Contestaţie la executare. Decizia nr. 284/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 398/36/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 284 C
Ședința publică din 5 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător M. P.
Judecător D. P.
Grefier C. I.
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul B. E., cu domiciliul în C., ., ., . deciziei civile nr. 521/26.02.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN C. –DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în loc. C., ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru revizuent, avocat Cârlige R., în baza împuternicirii avocațiale nr. 2476/2013 depusă la dosar, iar pentru intimat se prezintă consilier juridic N. L., în baza delegației nr._/27.05.2013 pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, stadiul dosarului și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Reprezentantul intimatului depune la dosar întâmpinare și comunică un exemplar apărătorului ales al revizuentului.
Apărătorul ales al revizuentului arată că a lecturat conținutul întâmpinării și că nu solicită acordarea unui termen pentru aceasta.
Instanța pune în discuție cererea revizuentului privind repunerea în termen a cererii de revizuire, precum și cererea de revizuire.
Apărătorul ales al revizuentului, având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire întrucât nu a putut cunoaște motivarea deciziei a cărei revizuire o cere în termenul de o lună de la data pronunțării acesteia. Așa cum rezultă din certificatul de pe minută, decizia a cărei revizuire se cere nu era redactată la 2 aprilie 2013, iar autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nu a putut fi constatată decât din motivarea deciziei a cărei revizuire se cere. Neredactarea motivelor deciziei a cărei revizuire se cere și constatarea existenței motivului de revizuire abia după cunoașterea motivării configurează o împiedicare mai presus de voința părții.
Având cuvântul pune concluzii de admitere a cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, pentru motiv de contrarietate cu sentința penală nr. 184/26.04.2007.
Prin sentința civilă nr. 6741/18.04.2012 a Judecătoriei C., dosar nr._, s-a admis contestația la executare formulată de B. E. în contradictoriu cu intimatul C. Județean C. –DGASPC C. și s-a anulat executarea silită efectuată împotriva contestatorului în dosarul de executare silită nr. 153/2012 al B. D. V. și G. A. M..
Instanța de recurs a reținut că recurenta C. Județean C., prin DGASPC C. execută silit în dosarul nr. 152/2012 debitul de 212.487,30 lei datorat prin sentința penală nr. 184/26.04.2007 a Tribunalului C., menținută în parte prin decizia penală nr. 30/P/20.03.2009 a Curții de Apel C. și definitivă prin decizia penală nr. 4211/16.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța de recurs a stabilit că Centrul de Reabilitare Neuropsihiatrică Techirghiol face parte din Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului C., ca instituție cu personalitate juridică, și că CRRNP Techirghiol neavând personalitate juridică, calitatea de creditor în vederea punerii în executare a titlului executoriu aparține Consiliului Județean C., prin DGASPC C., motiv pentru care recurentul este subiect al raportului obligațional, având calitatea de creditor urmăritor în ceea ce privește recuperarea creanței stabilită prin hotărârea penală definitivă.
În momentul în care instanța penală a pronunțat sentința nr. 184/26.04.2007 a Tribunalului C., secția penală, în ceea ce privește latura civilă și s-a admis acțiunea civilă a Centrului de Reabilitare Neuro-Psihiatrică Techirghiol, jud. C., împotriva inculpaților și a părții responsabile civilmente AF G. I., a obligat în solidar pe inculpații B. E., Fnache M., G. lanoș și partea responsabilă civilmente să plătească părții civile Centrul de Reabilitare Neuro-Psihiatrică Techirghiol suma reprezentând despăgubiri civile și a respins ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile civile Autoritatea Națională pentru Persoane cu handicap și C. Județean C..
Prin decizia penală nr. 30/P/20.03.2009 a Curții de Apel C., secția penală, s-a admis apelul, s-a desființat sentința primei instanțe si, pe latură civilă, au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond cu privire la obligarea la plata despăgubirilor civile către Centrul de Reabilitare Neuro-Psihiatrică Techirghiol și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv cele referitoare la respingerea acțiunilor civile formulate de părțile civile Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap și C. Județean C..
Prin decizia penală nr. 4211/16.12.2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-au admis recursurile împotriva deciziei penale nr. 30/P/20.03.2009 a Curții de Apel C., s-a casat în parte decizia atacată cu privire la latura civilă și au fost menținute dispozițiile civile ale sentinței penale reducând despăgubirile acordate părții civile și a menținut celelalte dispoziții
Apreciază apărătorul ales al revizuentului că din compararea cele două hotărâri contrare se constată că acestea se află în situația prevăzută de art. 322 pct. 7 Cod procedura civilă, pentru a determina anularea deciziei civile nr. 521/26.02.2013, pronunțată de Tribunalul C., dosar nr._ .
Cât privește autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 184/26.04.2007 a Tribunalului C., solicită a se observa că decizia civilă nr. 521/26.02.2013 a Tribunalului C. a încălcat
autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 184/26.04.2007 a
Tribunalului C. întrucât în condițiile respingerii ca nefondate a acțiunii civile formulate de C. Județean C. nu se mai poate reține că acesta ar dobândi calitatea de creditor, iar în condițiile admiterii în anul 2007 a acțiunii civile formulate de CRRNP Techirghiol nu se mai poate reține că acesta ar fi pierdut personalitatea juridică din anul 2004 urmare Hotărârii Consiliului Județean C. nr. 145/2004 iar această din urmă instituție are calitatea de subiect al raportului obligațional.
Această decizie a Tribunalului C. a evocat fondul
deoarece a modificat în tot sentința recurată, stabilind o altă situație de fapt și
dând o altă dezlegare raporturilor juridice dintre părți și în consecință, această decizie poate forma obiect al revizuirii întemeiate pe disp. art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
Din punctul său de vedere, hotărârea pronunțată în dosarul penal este greșită, dar acest aspect nu mai poate fi pus în discuție în acest moment.
În concluzie, pune concluzii de admitere a cererii de revizuire, anularea hotărârii a cărei revizuire se cere și trimiterea cauzei în rejudecare Tribunalului C. secția civilă.
Reprezentantul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea cererii de repunere în termenul de revizuire întrucât prevederile legale se referă la data pronunțării hotărârii, nu la motivarea acesteia. Nu este admisibilă motivația potrivită căreia nu a putut constata încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței penale decât din motivarea deciziei a cărei revizuire o cerere. Solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată urmând a depune concluzii scrise, în care va expune pe larg argumentele în susținerea poziției sale procesuale.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de repunere în termen și a cererii de revizuire.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ revizuentul B. E. a solicitat în contradictoriu cu C. Județean C. –Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului repunerea în termenul de revizuire și ulterior revizuirea deciziei civile nr. 521/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ pe motiv de contrarietate cu sentința penală nr. 184/26.04.2007 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul penal nr._ .
În motivarea cererii de repunere în termenul de revizuire se susține că nu a avut posibilitatea să cunoască motivarea deciziei a cărei revizuire o cere în termenul de 1 lună de la data pronunțării acesteia.
Decizia civilă nr. 521/26.02.2013 ce face obiectul prezentei revizuiri nu era redactată la data de 2 aprilie 2013 – dovadă stând eliberarea certificatului de pe minută, în posesia căruia revizuentul a intrat la data de 30 aprilie 2013.
Încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 184/26.04.2007 a Tribunalului C. nu a putut fi constatată decât din motivarea deciziei a cărei revizuire se cere.
Contextul factual rezultat din neredactarea motivelor deciziei a cărei revizuire se cere și constatarea existenței motivului de revizuire abia după data cunoașterii motivării configurează o împiedicare mai presus de voința părții, căreia nu i se poate pretinde diligența de a exercita căi extraordinare de atac decât la momentul cunoașterii ivirii motivelor acestora.
Pe fondul cererii de revizuire s-a susținut că prin sentința civilă nr. 6741/18.04.2012 a Judecătoriei C., dosar nr._ s-a admis contestația la executare formulată de B. Epanimindas în contradictoriu cu intimatul C. Județean C., D.G.A.S.P.C., s-a anulat executarea silită efectuată împotriva contestatorului în dosarul de executare silită nr. 153/2012 al B.E.J. D. V. și G. A. M..
Judecătoria C. a reținut, în esență, că acele considerente ale hotărârilor penale pronunțate între părți, care se oglindesc în dispozitivele respectivelor hotărâri, atestă fără dubiu că Autoritatea națională pentru Persoane cu Handicap și C. Județean C. nu au calitate procesuală, acțiunile formulate de aceștia fiind respinse, singurul care are calitate de creditor fiind Centru de Reabilitare Neuro-Psihică Techirghiol, fiind fără relevanță subordonarea acestuia față de alte instituții.
Prin decizia civilă nr. 521/26.02.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, s-a admis recursul formulat de C. Județean C. –DGASPC împotriva sentinței civile nr. 5741/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil_, în contradictoriu cu intimatul contestator B. E., s-a modificat în tot sentința civilă recurată în sensul că a respins contestația la executare ca nefondată.
Instanța de recurs a reținut că recurentul C. Județean Constnața prin D.G.A.S.P.C. C. execută silit în dosarul nr. 152/2012 debitul de 212.487,30 lei datorat prin sentința penală nr. 184/26.04.2007 a Tribunalului C., menținută în parte prin decizia penală nr. 30/P/20.03.2009 a Curții de Apel C. și definitivă prin decizia penală nr. 4211/16.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța de recurs a stabilit că Centrul de Reabilitare Neuropsihiatrică Techirghiol face parte din D.G.A.S.P.C. C., ca instituție cu personalitate juridică, înființată potrivit Hotărârii nr. 145/19.08.2004 a Consiliului Județean C. și că C.R.R.N.P. Techirghiol neavând personalitate juridică, calitatea de creditor în vederea punerii în executare a titlului executoriu aparține Consiliului Județean C., prin Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului C., motiv pentru care recurentul este subiect al raportului obligațional, având calitatea de creditor urmăritor în ceea ce privește recuperarea creanței stabilită prin hotărârea penală definitivă.
Prin sentința penală nr. 184/26.04.2007 a Tribunalului C. secția penală, în ceea ce privește latura civilă, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 -1003 cod civil s-a admis acțiunea civilă a Centrului de Teabilitare Neuro-Psihiatrică Techirghiol, jud. C., împotriva inculăaților și a părții responsabile civilmente AF G. I., a obligat în solidar pe inculpații B. E., E. M., G. I. și partea responsabilă civilmente AF G. I. să plătească părții civile Centrul de Reabilitare Neuro Psihiatrică Techirghiol suma de 335.295,75 lei reprezentând despăgubiri civile și respinge ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile civile Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap și C. Județean C..
Prin decizia penală nr. 30/P/20.03.2009 a Curții de Apel C., secția penală s-a admis apelul, s-a desființat sentința primei instanțe și, pe latură civilă, a înlăturat dispozițiile instanței de fond cu privire la obligarea la plata despăgubirilor civile către Centrul de Reabilitare Neuro-Psihiatrică Techirghiol și amenținut celelalte dispoziții ale sentinței în măsura în care nu contravin prezentei, inclusiv cele referitoare la respingerea acțiunilor civile formulate de părțile civile Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap și C. Județean C..
Prin decizia penală nr. 4211/16.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-au admis recursurile împotriva deciziei penale nr. 30/P/20.03.2009 a Curții de Apel C., s-a casat în parte decizia atacată cu privire la latura civilă, a menținut dispozițiile civile ale sentinței penale nr. 184/26.04.2007 a Tribunalului C., reducând de la 335.295,75 lei la 212.487,3 lei despăgubirile acordate părții civile și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Comparând cele două hotărâri contrare se constată că acestea se află în situația prevăzută de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, pentru a determina anularea deciziei civile nr. 521/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .
Întrucât în speță sunt îndeplinite toate condițiile impuse de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, iar autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 184/26.04.2007 a Tribunalului C. a fost invocată, dar nu s-a soluționat, instanța de recurs nepronunțându-se asupra acestei excepții în cadrul deciziei civile nr. 521/26.02.2013 se impune admiterea revizuirii și anularea ultimei hotărâri judecătorești pronunțată în contestația la executare de către Tribunalul C..
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va analiza cu precădere cererea de repunere în termen și excepția tardivității cererii de revizuire dată fiind strânsa legătură între cele două chestiuni procedurale.
În speță s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 521/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. prin care s-a admis recursul formulat de C. Județean C. –D.G.A.S.P.C. în contradictoriu cu intimatul contestator B. E. și s-a modificat în tot sentința recurată în sensul respingerii contestației la executare. În drept s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, revizuenta susținând că această hotărâre este contrară sentinței penale nr. 184/28.04.2007 a tribunalului C., în ceea ce privește latura civilă, prin această hotărâre statuându-se că are calitate de parte civilă Centrul de Reabilitare Neuro Psihiatrică Techirghiol.
Art. 324 al. (1) teza a III-a Cod procedură civilă prevede că termenul de revizuire este de o lună și curge de la data pronunțării ultimei hotărâri indicată ca fiind potrivnică unei hotărâri judecătorești anterioare și a cărei putere de lucru judecat o încalcă.
Conform dispozițiilor art. 101 al. (3) și (4) din același cod, termenele stabilite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau a săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
Hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat în temeiul art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă a fost pronunțată de instanța de recurs –Tribunalul C. la data de 26 februarie 2013 dată de la care a început să curgă și termenul legal de revizuire de 1 lună, conform dispozițiilor art. 324 al. (1) Cod procedură civilă.
Revizuentul a sesizat Curtea de Apel C. cu cerere de revizuire a deciziei civile nr.521/26.02.2013 la data de 7 mai 2013 după împlinirea termenului legal de o lună, solicitând prin aceeași cerere și repunerea în termenul de revizuire, conform art. 103 al. (39 Cod procedură civilă.
Cererea de repunere în termen este susținută de revizuent prin argumentul potrivit căruia nu a avut posibilitatea să ia cunoștință de considerentele deciziei instanței de recurs, numai aceste considerente fiind în măsură a-i permite să identifice încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 184/26.04.2007 a Tribunalului C..
Curtea constată că cererea de repunere în termen nu este fondată, în condițiile în care justificarea împiedicării în promovarea revizuirii – cale extraordinară de atac – nu răspunde exigențelor art. 103 al. (2) Cod procedură civilă.
Art. 103 Cod procedură civilă reglementează instituția decăderii, ca modalitate de stingere a unui drept procedural. Decăderea constituie sancțiunea prevăzută de legea procesual civilă care determină pierderea unui drept procedural care nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.
Sancționarea titularului dreptului pentru neexercitarea lui în termenul defipt de lege produce efecte energice asupra însuși dreptului procedural care se stinge, iar nu asupra actelor de procedură neîndeplinite.
Decăderea intervine în situația în care sunt întrunite cumulativ următoarele trei cerințe: existența unui termen imperativ înăuntrul căruia există obligația exercitării dreptului procedural, neexercitarea dreptului în cadrul termenului defipt de lege și în fine, lipsa unei derogări exprese de la sancțiunea decăderii prevăzută de lege. O atare derogare este prevăzută chiar de prevederile art. 103 al. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, care reglementează două situații distincte în care decăderea este inoperantă: „când legea dispune altfel”, deci când prevede o excepție de la sancțiunea decăderii”- ipoteză neincidentă în speță) sau când „partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei” să își exercite dreptul procedural în termenul defipt de lege.
Această a doua ipoteză prevăzută de norma legală are o aplicație restrictivă și vizează instituția repunerii în termenul de exercitare a dreptului procedural.
Pentru a beneficia de repunerea în termen, partea trebuie să dovedească pe de o parte, existența unei împrejurări obstacol mai presus de voința sa și, pe de altă parte, survenirea acestei împrejurări înăuntrul termenului legal.
Apărarea revizuentului în sensul că necunoașterea considerentelor deciziei a cărei revizuire o solicită ar fi constituit un impediment mai presus de voința lui în a formula, înăuntrul termenului de o lună de la data pronunțării acesteia, cererea de revizuire nu poate fi primită în raport de dispozițiile art. 103 al. (2) Cod procedură civilă.
Din economia dispozițiilor art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă și a dispozițiilor art. 103 al. (2) Cod procedură civilă Curtea constată că, în concepția legiuitorului exercitarea căii de atac a revizuirii împotriva hotărârii date de instanța de recurs nu poate fi făcută decât în condițiile strict prevăzute de legiuitor și numai în termen de o lună de la data pronunțării ultimei hotărâri de către instanța de recurs cu încălcarea autorității de lucru judecat a altei hotărâri judecătorești.
Astfel legiuitorul a instituit o prezumție legală absolută în sensul că părțile au posibilitatea de a cunoaște eventuala încălcare a autorității de lucru judecat a primei hotărâri judecătorești, prin hotărârea pronunțată ulterior, încă de la momentul cunoașterii soluției (în momentul pronunțării hotărârii în ședință publică) nefiindu-le necesară în acest scop cunoașterea considerentelor deciziei atacate, sens în care s-a pronunțat și instanța noastră superioară în mod constant (ex. decizia nr. 2864 din 7 mai 2010 a Î.C.C.J., pronunțată în Dosarul nr._ ).
De altfel în cauză, se constată că revizuentul a invocat în cadrul contestației la executare, nulitatea actelor de executare inițiate în dosarul de executare nr. 153/2012 Birou Executori Judecătorești D. V. și G. A. M., de către creditorul urmăritor, C. Județean C.- Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, motivat de faptul că față de C. Județean C., contestatorul nu are nicio obligație, acțiunea civilă a Consiliului Județean C. împotriva inculpatului B. E. fiind respinsă prin sentința penală nr. 184/2007 a Tribunalului C..
Calitatea de creditor a Consiliului Județean C. a făcut obiectul analizei și dezbaterii contradictorii în fața Judecătoriei C. în cadrul contestației la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ și prin sentința civilă nr. 6741/18.04.2012 Judecătoria C. a admis contestația la executare formulată de contestatorul B. E. motivat de faptul că executarea a fost declanșată la inițiativa unei persoane juridice C. Județean C. care nu are calitate de creditor al contestatorului (fila 6 din hotărârea instanței de fond). Sentința Judecătoriei C. a fost atacată cu recurs doar de către intimatul C. Județean C.-D.G.A.S.P.C. iar prin decizia civilă nr. 251/26.02.2013 Tribunalul C. a admis unicul recurs declarat în cauză și a modificat în tot hotărârea Judecătoriei C. în sensul respingerii contestației la executare ca nefondată.
Prin urmare, încă de la momentul pronunțării deciziei nr. 251/26.02.2013 de către instanța de recurs, revizuentul, în calitate de debitor a luat cunoștință de împrejurarea că toate criticile recurentului creditor C. Județean C. au fost apreciate ca fiind fondate calea de atac a acestuia fiind admisă cu consecința stabilirii legalității executării silite inițiate de creditorul C. Județean C..
În această situație nu poate fi reținută susținerea revizuentului în sensul că necunoașterea considerentelor hotărârii pronunțate în recurs l-au împiedicat să formuleze cererea de revizuire (întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă) a deciziei civile nr._ pronunțată de Tribunalul C. despre care se afirmă că încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 184/26.04.2007 a Tribunalului C., care a stabilit calitatea de parte civilă (vătămată prin infracțiunile săvârșite de revizuent) exclusiv în persoana Centrului de Reabilitare Neuro Psihică Techirghiol fiind negată calitatea de parte civilă a Consiliului Județean C..
Pentru considerentele expuse se va respinge cererea revizuentului de repunere în termenul de revizuire ca nefondată.
Urmare a respingerii acestei cereri Curtea constată că excepția tardivității revizuirii este fondată, neexercitarea acestei căi de atac în termen de 1 lună de la data pronunțării deciziei civile nr. 521/26.02.2013 a Tribunalului C. determinând decăderea revizuentului din dreptul de a mai exercita această cale de atac.
Instituția decăderii se fundamentează pe însuși scopul termenelor de procedură. Astfel ea este destinată să garanteze celeritatea procedurii judiciare, să contribuie la apărarea intereselor legitime ale părților și să garanteze securitatea raporturilor juridice. Instituția decăderii, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele acestea nu pot fi considerate de natură a îngrădi dreptul la un proces echitabil, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile.
În această materie, ca de altfel, oriunde legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat înăuntrul termenului defipt de lege, ci exclusiv pentru a crea premisele exercitării dreptului constituțional la un proces echitabil, asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale tuturor părților. De altfel, Curtea Constituțională a României a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procedural, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului dreptului acestuia, ci doar o modalitate eficientă pentru a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. (Ex: Decizia Curții Constituționale nr. 1022/2011).
În referire la art. 324 al. (1) pct. 1 teza a III-a Cod procedură civilă cu privire la momentul la care începe să curgă termenul pentru declanșarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 al. (2) de la data pronunțării ultimei hotărâri. Curtea reține că aceste dispoziții legale îndeplinesc exigențele ce decurg din jurisprudența CEDO prin care s-au analizat încălcări ale art. 6 paragraf 1, din această perspectivă.
Astfel, CEDO a stabilit că pentru a se reține că o ingerință este justificată ea trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesară într-o societate democratică, ceea ce conduce la analiza raportului de proporționalitate între măsură cu scopul legitim urmărit, cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Cerința de a fi prevăzută de legea internă, are în vedere accepțiunea materială, iar nu formală, iar pe de altă parte, legea respectivă trebuie să fie accesibilă persoanei în cauză și să fie previzibilă spre ex. Cauza Laventes contra Letoniei, hotărârea CEDO din 28 noiembrie 2002).
Art. 324 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă îndeplinește toate criteriile anterior precizate: fiind prevăzut de lega internă (chiar având în vedere accepțiunea formală a sintagmei), este și accesibilă, fiind cuprinsă într-un act normativ publicat (Cauza Kokkinakis contra Grecie, hotărârea CEDO din 25 mai 1993) după cum este și previzibilă, întrucât este o normă enunțată cu suficientă precizie care permite oricărui individ să își regleze conduita și chiar să prevadă, într-un grad rezonabil, consecințele juridice ce ar putea rezulta dintr-un act determinat (Cauza Goodwin contra Regatului Unit al Marii Britanii, hotărârea din 27 martie 1996); totodată, regula previzibilității este relativă, întrucât norma de drept nu trebuie să poată fi înțeleasă de către toți, ci de către practicienii dreptului care îi pot da sfaturi avizate reclamantului (cauza Sunday Times, hotărârea din 26 aprilie 1979).
Scopul legitim al instituirii de către legiuitorul național a unor norme imperative pentru promovarea unor căi extraordinare de atac este în mod neîndoielnic limitarea în timp a incertitudinii raporturilor juridice, astfel ca după epuizarea termenelor pentru declararea acestora, orice persoană de bună credință să se poată prevala în orice împrejurare de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ce nu mai este susceptibilă de retractare sau reformare, intrată în circuitul juridic, care trebuie să aibă un grad acceptabil de securitate.
Totodată, se constată și existența unui just raport de proporționalitate între măsura dispusă și scopul urmărit, întrucât partea care are deschisă calea unei căi extraordinare de atac are un interval de timp rezonabil pentru a recurge la formularea ei (o lună), iar preocuparea legiuitorului pentru asigurarea securității raporturilor juridice îi profită în egală măsură ca tuturor destinatarilor legii procesuale civile.
Pentru considerentele expuse mai sus, se va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de revizuire ca nefondată.
Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. E., cu domiciliul în C., ., ., . deciziei civile nr. 521/26.02.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN C. –DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în loc. C., ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. B. M. PopoacăDaniela P.
Grefier,
C. I.
Jud.fond: A.C. V.
Jud.recurs:C.C.-C.G.-C.E.
Red.dec. reviz.jud.:M.P./10.06.2013/2ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 185/2013. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 279/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
