Anulare act. Decizia nr. 384/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 384/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 6498/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.384/C
Ședința publică din 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L.
Judecător M. G.
Judecător Vanghelița T.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă recurent I. R., cu domiciliul procesual ales în C., ., județul C., la Cabinet de avocat S. D. M., împotriva deciziei civile nr. 187 din 26.03.2013, pronunțate de Tribunalul C. – Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți R. AUTONOMĂ „EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C.”, cu sediul în C., ., județul C. și D. A., cu domiciliul în comuna Ostrov, ., având ca obiect ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă d-na. avocat Daon D. pentru intimatul pârât D. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._(46)/30.09.2013 pe care o depune la dosar, lipsind recurenta reclamantă I. R. și intimatul pârât R.A.E.D.P.P. C..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm.Cod proc.civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Totodată, învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanțe .. CT XWM_ PJ/13.02.2013 și CT XWM_ PJ/13.02.2013, și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, urmând a se achita o diferență de 1 lei – taxă judiciară de timbru, conform fișei de măsuri; la data de 5.08.2013, recurenta I. R. a depus la dosar certificat de rol de la I.C.C.J. din care rezultă că pe rolul acestei instanțe se află înregistrată o cerere de strămutare a prezentei cauze cu termen de judecată la data de 01.10.2013; la data de 30.09.2013, înainte de începerea ședinței, prin serviciul arhivă al instanței s-a depus o cerere de către recurentă, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea soluționării cererii de strămutare ce face obiectul dosarului nr._ al I.C.C.J, precum și completarea taxei judiciare de timbru cu 1 leu, conform chitanță ..CT XWM_ PJ/13.02.2013.
După referatul grefierului de ședință:
Întrebat fiind de către instanță cu privire la cererea de amânare, apărătorul intimatului pârât D. A. arată că se opune față de cererea de amânare având în vedere că ne aflăm într-un recurs la o cerere de revizuire, iar reclamanta recurentă nu a solicitat conform art.40 Cod proc.civilă suspendarea prezentei cauze. Din punctul său de vedere faptul că există o cerere de strămutare la I.C.C.J. nu este un motiv de amânare.
Deliberând, față de împrejurarea că, potrivit art. 40 Cod proc.civilă suspendarea judecății dosarului a cărei strămutare se solicită se poate dispune exclusiv de Președintele instanței sesizat cu această cerere, instanța respinge cererea de amânare formulată de către recurenta reclamantă I. R..
Apărătorul intimatului pârât arată că nu mai are alte cererii de formulat sau excepții.
Reținând că nu sunt cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatului pârât D. A., având cuvântul, susține că sub aspect strict procedural urmează a se reține că nu s-a invocat niciunul din cazurile prevăzute de art.304 Cod proc.civilă ca obiect de nelegalitate, ci ne aflăm în fața unui recurs lung, obișnuit, instanța urmând să identifice motivele de nelegalitate și pe acelea să le verifice și să le analizeze. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut, în mod corect, că, în speță, nu sunt incidente disp. art. 322 pct.5 Cod proc.civilă. Nu ne aflăm în situația existenței unor înscrisuri doveditoare aflate în posesia intimatului care nu au fost prezentate instanței. Mai mult decât atât, așa cum reține și instanța de apel, revizuienta avea cunoștință și vorbea, așa cum rezultă din întrebarea nr.7 pusă la interogatoriul lui D. A., fila 163 dosarul de fond, despre existența unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între D. A. și numita L. M.. Toate clauzele de nulitate ale contractului nr. 6316/10.12.1998 au fost verificate de instanța de fond și de apel așa cum au fost invocate de revizuientă. Niciodată la fondul cauzei sau în apel nu a fost invocată o altă cauză de nulitate absolută a a acestui contract, de cauză ilicită.
Concluzionând solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct.5 Cod proc.civilă, precizând că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății în temeiul art. 150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr._/10.09.2012 Judecătoria C. a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta I. R. în contradictoriu cu intimații RAEDPP C. și D. A., precum și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ revizuienta I. R. a solicitat, in contradictoriu cu intimații RAEDPP Constanta si D. A., revizuirea sentinței civile nr._/7.07.2003 pronunțată in dosarul nr.9933/2002, in sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr._/4.12.1998, in temeiul art.322 pct.5 Cod pr.civila.
In motivarea in fapt, a arătat că la data de 18.02.2012 a obținut actele comunicate de SPIT Constanta, din care rezulta ca D. A. a vândut spațiul pe cate îl dobândise in temeiul art.9 din Legea nr.112/1995, prin contractul de vânzare autentificat sub nr.6316/10.12.1998 către L. M., deși apartamentul nu putea fi înstrăinat timp de 10 ani de la data cumpărării, sub sancțiunea nulității.
A susținut că acest înscris nu a fost cunoscut in procesul in care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, astfel ca se impune retractarea hotărârii și analizarea situației de fapt prin prisma noilor elemente.
În drept, a invocat disp. art.322 pct.5 C.proc.civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
In considerentele sentinței, prima instanța a reținut ca revizuienta nu a făcut dovada cazului de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 Cod pr.civila.
Astfel, in dosarul civil nr.9933/2002 aceasta a solicitat in contradictoriu cu pârâții R.A.E.D.P.P. Constanta, D. A., Cheazim Azis și Fintina C., constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr._/4.12.1998, nr._/23.10.1998 si nr._/29.10._ încheiate intre pârâți pentru suprafețele locative ale imobilului din . proprietatea reclamantei, in temeiul art.46 din Legea nr.10/2001, art.1 din Legea nr.112/1995 si HG nr.11/1997.
In motivarea in fapt a acestei cereri, reclamanta a invocat ca si cauze de nulitate absoluta a contractelor din petitul acțiunii, cauzele de nulitate prevăzute de legea speciala, respectiv Legea nr.10/2001: un act juridic de înstrăinare este nul absolut daca imobilul a fost preluat fără titlu valabil de către stat, daca vânzarea s-a făcut cu nerespectarea actelor normative in vigoare la data înstrăinării, daca actul de înstrăinare s-a făcut cu rea credința.
In acest sens, a susținut că pârâții nu sunt de bună credință deoarece RAEDPP cunoștea demersurile reclamantei din cererea nr._/1996 si erau obligați ca, cu diligente minime, să cunoască situația imobilului. HG nr.11/1997 a prevăzut in art.12 sancțiunea nulității contractelor de vânzare care au ca obiect imobilele menționate la art.1 alin.4, respectiv a locuințelor preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale in vigoare la data respectiva sau care au intrat in posesia statului in condițiile inexistentei unei reglementari legale care sa reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului.
Prin urmare, toate mijloacele de proba trebuie sa fie în strânsă legătură cu dovedirea acestor cauze de nulitate invocate de reclamanta in cererea de chemare in judecata din dosarul nr.9933/2002.
Art.322 pct.5 Cod pr. civila stabilește ca revizuirea unei hotărâri ramase definitiva in instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere daca, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori daca s-a desființat ori s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
In speță, revizuienta a descoperit existenta contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6316/10.12.1998 la BNP C. Budei după pronunțarea sentinței nr._/7.07.2003.
Analizând acest înscris-fila 7, instanța a reținut ca este un contract de vânzare-cumpărare afectat de termen suspensiv de executare potrivit clauzei de la alineatul 6: „impozitele si taxele către stat sunt achitate la zi, iar cele necesare redactării și autentificării prezentului contract privesc pe cumpărător, care intra in proprietatea apartamentului de la data de 4.12.2008 sau, in situația apariției unei legi care sa înlăture dispozițiile art.9 din Legea nr.112/1995, la data când legea va permite transmiterea dreptului de proprietate”.
Revizuienta a invocat in motivarea in fapt a cererii de revizuire, ca motiv de revizuire, faptul ca contractul nr.6316/10.12.1998 nu respecta interdictia de vanzare timp de 10 ani prevazuta de art.9 din Legea nr.112/1995, fapt ce ar duce la retractarea sentintei civile nr._/2003.
Instanta de fond a retinut ca interdictia da vanzare timp de 10 ani ar putea fi invocata . si cauza de nulitate a contractului autentificat sub nr.6316/10.12.1998, dar nu are nici o legatura cu cauzele de nulitate a contractului nr._/4.12.1998 invocate in dosarul nr.9933/2002, prezentate mai sus.
Astfel, contractul nr.6316/1998 nu este un înscris doveditor in sensul reglementat in art.322 pct.5 Cod pr.civila, deoarece nu are nici o putere de proba in dovedirea cauzelor de nulitate invocate de reclamanta in cererea ce a făcut obiectul dosarului nr.9933/2002, adică in dovedirea cauzelor de nulitate prevăzute de Legea nr.10/2001 si HG nr.11/1997, respectiv ca imobilul a fost preluat fata titlu valabil de către stat, vânzarea s-a făcut cu nerespectarea actelor normative in vigoare la data înstrăinării, iar actul de înstrăinare s-a făcut cu rea credință.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art.1169 cod civil si art.322 alin.1 si art.322 pct.5 Cod pr.civila a fost respinsă cererea de revizuire, precum și cererea privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel revizuienta.
În motivarea cererii de apel, a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere și nu a analizat întregul material probator și niciunul dintre motivele invocate, ce priveau în principal caracterul determinant al înscrisurilor depuse asupra a două dintre motivele de nulitate invocate, respectiv cu privire la nerespectarea actelor normative în vigoare la data înstrăinării și reaua-credință a pârâților la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr._/4.12.1998.
Astfel, deși cererea de revizuire a fost amplu motivată, instanța nu a analizat aceste considerente, mulțumindu-se ca în motivarea soluției pronunțate să se raporteze strict la a analiza, în mod sumar, o eventuală încălcare a interdicției de înstrăinare prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6316/10.12.1998, care nu făcea obiectul cauzei și nu constituia un motiv al cererii de revizuire.
În consecință, nemotivând hotărârea, analizând cauze de revizuire străine de cererea formulată, neanalizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, a considerat apelanta că prima instanță în fapt nu a intrat pe fondul cauzei și nu a soluționat cererea cu care a fost investită, impunându-se aplicarea art.297 C.proc.civ., anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Sub un alt aspect, a solicitat a se observa că contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6316/10.12.1998 este anterior pronunțării sentinței civile nr._/7.07.2003, nefiind cunoscut și fiind ascuns de pârâtul D. A.. Deosebit de relevantă în aprecierea relei-credințe a acestuia, a intenției sale de a ascunde situația reală a imobilului și scopului urmărit la încheierea contractului de vânzare cumpărare nr._/4.12.1998 cu RAEDPP C., este și atitudinea procesuală a pârâtului, respectiv răspunsurile la interogatoriul administrat în cauză. Astfel, deși din înscrisurile invocate rezultă fără niciun dubiu că D. A., în ziua următoare încheierii contractului cu RAEDPP C., a înstrăinat imobilul către L. M., aceasta dobândind de la aceeași dată și folosința spațiului, răspunsurile pârâtului la interogatoriu sunt în sens contrar.
A susținut apelanta că din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6316/10.12.1998 rezultă fără niciun dubiu, scopul speculativ, contrar legii, urmărit de cumpărătorul D. A. la încheierea contractului nr._/4.12.1998, precum și faptul că dobânditorul real al imobilului, contrar dispozițiilor Legii nr.112/1995, a fost L. M., pârâtul D. A. fiind doar persoana interpusă pentru a crea aparența legalității.
În drept, a invocat disp. art.282 și urm. C.proc.civ.
Soluționând cauza, Tribunalul C. a pronunțat decizia civilă nr. 187 din 26 martie 2013 prin care a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta I. R., în contradictoriu cu intimații R. Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat C. și D. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul C. a reținut că hotărârea instanței de fond este conformă cu principiile enunțate în jurisprudența CEDO, deoarece cuprinde o expunere clară a argumentelor de fapt și de drept care au determinat adoptarea soluției redate în dispozitiv, raportat la susținerile revizuientei. Prima instanță și-a fundamentat soluția de respingere a cererii de revizuire pe ideea neîndeplinirii condiției caracterului determinant al înscrisului invocat în raport de motivele de nulitate invocate în dosarul nr.9933/2002, în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire s-a solicitat.
Or, în speță, înscrisurile prezentate de către revizuientă în cererea de revizuire, nu au avut un caracter determinant care să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată.
Înscrisurile prezentate de către revizuientă constau în istoricul de rol fiscal al imobilului din C., . comunicate de S.P.I.T.-V.B.L. și contractul de vânzare-cumpărare afectat de termen suspensiv de executare autentificat sub nr.6316 din 10 decembrie 1998 încheiat între D. A. și L. M., înscrisuri care existau în momentul pronunțării hotărârii a cărui revizuire a solicita-o reclamanta și avea posibilitatea să solicite aceste relații de la organul administrativ. Aceste înscrisuri prezentate de către revizuientă nu au un caracter determinant care să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată.
Din probele administrate în cauză, rezultă că revizuienta I. R. cunoștea împrejurarea că apartamentul este locuit de L. M. și nu de către cel care a cumpărat apartamentul de la R..A.E.D.P.P., și anume D. A..
Împrejurarea că în imobilul în litigiu locuia o altă persoană decât cea în cauză, nu are relevanță juridică întrucât în speță, instanțele au urmărit dacă contractele a căror nulitate s-a solicitat, au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării spațiilor de locuit.
Cu alte cuvinte, instanța de apel a reținut caracterul nedeterminant al înscrisurilor invocate de către revizuientă.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 187 din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C., a declarat recurs recurenta revizuientă I. R. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Critica soluției recurate se referă la următoarele:
1) Instanța de apel, în mod greșit a respins anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 297 Cod proc.civilă, reținând că în mod corect instanța de fond a analizat toate aspectele invocate, și motivarea hotărârii corespunde exigențelor CEDO și ale art. 261 al.1 pct.5 Cod proc.civilă.
Precizează că a motivat amplu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 312 pct.5 Cod proc.civilă, inclusiv caracterul determinant al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6136 din 10 decembrie 1998 de către BNP C. Budei încheiat D. A. și L. M. asupra contractului nr._ din 4 decembrie 1998 încheiat între R.A.E.D.P.P. și D. A. și celelalte înscrisuri care relevă reaua-credință a lui D. A. la încheierea contractului și scopul speculativ urmărit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu nr._/1998.
Instanța de apel neanalizând cele invocate de către recurentă a respins apelul reținând că hotărârea instanței de fond este conformă principiilor CEDO și dispozițiilor art. 261 al.1 pct.5 Cod proc.civilă.
În realitate, motivele de fapt și de drept care au format concluzia instanței sunt total străine de argumentele și problemele esențiale invocate de către revizuientă și care au fost supuse dezbaterii și contra jurisprudenței CEDO.
De asemenea, instanța nu a analizat argumentele invocate de către revizuientă.
Procedând în acest mod instanța a pronunțat o soluție nelegală prejudiciind-o pe revizuientă.
Pe fondul cauzei, instanța de apel analizând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct.5 Cod proc.civilă a reținut că înscrisurile invocate îndeplinesc trei condiții de admisibilitate impuse de legiuitor nefiind îndeplinită condiția privind caracterul determinant.
În această privință a reținut că nulitatea contractului nr._ din 4 decembrie 1998 încheiat între R.A.E.D.P.P. și D. A. raportat la caracterul speculativ nu a făcut obiectul cauzei în cadrul căreia s-a pronunțat hotărârea a cărui revizuire se cere.
Reclamanta revizuientă pe parcursul soluționării cauzei nu a înțeles să completeze cauzele de nulitate, în sensul relei credințe deduse din scopul speculativ urmărit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare între R.A.E.D.P.P. și pârâtul D. A..
Instanța de apel soluționând apelul în mod greșit a reținut că, caracterul speculativ și frauda la lege, și incidența principiului fraus omnia corrumpit nu au avut nicio incidență asupra hotărârii a cărui revizuire s-a solicitat.
În final, instanța de apel, în mod greșit, a concluzionat asupra faptului că reaua credință dedusă din scopul speculativ urmărit la încheierea contractului și calitatea de persoană interpusă a pârâtului D. A. nu se circumscriu motivelor de nulitate invocate în cadrul dosarului nr.9933/2002.
Pentru cele menționate a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Analizând decizia recurată, în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Potrivit art. 261 (5) Cod proc.civilă „Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.”
Considerentele sau motivarea hotărârii reprezintă, în esență, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în adoptarea soluției.
Motivarea corespunzătoare a hotărârii înseamnă, în același timp garanția că instanța nu a judecat arbitrar și, din acest punct de vedere, constituie o parte componentă a dreptului la un proces echitabil.
Totodată, motivarea trebuie să fie una accesibilă având în vedere că destinatarii hotărârii sunt în primul rând părțile, iar stilul judiciar folosit unul clar, concis, într-o succesiune logică, normală a ideilor și argumentelor.
De asemenea, motivarea constituie o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, în sensul un ei anumite soluții trebuie să fie clară și simplă, precisă, concisă și fermă, într-un cuvânt să aibă putere de convingere.
La fel de exactă trebuie să fie motivarea ei și în ceea ce privește cererile pe care le-a respins.
Condiția esențială a unei bune redactări este ca ideea să fie redată cât mai limpede. În motivarea hotărârilor claritatea este indispensabilă spre a se învedera justa aplicare a legii, soluția apărând ca o consecință inevitabilă și imediată și nu ca un efect al unei speculații dubioase a cuvintelor. Argumentarea precisă prin avizarea ideilor în forme cât mai simple înlătură echivocul frazei, după cum argumentarea confuză învederează șovăire și dibuirea în necunoscut, și soluția este îndoielnică.
O altă condiție indispensabilă pentru buna și inteligibila redactare a unei hotărârii, este concizia.
În câteva cuvinte sau propoziții trebuie rezumate și discutate argumentele expuse oral, complet, dar totodată, în scurt spre a se ajunge la concluzia dorită.
Expunerea concisă presupune sinteza și totodată sistematizarea argumentelor care au fost invocate .
Având în vedere cele relatate, Curtea constată că motivarea hotărârii recurate este clară și simplă, precisă, concisă și fermă răspunzând la toate apărările recurentei.
Astfel cum a reținut în mod corect instanța de apel, aceasta și-a fundamentat soluția de revizuire pe ideea de neîndeplinire a caracterului determinant al înscrisului invocat în raport cu motivele de nulitate invocate în dosarul nr. 9933/2002, în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat.
Pe fondul cauzei:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.
Art.322 pct.5 teza I cod pr.civilă, prevede că revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Din analiza acestor condiții de admisibilitate, rezultă că sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitată. Astfel, în literatura de specialitate s-a subliniat faptul că, noțiunea de „înscris” trebuie luată în accepțiunea ei restrânsă, necuprinzând declarații de martori chiar autentificate, rapoarte de expertiză, mărturisiri. În al doilea rând, înscrisul trebuie să fie opozabil părții adverse, deci dacă aceasta nu a participat la operațiunea contestată prin înscris, este necesar ca înscrisul respectiv să fi dobândit dată certă (Codul de procedură civilă, comentat și adnotat, G. B., D. Rodescu, Editura ALL, București, 1994, pag.566).
În speță se reține că înscrisurile noi invocate de către revizuientă și anume istoricul de rolo fiscal al imobilului din C., ., comunicat de S.I.T.-V.B.L. în dosarul civil nr._ al Tribunalului C. și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6316 din 10 decembrie 1998 încheiat între D. A. și L. M. existau la data judecății dar nu au fost reținute de partea potrivnică dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, revizuienta avea posibilitatea de a solicita instanței, în cadrul dosarului nr.9933/2002, comunicarea relațiilor de către S.P.I.T.-V.B.L. C. și să depună contractul de vânzare-cumpărare 6318 din 10 decembrie 1998 încheiat între D. A. și L. M..
Înscrisurile prezentate îndeplinesc prima și a treia condiție dintre cele enumerate dar nu este îndeplinită cea privitoare la caracterul determinant, apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
Altfel, în dosarul cu nr. 9933/2002, în care s-a pronunțat hotărârea nr._ din 7 iulie 2003, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu nr._ din 4 decembrie 1998, încheiat între D. A. și R.A.E.D.P.P. C., cerere care a fost respinsă ca nefondată, hotărârea fiind irevocabilă.
În prezenta cauză s-a solicitat revizuirea hotărârii mai sus menționate invocând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul art.9 din Legea nr.112/1995 și anume nr.6316 din 10 decembrie 1998, contract care nu are nicio legătură cu cauzele de nulitate a contractului cu nr._ din 4 decembrie 1998. Acest contract chiar dacă ar fi fost depus în instanță nu are caracter determinant în pronunțarea altei soluții decât cea pronunțată.
Reaua - credință dedusă din scopul speculativ urmărit la încheierea contractului autentificat sub nr. 6316 din 10 decembrie 1998 de către derviș A., susținută de recurentă, nu se circumscrie motivelor de nulitate invocate în dosarul nr. 9933/2002 în care s-a pronunțat hotărârea_/2003 a cărei revizuire se solicită.
În concluzie, actele prezentate de către recurentă nu constituie acte noi care să aibă un caracter determinant în pronunțarea unei alte soluții decât cea pronunțată.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 312 Cod proc.civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTUR ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă recurent I. R., cu domiciliul procesual ales în C., ., județul C., la Cabinet de avocat S. D. M., împotriva deciziei civile nr. 187 din 26.03.2013, pronunțate de Tribunalul C. – Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți R. AUTONOMĂ „EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C.”, cu sediul în C., ., județul C. și D. A., cu domiciliul în comuna Ostrov, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. L. M. G. Vanghelița T.
Grefier,
M. G.
Jud.fond – I.B.
Jud. apel – C.C.; C.G.
Red.dec.recurs-jud.V.T./30.10.2013
Dact.gref.G.M./01.11.2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 29/2013. Curtea... → |
|---|
