva pârâților având ca obiect grănițuire, ar însemna să li se interzică accesul la justiție, contrar dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul de acces la un tribunal.
Ceea ce sugerează recurenții, dar nu o spun concret și expres, ar fi că o acțiune în revendicare sau o acțiune în rectificare de carte funciară, ar trebui respinsă ca inadmisibilă în situația în care suprafața terenului revendicat sau cu privire la care se cere rectificarea, s-ar situa în limitele prevăzute de art. 7 din Ordinul nr. 634/2006, care la alin.(3) prevede că „eroarea de poziție absolută a punctelor, incluzând erorile menționate la alineatul (2), (adică eroarea de identificare a punctelor de contur) și erorile punctelor rețelei geodezice de sprijin, nu va depăși în cazul imobilelor împrejmuite (așa cum este în speță) ±20 cm”.
Legea de drept material nu condiționează însă admisibilitatea acțiunii în revendicare, de mărimea imobilului ocupat de partea adversă (art. 480 Cod civil), sau a acțiunii în rectificare de carte funciară, de întinderea suprafeței a cărei rectificare se solicită (art. 34 din Legea nr. 7/1996, republicată, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii).
Mai mult, prin raportul de expertiză judiciară efectuat în apel de expertul G. T. la cererea pârâților-apelanți, formulată la termenul din data de 9 ianuarie 2013 de reprezentantul legal al acestora și admisă de instanță la termenul următor din data de 6 februarie 2013, s-a stabilit că în realitate pârâții le încalcă reclamanților o suprafață mai mare decât cea reținută de prima instanță, de până la 32 cm, deci peste marja de eroare prevăzută de art. 7 din Ordinul nr. 634/2006 pentru imobilele împrejmuite, numai că în apel nu li se putea înrăutăți situația pârâților în propria lor cale de atac.
Câtă vreme obiectul acțiunii reclamanților (controversat și criticat de pârâții-recurenți) l-a constituit grănițuirea dintre proprietățile reclamanților și pârâților, prima instanță nu putea condiționa admisibilitatea acțiunii, de chemarea în judecată și a celorlalți proprietari învecinați; este cu totul altceva când reclamantul constată că față de suprafața scriptică a imobilului înscris în cartea funciară, constată că faptic deține în realitate o suprafață mai mică de teren și nu cunoaște la care dintre vecinii săi se poate regăsi minusul său de suprafață, respectiv dacă se regăsește sau nu la vreunul dintre vecinii săi.
Față de complexitatea acțiunii și de durata soluționării ei timp de aproape 4 ani la prima instanță, în mod corect a reținut tribunalul că nu se impune reducerea onorariului avocațial. Nici onorariul de avocat perceput în apel pentru acordarea asistenței juridice reclamanților-recurenți nu se impune a fi redus, față de înverșunarea cu care, în pofida probelor administrate, pârâții se opun admiterii acțiunii, respectiv prin promovarea apelului și apoi a recursului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.6 și 9 coroborat cu art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, se va respinge recursul pârâților împotriva deciziei tribunalului, care va fi menținută în întregime.
Reprezentantul intimaților nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M. I., M. F.-M. și .. Cluj-N., împotriva deciziei civile nr. 657 din 12 decembrie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
T. DÂRJANANTOANETA-T. N. M.-C. V.
GREFIER,
M.-L. T.
Red. D.T./M.N.
5 ex./30.06.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 841/2014. Curtea de Apel CLUJ | Legea 10/2001. Decizia nr. 711/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
