Contestaţie la executare. Decizia nr. 46/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 3306/254/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.46/C
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător M. P.
Judecător D. P.
Grefier M. G.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă S. C.-M., domiciliată în B., ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 99, pronunțată de Tribunalul C. la data de 07.02.2012, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator G. A. S., domiciliat în M.-Venus, ., județul C. și intimata pârâtă A. (fostă G.) S.-C., domiciliată în M., ., ., ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru intimata pârâtă A. S.-C., avocat B. C., în baza împuternicirii avocațiale ._ din 04.12.2012, emisă de Baroul București (fila 15 dosar) lipsind recurenta pârâtă S. C.-M. și intimatul reclamant G. A. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care;
Instanța constată că deși pentru acest termen de judecată recurenta pârâtă S. C.-M. nu a fost citată - citarea pentru termenul anterior a fost făcută prin afișare -, având în vedere că la dosar există o cerere din conținutul căreia rezultă că recurenta are cunoștință de termenul de judecată (fila 12 dosar), apreciază procedura ca fiind îndeplinită.
Întrebat fiind de instanță, avocat B. C. pentru intimata pârâtă A. S.-C. precizează că nu mai are cererii de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, având în vedere poziția procesuală a părți prezente, socotindu-se lămurită asupra cauzei, constată terminată cercetarea judecătorească și, în raport de dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, constată dosarul în stare de judecată, și acordă cuvântul părților asupra motivelor de recurs.
Având cuvântul, avocat B. C. pentru intimata pârâtă A. S.-C. pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu expertiză.
Curtea rămâne în pronunțare asupra prezentului recurs, luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, contestatorul G. A. S. a solicitat pe calea contestației la executare, anularea formelor de executare începute în dosarul de executare nr.35/2008 al B. G. I., respectiv – somația nr._ și procesul-verbal de situație nr._, precum și încheierea nr.5583/20.03.2008 a BCF M. prin care s-a notat somația a cărei anulare s-a solicitat.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, în fapt prin sentința civilă nr. 2107/C/22.04.2004 pronunțată de Judecătoria M. în cadrul dosarului civil nr._, s-a admis cererea de partaj bunuri comune a fostei soții A. C. S., sentință în baza căreia a fost obligat la plata unei sulte.
Întrucât nu a avut posibilități financiare, nu a putut executa de bună voie această hotărâre judecătorească, astfel că intimata a declanșat executarea silită imobiliară privind un bun imobil care nu este proprietatea sa ci a intimatei S. Constanta M. .
Astfel, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1141 din
22.09.2003 a dobândit în coproprietate cu aceasta un teren în suprafață de 996,31 m.p. Ulterior, au obținut autorizația de construire nr. 300/03.09.2004 pe numele ambilor proprietari ai terenului.
Întrucât nu deținea resursele necesare a împrumutat de la intimata S. C. M., suma de 70.000 Euro, iar în anul 2005 a mai împrumutat suma de 10.000 Euro, obligându-se să-i achite la finalizarea lucrărilor, în caz contrar urma să-i cedeze coproprietatea sa din imobilul construit în contul împrumutului, urmând a-si rezerva un drept de uzufruct asupra imobilului .
Fiind în imposibilitatea de a restitui împrumutul a fost obligat să încheie cu S. Constanta M. un contract de vânzare cumpărare privind imobilul.
Întrucât, asupra imobilului s-a început executarea silită, reclamantul contestator a solicitat admiterea contestației la executare cu consecința anulării actelor de executare întocmite și enunțate mai sus .
În drept, s-a invocat dispozițiile art. 399 -401 cod de procedură civilă,
art. 274 cod de procedură civilă.
Prin cererea depusă la dosar la data de 03.06.2008 G. A. S. a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea cererii în constatare prin care numita S. Constanta M. a solicitat să se constate un drept de proprietate asupra construcției si terenului aferent pentru care s-a solicitat executarea silită .
Totodată, intimata A. S. a depus întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, admiterea cererii reconvenționale cu consecința partajării imobilului compus din teren în suprafață de 996,31 m.p. și a construcției edificată pe acest teren, imobil deținut în coproprietate de către contestator împreună cu numita S. Constanta M., pe care intimata reconvenientă solicită a fi introdusă în cauză .
În susținerea cererii, intimata reconvenientă a solicitat proba cu înscrisurile depuse și efectuarea unei expertize tehnice imobiliare având drept obiective partajarea imobilului (teren si construcție) în natură și formarea a două loturi egale, în cote de ½ pentru fiecare coproprietar; proba cu interogatoriul contestatorului .
În drept, s-au invocat dispozițiile art.82, 115-118 Cod proc. civilă, art. 400 ind.1 Cod proc. civilă, art. 274 Cod proc. civilă.
Prin încheierea din data 28.08.2008 s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei M..
Totodată, intimata A. S. prin cererea depusă la dosar (fila 83) a solicitat și instituirea unui sechestru judiciar în temeiul art. 596 Cod proc. civilă asupra imobilului situat în stațiunea Venus, ., județul C., compus din teren în suprafață de 996,31 m.p. (. lot. 2), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1141/22.09.2003 și construcție edificată pe acest teren în regim de SP+P+1E, suprafața construită fiind de 213,15 m.p., iar suprafața utilă fiind de 415,69 m.p., conform autorizației de construire nr. 300/03.09.2004, iar paza bunului să fie încredințată unui terț.
Judecarea cauzei a fost reluată prin cererea formulată de intimata A. Sivia C., ca urmare a soluționării cauzei ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ prin pronunțarea sentinței civile nr. 796/C/2009, rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin sentința civilă nr.942/31.03.2011, Judecătoria M. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul G. A. - S., în contradictoriu cu intimații A. (fostă G.) S.-C. și S. C. – M..
A dispus anularea procesului verbal de situație nr._ încheiat la data de 11.03.2008, ora 16,00, privind imobilul situat în Municipiul M., stațiunea Venus, ., județul C., compus din teren în suprafață de 996,31 m.p. (. lot. 2), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1141/22.09.2003 și construcție edificată pe acest teren în regim de SP+P+1E, suprafața construită fiind de 213,15 m.p., iar suprafața utilă fiind de 213,15 m.p., iar suprafața utilă 415,69 m.p., conform autorizației de construire nr. 300/03.09.2004 .
A menținut actele de executare emise: somația nr._, emisă la data de 19.03.2008 de B.E.J. G. G. - I., în cadrul dosarului de executare nr.35/2008, somație admisă parțial și înscrisă în cartea funciară numai cu privire la terenul în suprafață de 996,31m.p. ; încheierea nr. 5583/20.03.2008 a biroului de Carte Funciară M., prin care s-a înscris somația numai cu privire la imobil – teren, fiind respinsă cererea de înscriere a somației privind dreptul de proprietate privind imobilul – construcție, întrucât acesta nu a fost înscris în cartea funciară .
A admis în parte cererea reconvențională formulată de intimata reconvenientă A. S. .
A respins cererea de instituire a sechestrului judiciar asupra imobilului compus din teren și construcție .
A admis cererea de ieșire din indiviziune formulată de intimata reconvenientă Adronescu S..
A constatat că reclamantul contestator G. A. S. și intimata S. C. M. au dobândit în indiviziune, imobilul situat în localitatea Municipiul M., stațiunea Venus, . județul C., compus din teren în suprafață de 996,31 m.p. ( . lot. 2), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1141/22.09.2003 și construcție edificată pe acest teren în regim de SP+P+1E, suprafața construită fiind de 213,15 m.p., iar suprafața utilă fiind de 213,15 m.p. iar suprafața utilă 415,69 m.p., conform autorizației de construire nr. 300/03.09.2004; numai imobilul – teren fiind înscris în C.F. sub nr. 1038/2, potrivit încheierii nr. 5583/20.03.2008 .
A constatat că fiecare parte, G. A. S. și S. C. M., deține câte o cotă de contribuție egală la dobândirea imobilului descris mai sus, respectiv, cota de ½ din dreptul de proprietate .
A dispus ieșirea din indiviziune în natură prin formare de loturi:
LOTUL NR. 1: cuprinde parterul construcției, din care holul de acces în suprafață de 21,96 m.p. va rămâne în proprietate indiviză cu – LOTUL NR. 2 ;
A atribuit în posesie și proprietate exclusivă – lotul nr. 1 – reclamantului contestator - G. A. S..
LOTUL NR. 2: cuprinde etajul 1 al construcției, în totalitate, și accesul la acest etaj va fi asigurat tot prin holul de acces cu suprafață utilă de 21,96 m.p. ( rămas în indiviziune ) și prin scara existentă în capătul acestuia .
A atribuit în posesie și proprietate exclusivă – lotul nr. 2 – pârâtei intimate - S. C. M..
A dispus ca subsolul (beciul), cu suprafața utilă de 21,75 m.p. și holul de acces de la parter ( cu suprafața utilă de 21,96 m.p. )– să rămână în proprietate indiviză a ambelor loturi.
A dispus ca terenul în suprafață de 996,31 m.p. și celelalte amenajări de agrement existente pe teren în partea de nord ( barul, piscina și lacul artificial ) - să rămână în proprietate indiviză a ambelor loturi.
Pentru egalizarea loturilor, a obligat pe pârâta intimată S. C. să achite către reclamantul contestator G. A. S., sulta în sumă de 25.113,912 lei
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta S. C. M.,cale de atac calificată ca fiind apel în raport de dispozițiile art. 402 alin.(2) raportat la art. 4001 Cod proc.civilă, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul partajării imobilului, solicitând în principal efectuarea unei expertize tehnice care să facă împărțirea corespunzătoare a imobilului și în subsidiar atribuirea către apelantă a lotului nr.1 din expertiza realizată la instanța de fond.
În motivarea apelului s-a arătat că partajarea în natură a imobilului între cei doi copărtași s-a realizat fără a se ține seama de opinia expertului desemnat să efectueze expertiza în cauză, în sensul că imobilul nu poate fi partajat în mod echitabil, impunându-se păstrarea stării de indiviziune pentru anumite părți comune ale construcției: holul de acces, beciul, terenul, barul și piscina, ceea ce o prejudiciază pe apelantă în exploatarea imobilului. De asemenea se susține că instanța de fond nu a avut în vedere acordul părților cu privire la modalitatea partajare a clădirii, apelanta optând încă de la construirea vilei pentru parterul clădirii, iar pârâtul pentru etajul acesteia.
Prin decizia nr. 99 din 7.02.2012 Tribunalul C. a respins excepția de prescripție a dreptului de a cere executarea silită și a admis apelul pârâtei S. C. M..
A schimbat în parte sentința civilă nr.942 din 31.02.2011 a Judecătoriei M., în sensul că a dispus atribuirea lotului nr.1 al imobilului situat în municipiul M., stațiunea Venus, . reprezentând parterul construcției, identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmită de ing. C. C. către apelanta pârâtă S. C. M..
S-a atribuit lotul nr.2 din imobil-construcție în deplină proprietate contestatorului G. A. S., cu păstrarea în indiviziune a suprafețelor în folosință comună, astfel cum a statuat prima instanță.
Pentru egalizarea valorică a loturilor a fost obligat contestatorul G. A. S. la plata sultei de_,912 lei către intimata S. C. M..
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței .
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că la formarea și atribuirea loturilor instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 6739 Cod proc.civilă, respectiv acordul părților cu privire la atribuirea loturilor, apelanta pârâtă optând pentru parterul clădirii, iar intimatul G. A. S. a solicitat lotul nr.2 reprezentând etajul imobilului clădit.
Apreciind că părțile dețin cote egale din imobilul indiviz, iar apelanta a justificat necesitatea atribuirii parterului imobilului, motivat de faptul că mama sa, persoană vârstnică folosește camerele de la parter, în raport de convenția părților la atribuirea celor două loturi, a constatat întemeiate criticile apelantei sub aspectul atribuirii lotului nr.1 către apelantă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta S. C. M. care a criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul soluției de menținere a stării de indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 996,31 m.p., solicitând să i se atribuie în exclusivitate acest teren, cu consecința obligării la plata sultei corespunzătoare cotei de 1/2 către coindivizorul G. A. S..
Susține recurenta pârâtă că în ipoteza în care reclamantul G. A. S., debitor al numitei S. C. M. nu își va achita datoria față de aceasta, lotul nr.2 atribuit acestuia prin partaj va fi scos la licitație publică, iar terțul adjudecatar va intra și în posesia terenului indiviz aferent lotului nr.2, fără nicio obligație financiară.
Terenul indiviz, liber de construcția vilei, în suprafață de 736 m.p. este afectat de alte construcții amenajate – bar foișor cu grătar, piscină, iaz artificial, trotuare din beton, gard zidărie și plasă, grădină, parcare betonată, îmbunătățiri ce valorează peste 270.000 lei.
Întrucât toate aceste îmbunătățiri au fost realizate de către recurentă se impune ca terenul aferent acestor construcții în suprafață de 720 m.p. să îi fie atribuit în deplină proprietate recurentei, urmând ca aceasta să îi achite reclamantului sulta corespunzătoare cotei de 1/2 din teren.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului C. în raport de criticile recurentei pârâte, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Partajul este operațiunea juridică prin care drepturile reale principale pe cote – părți se transformă în drepturi pure și simple asupra unor bunuri sau asupra unor părți materiale din acestea ori asupra echivalentului acestor bunuri.
Ca drept potestativ, dreptul de a cere partajul se exercită printr-o manifestare unilaterală de voință a titularului său. Astfel spus dreptul de a cerere partajul aparține fiecărui coproprietar.
Prin urmare recurenta reclamantă în calitate de coproprietar al imobilului situat în M., stațiunea Venus, . și-a exercitat acest drept prin acțiunea dedusă judecății solicitând partajarea imobilului de la adresa mai sus indicată.
În mod judicios Tribunalul C. a reținut că, spre deosebire de partajul convențional, în cazul în care împărțeala bunurilor este dispusă prin hotărâre instanța de judecată nu se poate deroga de la principiul împărțelii în natură a bunului comun decât în cazuri excepționale, conform art. 736 și art. 741 Cod civil.
Desigur împărțeala în natură este obligatorie numai dacă bunul este divizibil și comod partajabil în natură. Fără acordul coproprietarilor instanța de judecată nu poate deroga de la acest principiu cât timp este posibilă împărțeala în natură. Dacă însă toți coproprietarii sunt de acord, instanța de judecată poate proceda la atribuirea bunului unuia dintre ei sau la vânzare. În ipoteza în care unul dintre ei stăruie să se facă împărțeala în natură, instanța este obligată să recurgă la această modalitate de partaj.
În speță se constată că imobilul supus partajului –„”Pensiunea M.” este situată în localitatea M., stațiunea Venus, ., fiind alcătuit din teren în suprafață de 996,31 m.p., pe care se află situată o vilă S+P+1 Etaj, un lac, o piscină, grădină, alei betonate și parcare.
Vila este alcătuită din 17 camere, 19 grupuri sanitare, recepție, birou, bucătărie, holuri, debara și cameră pentru lenjerie, întregul imobil fiind realizat în scopul exploatării turistice.
Deși expertul C. C. desemnat cu evaluarea și identificarea bunului indiviz a opinat în sensul că o partajare echitabilă a imobilului teren și construcție nu este posibilă, datorită faptului că vila și amenajările de agrement edificate pe teren în partea de nord a lotului (barul, piscina și lacul artificial) au fost proiectate să funcționeze ca un activ în domeniul prestărilor de servicii, respectiv închirierea în scop turistic pe timpul sezonului estival și din acest punct de vedere constituie un tot unitar, niciunul dintre coindivizari nu a solicitat până în recurs atribuirea în exclusivitate a imobilului teren + construcție cu plata corespunzătoare a sultei de ½ din valoarea bunului supus partajului, iar recurenta pârâtă s-a opus în mod ferm la vânzarea la licitație a acestui imobil.
În acest context, constatându-se că este posibilă partajarea în natură prin formarea a două loturi numai în ceea ce privește construcția–V. Sparțial+P+1E instanțele de fond și de apel au dispus ieșirea din indiviziune, prin formarea de loturi numai cu privire construcție, fiind menținută starea de indiviziune cu privire la terenul aferent vilei, teren care la rândul său era amenajat pentru a satisface exigențele unei pensiunii turistice – bar, piscină, grădină, parcare. Se impune a se sublinia faptul că imposibilitatea partajării în natură a imobilului a fost privită numai din perspectiva destinației imobilului – pensiune turistică, neexistând însă nici un impediment cu privire la construcție- vilă ca aceasta să fie partajată pe etaje, cum de altfel s-a dispus în apel, părțile convenind asupra acestei modalități de partajare.
Cu privire la terenul în suprafață de 996,31 m.p., Curtea constată pe de o parte că acesta nu este liber de construcții așa cum eronat susține recurenta pârâtă, terenul fiind afectat de construcția vilei – 262 m.p. și de amenajări absolut necesare pentru exploatarea turistică a vilei – piscină, alee de acces la calea publică, bar-foișor cu grătar, iaz artificial, grădină, ansamblu puț/pompă de apă forat subteran, parcare betonată, iar pe de altă parte cererea de atribuire către pârâtă în natură a unei suprafețe de teren de 720 m.p. a fost formulată pentru prima oară în recurs ea nefăcând obiectul dezbaterilor în fața instanțelor de fond și de apel.
Se reține că în apel pârâta nu a înțeles să critice legalitatea hotărârii primei instanțe sub aspectul partajării terenului afectat de lucrările de amenajare mai sus menționate din perspectiva faptului că ar fi fost unica îndreptățită să i se atribuie acest teren în natură, ci a susținut că partajarea nu este posibilă, datorită scopului pe care l-au avut în vedere coindivizorii încă de la data edificării pensiunii - și anume de a exploata imobilul împreună în cadrul unei activități turistice.
De altfel se reține că prin partajarea clădirii Sparțial+P+1 Etaj, între cei doi asociații – reclamantul G. A.-S. și S. C. M., nu se aduce atingere convenției celor doi coindivizori de a exploata pensiunea „M.” în scopuri turistice, menținerea stării de indiviziune asupra terenului aferent activului turistic fiind echitabilă, și menține un echilibru între interesele celor doi coindivizori care au drepturi egale asupra acestui imobil.
Pe de altă parte susținerea recurentei în sensul că în cazul vânzării la licitație a lotului proprietatea reclamantului i s-ar aduce grave prejudicii, nu poate fi reținută ca fondată, aceasta fiind pur speculativă la acest moment, iar pe de altă parte menținerea stării de indiviziune asupra terenului aferent pensiunii nu este de natură să o prejudicieze, cât timp chiar pârâta s-a opus în fața primei instanțe la partajarea acestui imobil, apreciind că este un tot unitar, ce nu poate fi exploatat decât în scop turistic, datorită amenajărilor existente pe teren.
Pentru considerentele expuse în baza art. 313 Cod proc.civilă se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă S. C.-M., domiciliată în B., ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 99, pronunțată de Tribunalul C. la data de 07.02.2012, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator G. A. S., domiciliat în M.-Venus, ., județul C. și intimata pârâtă A. (fostă G.) S.-C., domiciliată în M., ., ., ., ca nefondat.
Respinge cererea de acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata A.(G.) S., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. B. M. P. D. P.
Grefier,
M. G.
Jud.fond –L.Drențea
Jud.apel-C.E.;C.C.
Red.dec.recurs-jud.M.P./14.02.2013
Thred.gref.G.M./2ex./19.02.2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 261/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
